Vătămare corporală din culpă. Interpretarea corectă a probelor administrate de către instanţa de fond privind vinovăţia inculpatului.

Constată că prin sentinţa penală nr. 7 din 14.02.2011 pronunţată de Judecătoria Agnita , în baza art. 184 al. 1 şi 3 C.p. a fost condamnat inculpatul T J U, la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă.

S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C.p..

În baza art. 81 C.p. şi art. 71 al. 5 C.p., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepselor accesorii pe o durată de 2 ani şi 7 luni, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 C.p..

Potrivit art. 359 C.p.p., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 C.p. privind revocarea suspendării condiţionate.

În baza art. 346 comb. cu art. 14-15 C.p.p. şi art. 998-999 C.civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă exercitată de B C şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 31.767 lei din care 21.767 lei constituie daune materiale iar 10.000 lei reprezintă daune morale.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu, a sumei de 51 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate şi către partea civilă Spitalul Orăşenesc Agnita, cu sediul în Agnita, Str. Spitalului, nr. 10, jud. Sibiu a sumei de 50 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la data stingerii sumei datorate.

S-a constatat calitatea de asigurător a societăţii E S AG reprezentată de S.C. A I Broker de Asigurare Reasigurare S.R.L. , în baza poliţei de asigurare pentru autovehiculul condus de inculpat marca Audi,.

În baza art. 191 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 560 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 193 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata către partea vătămată-parte civilă B C a sumei de 2.400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă, următoarele:

În data de 25.07.2009, în jurul orelor 16-1630, pe DJ 105, pe strada principală din loc. Merghindeal, jud. Sibiu, pe sensul de mers Cincu-Agnita circula autoturismul marca Ford Focus,  condus de partea vătămată-parte civilă B C. Pe o stradă laterală, drum fără prioritate faţă de strada principală, situată în partea stângă a direcţiei de mers a autoturismului Ford circula autoturismul Audi A6  condus de inculpatul T J U.

Inculpatul, fără să semnalizeze şi fără să se asigure corespunzător, a virat stânga şi a intrat pe strada principală în direcţia Agnita, după care a rulat o porţiune de drum pe sensul opus de mers. Apoi fără să semnalizeze şi fără să se asigure corespunzător, inculpatul a efectuat o manevră de viraj la dreapta, cu intenţia de a pătrunde pe aleea imobilului cu nr.68, în acel moment producându-se impactul între autoturismul condus de inculpat şi cel condus de partea vătămată-parte civilă.  Impactul s-a produs pe sensul de mers al autoturismului condus de partea vătămată-parte civilă, la nivelul bară-faţă şi aripa stângă-faţă la autoturismul Ford Focus condus de partea vătămată-parte civilă  şi aripa dreaptă-spate, uşa dreaptă-spate la autoturismul Audi A6 condus de inculpat.

Inculpatul a efectuat manevrele menţionate în condiţiile în care intenţiona să intre pe aleea imobilului cu nr.68 şi a apreciat că pentru a pătrunde pe respectiva alee era necesar să efectueze o manevră largă de virare, ceea ce presupunea pătrunderea pe sensul opus de mers.

S-a reţinut că la faţa locului carosabilul are o lungime mare de drum în linie dreaptă. Partea vătămată-parte civilă a observat autoturismul condus de inculpat încă din momentul în care acesta a intrat pe strada principală de pe drumul secundar şi s-a încadrat pe contrasens. Partea vătămată-parte civilă a redus viteza de deplasare dar nu a putut evita impactul deoarece conduita inculpatului în trafic a fost imprevizibilă.

În urma producerii accidentului, partea vătămată-parte civilă B C a suferit leziuni ce au necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare .

