Ucidere din culpă

APEL

Dosar nr. 5122/333/2008 – ucidere din culpa

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA Nr. 15/A

Sedinta publica de la 20 Ianuarie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE PARPALEA-FILIP NICOLAE

Judecator OANA RADU-NICOLAE

Grefier GRIGORIU MARIANA

 Ministerul Public –Parchetul de pe lânga Tribunalul Vaslui a fost reprezentat de procuror ARMEANU CRISTINA ELENA .

Conform dispozitiilor art. 304 Cod procedura penala, sedinta de judecata a fost înregistrata cu mijloace tehnice audio.

 Pe rol, se afla în curs de solutionare, judecarea apelurilor penale declarate de inculpatul BP –, în prezent aflat în stare de arest în Penitenciarul Iasi - prin aparator, de partile  civile CG, CCD,  RE, ICD , IRE si RDN – prin aparator av.Ciocan Luigi Cristinel  si asiguratorul  S.C. Asigurarea Româneasca A  SA – prin Sucursala Vaslui, împotriva sentintei penale nr.765 din 11.06.2009 pronuntata de Judecatoria Vaslui în dosarul nr. 5122/333/2008.

Cauza are ca obiect: ucidere din culpa ( art. 178 C.P.).

La apelul nominal facut în sedinta publica s-a constatat ca lipsesc toate partile, respectiv inculpatul-apelant BP, partile civile- apelante, asiguratorul - apelant si partea civila. 

Procedura de citare este legal îndeplinita.

Dezbaterile în prezenta cauza au avut loc în sedinta publica de la 20 Ianuarie 2010 si sustinerile partilor s-au consemnat în încheierea de sedinta aferenta.

Din lipsa de timp pentru a delibera si  pentru ca partile sa depuna concluzii scrise a fost amânata pronuntarea pentru termenul de astazi.

T R I B U N A L U L

 Asupra apelurilor penale de fata;

Prin sentinta penala nr.765 din 11 iunie 2009 a Judecatoriei Vaslui a

respins cererea de schimbare a încadrarii juridice formulata de catre inculpat, prin aparator, din infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2, 3 si 5 Cod penal, astfel cum a fost retinuta prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui nr. 2570/P/2008, în infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 1 si 5 Cod penal.

A condamnat pe inculpatul BP, la pedeapsa de 4 (patru) ani de închisoare pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2, 3 si 5 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b) Cod penal si art. 74 alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal.

În baza art. 71 Cod penal, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal pe durata executarii pedepsei.

În baza art. 350 alin. 1 Cod de procedura penala, a mentinut masura arestarii preventive si starea de arest preventiv a inculpatului BP.

În baza art. 88 alin. 1 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicata inculpatului BP durata arestarii preventive de la 18.09.2008 la zi, inculpatul fiind arestat preventiv prin Încheierea de sedinta nr. 26 din data de 18.09.2008, pronuntata de catre judecator Târlea Mirela Cristina din cadrul Judecatoriei Vaslui în dosarul nr. 4262/333/2008, în baza careia a fost emis mandatul de arestare preventiva nr. 28/U/18.09.2008, în prezent inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Vaslui.

În baza art. 14 Cod de procedura penala raportat la art. 346 alin. 1 Cod de procedura penala raportat la art. 49, 50, 54 si 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificata, coroborat cu art. 24 alin. 3 din Ordinul nr. 8/16 iunie 2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, a  admis actiunea civila formulata de Serviciul de Ambulanta Judetean Vaslui si a admis în parte actiunile civile formulate de catre: CG, CCD, REV, ICD, în nume propriu si în calitate de reprezentanta legala a minorei IRE, RE, în nume propriu si în calitate de reprezentanta legala a minorului RDN.

A obligat asiguratorul S.C.”Asigurarea Româneasca A Vienna Insurance Group” S.A. - Sucursala Vaslui, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata urmatoarelor sume:

•347,40 lei cu titlu de despagubiri materiale catre Serviciul de Ambulanta Judetean Vaslui;

•8.704,36 lei cu titlu de despagubiri materiale si 85.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila CG;

•85.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila CCD;

•9.408,31 lei cu titlu de despagubiri materiale si 85.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila ICD;

•85.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea partii civile IRE;

•10.285,29 lei cu titlu de despagubiri materiale si 85.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila RE;

•85.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea partii civile RDN;

•50.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila REV.

Obliga asiguratorul S.C.”Asigurarea Româneasca A Vienna Insurance Group” S.A. - Sucursala Vaslui, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata urmatoarelor sume cu titlul de despagubiri periodice:

•în favoarea partii civile IRE, nascuta la data de: 480,45 lei pentru perioada 13.09.2008 (data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 749,75 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 740,75 lei lunar de la data de 01.04.2009 si pâna la majoratul beneficiarei;

•în favoarea partii civile RDN, nascut la data de: 235,5 lei pentru perioada 13.09.2008 (data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 347 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 338,5 lei lunar de la data de 01.04.2009 si pâna la majoratul beneficiarului;

•în favoarea partii civile REV, nascuta la data de: 235,5 lei pentru perioada 13.09.2008(data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 347 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 338,5 lei lunar de la data de 01.04.2009 si pâna la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.

A luat act ca Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui nu s-a constituit parte civila.

În baza art. 189 Cod de procedura penala si art. 191 alin. 1 Cod de procedura penala, a obligat pe inculpatul BP la plata sumei de 3.502 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat (2.082 lei reprezentând taxele pentru lucrarile medico-legale efectuate de catre Serviciul Medico-Legal Judetean Vaslui, 800 lei reprezentând taxa pentru efectuarea expertizei criminalistice de catre Laboratorul Interjudetean de expertize criminalistice Iasi, 100 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de desfasurarea urmaririi penale, 520 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal în fata primei instante).

În baza art. 193 alin. 1 si 2 Cod de procedura penala raportat la art. 49, 50, 54 si 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificata, coroborat cu art. 24 alin. 3 din Ordinul nr. 8/16 iunie 2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, a obligat asiguratorul S.C.”Asigurarea Româneasca A Vienna Insurance Group” S.A. - Sucursala Vaslui, în calitate de asigurator de raspundere civila,  la plata sumei de 5.475 lei catre partea civila CCD cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorarii aparatori alesi, la plata sumei de 2.000 lei catre partea civila ICD cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu aparator ales, la plata sumei de 2.500 lei catre partea civila RE cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu aparator ales.

Pentru a hotarî astfel instanta de fond a  retinut urmatoarele:

În data de 13 septembrie 2008, în jurul orelor 20.30, inculpatul BP, aflat în municipiul Vaslui, în apartamentul uneia dintre surorile sale, care se casatorise în cursul zilei sus-mentionate, a primit un telefon de la mama sa, care i-a solicitat sa vina în localitatea Muntenii de Jos (judetul Vaslui), unde aceasta astepta, alaturi de tatal inculpatului si de alte doua persoane, o masina pentru a îi transporta în municipiul Vaslui la restaurantul „Select”, unde urma a se desfasura petrecerea de nunta. Astfel, inculpatul BP s-a urcat, singur, la volanul autoturismului marca Volkswagen Golf, cu numar de înmatriculare VS-80- si a plecat din municipiul Vaslui catre localitatea Muntenii de Jos.

În acelasi interval de timp, dinspre motelul „La Livada” catre motelul „Everest”, au plecat mai multe persoane, care urmau, la rândul lor, sa participe la o petrecere de nunta, organizata în cadrul restaurantului situat în incinta motelului „Everest”. Persoanele în discutie, în dreptul motelului „La livada”, unde erau si cazate, au traversat drumul national 24, de pe partea dreapta a sensului de mers Vaslui-Bârlad pe partea stânga a sensului de mers Vaslui-Bârlad si au început a se deplasa în urmatoarea asezare - doi câte doi (cu exceptia lui ICD) si de la stânga catre dreapta: Ozarchevici Silviu si OR; Dutu Constantin si DAD; ICD; SE si SOP; RE si RI; CD si IMA (asezare privita din fata grupului catre spatele grupului).

Ajungând în zona km 119, în afara localitatii Muntenii de Jos, inculpatul BP, care circula cu faza de întâlnire, urma sa parcurga o curba la dreapta (potrivit directiei sale de mers), respectiva curba fiind semnalizata cu indicator „Curba la dreapta”, marcajul longitudinal fiind discontinuu.

Ca urmare a consumului de bauturi alcoolice (inculpatul a consumat în data de 13 septembrie 2008 diferite cantitati de bauturi alcoolice, printre care si 400 de ml de bere, 300 de ml de vin, sampanie în intervalul orar 15.00-17.30 - rezultând o alcoolemie de 1,85 de grame la mie alcool în sânge la ora producerii accidentului: 20.56), a starii de oboseala accentuata (generata de implicarea inculpatului în cursul zilei de 13 septembrie 2008 în pregatirile pentru  cununia civila si religioasa a surorii sale, precum si de participarea sa efectiva la aceste evenimente), a circulatiei pe timp de noapte, într-o zona fara iluminat artificial, a neadaptarii vitezei la conditiile concrete în care circula pe drumul public, inculpatul BP nu a reusit sa se înscrie în virajul sus-mentionat cu pastrarea benzii de circulatie aferente sensului sau de mers, astfel încât a parasit în mod nejustificat sensul sau de circulatie si a patruns pe contrasens, observând în fata sa persoanele care se deplasau catre Motelul Everest.

 BP a încercat sa evite intrarea autoturismului pe care îl conducea în persoanele respective, astfel ca a rotit dreapta de volan, în dorinta de a îi ocoli, însa spatiul foarte mic avut la dispozitie asociat cu viteza de deplasare (87 km/h – viteza de deplasare la momentul impactului) nu a permis schimbarea de traiectorie, fara ca vreunul dintre pietoni sa fie lovit.

În aceste conditii, au fost loviti, mai întâi, CD si IMA, primul cu partea laterala stânga a autoturismului, iar cel de-al doilea cu partea frontala a autoturismului. CD a fost proiectat oblic spre stânga, iar IMA a fost preluat cu partea frontala, basculat pe capota motorului, corpul acestuia ajungând în parbriz si ramânând agatat în aceasta pozitie. În urmatoarea fractiune de secunda, tot cu partea frontala, a fost izbit si RI, corpul acestuia fiind însa proiectat catre înainte.

Pe distanta existenta între IMA si RI, autoturismul si-a modificat traiectoria spre dreapta, suficient încât sa nu o loveasca în plin, ci doar sa o „stearga” pe RE, aflata în stânga sotului sau. În urma impactului, care desi usor totusi a existat, aceasta a suferit leziuni traumatice de tipul plagilor contuze, care necesitau 8-9 zile de îngrijiri medicale de la data producerii leziunilor, care nu au pus în primejdie viata acesteia si care nu au produs nici un alt efect prevazut de art. 182 Cod penal.

Locul primului impact (dintre autoturismul inculpatului si victimele: CD si IMA) a fost situat, în plan longitudinal, la o distanta de cca. 44-45 de metri, spre Vaslui, fata de urmele de sânge provenite de la victima RI. În plan transversal, IMA si RI se deplasau la o distanta de cca. 0,8 metri – 1,2 metri, primul în spatele celui de-al doilea, iar CD se deplasa la cca. 0,1 metri – 0,2 metri de marginea carosabilului.

