Cererea de acordare drepturi de natură salarială stipulate în contractul colectiv de muncă sub condiţia realizării de profit de către angajator. Lipsa profitului. Netemeinicia cererii

În conformitate cu  prevederile art. 30+ alin. 3) din Contractul colectiv de munca pe anii 2007-2009 la nivelul S.N.T.F. – CFR Marfa, sumele cuvenite  pentru salariul  suplimentar  provine din venituzrile realizate de societatea  comerciala angajatoare si nu din alocatiile bugetare.

Prin urmare  daca societatea  comerciala înregistreaza  la finalul exercitiului bugetar pierderi,  nu se pot acorda  drepturi de natura salariala  prevazute  sub o asemenea conditie.

Prin actiunea înregistrata sub nr. 36/87/2012 la data de 04.01.2012 reclamanta F.S.R.V. în numele si pentru membrii de sindicat a chemat în judecata pârâta S N T F M C.F.R. M S.A., solicitând instantei ca prin sentinta ce se va pronunta aceasta sa fie obligata la plata drepturilor banesti reprezentând  salariul suplimentar pentru anii 2008 si 2009 si  ajutorul material cu ocazia sarbatorilor de Paste si premierea pentru Ziua Feroviarului  2009,  cu actualizare la data platii.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este o organizatie sindicala legal constituita, în baza sentintei civile nr. 1571/04.06.1990 pronuntata de Judecatoria sectorului 1 si reprezinta si protejeaza interesele membrilor sai de sindicat, salariati ai pârâtei.

Reclamanta a aratat ca a participat prin reprezentantii sai la negocierea si încheierea (semnarea) contractelor colective de munca la nivelul S N  T F C „CFR C” S.A. pe anii 2007-2008, prelungit prin actele aditionale si 2009-2010.

Prin aceste contracte colective de munca au fost negociate drepturile salariale constând în salariul suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv,  ajutorul material  cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun stabilit cel putin la nivelul clasei unu de salarizare si premierea pentru  Ziua Feroviarului.

Precizeaza reclamanta ca salariatii pârâtei, membrii sai de sindicat nu au beneficiat de aceste prevederi, desi au fost negociate si obtinute prin întelegerea partilor, deoarece pârâta nu a respectat si aplicat prevederile ce fac referire la acestea.

În dovedirea actiunii reclamanta  a depus la dosarul cauzei tabelele nominale cu membrii de sindicat,  extras din CCM pe anii 2007-2008 si actele aditionale la contractul colectiv de munca (filele 7 - 96).

Întrucât a fost citata cu mentiunea de a depune dovada ca persoanele pentru care a formulat actiunea sunt membrii de sindicat, la data de 16.01.2012 , reclamanta a depus la dosarul cauzei situatia numerica a membrilor de sindicat din cadrul S.N.T.F.C. CFR CI S.A., din care rezulta ca salariatii din Revizia Vagoane Bucuresti Grivita, Revizia Vagoane B. B si Revizia Vagoane O sunt membri de sindicat ai Federatiei Sindicatelor Ramurii Vagoane (filele 101-107).

La data de 31.01.2012, prin serviciul registratura, pârâta a depus la dosarul cauze întâmpinare (filele 108 - 115), prin care a invocat exceptia nulitatii cererii de chemare în judecata,  exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind salariul suplimentar aferent anilor  2008 si 2009,  exceptia prescriptiei dreptului la actiune privind ajutorul material pentru Ziua Feroviarului si pentru sarbatoarea de Paste aferente anului 2009 si pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata.

Pârâta S.N.T.F.C. „CFR C.” S.A. a invocat exceptia nulitatii cererii de chemare în judecata, motivat de faptul ca reclamanta nu a depus lista cu semnatarii membri de sindicat care solicita drepturile mentionate în cererea introductiva.

În ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, pârâta a aratat ca pretentiile reclamantei nu se circumscriu sferei drepturilor salariale neacordate ci reprezinta  un conflict izvorât din clauze ale  Contractul Colectiv de munca , astfel ca în cauza sunt incidente dispozitiile  art. 283 alin.(1) lit. e) din Codul muncii potrivit caruia cererea de chemare în judecata trebuie introdusa în termen de 6 luni de la data nasterii dreptului la actiune, în cazul neexecutarii contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea actiunii reclamantului ca neîntemeiata , sustinând urmatoarele.