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului  constând în aceea că, în data de 25.07.2009, conducând autoturismul marca Audi A6 , pe DJ 105, pe str. Principală din loc. Merghindeal, jud. Sibiu, după ce a circulat pe banda stângă a drumului, în direcţia sa de mers, fără să se asigure corespunzător şi fără să semnalizeze a efectuat virajul de mers la dreapta, nerespectând astfel normele de circulaţie sus-menţionate şi  intrând în coliziune cu autoturismul marca Ford Focus condus de partea vătămată-parte civilă Băliban Cristina pe acelaşi sens de mers, pe banda dreaptă, ca urmare a impactului partea vătămată-parte civilă suferind leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.1 şi 3 C.pen.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Partea vătămată-parte civilă B C s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 21.767 lei reprezentând daune materiale şi 50.000 lei reprezentând daune morale .

În termen legal, Spitalul Clinic Judeţean De Urgenţă Sibiu s-a constituit parte civilă cu suma de 51 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la stingerea sumei datorate, reprezentând cheltuieli ocazionate cu tratarea părţii vătămate-parte civilă .

De asemenea, în termen legal, Spitalul Orăşenesc Agnita s-a constituit parte civilă cu suma de 50 lei plus dobânzi şi penalităţi de întârziere până la stingerea sumei datorate, reprezentând cheltuieli ocazionate cu tratarea părţii vătămate-parte civilă .

Pentru dovedirea despăgubirilor privind daunele materiale au fost administrate următoarele mijloace de probă: bonuri fiscale şi facturi , înscrisuri medicale, declaraţii martori .

Pentru justificarea despăgubirilor solicitate cu titlul de daune morale, partea vătămată-parte civilă a invocat suferinţa fizică şi morală produsă precum şi tratamentele medicale urmate.

În baza art. 346 comb. cu art. 14-15 C.p.p. şi art. 998-999 C.civ., instanţa a admis în parte acţiunea civilă exercitată de B C şi a obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 31.767 lei din care 21.767 lei constituie daune materiale iar 10.000 lei reprezintă daune morale.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru repararea prejudiciului material suferit, instanţa a avut în vedere cheltuielile dovedite prin mijloacele de probă administrate şi limita sumei solicitate prin cererea de constituire de parte civilă.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate pentru repararea prejudiciului moral suferit, instanţa a avut  în vedere consecinţele negative suferite de partea vătămată-parte civilă în plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori. S-au luat în considerare localizarea leziunilor la nivelul mâinii drepte şi dificultăţile inerente de trai, tratamentele urmate de partea civilă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul T J U şi asigurătorul ES AG  reprezentată prin SC AV I Broker de Asigurare Reasigurare SRL.

Inculpatul  a criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, considerând că probele administrate nu au fost corect interpretate de către instanţa de fond, el nefiind vinovat de săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat, şi a solicitat achitarea de sub orice penalitate.

Inculpatul a fost prezent la dezbateri şi a fost asistat de interpret, în persoana traductorului autorizat S D.

Asigurătorul E S AG  prin corespondent nominalizat SC A I Broker de Asigurare Reasigurare SRL, a solicitat în scris reducerea daunelor morale şi a se lua act de împrejurarea că firma asigurătorului a despăgubit BCR Asigurări SA cu suma de 21.050 lei, ceea ce ar însemna că partea vătămată va fi despăgubită de două ori, ceea ce ar însemna să se încalce principiul îmbogăţiri fără just temei.

Examinând hotărârea de faţă prin prisma motivelor invocate în calea de atac, a actelor dosarului şi din oficiu, conform art. 3856 , 3857 şi 3858 C.p.p., s-a constată că recursurile sunt fondate în parte, în ceea ce priveşte latura civilă, astfel că ele vor fi admise conform art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., hotărârea casată în parte, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt în baza probelor administrate şi arătate în cuprinsul hotărârii penale referitoare la vinovăţia inculpatului .

Că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 1 şi 3 C.p., rezultă din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la faţa locului împreună cu planşele foto (, raport de constatare medico-legală , declaraţii parte vătămată, bilete trimitere , bonuri etilotest, procese-verbale de prelevare, buletine de examinare clinică şi buletine de analiză toxicologică , acte de identitate, permise de conducere şi documente autoturisme implicate în accident , raport de expertiză tehnică şi supliment, declaraţiile martorilor , declaraţii învinuit , declaraţii inculpat .