În afara celor trei victime, care au decedat, restul pietonilor se deplasau în afara partii carosabile.

Dupa lovirea lui RI, autoturismul, condus de catre inculpat, nu a mai lovit direct pe niciunul dintre ceilalti pietoni, fragmente desprinse din caroserie lovind totusi în zona picioarelor pe SOP si pe DAD. Volkswagen-ul Golf cu numar de înmatriculare VS-80-PTR si-a continuat deplasarea oblic spre dreapta, IMA ramânând „agatat” în continuare de autoturism, în timp ce corpul lui RI s-a desprins de caroserie si a zburat prin aer, fiind proiectat pe o distanta de 42 de metri.

Dupa parcurgerea în diagonala a latimii carosabilului, partea din dreapta a autoturismului inculpatului, în special roata dreapta-fata a acestuia, a lovit violent ultima roata din dreapta a ultimei punti din spate a semiremorcii unui autocamion, care stationa regulamentar în afara partii carosabile.

Forta dezvoltata în urma acestui impact coroborata cu faptul ca rotile erau bracate spre dreapta (vectorul fortei centrifuge orientat spre stânga) au condus la rasturnarea autoturismului Volkswagen Golf pe partea stânga si proiectarea acestuia în gramada de pietris existenta la fata locului. Corpul lui IMA s-a desprins de caroseria autoturismului, si a cazut în locul în care a si fost gasit, iar autoturismul s-a deplasat rasturnat pe pietris, lovind, cel mai probabil, cu stâlpul din stânga-spate un arbore, iar în final s-a rasturnat pe cupola.

În urma producerii accidentului, CD, RI si IMA au suferit traumatisme care au condus la deces (RI a decedat la Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui).

La cercetarea efectuata la fata locului, efectuata în data de 13 septembrie 2008, s-au constatat urmatoarele: accidentul a avut loc pe DN 24, kilometrul 119, în afara localitatii Muntenii de Jos, la iesirea dintr-o curba la dreapta, potrivit directiei de mers a autoturismului, carosabilul asfaltat având o latime de 7 metri; circulatia se desfasoara în zona respectiva în doua sensuri, existând câte o banda pe sens – marcajul longitudinal fiind discontinuu; la data si ora producerii accidentului, carosabilul era uscat, vizibilitatea fiind specifica traficului pe timp de întuneric, la lumina farurilor, fara iluminare artificiala. De o parte si de alta a drumului, exista acostament, acesta având o latime de 2,30 metri pe sensul de mers Vaslui-Bârlad si de 2,10 metri pe sensul de mers Bârlad-Vaslui, si fiind acoperit cu pietris, continuând cu spatiu verde.

La fata locului nu s-au identificat urme de frânare, derapare sau rulare produse de autoturismul implicat în accident; pozitionarea victimelor si a mijloacelor materiale de proba, identificate în zona respectiva, a fost redata în schita întocmita de organele de cercetare penala, fiind totodata reliefata si de fotografiile judiciare efectuate în cauza.

Din raportul de expertiza medico-legala nr. 236/N/2008 încheiat de Serviciul Medico-Legal Judetean Vaslui,  a rezultat ca: ”moartea numitului IMA a fost violenta; ea s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, survenita ca urmare a unui politraumatism cu hemoragie subarahnoidiana, inundatie ventriculara, fracturi costale, perforatie pleuro-pulmonara bilaterala si hemo-pneumo-torax consecutiv, fractura dubla de coloana toracica, ruptura de ficat si splina, hemoperitoneu, contuzie cardiaca; leziunile s-au putut produce cel mai probabil prin lovire, basculare si proiectare de catre un autovehicul aflat în miscare; între politraumatism si moarte exista o legatura de cauzalitate directa, si neconditionata; sângele, umoarea vitroasa si urina recoltate de la cadavru nu contineau alcool; examenul toxicologic efectuat din probele recoltate de la cadavru nu a pus în evidenta formaldehida, alcool metilic”.

Din raportul de expertiza medico-legala nr. 237/N/2008 încheiat de Serviciul Medico-Legal Judetean Vaslui, a rezultat ca „moartea numitului CD a fost violenta; ea s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, survenite ca urmare a unui politraumatism cu fractura multieschiloasa de bolta si baza de craniu, expulzie partiala de substanta cerebrala, contuzie si dilacerare cerebrala, multiple fracturi costale cu perforatii pluro-pulmonare si hemotorax consecutiv, contuzii pulmonare, rupturi hepatice cu hemoperitoneu consecutiv, fractura de humerus, fractura ambele oase antebrat drept, fracturi metatarsiene, fractura deschisa dubla ambele oase gamba bilateral; leziunile s-au putut produce cel mai probabil prin lovire, basculare si proiectare de catre un autovehicul in miscare; între politraumatism si moarte exista o legatura de cauzalitate directa,  neconditionata; sângele, umoarea vitroasa si urina recoltate de la cadavru nu contineau alcool; examenul toxicologic efectuat din probele recoltate de la cadavru nu a pus în evidenta formaldehida, alcool metilic”.

Din raportul de expertiza medico-legala nr. 238/N/2008 încheiat de Serviciul Medico-Legal Judetean Vaslui, a rezultat ca: „moartea numitului RI a fost violenta; ea s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, survenita ca urmare a unui politraumatism cu plagi contuze, fractura coloana cervicala, multiple fracturi costale, cu perforatie pleuropulmonara si hemopneumotrax bilateral, rupturi de ficat cu hemoperitoneu consecutiv, contuzii perirenale, fractura complexa de bazin, fracturi deschise duble ambele oase, gamba bilateral; leziunile s-au putut produce cel mai probabil prin lovire, basculare si proiectare de catre un autovehicul aflat în miscare; între politraumatism si moarte exista o legatura de cauzalitate directa, neconditionata; sângele, umoarea vitroasa si urina recoltate de la cadavru nu contineau alcool; examenul toxicologic efectuat din probele recoltate de la cadavru nu a pus în evidenta formaldehida, alcool metilic”.

Verificarea tehnica a autoturismului condus de inculpat, efectuata în data de 15 septembrie 2008 - ulterior producerii accidentului, a relevat urmatoarele: sistemul de rulare al autoturismului este în conditii normale; sistemul de iluminare, mecanismul de directie si sistemul de frânare nu au putut fi verificate, întrucât autoturismului marca Volkswagen Golf, cu numar de înmatriculare VS-80-PTR este avariat în proportie de 100%.

Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a avut în vedere dispozitiile art. 63 Cod procedura penala care stipuleaza ca „probele nu au valoare prestabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata în urma examinarii tuturor probelor administrate în scopul aflarii adevarului”, precum si dispozitiile art. 75 Cod procedura penala, conform carora ”declaratiile partii vatamate… facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai în masura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza”. 

Principiul liberei aprecieri a probelor lasa instantei de judecata libertatea de a aprecia concludenta tuturor probelor, indiferent de faza procesuala în care au fost administrate, iar principiul aflarii adevarului, consacrat de art. 3 Cod de procedura penala, a impus instantei de judecata sa dea valoare acelor probe care, coroborate cu alte probe legal administrate, exprima adevarul.

Criteriul determinant în aprecierea probelor îl constituie forta acestora de a exprima adevarul, instantei revenindu-i raspunderea de a retine si aprecia aceste probe, tinând cont de întregul material probator administrat si nu doar de cele administrate nemijlocit în sedinta publica. Altfel spus, nu se poate întelege ca probele administrate în cursul urmaririi penale au valoare doveditoare numai în cursul acestei faze a procesului penal si numai în vederea sesizarii instantei.

Instanta a aratat totodata si ca simpla retractare sau modificare de catre inculpati sau martori a unor declaratii nu poate duce la înlaturarea, în mod automat si nemotivat, a declaratiilor anterioare, cât timp acestea se coroboreaza si cu alte probe ale dosarului si ca nu exista o ordine de preferinta între declaratiile succesive ale persoanei vatamate, inculpatului sau martorului.

Instanta a indicat si ca uneori trebuie apreciat care dintre declaratii reflecta adevarul, declaratia data într-un moment foarte apropiat de producerea faptei, declaratie în care se relateaza exact cu lux de amanunte evenimentul, si o alta data dupa scurgerea unui interval de timp în care se exprima îndoiala cu privire la acelasi aspect redat fidel în primele declaratii. Între o incertitudine cu privire la persoana inculpatului exprimata în instanta si certitudinea cu privire la acelasi aspect exprimata în faza de urmarire penala în declaratiile luate imediat dupa producerea evenimentului, instanta a  trebuit sa aprecieze care dintre acestea exprima adevarul.

În lumina acestor principii, instanta a coroborat declaratiile partilor civile CG, RE, ICD, audiate în faza de urmarire penala cu declaratiile martorilor SE, OR, DAD, Careja Ioan, Dutu Constantin, CM, RA, Pelenoua Nelu, audiati atât în faza de urmarire penala, cât si în faza cercetarii judecatoresti, cu declaratiile martorilor SOP si Ozarchevici  Silviu, audiati în faza de urmarire penala, precum si cu aspectele reliefate de procesul-verbal de constatare a infractiunii, procesul-verbal de cercetare la fata locului, plansele fotografice efectuate, schita accidentului, rezultatul testarii alcooltest, buletinul de examinare clinica însotitor al prelevarii probelor biologice în vederea determinarii gradului de intoxicatie etilica, procesul-verbal de prelevare, buletinul de analiza toxicologica alcoolemie din 15 septembrie 2008, raportul de expertiza medico-legal nr. 703/A din 17.09.2008 privind calculul retroactiv al alcoolemiei efectuat de I.M.L. Iasi, raportul de expertiza criminalistica nr. 137/22.10.2008 încheiat de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi, raportul de expertiza criminalistica nr. 145/29.10.2008 încheiat de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi - supliment la raportul de expertiza criminalistica nr. 137/2008, rapoartele de expertiza medico-legala – autopsie, procesul-verbal de verificare tehnica.

Instanta a  apreciat ca fireasca existenta unor usoare inadvertente între declaratiile partilor civile si martorilor audiati, persoane prezente la locul savârsirii infractiunii, însa acestea sunt explicabile prin aceea ca nivelul de perceptie a aceluiasi eveniment de catre mai multe persoane este diferit, ca urmare a situatiei particulare (atât din punct de vedere al structurii fizice, cât si psihice) a fiecarei persoane, a locului din care s-a perceput evenimentul rutier, a modului în care a fost înregistrata si ulterior redata, fie în fata organelor de urmarire penala, fie în fata instantei de judecata, derularea accidentului, având totodata în vedere si impactul pe care acesta l-a generat.

 Inculpatul BP a manifestat o atitudine procesuala nesincera, prin apararile sale încercând a îsi diminua responsabilitatea producerii accidentului din 13 septembrie 2008, dorind a induce ideea existenta si a unor culpe concurente din partea: victimelor si a celorlalti pietoni care se deplasau catre motelul „Everest”; a autocamionului aflat, în afara partii carosabile, pe partea dreapta - sensul de deplasare Vaslui-Bârlad; si chiar a autoritatilor, respectiv politia rutiera si administratorul portiunii de drum pe care s-a produs accidentul.

Instanta, fata de considerentele care le-a expus, a retinut însa existenta unei culpe exclusive a inculpatului BP în producerea accidentului rutier din 13 septembrie 2008.