Cu privire la primul capat de cerere privind acordarea salariului suplimentar  aferent anilor 2008-2009 pârâta arata ca acordarea acestuia este conditionata de existenta fondurilor necesare ,iar aceasta conditie nu a putut fi îndeplinita de societate întrucât  S.N.T.F.C. „CFR C” S.A. este o societate  cu capital de stat aflata sub autoritatea  Ministerului Transporturilor si Infrastructurii si unul dintre agentii economici monitorizati în baza prevederilor  O.U.G. nr. 79/2001 si prevederilor O.U.G. nr. 79/2008. Potrivit acestor prevederi legale, arata pârâta ca  i-a revenit obligatia de a se încadra  în fondul de salarii prevazute în bugetele de venituri si cheltuieli aferente anilor 2008 - 2009, aprobate prin acte normative, iar fundamentarea fondului de salariu s-a facut pe baza indicelui de crestere a salariului mediu brut si care nu putea fi mai mare decât indicele productivitatii muncii. Astfel, principalul factor ce a condus la neconstituirea  fondului pentru acordarea salariului suplimentar pentru anii 2008-2009 l-a constituit  faptul ca indicele de crestere a salariului mediu brut  fata de indicele productivitatii muncii este inferior celor reglementati prin O.U.G. nr. 79/2001.

Precizeaza pârâta ca nu avea venituri pentru acordarea salariului suplimentar prevazut la art. 32 din C.C.M. pentru anii 2008 si 2009 si nu putea depasi cheltuielile aferente veniturilor aprobate de Guvern.

În ceea ce priveste premierea pentru Ziua Feroviarului pe anul 2009 si ajutorul material cu ocazia sarbatorilor  de Paste  pe anul  2009,  pârâta a aratat ca  în perioada 01.03.2009- 04.06.2009 la nivelul societatii nu a existat contract colectiv de munca.

Se arata ca  S.N.T.F.C. „CFR C” S.A. si organizatiile sindicale reprezentative la nivel de unitate au încheiat la data de 29.03.2007 contractul colectiv de munca pe anul 2007-2008, contract care a produs efecte pâna la data de 29.03.2008. Partile semnatare ale contactului au încheiat la data de 26.03.2008 actul aditional înregistrat la DMSSF sub nr. 437/30.01.2009 prin care s-a prelungit valabilitatea contractului pâna la data de 28.02.2009.

Întrucât conform art. 33 alin. (1) lit. a din Legea nr. 130/1996 si art. 245 lit. a din Codul muncii contractul colectiv de munca înceteaza la împlinirea termenului sau la terminarea lucrarii pentru care a fost încheiat, daca partile nu convin prelungirea acestuia si având în vedere ca drepturile solicitate s-au nascut la data de 23 aprilie 2009, respectiv la data de  19 aprilie 2009, data la care nu exista încheiat contract de

În sustinerea celor aratate în întâmpinare  pârâta a depus înscrisuri (filele 116-130).

Analizând cu prioritate exceptiile invocate de pârâta  Societatea Nationala de Transport Feroviar de Calatori „C.F.R. Calatori” S.A, Tribunalul retine urmatoarele:

Asa cum rezulta din înscrisurile depuse în dovedirea cererii de chemare în judecata , reclamanta  Federatia Sindicatelor Ramurii Vagoane (F.S.R.V.) a anexat acesteia tabelele cuprinzând numele, prenumele, codul numeric personal,  adresa si semnatura membrilor de sindicat care au împuternicit-o, potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, sa formuleze actiune în justitie, iar potrivit înscrisurilor aflate la filele 101 – 107 , salariatii din Revizia Vagoane B.G, Revizia Vagoane B.B. si Revizia Vagoane O. sunt membri de sindicat ai reclamantei.

Întrucât actiunea este semnata si stampilata de catre reprezentantul legal al reclamantei si la dosarul cauzei au fost depuse tabele cu numele, prenumele si semnatura membrilor de sindicat, instanta va respinge ca nefondata exceptia nulitatii cererii de  chemare în judecata.

Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de pârâta constata ca în cauza este aplicabil termenul de 3 ani prevazut de  dispozitiile art. 283 alin.(1) lit. c) din Codul muncii si nu termenul de 6 luni prevazut de lit. e) a aceluiasi articol.

Este adevarat ca pretentiile reclamantei rezida din neexecutarea Contractul Colectiv de munca, însa cum drepturile solicitate sunt de natura salariala, termenul de prescriptie este de 3 ani, fiind încadrate în prevederile art. 283 alin.(1) lit. c) din Codul muncii. Dispozitiile art. 283 alin. (1) lit. e) din Codul muncii se refera la alte neexecutari ale contractului colectiv de munca decât cele de natura salariala, astfel ca exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de pârâta privind acordarea salariului suplimentar,  a ajutorului material pentru Ziua Feroviarului si pentru sarbatoarea de Paste aferente anului 2009 va fi respinsa ca nefondata.

Având în vedere prevederile art. 32 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.N.T.F.C. „C.F.R. C” SA pentru anii 2007 – 2008, raportat la data promovarii actiunii, 29.12.2011 (data postei – fila 97 dosar), si având în vedere termenul de prescriptie de 3 ani prevazut la art. 283 alin.(1) lit. c) din Codul muncii, instanta va admite exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind salariul suplimentar aferent anului 2008.

Pe fondul cauzei instanta retine urmatoarele:

Potrivit art. 32 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.N.T.F.C. „C.F.R. C” SA pentru anii 2007 - 2008 si 2009-2010, precum si în temeiul art. 30 alin. (1) din Contractul Colectiv de Munca la nivel de Grup de Unitati din transportul feroviar pe anii 2007-2008 si 2009-2010, pentru munca prestata în cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul companiei  va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.

Conform art. 71 din Contractul colectiv de munca încheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat la MMSSF sub nr. 2836/20/28.12.2006, cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei unu de salarizare, iar pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al carei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratie la nivelul clasei 1 de salarizare. 

Initial Contractul colectiv de munca încheiat la nivelul S.N.T.F.C. „C.F.R. C” SA  pentru anii 2007 -  2008 a fost încheiat pentru o durata de un an de la data înregistrarii însa ulterior, prin actele aditionale înregistrate la DMSSF  Bucuresti  sub nr. 1753/26.03.2008 si, respectiv nr. 437/30.01.2009 contractul a fost prelungit pâna la data de 28..02.2009.

La nivel de grup de unitati din transportul feroviar a fost încheiat Contractul colectiv de munca pe anii 2006-2008, înregistrat la MMSSF sub nr. 2836/20/28.12.2006, a carui aplicare a fost prelungita prin acte aditionale pâna la data de 28.12.2010.

Contractul colectiv de munca, astfel cum era prevazut de Legea nr. 130/1996, în vigoare la data încheierii contractelor si perioadei pentru care se solicita drepturile, precum si de Codul muncii, este un act sui generis, fiind în acelasi timp act juridic (contract, conventie), sursa de drepturi si obligatii subiective si reciproce ale partilor si totodata, izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o norma conventionala negociata.

Ca orice contract si contractul colectiv de munca presupune autonomia de vointa a partenerilor sociali între care se încheie, prin aplicarea principiului libertatii contractuale; el reprezinta legea partilor.

Daca cu prilejul încheierii lui, el se încheie ca un contract, cu ocazia aplicarii sale, contractul colectiv de munca reprezinta o reglementare, deci o lege a partilor.

În acest sens, art. 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 si art. 236 alin. 4 din Codul muncii (asa cum erau în vigoare la data pentru care se solicita drepturile) prevad ca, încheiate cu respectarea dispozitiilor legale, contractele colective de munca reprezinta legea partilor.

Pârâta, semnatara a contractului colectiv de munca anterior mentionat, nu poate sa refuze îndeplinirea obligatiilor asumate invocând dificultati financiare sau orice alte motive, inclusiv faptul ca ar fi fost agent economic  monitorizat.

Prin încheierea contractului colectiv, dreptul muncii devine un drept negociat, de origine conventionala, creat de angajatori si salariati, în functie de conditiile economice si sociale precum si de interesele celor doua parti.