Sub aspectul laturii subiective, după cum rezultă din modul săvârşirii faptei şi din  declaraţiile martorilor , declaraţiile învinuitului , declaraţia inculpatului , inculpatul şi-a dat seama că manevra sa punea în pericol siguranţa circulaţiei dar bazându-se pe percepţia sa asupra condiţiilor de drum şi trafic a considerat la acel moment că a adoptat o conduită corespunzătoare. Inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, săvârşind infracţiunea cu vinovăţie sub forma culpei, potrivit prevederilor art. 19 al. 1 pct. 2 lit. a) C.p..

Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi existenţa raportul de cauzalitate există între fapta inculpatului şi urmările produse.

Aşa fiind, nu a fost primit motivul de recurs referitor la nevinovăţia inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, întrucât nicio probă în afară de declaraţia inculpatului nu se coroborează cu cele afirmate de acesta, părţii vătămate neputându-i-se reţine vreo culpă în producerea accidentului rutier din data de 25.07.2009.

Expertiza efectuată în cauză , suplimentul la raportul de expertiză , declaraţiile martorilor oculari S I D, G R, coroborându-se pe deplin cu declaraţia părţii vătămate, astfel că instanţa de recurs a apreciat ca fiind dovedită vinovăţia inculpatului.

Pedeapsa aplicată inculpatului este bine individualizată, fiind corect apreciate atât pericolul social prezentat de faptele comise cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, instanţa de fond făcând din acest punct de vedere o justă aplicaţiune a dispoziţiilor art. 52 şi 72 C.p.

Faţă de toate acestea, instanţa a respins ca nefondată apărarea şi critica inculpatului referitoare la modul de soluţionare a laturii penale.

În schimb, tribunalul a constatat că atât recursul inculpatului cât şi al asigurătorului , sunt justificate în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale prea mari acordate părţii vătămate(în cuantum de 10.000 lei), câtă vreme, faţă de numărul de zile de îngrijiri medicale (40-45 zile), faţă de consecinţele efectiv produse acesteia şi faţă de practica judiciară a instanţei de control, acestea sunt nejustificat de mari.

În lipsa unor dispoziţii legale care să confere criteriile de cuantificare a prejudiciului de natură morală, tribunalul, la stabilirea acestuia a avut în vedere suferinţa pricinuită părţii vătămate, implicaţiile pe care fapta inculpatului a avut-o asupra stării emoţionale a acesteia. Ori, din acest punct de vedere s-a  reţinut că în raport de gravitatea faptei în concret comise, de intensitatea vătămărilor produse şi de intensitatea suferinţelor cauzate, suma de 5000 lei, atât cât şi asigurătorul a oferit părţii civile B C, este de natură a acoperii prejudiciul ce i-a fost produs acesteia.

În ceea ce priveşte despăgubirile civile, probele administrate la fond , înscrisuri medicale, , declaraţii martori , au justificat suma de 21.767 lei, atât cât partea civilă BC a dovedit că a cheltuit pentru repararea autoturismului şi purtarea procesului ( facturi, chitanţe, bonuri fiscale).

Susţinerea recurentului asigurător  că partea civilă ar fi fost deja despăgubită nu este probată prin factura emisă la dosarul de recurs, întrucât beneficiarul sumei avansate de asigurător este BCR Asigurări S.A. şi nu partea civilă , astfel că nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi încasat suma de 21.050 lei virată, existând posibilitatea formulării unei contestaţii la executare pentru cazul în care aceasta ar solicita o nouă despăgubire pentru acelaşi temei, nefiind astfel încălcat principiul îmbogăţirii fără just temei.

În consecinţă, tribunalul a admis ambele recursuri formulate, a casat în parte hotărârea sub aspectul laturii civile, şi, rejudecând, a redus cuantumul daunelor morale la plata cărora a fost obligat inculpatul  către partea civilă , de la 10.000 lei la 5.000 lei, şi a menţinut restul dispoziţiilor din hotărârea criticată ca fiind legale şi temeinice.

Domenii speta

Spete similare