Inculpatul BP a indicat astfel, atât în etapa urmaririi penale, cât si a cercetarii judecatoresti, ca:

•a depasit, dupa statia de benzina „LUKOIL” situata la iesirea din municipiul Vaslui si pâna la podul din zona Cuvas, o masina, în privinta careia nu a precizat însa niciun element de identificare;

•în zona motelului „La livada”, la iesirea din curba si cu o semnalizare prealabila, s-a angajat în depasirea unui alt autoturism, de culoare alba, în privinta caruia nu a retinut de asemenea nici un alt element de identificare, nici macar marca;

•partea carosabila era putin umeda în zona de drum în care s-a angajat în depasire;

•dupa initierea manevrei de depasire, în momentul în care a început a trece de axul drumului, a observat un grup de persoane care se deplasau catre localitatea Muntenii de Jos, pe partea carosabila, dispuse în linie dreapta pâna la axul central al drumului, fara ca persoanele în discutie sa aiba vreun element de semnalizare – lanterna, vesta reflectorizanta sau alt element luminos (în declaratia din data de 15.01.2009 din fata instantei de judecata, inculpatul a relatat ca primele persoane pe care le-a observat – cele din spatele grupului - se deplasau pe partea carosabila, patru în linie, pâna la axul drumului) ;

•pe partea dreapta, sensul de mers Vaslui-Bârlad, cu fata catre municipiul Vaslui, dar în afara partii carosabile, se afla parcat un autocamion cu luminile aprinse;

•luminile aprinse ale autocamionului l-au deranjat, chiar orbit (declaratia din data de 15.01.2009 din fata instantei), astfel ca nu a mai avut vizibilitate buna si ca, în absenta luminilor, ar fi observat în timp util persoanele care se deplasau pe partea carosabila;

•nu a depasit, în timpul derularii evenimentului rutier, partea carosabila – sensul de mers Bârlad-Vaslui,

•nu a depasit în totalitate, de la initierea manevrei de depasire si pâna la momentul impactului, axul drumului.

În primul rând, instanta a aratat ca niciuna dintre persoanele prezente la locul si momentul producerii accidentului - nici martorii audiati în cauza (SE, OR, SOP, DAD, Ozarchevici Silviu, Dutu Constantin), în faza de urmarire penala sau în mod nemijlocit de catre instanta, nici partile civile (CG, RE, ICD) - nu a observat prezenta vreunui alt autoturism în zona producerii accidentului - nici în momentele anterioare producerii accidentului si nici în momentele ulterioare impactului, nici pe sensul de deplasare Vaslui-Bârlad si nici pe sensul de deplasare Bârlad-Vaslui, în afara de  autoturismul inculpatului, marca Volkswagen Golf, cu numar de înmatriculare VS-80-PTR.

Martorii CM si RA au indicat ca nu pot preciza nici un element util din acest punct de vedere, RA precizând ca era ocupat cu închiderea oblonului de la semiremorca, iar CM ca efectua verificari la vola, în interiorul livezii.

 În al doilea rând, instanta a aratat ca martorul RA a indicat, atât în fata organelor de urmarire penala, cât si a instantei, ca autocamionul a fost parcat în afara partii carosabile, cu pozitiile aprinse, CM indicând si el acest aspect în faza cercetarii judecatoresti. Totodata, martorul RA a indicat ca „pozitiile de la autocamion nu ar putea jena o masina venita din fata, becurile având o putere de aproximativ 2 watti”, iar CM ca „lumina pozitiilor nu ar putea jena o masina care ar veni din fata”.

Martorii OR, SE, DAD au indicat ca nu îsi aduc aminte cu exactitate daca autocamionul avea sau nu luminile aprinse, însa cel mult putea avea pozitiile aprinse, aceasta întrucât în jur era întuneric.

Pe cale de consecinta, nu a  puut fi primita apararea inculpatului în acest sens si nici sustinerile expertului Tindeche Victor, cuprinse în punctul de vedere pe care acesta l-a exprimat, privind existenta unei „bariere de lumina, creata de luminile de întâlnire ale autocamionului coroborate cu configuratia drumului în curba spre dreapta” si care „ar fi obturat total sau partial câmpul de vizibilitate spre înainte a celor care s-ar deplasa catre Muntenii de Jos” si nu a putut fi primita nici varianta teoretica înaintata de catre acelasi expert, pe baza sustinerilor exclusive ale inculpatului, privind lovirea victimelor, ca urmare a depasirii unui alt autoturism, de culoare alba.

Totodata, desi pe de o parte, aparatorul inculpatului a învederat, în sedinta publica din 28 mai 2009, ca nu mai sustine varianta privind orbirea inculpatului de luminile de întâlnire ale autocamionului parcat pe partea dreapta, pe de alta parte,a  invocat în apararea lui BP existenta barierei de lumina, la care a facut referire si expertul Tindeche Victor. Or, astfel cum a reiesit si din probatoriul administrat autocamionul avea pozitiile aprinse, iar nu luminile de întâlnire.

În al treilea rând, din procesul-verbal de cercetare la fata locului, întocmit în data de 13 septembrie 2008,a  reiesit ca  „partea carosabila era acoperita cu asfalt si era uscata”, si astfel nu a putut fi primita apararea inculpatului privind faptul ca partea carosabila era putin umeda în zona de drum în care s-a angajat în depasirea pe care a invocat-o, depasire a carei existenta a fost infirmata însa de întregul material probator administrat în cauza.

În al patrulea rând,  instanta a retinut urmatoarea componenta a grupului de pietoni si asezare a fiecarei persoane în cadrul grupului: doi câte doi (cu exceptia lui ICD), si de la stânga catre dreapta: Ozarchevici Silviu si OR; Dutu Constantin si DAD; ICD; SE si SOP; RE si RI; CD si IMA (asezare a grupului privita din fata catre spate).

Instanta a coroborat în acest sens declaratiile martorilor SE, OR, SOP, DAD, Dutu Constantin, Ozarchevici Silviu cu declaratiile partilor civile RE si ICD.

Astfel, RE arata ca „în spatele meu si al sotului meu se aflau Irimie si CD” (verso fila 105 dosar de urmarire penala); ICD precizeaza ca „în urma era familia Rîndunica, domnul Cotnareanu si sotul meu dupa ei” (verso fila 107 dosar de urmarire penala), SE ca „primii doi erau sotii Ozarchevici, unul lânga altul, urmatorii doi erau sotii Dutu, unul lânga altul, apoi numita Irimie Camelia, singura, apoi eu si sotia mea, Stoica Oana, unul lânga altul, apoi RI si Emilia, unul lânga altul, apoi numitii CD si Irimie Marius, unul lânga altul ”(pozitie mentinuta si cu ocazia audierii nemijlocite de catre instanta de judecata), OR ca „apoi urma familia Rîndunica, iar ultimii erau CD si Irimie Marius” (verso fila 122 dosar de urmarire penala).

Niciuna dintre aceste persoane nu a confirmat sustinerea inculpatului BP potrivit careia în ultimul rând al grupului se aflau patru persoane asezate în linie dreapta pâna la axul drumului. De altfel, chiar aparatorul inculpatului, în concluziile scrise, se refera la deplasarea persoanelor în sir indian câte doi.

În al cincilea rând, instanta a retinut ca din grupul de 11 pietoni, doar trei se deplasau pe partea carosabila, respectiv victimele CD, IMA si RI, din procesul-verbal de cercetare la fata locului rezultând ca pe partea carosabila si acostamentul zonei unde s-a produs accidentul nu au fost descoperite urme de rulare, derapare sau frânare ale autoturismului implicat în accident.

În raportul de expertiza criminalistica nr. 137/22.10.2008 încheiat de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi se retine, în mod corect, ca inexistenta urmelor conduce la concluzia certa ca autoturismul nu a patruns pe acostament, rotile acestuia nedepasind partea carosabila si ca acest lucru coroborat cu faptul ca numitii IMA si RI au fost loviti cu partea frontala (altfel nu putea avea loc o proiectare catre înainte) conduce si la concluzia, de asemenea certa, ca în momentul în care au fost lovite cele trei victime se deplasau pe partea carosabila; în plan transversal, IMA si RI se deplasau la o distanta de cca. 0,8 metri – 1,2 metri, primul în spatele celui de-al doilea, iar CD se deplasa la cca. 0,1 metri – 0,2 metri de marginea carosabilului.

Instanta a retinut si ca restul de opt persoane din cadrul grupului se deplasau în afara partii carosabile.

În depozitiile din fata instantei de judecata, martorul OR, a precizat ca „ eu cu sotul meu eram în afara partii carosabile…nu pot face apreciere exacta cu privire la modalitatea de deplasare a restului grupului…oricum eram grupati”, martorul DAD ca „pot spune cu certitudine ca familia Ozarchevici si eu împreuna cu sotul meu ne deplasam în afara partii carosabile”, martorul Dutu Constantin ca „eu si cu sotia, precum si familia Ozarchevici ne deplasam în afara partii carosabile”, iar martorul SE ca „ne deplasam pe acostament”.

În faza de urmarire penala, Ozarchevici Silviu, SOP, RE si ICD au precizat de asemenea ca se deplasau în afara partii carosabile.

Referitor la sustinerile aparatorului inculpatului ca RE s-ar fi deplasat pe partea carosabila, aceasta prin raportare la declaratia martorului RA, instanta a  aratat ca nu au putut fi primite.

În faza de urmarire penala, martorul SE arata ca ”…ne-am dezmeticit, am vazut ca numita RE era cazuta cu fata în jos pe acostament”, martora OR ca „am vazut cum doamna Rîndunica era cazuta cu fata in jos în afara carosabilului pe partea stânga a DN 24, cu picioarele aflate pe directia perpendiculara”, martora DAD ca „am vazut-o de asemenea pe doamna Rîndunica cu fata în jos, cu capul orientat spre sant”, martorul Ozarchevici Silviu ca „sotia mea mi-a spus verbal uite-o pe doamna Rîndunica. Am vazut ca aceasta era cazuta jos pe acostamentul drumului cu fata în jos si cu capul orientat spre santul drumului”.

În faza de judecata, martorul SE a afirmat ca „am vazut-o pe doamna R cu picioarele pe acostament si cu capul pe carosabil”, martora OR ca „doamna Rîndunica se afla cazuta cu fata in jos, din corpul acesteia doar picioarele nu în integralitate lor se aflau pe partea carosabila”. Instanta va da însa eficienta declaratiilor date de acesti doi martori în faza de urmarire penala, având în vedere apropierea de momentul savârsirii faptei.

De asemenea, etapa cercetarii judecatoresti, martora DAD a indicat ca „în opinia mea, desi nu îmi aduc bine aminte, era în afara partii carosabile, întrucât avea capul în iarba”.

În al saselea rând, instanta a constatat existenta si a unor alte inadvertente între declaratiile succesive ale inculpatului BP, acesta dovedind lipsa de consecventa pâna si în ipotezele de lucru, fara corespondent în realitatea faptica, invocate.

Astfel, în declaratia data la urmarire penala în fata procurorului, pe formular tipizat, BP a precizat ca în apropiere de Cuvas a depasit un autobuz, în restul declaratiilor facând referire la un autoturism depasit, iar nu la un autobuz.