Clauzele fiecarui contract colectiv de munca are valoare normativa; ele alcatuiesc un „drept al muncii” propriu al celor care îl încheie.

Potrivit legii, contractul colectiv de munca se încheie între angajator, pe de o parte si salariati, de cealalta parte (art. 236 alin. 1 din Codul muncii, art. 1 alin. 1 si art. 14 din Legea nr. 130/1996), în urma unei negocieri colective.

Aceasta negociere presupune ample discutii si tratative, o comunicare între cei doi parteneri sociali, ocazie cu care recurenta angajator trebuia sa aiba în vedere si sa puna în discutie tocmai aceste dificultati economico-financiare invocate prin cererea de recurs.

Dupa încheierea si intrarea lor în vigoare, aceste contracte colective de munca urmeaza a se executa, având putere de lege între partile contractante (art. 236 alin. 4 Codul muncii coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996).

Executarea presupune aducerea la îndeplinire a clauzelor contractuale, respectarea drepturilor si obligatiilor asumate.

Art. 243 din Codul muncii si art. 30 din Legea nr. 130/1996 prevad ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie si, ca neîndeplinirea obligatiilor asumate prin contract atrage raspunderea celor vinovati.

Acestea sunt dispozitiile speciale ce reglementeaza sfera de executare si aplicare a contractului colectiv de munca si nu dispozitiile generale invocate de pârâta.

Este o aplicare a principiului potrivit caruia norma speciala deroga de la norma generala - specialia generalibus derogant.

Aceste norme speciale se aplica ori de câte ori ne aflam în fata unui caz ce intra sub incidenta prevederilor sale, cum este cazul în speta de fata.

În conformitate cu dispozitiile art. 244 din Codul muncii si ale art. 31 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele unui contract colectiv de munca pot fi modificate pe tot parcursul executarii lui, în conditiile legii, ori de câte ori partile convin acest lucru, modificare care face, de asemenea, obiectul unei negocieri.

Aceasta este calea pe care ar putea eventual pârâta sa o urmeze dar în nici un caz nu poate refuza sa execute obligatiile asumate prin contract.

În ceea ce priveste imposibilitatea executarii obligatiei contractuale datorita intervenirii unor evenimente economice financiare ce nu puteau fi prevazute , Tribunalul retine ca la data negocierii contractelor colective de munca, pe anii 2007 – 2008, si a actelor aditionale prin care executarea acestora a fost prelungita,  dispozitiile O.U.G. nr.79/2001 privind întarirea disciplinei economico-financiare erau demult în vigoare, astfel încât la negocierea si stabilirea tuturor drepturilor salariale cuvenite salariatilor au fost avute în vedere bugetele de venituri si cheltuieli anuale adoptate cu aprobarea forurilor competente, precum si rezultatele financiare ale companiei si fondurile salariale stabilite în functie de toate elementele prevazute de lege.

În alta ordine de idei pârâta nu poate invoca în sustinerea intereselor sale propria sa culpa de a fi negociat drepturi salariale cu încalcarea unor prevederi legale iar, pe de alta parte sustinerea potrivit careia , acordarea acestor drepturi salariale ar afecta fondul de salarii , este lipsita de orice dovezi.

Pentru aceste considerente, actiunea reclamantilor este apreciata ca fiind întemeiata,  urmând a fi obligata pârâta la plata drepturilor banesti reprezentând contravaloarea salariului suplimentar, a ajutorului material pentru Ziua Feroviarului si pentru sarbatoarea de Paste aferente anului 2009, cu actualizare la data platii.

Actualizarea la indicele de inflatie se justifica prin necesitatea unei corelatii a valorii reale a salariului suplimentar, a ajutorului material pentru Ziua Feroviarului si pentru sarbatoarea de Paste aferente anului 2009 cu  valoarea nominala a acestora de care membrii de sindicat  ar fi beneficiat la momentul în care angajatorul  datora drepturile salariale pretinse si momentul în care aceste sume vor putea intra efectiv în patrimoniul beneficiarilor, stiut fiind ca functia principala a indexarii este atenuarea efectelor inflatiei asupra nivelului de trai.

Domenii speta

Spete similare