De asemenea, în declaratiile date la urmarire penala, în fata procurorului, precum si a organului de cercetare penala, pe formulare tipizate, inculpatul a declarat ca a trecut de axul drumului, iar în declaratia olografa din data de 13 septembrie 2008, inculpatul a aratat ca „în timpul depasirii, când ma aflam pe partea stânga a drumului, în paralel cu autovehiculul depasit, am observat în timp scurt un grup de persoane …”. În fata instantei, inculpatul a indicat însa ca: „în momentul în care am observat pentru prima data grupul de persoane, ma aflam în spatele masinii pe care doream sa o depasesc” si ca „din momentul în care am initiat depasirea si pâna în momentul impactului, masina mea nu a trecut niciodata total de axul drumului”.

Instanta a subliniat din nou ca nu a putut  primi apararea inculpatului, ca s-ar fi aflat în efectuarea unei manevre de depasire a unui alt autoturism, referirile anterioare la declaratiile inculpatului având doar rolul de a ilustra inadvertentele existente pâna si între sustinerile, fara corespondent în realitate, pe care acesta le-a lansat.

Instanta nu a  putut lua în considerare sustinerea expertului Tindeche Victor, propus de inculpat, potrivit careia victimele s-ar fi deplasat între reperul 6 si reperul 4 din schita accidentului si ca locul impactului ar fi fost situat între 1-1,2 metri fata de limita din stânga a carosabilului si 0,5-0,8 metri fata de axa carosabilului, aceasta sustinere neavând nici un suport în restul materialului probator administrat în cauza (nici macar în declaratiile contradictorii si fara corespondent faptic ale inculpatului).

Fata de aspectele anterior retinute (faptul ca IMA,  CD si RI se aflau pe partea carosabila, iar restul de 8 persoane din cadrul grupului se aflau în afara partii carosabile – toate cele 11 persoane deplasându-se pe partea stânga fata de sensul de deplasare Vaslui - Bârlad), instanta urmeaza a analiza daca se poate retine vreo culpa a victimelor si a celorlalti opt pietoni din cadrul grupului în producerea accidentului de circulatie.

Inculpatul BP, prin aparator, a invocat faptul ca cele 11 persoane se deplasau ca si grup, în sir indian, doi câte doi, astfel încât persoanele în cauza trebuiau sa respecte dispozitiile art. 168 din Hotarârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006 care prevad ca: „persoanele care se deplaseaza pe drumul public formând un grup organizat, o coloana militara sau un cortegiu trebuie sa circule în formatie de cel mult trei siruri, pe partea dreapta a carosabilului, în sensul lor de mers, ocupând cel mult o banda de circulatie” (alin. 1), „de la lasarea serii si pâna în zorii zilei, precum si ziua, în conditii de vizibilitate redusa, persoanele care se afla în fata si în spatele sirului dinspre axa drumului trebuie sa aiba o sursa de lumina de culoare alba, respectiv rosie, care sa fie vizibila pentru ceilalti participanti la trafic. Persoanele care formeaza sirul dinspre axa drumului trebuie sa aiba aplicate pe îmbracaminte elemente fluorescent-reflectorizante” (alin. 2), „conducatorii de grupuri organizate, de coloane militare sau de cortegii sunt obligati sa supravegheze permanent deplasarea acestora pe drumurile publice, pentru a nu stânjeni circulatia vehiculelor” (alin. 3).

Pe cale de consecinta, aparatorul inculpatului a sustinut existenta unei culpe a celor 11 persoane, care, conform sustinerilor sale, ar fi trebuit sa circule pe partea dreapta a carosabilului în sensul lor de mers, cel mult în trei siruri; pe timp de noapte cel din fata si cel din spate ar fi trebuit sa aiba surse de lumina de culoare alba, respectiv rosie, iar persoanele din sirul dinspre axa drumului ar fi trebuit sa aiba elemente reflectorizante.

Instanta a considerat însa ca prevederile art. 168 din Hotarârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006 nu sunt aplicabile în privinta celor 11 pietoni.

Aceasta întrucât notiunea de grup organizat este definita de art. 2 punctul 4 din acelasi act normativ, respectiv doua sau mai multe persoane care au un conducator si se deplaseaza sau stationeaza pe drumurile publice în baza unei autorizatii eliberate de administratorul drumului public cu avizul politiei rutiere.

Or, cele 11 persoane s-au reunit ad-hoc în vederea unei deplasari pe o distanta extrem de scurta, 150-200 de metri, distanta de la motelul „La livada” catre Motelul „Everest”, iar deplasarea s-a realizat în sir indian, doi câte doi (cu exceptia lui ICD); mai mult decât atât, toate persoanele, exceptând cele 3 victime care au decedat, s-au deplasat în afara partii carosabile.

 Fata de cele expuse, instanta a apreciat conduita celor 11 pietoni din punctul de vedere al dispozitiilor art. 72 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice potrivit carora „pietonii sunt obligati sa se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stânga a drumului, în directia lor de mers. Când si acostamentul lipseste, pietonii sunt obligati sa circule cât mai aproape de marginea din partea stânga a partii carosabile, în directia lor de mers”.

Instanta a considerat ca în privinta celor 8 pietoni (Ozarchevici Silviu, OR, Dutu Constantin, DAD, ICD, SE, SOP, RE) nu a putut fi retinuta nici o culpa în producerea accidentului de circulatie, întrucât acestia se deplasau, cu respectarea prevederilor legale, în afara partii carosabile, în partea stânga fata de directia lor de mers: Vaslui-Bârlad. Având în vedere ca se deplasau în afara partii carosabile, acestor opt persoane nu le incumba nici obligatia de a avea aplicate pe îmbracaminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau de a purta o sursa de lumina.

Instanta a  considerat ca nici în privinta lui CD, IMA si RI nu a putut fi retinuta  existenta vreunei culpe în producerea accidentului de circulatie.

Aceasta întrucât modul de deplasare al celor trei victime nu are niciun fel de legatura cauzala cu producerea accidentului; deplasarea lor, desi pe partea carosabila si fara a avea aplicate pe îmbracaminte accesorii fluorescent-reflectorizante sau fara a purta o sursa de lumina, nu a avut loc pe traiectoria pe care ar fi trebuit sa o urmeze în mod normal autoturismul condus de catre inculpat, respectiv pe banda de circulatie aferenta sensului de mers Vaslui-Bârlad. Or, autoturismul condus de catre BP a patruns în mod absolut nejustificat pe contrasens.

Situatia ar fi fost diferita în momentul în care în accident ar fi fost implicat un autovehicul care ar fi circulat din directia Bârlad catre Vaslui.

Pe cale de consecinta, instanta nu a luat în considerare concluzia din raportul de expertiza criminalistica nr. 137/22.10.2008 încheiat de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi potrivit careia CD, IMA si RI puteau preveni, probabil, producerea accidentului daca ar fi respectat normele legale specifice deplasarii pietonilor pe drumurile publice, respectiv prin deplasarea pe acostament. Pe de alta parte, chiar expertul foloseste cuvântul probabil, aratând ca inculpatul nu a reactionat prin rotirea volanului ca urmare a faptului ca a sesizat patrunderea pe contrasens, ci întrucât a observat tardiv pietonii, indicând totodata ca nu este exclus ca lovirea grupului sa se fi produs si în afara carosabilului, din locul respectiv urmând ca inculpatul sa reactioneze.

Instanta nu a luat în considerare nici punctul de vedere propus de catre expertul Victor Tindeche, propus de catre inculpat, potrivit caruia daca pietonii circulau pe acostament sau utilizau marginea stânga a carosabilului s-ar fi eliminat conditiile de accident, de asemenea fata de faptul ca deplasarea victimelor nu a avut loc pe traiectoria pe care ar fi trebuit sa o urmeze în mod normal, conform dispozitiilor legale privind circulatia pe drumurile publice, autoturismul condus de catre inculpat, autoturism care însa a patruns în mod absolut nejustificat pe contrasens.

Inculpatul BP, prin aparator, a invocat parcarea nelegala a autocamionului, si încalcarea astfel a dispozitiilor art. 77 alin. 2 si 3 din Hotarârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, mai exact faptul ca dispozitiile invocate interziceau stationarea autocamionului pe acea parte a drumului, întrucât marginea partii carosabile era marcata cu o linie continua.

Instanta a  aratat însa ca dispozitiile art. 77 al. 2 si 3 din Hotarârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006 nu trebuie privite în mod izolat, vointa legiuitorului fiind clar exprimata în art. 77 raportat la art. 80 din acelasi act normativ, art. 80 reglementând expres situatia marcajelor de delimitare a partii carosabile, precum si a marcajelor pentru interzicerea stationarii.

Astfel, art. 80 alin. 1 din Hotarârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006 arata ca „marcajele de delimitare a partii carosabile sunt amplasate în lungul drumului, se executa la limita din dreapta a partii carosabile în sensul de mers... Aceste marcaje pot fi cu linie continua sau discontinua simpla”, în timp ce art. 80 alin. 3 reglementeaza distinct marcajele pentru interzicerea stationarii, care se pot realiza fie prin linie continua galbena aplicata pe bordura trotuarului sau pe banda de consolidare a acostamentului, dublând marcajul de delimitare a partii carosabile spre exteriorul platformei drumului; fie printr-o linie în zig-zag la marginea partii carosabile.

Or, niciunul dintre aceste doua marcaje pentru interzicerea stationarii nu se regaseste pe portiunea de drum pe care s-a produs accidentul, în cauza fiind vorba doar despre un simplu marcaj cu linie continua, cu rolul de delimitare a partii carosabile.

Art. 77 alin. 2 din Hotarârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006 reglementeaza situatia marcajului longitudinal format dintr-o linie continua simpla sau dubla care interzice încalcarea sa, însa este vorba despre marcajul longitudinal care separa sensurile si benzile de circulatie.

Art. 77 alin. 3 vorbeste despre marcajul format dintr-o linie continua – fireste realizata în conditiile art. 80 alin. 3 din Hotarârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006 - aplicata pe bordura trotuarului sau la marginea partii carosabile care interzice însa stationarea vehiculelor pe acea parte a drumului, adica pe partea carosabila.

Or, autocamionul se afla pe partea dreapta a sensului de mers Vaslui-Bârlad, dar în afara partii carosabile si paralel cu aceasta (pozitia martorului Iordachita, propus de inculpat, conform careia autocamionul se afla în afara partii carosabile, dar perpendicular pe sosea este singulara, nefiind sustinuta de nici un alt element cu valoare probatorie administrat în cauza).

Fata de argumentele anterior expuse, instanta nu a retinut existenta vreunei culpe a conducatorului autocamionului.

Inculpatul BP, prin aparator, a invocat si culpa autoritatilor (politie rutiera, administratorul portiunii de drum) care nu ar fi luat masurile necesare preîntâmpinarii evenimentelor rutiere, fiind invocate dispozitiile art. 5 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si faptul ca, abia dupa producerea unui alt eveniment rutier, limita de viteza pe portiunea de drum respectiva a fost stabilita la 70 km/h.

În primul rând, instanta a aratat ca art. 5 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 stabileste doar o obligatie simpla care revine administratorului drumului public, antreprenorului sau executantului unor lucrari de a instala indicatoare ori alte dispozitive speciale, cu avizul politiei rutiere, de a aplica marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare si de a le mentine în stare corespunzatoare.

În al doilea rând, instanta a aratat ca potrivit art. 1 din Hotarârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006, participantii la trafic sunt obligati sa respecte regulile de circulatie si semnificatia mijloacelor de semnalizare rutiera (fireste astfel cum acestea exista raportat la momentul si locul în care se participa la traficul rutier), precum si celelalte dispozitii din actul normativ anterior indicat. Totodata, art. 35 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 impune participantilor la trafic sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna în pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudicii proprietatii publice ori private.

Nicio dispozitie cuprinsa în Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 sau în Hotarârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006 nu obliga conducatorii de autovehicule sa circule cu viteza legala maxim admisa pe o anumita portiune de drum. Dimpotriva, dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice impun conducatorilor de autovehicule adoptarea unei conduite preventive.

Fata de aceste considerente, instanta nu a retinut existenta vreunei culpe a autoritatilor în producerea accidentului de circulatie, indiferent ca este vorba despre Serviciul Politiei Rutiere sau de catre administratorului portiunii de drum pe care s-a produs accidentul de circulatie din 13 septembrie 2008.

Aparatorul inculpatului a solicitat efectuarea în cauza a unui supliment la raportul de expertiza criminalistica, indicând ca:

•în primul rând, în aprecierea locului de impact, expertul Stoinel a folosit, ca principal reper, pata de sânge de pe carosabil apartinând victimei RI, care nu este evidentiata pe schita accidentului, fiind astfel necesare completari pentru elucidarea locului de impact al autoturismului cu grupul de persoane;

•în al doilea rând, expertii au retinut ca, dupa impact, IMA a ramas agatat pe parbriz si a fost proiectat pe sol dupa ciocnirea autoturismului cu autocamionul, fara a se mentiona daca leziunile care au condus la deces au fost cauzate de ciocnirea cu autoturismul condus de inculpat sau ca urmare a proiectarii rezultata din impactul cu autocamionul. Pe cale de consecinta, s-a solicitat suplimentul de expertiza pentru a se stabili leziunile care au cauzat moartea victimei Irimie, precum si modalitatea în care s-au produs – impact cu autoturismul sau impactul cu solul dupa proiectare, urmare a ciocnirii cu autocamionul.

Instanta a respins aceasta solicitare, apreciind ca nu sunt întrunite conditiile prevazute de art. 67 alin. 2 Cod de procedura penala, în sedinta publica din 19 martie 2009.

Din procesul-verbal de cercetare la fata locului, încheiat în data de 13 septembrie 2008, reies urmatoarele: „la marginea partii carosabile sunt doi pomi de esenta plop. În dreptul primului plop, pe partea carosabila, se observa mai multe pete de culoare brun-roscat pe o portiune de aproximativ doi metri, aceasta reprezentând zona de unde a fost ridicat si transportat la Spitalul Judetean Vaslui numitul Rândunica Ion…primul plop se afla la o distanta de 3 metri fata de marginea partii carosabile…prezentând urme de frecare si create dinamic”(verso fila 29 dosar de urmarire penala).

În fotografiile judiciare nr. 51 si 52, efectuate în faza de urmarire penala, se pot observa petele brune-roscate din dreptul primului plop, plop pe care se observa si urmele de frecare create ca urmare a impactului autoturismului condus de inculpat  cu plopul în discutie (fila 50 dosar de urmarire penala).

Martorul CM a indicat si el ca „arat ca persoana careia i se dadea ajutor era cam paralel cu masina rasturnata. Arat ca fata de aceasta se afla cam la 2-3 metri, dar nu pot preciza exact”.

Astfel, desi petele de culoare brun-roscat nu sunt evidentiate distinct pe schita locului faptei (fila 66 dosar de urmarire penala), primul plop, în dreptul caruia petele de culoare brun-roscat au fost descoperite, este evidentiat în mod distinct (la 4 metri în plan transversal de acest prim plop aflându-se cadavrul lui IMA; implicit la 3,66 de metri de primul plop, în plan longitudinal, se afla autoturismul inculpatului – prin raportare la cadavrul lui IMA; aceste distante fiind reliefate de altfel de procesul-verbal de cercetare la fata locului).

Pe cale de consecinta, în raportul de expertiza criminalistica nr. 137/22.10.2008 încheiat de Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi, a fost stabilita în mod corect relatia „a=23-3,66+11,6-4,4=26,5 metri”. În prima parte a relatiei, 23  metri reprezinta distanta de la semiremorca cu nr. de înmatriculare B-46-XIF a autocamionului VS-08-UNG la autoturismul inculpatului, din care s-au scazut 3,66 metri reprezentând distanta în plan longitudinal de la autoturismul inculpatului la primul plop (în al carui drept s-au si descoperit petele de culoare brun-roscat folosite ca reper).

Referitor la cea de-a doua sustinere a aparatorului inculpatului, potrivit careia nu se cunoaste cu exactitate daca leziunile care au condus la decesul lui IMA au fost cauzate de ciocnirea cu autoturismul condus de inculpat sau ca urmare a proiectarii rezultata din impactul cu autocamionul, instanta arata din nou ca, în producerea accidentului culpa exclusiva este a inculpatului BP, care a patruns în mod absolut nejustificat pe contrasens, neexistând în producerea accidentului nicio alta culpa - nici a victimelor, nici a restului pietonilor din cadrul grupului, nici a conducatorului autocamionului, nici a autoritatilor statului.

Exista legatura directa de cauzalitate doar între fapta inculpatului de a patrunde în mod nejustificat pe contrasens, ca urmare a conducerii autovehiculului cu o îmbibatie alcoolica în sânge peste limita legala si a încalcarii si a altor norme privind circulatia pe drumurile publice, si urmarile produse (decesul a trei persoane).

Impactul autoturismului condus de inculpat, dupa lovirea victimelor, cu autocamionul, care se afla în mod regulamentar în afara partii carosabile, nu a putut fi retinut ca înscriindu-se în antecedenta cauzala.

Inculpatul a fost testat la orele 21.24 cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 0,77mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 77 dosar de urmarire penala).

BP a fost condus apoi în cadrul Spitalului Judetean de Urgenta Vaslui, unde i-au fost recoltate probe biologice la orele 21.40, respectiv 22.40 (fila 79 dosar de urmarire penala). Din buletinul de analiza toxicologica-alcoolemie nr. 1436-1437 din 15 septembrie 2008 al Serviciului de Medicina Legala Vaslui – Laboratorul de Toxicologie (fila 80 dosar de urmarire penala), au reiesit urmatoarele cantitati de alcool exprimate în grame la 1.000 ml sânge (grame la mie):

•ora 21.40 – alcoolemie de 1,75 grame‰ (prima proba);

•ora 22.40 – alcoolemie de 1,60 grame‰ (a doua proba).

La solicitarea inculpatului (fila 86 dosar de urmarire penala), a fost efectuat un calcul retroactiv al alcoolemiei pentru data de 13 septembrie 2008, orele 20.56. Din raportul de expertiza medico-legala nr. 703/A din 17 septembrie 2008 privind calculul retroactiv al alcoolemiei încheiat în cadrul Institutului de Medicina Legala Iasi (filele 81-83 dosar de urmarire penala), a rezultat ca la data de 13 septembrie 2008, orele 20.56 (momentul producerii accidentului de circulatie), inculpatul BP avea o alcoolemie de 1,85 grame‰.

Inculpatul BP, prin aparator, a invocat existenta unor neregularitati în ceea ce priveste actele medicale care au fost întocmite pentru stabilirea alcoolemiei inculpatului la momentul producerii accidentului de circulatie.

1.S-a aratat ca recoltarea primei probe de sânge a avut loc într-un interval de timp mai mare decât cel recomandat, fapt care a si determinat organele de ancheta sa considere necesara si utila efectuarea unei expertize medico-legale pentru stabilirea nivelului alcoolemiei la momentul producerii accidentului de circulatie.

Instanta  a aratat ca art. 6 lit. d) din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie, aprobate prin Ordinul nr. 376/10.04.2006 a Ministrului Sanatatii, publicat în Monitorul Oficial nr. 363/26 aprilie 2006, stabileste ca: „prima prelevare se efectueaza de preferinta într-un interval de timp de pâna la 30 de minute de la producerea evenimentului care a determinat solicitarea prelevarii de sânge”.

Asadar, este instituit doar un termen de recomandare, nicio norma legala neinstituind sanctiunea nulitatii în ipoteza depasirii acestui termen.

Instanta a  constatat ca prima proba de sânge a fost prelevata la 44 de minute de la momentul producerii accidentului de circulatie.

Instanta a  aratat din nou ca expertiza medico-legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei a fost solicitata în faza de urmarire penala de catre inculpat, prin aparatorul ales, initiativa nefiind a organelor de urmarire penala (aspect sustinut de aparatorul inculpatului atât în concluziile orale, cât si în cele scrise).

2.S-a aratat si ca au fost încalcate dispozitiile art. 10 din Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie („tegumentele se dezinfecteaza cu substante antiseptice care nu contin alcool, eter, benzen sau alte substante volatile, fiind permise numai clorura de benzalconiu sau solutia apoasa de clorura de mercur”), ca urmare a dezinfectarii tegumentelor cu alcool.

Instanta a considerat ca nici aceste sustineri nu pot fi primite fata de considerentele care urmeaza a fi expuse.

Din procesul-verbal de cercetare la fata locului (verso fila 27 doar de urmarire penala), a reiesit utilizarea trusei standard de prelevare nr. 483269: ”i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sigilate cu sigiliul nr. 483269”.  De asemenea, din declaratia olografa a inculpatului (13 septembrie 2008), reiese ca „probele de sânge au fost sigilate la spital în prezenta mea în trusa speciala de prelevare a sângelui – sigiliul 483269”.

Utilizarea trusei standard de prelevare este confirmata si de procesul-verbal de prelevare (fila 79 dosar de urmarire penala) si de buletinul de examinare clinica însotitor al prelevarii probelor biologice în vederea determinarii gradului de intoxicatie etilica (fila 78 dosar de urmarire penala) – care poarta sigiliul nr. 483269, iar din buletinul de analiza toxicologica alcoolemie din 15 septembrie 2008 (fila 80 dosar de urmarire penala) reiese: „felul ambalajului (nr. kit - 483269)/descrierea si starea sigiliului: INTACT”.

Instanta a  aratat ca dovada modalitatii de prelevare a probelor de sânge o constituie procesul-verbal de prelevare, iar nu buletinul de examinare clinica. Or, din cuprinsul procesului-verbal de prelevare - semnat de medicul Carmen Nicoleta Piseru, politistul Topa M. si de catre inculpatul BP (spre deosebire de buletinul de examinare clinica care este semnat doar de medic) – reiese ca „seringa si acul cu care s-a prelevat sunt de unica folosinta, iar flaconul a fost curat si nu prezinta urme de alcool sau alte substante volatile. De asemenea, dezinfectarea pielii s-a facut conform normelor de prelevare”.

Mai mult decât atât, chiar buletinul de examinare clinica însotitor al prelevarii probelor biologice în vederea determinarii gradului de intoxicatie etilica confirma faptul ca dezinfectarea tegumentelor s-a facut cu respectarea dispozitiilor legale cuprinse în Normele metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicatiei etilice si a starii de influenta a produselor ori substantelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducatorilor de autovehicule si tramvaie.

Astfel, desi inculpatul a invocat ca la rubrica „Observatii” din buletinul de examinare clinica s-ar regasi mentinea ”tegumentul a fost dezinfectat cu alcool, cu alcool”, în realitate la rubrica sus-mentionata se gaseste precizarea expresa ca tegumentul nu a fost dezinfectat cu alcool: „a fost dezinfectat cu alcool nu cu alcool”

Instanta a aratat ca se impune a fi remarcat faptul ca inculpatul personal nu a invocat niciun moment, nici în cursul urmaririi penale, nici în cursul cercetarii judecatoresti, ca dezinfectarea tegumentelor s-ar fi facut altfel decât cu respectarea conditiilor impuse prevazute de lege, respectiv prin folosirea instrumentelor si a substantelor aflate chiar în trusa standard de prelevare, a carei componenta este prevazuta de Anexa nr. 5 din cadrul Normelor  metodologice anterior mentionate.

3. Aparatorul inculpatului a invocat, de asemenea, faptul ca nu au fost respectate dispozitiile art. 14 alin. 3 din Normele metodologice, aprobate prin Ordinul nr. 376/10.04.2006 a Ministrului Sanatatii, publicat în Monitorul Oficial nr. 363/26 aprilie 2006, probele fiind prelevate în data de 13 septembrie 2008 si înaintate spre prelucrare la data de 15 septembrie 2008.

În sedinta publica din data de 19 martie 2009, s-a mai invocat ca actele înaintate de I.P.J. Vaslui reprezinta o evidenta a truselor medicale, truse care trebuie însa pastrate de unitatile medicale, ca nu apare data si ora la care s-au primit, respectiv predat, probele de sânge (aceasta la rubrica în care apare numele subcomisarului Ciobotariu) si ca nu exista dovada ca probele au fost pastrate la frigider.

Instanta a aratat ca nici aceste sustineri ale aparatorului inculpatului nu pot fi primite.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Normele metodologice, aprobate prin Ordinul nr. 376/10.04.2006 a Ministrului Sanatatii, publicat în Monitorul Oficial nr. 363/26 aprilie 2006 - „probele prelevate si sigilate, împreuna cu exemplarul original al procesului-verbal de prelevare a probelor biologice si al buletinului de examinare clinica, prevazute în anexele nr. 2 si 3 la prezentele norme metodologice, vor fi puse, dupa încheierea procedurii de prelevare si examinare, la dispozitie politistului, care le va transporta si le va depune în cel mai scurt timp la institutiile medico-legale teritoriale”, iar potrivit alin. 3 al aceluiasi articol „în situatia în care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se pastreaza la frigider, în sediile unitatilor de politie, timp de maximum 3 zile”.

Din relatiile comunicate de catre Inspectoratul de Politie al Judetului Vaslui – Serviciul Politiei Rutiere (filele 220-222 dosar instanta), reiese, dincolo de orice dubiu, ca evidenta din caietul studentesc priveste „trusele de prelevare a sângelui pastrate în frigider la O.S. – I.P.J. Vaslui”.

De asemenea, din aceleasi acte reiese ca a.s.a Topa a predat probele biologice (sânge) în data de 13 septembrie 2008 – ora 23.00 si le-a ridicat în data de 15 septembrie 2008 – ora 8.15, cu respectarea intervalului de trei zile prevazut de Normele metodologice. Fireste, subcomisarul Ciobotariu a preluat de la  a.s.a. Topa probele biologice la orele la care acesta din urma le-a predat, respectiv subcomisarul Ciobotariu a predat a.s.a. Topa probele biologice la orele la care acesta din urma le-a preluat.

Unitatile sanitare pastreaza o evidenta a tuturor truselor standard de prelevare pe care le au, indiferent de faptul ca ulterior au fost folosite sau nu, în timp ce la organele de politie se pastreaza doar o evidenta a probelor prelevate, în ipoteza în care nu s-a efectuat imediat transportul sau depunerea probelor prelevate la institutiile medico-legale teritoriale.

4.S-a indicat, totodata, de catre aparatorul inculpatului ca în buletinul de analiza toxicologica a alcoolemiei lipseste identificarea nominala a persoanei care a efectuat analiza probelor de sânge, precum si calitatea speciala a acesteia, buletinul cuprinzând doar o semnatura indescifrabila. 

Conform art. 20 alin. 3 din Normele metodologice, aprobate prin Ordinul nr. 376/10.04.2006 a Ministrului Sanatatii, publicat în Monitorul Oficial nr. 363/26 aprilie 2006 – „buletinul de analiza se semneaza de catre specialistul care a efectuat analiza”.

Instanta a constatat respectarea acestei cerinte, nicio dispozitie legala neimpunând si indicarea în clar a numelui si prenumelui persoanei care a efectuat analiza sau a calitatii acesteia.

5.Aparatorul inculpatului a invocat si ca PED, care a participat la efectuarea expertizei medico-legale nr. 703/A din 17 septembrie 2008 privind calculul retroactiv al alcoolemiei inculpatului, nu avea calitatile impuse de art. 33 alin. 3 din Ordinul  nr. 1134/C-255 din 25 mai 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale, emis de Ministerul Justitiei - nr. 1.134/C din 25 mai 2000 si de Ministerul Sanatatii - Nr. 255 din 4 aprilie 2000, publicat  în Monitorul Oficial  nr. 459 din 19 septembrie 2000, respectiv nu este farmacist sau toxicolg si nici nu are statutul de expert.

Conform art. 33 alin. 3 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale, calculul retroactiv al alcoolemiei se efectueaza numai în institutele de medicina legala de catre o comisie formata dintr-un medic legist primar si un farmacist sau toxicolog primar, care lucreaza în cadrul laboratorului de toxicologie medico-legala al institutului respectiv, ambii având statutul de expert.

Conform adresei nr. 15257/09.03.2009 a Institutului de Medicina Legala Iasi, comisia care efectueaza expertizele privind calculul retroactiv al alcoolemiei este constituita prin decizie a conducerii Institutului de Medicina Legala Iasi. Se arata în continuare ca notiunea de toxicolog este dobândita prin activitate în laborator de profil  si nu se regaseste în nomenclatorul privind clasificarea ocupatiilor în România. Se arata si ca în activitatea medico-legala notiunea de toxicolg include atât farmacistii, chimistii, cât si medicii legisti care lucreaza în cadrul laboratorului de toxicologie medico-legala al institutului respectiv.

Referitor la calitatea de expert, în raspunsul înaintat de Institutul de Medicina Legala Iasi se arata ca doar medicii legisti au statutul de expert, conform reglementarilor în vigoare.

Ordinul nr. 938 din 7 septembrie 2005 pentru aprobarea criteriilor de atestare a calitatii de expert medico-legal, precum si pentru stabilirea conditiilor de suspendare sau de retragere a calitatii de expert medico-legal, în anexa nr. 1, enumara criteriile profesionale: promovarea examenului de medic specialist, conducerea a cel putin doua cursuri postuniversitare în ultimii 5 ani sau participarea la acestea, calitatea de membru al unei societati stiintifice de profil, legal constituita în România.

Art. 5 alin. 3 din Anexa I a Ordinului nr. 1301/20 iulie 2007 pentru aprobarea normelor privind functionarea laboratoarelor de analize medicale, referindu-se la personalul care activeaza în cadrul laboratorului de analize medicale vorbeste distinct de medicii specialisti – cu specialitatea medicina de laborator si de alt personal cu studii superioare autorizat sa lucreze în domeniul medical  - biologi, biochimisti, chimisti si farmacisti (nici macar acest text legal nu foloseste notiunea de toxicolog).

Mai mult, în opinia instantei, chiar texul legal invocat – art. 33 alin. 3 - nu impune calitatea de expert pentru toate persoanele care efectueaza expertiza medico-legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei, ci are rolul de a recunoaste statutul de expert prin participarea la expertiza medico-legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei, aspect care rezulta si din interpretarea coroborata a dispozitiilor legale indicate în cele doua paragrafe anterioare, orice alta interpretare, raportat si la textele legale anterior indicate, semnificând faptul ca niciodata nu s-ar putea constitui o comisie pentru efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei.

În aceeasi adresa nr. 15257/09.03.2009 a Institutului de Medicina Legala Iasi se concluzioneaza ca PED, angajata a Institutului de Medicina Legala Iasi, în calitate de chimist, poate participa în comisie la efectuarea expertizelor privind calculul retroactiv al alcoolemiei.

Fata de cele expuse, instanta  a constatat astfel ca au fost respectate dispozitiile art. 33 alin. 3 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale.

6.Aparatorul inculpatului a sustinut, de asemenea, ca expertiza medico-legala a pornit de la premise gresite, respectiv intervalul de consum care trebuia luat în considerare era cel din buletinul de examinare clinica (19.00-20.00), astfel cum prevad normele în vigoare.

S-a indicat si ca, în mod nejustificat, s-a înlaturat varianta în care la ora producerii accidentului alcoolul s-ar fi aflat în faza de absorbtie si ca gradul mare de alcoolemie obtinut a fost cauzat de dezinfectarea tegumentelor cu alcool în cadrul Spitalului Judetean de Urgenta Vaslui, acesta fiind în contradictie cu constatarile medicului din buletinul de examinare clinica.

În primul rând, instanta a aratat ca nu exista nicio norma legala care sa impuna luarea în considerare la efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei a intervalului de consum indicat în buletinul de examinare clinica (de altfel, aparatorul inculpatului a vorbit generic de încalcarea dispozitiilor legale, fara a le indica în concret).

Art. 33 alin. 2 din Ordinul  nr. 1134/C-255 din 25 mai 2000 pentru aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatarilor si a altor lucrari medico-legale, emis de Ministerul Justitiei - nr. 1.134/C din 25 mai 2000 si de Ministerul Sanatatii - Nr. 255 din 4 aprilie 2000, publicat  în Monitorul Oficial  nr. 459 din 19 septembrie 2000  stabileste „calculul retroactiv al alcoolemiei ofera valori teoretice aproximative”, iar la alin. 4 teza a II-a „calculul retroactiv al alcoolemiei nu poate fi efectuat numai pe baza declaratiilor existente la dosar”.

În al doilea rând, în ceea ce priveste bauturile alcoolice consumate de inculpat si intervalul de consum al acestora, s-a sustinut de catre aparatorul inculpatului ca realitatea este reliefata în declaratia din cadrul buletinului de examinare clinica, respectiv 300 de ml de vin si 500 de ml de bere, în intervalul orar 19,00-20,00.

Aceasta a reprezentat o pozitie singulara a inculpatului în faza de urmarire penala. În declaratia olografa, de asemenea din data de 13 septembrie 2008, inculpatul arata: „am mers la locuinta sorii mele unde se gatea mireasa, iar noi trebuia sa participam. La locuinta sorii mele am consumat o cutie de bere de capacitate 0,5 litri marca „Bergenbier”, precum si doua pahare de vin având capacitate de 200…de la locuinta sorei mele m-am deplasat cu autoturismul la Primaria Muntenii de Jos, dar la volan s-a aflat prietena mea…în ziua de 13.09.2008, toata ziua nu am mâncat nimic, în schimb am consumat cantitatea de alcool mentionata între orele 15-17”.

În declaratia olografa (verso fila 75 dosar de urmarire penala), data în prezenta aparatorului ales, prin care a solicitat efectuarea calculului retroactiv ala alcoolemiei, inculpatul a precizat ca: „la orele 4.00 dimineata am mâncat o farfurie de ciorba cu carne; în jurul orelor 15 am consumat dintr-o cutie de bere marca „Bergenbier” aproximativ 400 ml; în jurul orelor 17.30 am consumat 300 de mililitri vin la sticla”.

În declaratia data pe formular tipizat în data de 18 septembrie 2008, în fata organului de cercetare al politiei judiciare, în prezenta aparatorului ales, BP arata ca „dupa ora 15.00, am consumat circa 400 ml bere „Bergenbier”(alcool)…nu pot preciza exact ora, dar stiu ca am consumat 2 pahare de vin de 150 ml fiecare…pe la orele 15-16 am gustat dintr-un pahar de sampanie”

În declaratia data pe formular tipizat în data de 18 septembrie 2008, în fata procurorului, în prezenta aparatorului ales, BP arata ca „dupa ora 15.00, am consumat circa 400 ml bere alcoolizata marca „Bergenbier” si doua pahare de vin (300 de ml), dar în ziua respectiva nu mâncasem nimic. Totodata în timpul desfasurarii cununiei civile în intervalul 15-16 am gustat dintr-un pahar de sampanie”.

În faza de judecata, în sedinta publica din 15 ianuarie 2009, fara a oferi absolut nici o explicatie, fara a invoca existenta unor presiuni fizice sau psihice exercitate asupra sa de organele de ancheta, inculpatul BP revine asupra pozitiei manifestata constant în cursul urmaririi penale, în prezenta aparatorului ales – avocat Zaharia, si indica faptul ca „în ce priveste consumul de bauturi alcoolice, la urmarire penala, am declarat cu exactitate atât tipul de bauturi alcoolice, cât si cantitatea de bauturi alcoolice consumata. Precizez cu exactitate ca am declarat cantitatea bauturilor alcoolice în mod corespunzator la spital la momentul recoltarii probelor biologice”.

În declaratia  din sedinta publica imediat urmatoare - 5 februarie 2009, inculpatul arata însa ca – „dupa ora 15.00, dar înainte de a pleca la starea civila, am consumat berea pe care nu am terminat-o…vinul l-am consumat dupa ce m-am întors de la starea civila tot în apartamentul surorii mele” (o declaratie la care nu se face niciun fel de referire de catre aparare).

Martorul MLP, prietena inculpatului, a indicat ca „dupa ora 19.30, am ajuns la apartamentul miresei…aici, în apartamentul surorii mele, l-am vazut pe inculpat cu o doza de bere” (sedinta publica din 05.02.2009 – fila 190), iar martorul Rîmbu Mihai, al carui frate s-a casatorit cu sora inculpatului în data de 13 septembrie 2008, a aratat ca „a venit si inculpatul tot pentru a fuma acesta având în mâna o doza de bere de o jumatate de litru”.

Instanta a retinut ca, în data de 13 septembrie 2008, inculpatul a consumat diferite cantitati de bauturi alcoolice (printre care si 400 de ml bere, 300 de ml vin, sampanie în intervalul orar 15.00-17.30), consum de bauturi alcoolice care a dus, în final, la existenta unei alcoolemii de 1,85 de grame la mie alcool în sânge la ora 20.56 –ora producerii accidentului.

Pentru a ajunge la aceasta concluzie, instanta a plecat de la rezultatele analizei toxicologice din data de 15 septembrie 2008 a probelor de sânge prelevate de la inculpat la data producerii accidentului - proba stiintifica, certa. Aceste rezultate au fost coroborate cu rezultatul testarii cu aparatul alcooltest din data de 13 septembrie 2008, precum si cu concluziile raportului de expertiza medico-legala nr. 703/A din 17 septembrie 2008 privind calculul retroactiv al alcoolemiei. Instanta a dat eficienta, strict în masura în care s-au coroborat cu restul materialului probator administrat, declaratiilor inculpatului BP în ceea ce priveste consumul de alcool si intervalul de consum.

Instanta a subliniat o data în plus ca inculpatul BP nu a oferit niciun moment nicio explicatie asupra modificarii pozitiei sale exprimate constant în faza de urmarire penala, faza procesuala în care a beneficiat de asistenta juridica din partea unui aparator ales.

Instanta a aratat si ca, în faza cercetarii judecatoresti, inculpatul a aratat ca a baut berea, pe care nu a terminat-o, înainte de a pleca la starea civila. Totodata a învederat ca, în cursul serii, în apartamentul surorii sale, a consumat cele 300 ml de vin (fara a indica ca ar fi consumat si bere în cursul serii), consum de vin care nu este însa confirmat de niciunul dintre martorii propusi chiar de catre inculpat. În schimb, doi dintre martorii în discutie, au atestat consumul de bere, iar nu de vin, al inculpatului, în seara de 13 septembrie 2008, dupa ora 19.30, în apartamentul surorii sale, dovada clara a faptului ca inculpatul a consumat si alte cantitati de bauturi alcoolice, în afara celor declarate în faza de urmarire penala.

În acest sens, chiar raportul de expertiza medico-legala nr. 703/A din 17.09.2008 privind calculul retroactiv al alcoolemiei efectuat de I.M.L. Iasi stabileste ca „prin corelarea datelor obtinute prin efectuarea calculului teoretic cu valorile obtinute la analiza se constata o discordanta între alcoolemia teoretica rezultata din datele de consum si valorile certe stabilite la analiza, ceea ce atesta un consum de bauturi alcoolice si/sau în alte circumstante decât cele declarate”.

Instanta a învederat înca o data ca nu poate fi primita apararea inculpatului ca nivelul ridicat al alcoolemiei s-ar explica prin dezinfectarea cu alcool a tegumentelor. Fata de considerentele pentru care a fost înlaturata deja aceasta aparare, instanta a adus argumente suplimentare.

În primul rând, în situatia în care la prelevarea probelor biologice s-ar fi folosit spirt sau alta substanta pe baza de alcool, valoarea alcoolemiei rezultând din analiza probelor biologice ar fi fost mult mai mare si în nici un caz nu s-ar fi corelat cu valoarea alcoolemiei rezultata în urma testarii cu aparatul alcooltest.

În al doilea rând, lucrarile în domeniu (Valentin Iftene – „Medicina Legala”, Editura  Stiintelor Medicale, editia revazuta si adaugita din anul 2006, pag. 313; Calin Scripcaru si Mihai Covalciuc - „Accidente rutiere”, editura Panfilius, 2004, pag. 64) atesta faptul ca indiferent de tipul de alcool ingerat, eliminarea lui este constanta, cu aproximativ 0,15 grame la mie pe ora.

Or, aceasta argument stiintific corespunde perfect si diferentei de alcoolemie existente între prima proba biologica recoltata la ora  21.40 (1,75 grame‰) si a doua proba biologica recoltata la ora de 22.40 (1,60 grame‰), aspect care vine a confirma totodata si faptul ca alcoolemia se afla în faza de eliminare.

În al treilea rând, concluziile examinarii clinice, sumare (care de altfel a avut loc ulterior momentului producerii accidentului si fara ca inculpatul sa fie examinat în conditii similare celor de rulare), nu pot subzista concluziilor unei probe stiintifice, respectiv analiza toxicologica a probelor biologice, care indica cu valoare de certitudine nivelul intoxicatiei etilice din sânge.

Conform art. 317 Cod de procedura penala, „judecata se margineste la fapta si la persoana aratata în actul de sesizare a instantei”. Sesizarea instantei se realizeaza asadar cu privire la o anumita fapta, instanta nefiind tinuta de încadrarea juridica data acestei fapte prin actul de sesizare, art. 334 Cod de procedura penala stabilind expres posibilitatea instantei de a schimba încadrarea juridica a unei fapte.

Pe cale de consecinta, chiar în ipoteza în care, prin rechizitoriu, nu s-ar fi retinut „ab initio” (din start) forma agravata prevazuta de alin. 2 din art. 178 Cod penal a infractiunii de ucidere din culpa, instanta, în momentul în care ar fi constatat ca fapta s-a produs ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale ori a masurilor de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii, ori pentru efectuarea unei anumite activitati, ar fi avut posibilitatea, cu punerea în discutie contradictorie, de a schimba ea însasi încadrarea juridica a faptei, prin retinerea formei agravate prevazute de alin. 2, cu indicarea dispozitiilor legale încalcate.

Inculpatul BP a încalcat o serie de dispozitii legale care reglementeaza circulatia pe drumurile publice, cuprinse în Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si în Hotarârea Guvernului nr. 1391/4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice:

•art. 1 din H.G. nr. 1391/2006 - „participantii la trafic sunt obligati sa respecte regulile de circulatie si semnificatia mijloacelor de semnalizare rutiera, precum si celelalte dispozitii din prezentul regulament” si art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 - „participantii la trafic trebuie sa aiba un comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna în pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor si sa nu aduca prejudicii proprietatii publice ori private”;

•art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 - „vehiculele si animalele, atunci când circula pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulatie, cât mai aproape de marginea partii carosabile, cu respectarea semnificatiei semnalizarii rutiere si a regulilor de circulatie – or, inculpatul, fara vreun motiv justificat si fara a se afla în efectuarea unei manevre de depasire, a circulat pe partea stânga a drumului public.

•art. 48 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 - „conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze în functie de conditiile de drum, astfel încât sa poata efectua orice manevra în conditii de siguranta” – revine, asadar, conducatorilor de autovehicule  obligatia de a alege o viteza  corespunzatoare astfel încât, în orice moment, sa fie în masura sa preîntâmpine situatiile de pericol ce s-ar putea ivi în cursul rularii.

 Or, BP a circulat cu o viteza, desi legala (totusi foarte apropiata de viteza maxima admisa pe sectorul de drum respectiv), neadaptata la conditiile concrete în care circula: pe timp de noapte, într-o zona fara iluminat artificial, având în sânge o îmbibatie alcoolica peste limita legala (care a dus la diminuarea capacitatii de decizie si reactie, a perceptiei vizuale) si pe fondul unei stari de oboseala accentuata – recunoscuta si de aparare (generata de implicarea inculpatului în cursul zilei de 13 septembrie 2008 în pregatirile pentru cununia civila si religioasa a surorii sale, precum si de participarea sa efectiva la aceste evenimente). Nu trebuie a fi omisa si configuratia drumului – inculpatul BP nu a reusit sa se înscrie într-un viraj la dreapta cu pastrarea benzii de circulatie aferente sensului sau de mers, parasind nejustificat sensul sau de circulatie si patrunzând pe contrasens.

•art. 84 din O.U.G. nr. 195/2002 – „nerespectarea dispozitiilor privind circulatia pe drumurile publice, care întruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, atrage raspunderea penala si se sanctioneaza potrivit prezentei ordonante de urgenta” coroborat cu art. 87 alin. 1 din acelasi act normativ – „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana care are o îmbibatie alcoolica de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani” – or, la ora producerii accidentului, inculpatul BP avea o alcoolemie de 1,85 grame la mie alcool în sânge, cu mult peste limita legala.

În Decizia nr. 1/2007, pronuntata în solutionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite a statuat ca „faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de catre o persoana având în sânge o îmbibatie alcoolica ce depaseste limita legala si de ucidere din culpa cu aceasta ocazie a unei persoane constituie o singura infractiune, complexa, de ucidere din culpa, prevazuta la art. 178 alin. 3 teza I din Codul penal, în care este absorbita infractiunea prevazuta la art. 87 alin. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare” si ca „uciderea unei persoane în aceleasi împrejurari, comisa de catre un conducator auto având o îmbibatie alcoolica sub limita legala, dar caruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de proba starea de ebrietate, constituie infractiunea unica de ucidere din culpa, prevazuta de art. 178 alin. 2 din Codul penal”.

S-a retinut ca uciderea din culpa a unei persoane, savârsita de un conducator auto care conduce autovehiculul având o îmbibatie alcoolica peste limita legala sau în stare de ebrietate, prezinta un pericol social propriu, sporit si distinct fata de pericolul social al infractiunii prevazuta de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, astfel ca legiuitorul a înteles sa stabileasca faptul ca toate aceste acte, obiectiv strâns legate între ele, se însumeaza unei singure infractiuni, care se constituie într-o infractiune complexa, pentru savârsirea careia se prevede o pedeapsa al carei maxim special, expresie a gradului de pericol social sporit, sa depaseasca cuantumul pedepsei maxime aplicabile, potrivit art. 34 din Codul penal, pentru concursul de infractiuni.

Totodata, fata de toate argumentele anterior expuse, instanta nu a putut retine sub nicio forma nici sustinerile aparatorului inculpatului ca prezenta în sângele lui BP a unei îmbibatii alcoolice cu mult peste limita legala nu se înscrie în antecedenta cauzala a accidentului din data de 13 septembrie 2008.

Din punct de vedere al laturii obiective, instanta a  retinut ca inculpatul BP nu a respectat dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice, dispozitii a caror finalitate o constituie prevenirea accidentelor rutiere  - inclusiv prin adoptarea unui comportament care sa nu afecteze fluenta si siguranta circulatiei, sa nu puna în pericol viata sau integritatea corporala a persoanelor, si a circulat pe drumul public având în sânge o îmbibatie alcoolica cu mult peste limita legala, pe fondul unei stari de oboseala accentuata si cu o viteza neadaptata la conditiile de drum (atât la conditiile ambientale - întuneric, zona fara iluminat artificial, cât si la configuratia drumului).

Pe cale de consecinta, ca urmare a celor anterior enumerate, autovehiculul condus de catre inculpat a parasit în mod nejustificat banda de circulatie aferenta sensului de mers si a patruns pe sensul opus, unde a accidentat mortal trei persoane – CD, IMA si RI, existând totodata legatura de cauzalitate între elementul material si urmarea imediata.

Sub aspectul laturii subiective, vinovatia inculpatului îmbraca forma culpei cu prevedere (art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal), întrucât a prevazut rezultatul faptei sale, dar a socotit fara temei ca nu se va produce.

Fapta inculpatului BP întruneste asadar elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2, 3 si 5 Cod penal.

Pe cale de consecinta, instanta a respins cererea de schimbare a încadrarii juridice formulata de catre inculpat, prin aparator, din infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2, 3 si 5 Cod penal, astfel cum a fost retinuta prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui nr. 2570/P/2008, în infractiunea de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 1 si 5 Cod penal.

Retinând vinovatia inculpatului BP  în ceea ce priveste savârsirea infractiunii sus-mentionate, instanta l-a condamnat la o pedeapsa cu închisoarea în limitele prevazute de textul incriminator.

La alegerea si individualizarea pedepsei, care urmeaza a fi aplicate, instanta a avut în vedere criteriile prevazute de art. 72 Cod penal si anume dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele pedepsei prevazute de art. 178 alin. 2, 3 si 5 Cod penal (închisoare de la 5 la 15 ani, la care se poate adauga un spor de pâna la 3 ani), împrejurarile concrete în care a fost savârsita fapta, gradul concret de pericol social si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Instanta a retinut în favoarea lui BP circumstanta atenuata prevazuta de art. 74 alin. 1 lit. b) Cod penal, întrucât imediat dupa producerea accidentului, a încercat a acorda primul ajutor uneia dintre victime – atitudine unica totusi raportat la conduita adoptata ulterior de catre inculpat, urmând a face si aplicarea dispozitiilor art. 74 alin. 2 Cod penal, fata de vârsta inculpatului si de existenta unui loc de munca stabil anterior producerii accidentului.

Instanta nu a facut aplicarea dispozitiilor art. 74 alin. 1 lit. a) Cod penal, întrucât desi, pe de o parte, BP se bucura de apreciere în interiorul comunitatii din care provine, precum si la locul de munca, pe de alta parte, astfel cum reiese din Ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui nr. 316/P/2008 din 11 septembrie 2008, mentinuta prin Ordonanta nr. 1114/II/2 a prim-procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui si prin sentinta penala nr.1754/16 decembrie 2008 a Judecatoriei Vaslui, inculpatului i-a fost aplicata sanctiunea cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 400 lei pentru savârsirea în luna ianuarie 2008 a doua fapte prevazute de legea penala, respectiv de art. 180 alin. 2 Cod penal (persoana vatamata, de sex feminin, necesitând 7-8 zile de îngrijiri medicale) si art. 193 Cod penal. Mai mult, inculpatul nu a înteles, dupa acest moment, sa îsi conformeze conduita dispozitiilor legii penale.

Instanta nu a facut nici aplicarea dispozitiilor art. 74 alin. 1 lit. c) Cod penal, fata de atitudinea nesincera manifestata de inculpat pe parcursul desfasurarii procesului penal.

Instanta a apreciat ca scopul pedepsei, în egala masura preventiv si educativ, poate fi atins prin aplicarea fata de inculpatul BP a pedepsei de 4 (patru) ani de închisoare pentru savârsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazuta de art. 178 alin. 2, 3 si 5 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. b) Cod penal si art. 74 alin. 2 Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. b) Cod penal.

Executarea acestei pedepse se impune a avea loc însa efectiv, în conditii de detentie, de privare de libertate fata de periculozitatea sociala deosebita a faptei comise de catre inculpat, reflectata de altfel si de legiuitor prin limitele de pedeapsa, fata de modalitatea concreta în care inculpatul a actionat (prin nerespectarea dispozitiile legale privind circulatia pe drumurile publice, dispozitii a caror finalitate o constituie prevenirea accidentelor rutiere; pe fondul consumului ridicat de bauturi alcoolice), fata de urmarile produse (decesul a trei persoane si vatamarea corporala a alteia) si implicatiile acestora asupra familiilor victimelor, fata de importanta valorilor sociale ocrotite de legea penala, a caror atingere a adus-o inculpatul prin actiunile sale.

Instanta nu a putut ignora nici existenta culpei exclusive a inculpatului în producerea accidentului si nici faptul ca numarul infractiunilor de ucidere din culpa, generate de nerespectarea conduitei prevazute de legislatia rutiera a cunoscut, în ultima perioada de timp, o amploare deosebita.

Instanta a avut în vedere totodata si conduita procesuala a inculpatului care desi, la nivel formal, a declarat ca ar fi preferat sa fie el în locul victimelor si ca regreta cele întâmplate, a încercat pe cât posibil diminuarea raspunderii sale penale prin culpabilizarea victimelor si a familiilor acestora, a altor persoane (conducatorul autocamionului), inclusiv a autoritatilor statului.

Nu în ultimul rând, instanta a aratat ca inculpatul BP avea la îndemâna alte mijloace pentru a preîntâmpina aparitia unei situatii tensionate în familia sa (avea posibilitatea de a apela, pentru transportul familiei sale catre Vaslui, la serviciile unei firme specializate de taximetrie sau la o persoana care nu se afla sub influenta bauturilor alcoolice), iar existenta evenimentului din familie din data de 13 septembrie 2008 ar fi trebuit sa îl responsabilizeze pe inculpat, starea emotionala nefiind de natura a justifica în niciun mod comportamentul acestuia.

Instanta a considerat ca a dat eficienta suficienta circumstantelor atenuante retinute prin chiar faptul ca, desi în prezenta unei infractiuni deosebit de grave, a decis sa coboare pedeapsa sub minimul special. Aceasta întrucât potrivit art. 74 Cod penal, acordarea de circumstante atenuante nu reprezinta o obligatie pentru instantele de judecata si se impune a fi raportata la scopul pedepsei si criteriile de individualizare prevazute de art. 52 Cod penal.

Raportat la decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si în baza art. 71 Cod penal, instanta a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a si lit. b) Cod penal pe durata executarii pedepsei.

În ceea ce priveste masura preventiva, luata si mentinuta în cauza fata de inculpat, instanta a constatat ca nu au intervenit elemente care sa fi determinat încetarea sau modificarea temeiurilor initiale. Pericolul concret pentru ordinea publica nu s-a estompat pâna la un nivel care sa permita, la momentul actual, o masura alternativa neprivativa de libertate. Prin punerea în libertate a inculpatului  s-ar crea temerea ca justitia, în cazul unor infractiuni de o gravitate deosebita, nu actioneaza suficient de ferm si poate astfel încuraja alte persoane sa comita fapte asemanatoare.

Astfel, în baza art. 350 alin. 1 Cod de procedura penala, instanta a mentinut masura arestarii preventive si starea de arest preventiv a inculpatului BP, iar în baza art. 88 alin. 1 Cod penal, va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului BP durata arestarii preventive de la 18.09.2008 la zi, inculpatul fiind arestat preventiv prin Încheierea de sedinta nr. 26 din data de 18.09.2008, pronuntata de catre judecator Târlea Mirela Cristina din cadrul Judecatoriei Vaslui în dosarul nr. 4262/333/2008, în baza careia a fost emis mandatul de arestare preventiva nr. 28/U/18.09.2008, în prezent inculpatul fiind încarcerat în Penitenciarul Vaslui.

Instanta a  considerat ca masura raspunde exigentelor art. 136 Cod de procedura penala, fiind necesara pentru a asigura buna desfasurare a procesului penal în continuare, precum si pentru a împiedica sustragerea inculpatului de la executarea pedepsei de 4 (patru) ani de închisoare.

Latura civila

Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui a indicat, prin adresa nr. 208/08.01.2009, ca nu se constituie parte civila (fila 97 volum I dosar instanta), iar Serviciul de Ambulanta Judetean Vaslui a precizat ca se constituie parte civila în cauza cu suma de 347,40 lei reprezentând cheltuielile efectuate cu prilejul transportului lui RI din localitatea Muntenii de Jos catre Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui (fila 126-127 volum I dosar instanta).

Referitor la partile civile CG, CCD, REV, ICD, IRE, RE, RDN, instanta a analizat cererile de constituire de parte civila din punctul de vedere al despagubirilor materiale, al despagubirilor periodice si al daunelor morale solicitate, urmând a stabili apoi carei persoane fizice sau juridice  îi revine obligatia de a plati aceste sume.

În ceea ce priveste despagubirile materiale, partile civile CG si CCD au solicitat suma de 20.104 lei, actualizata având în vedere evolutia pietei financiare, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântare, praznicul de la data înmormântarii, praznicele ulterioare începând cu cel de trei zile si pomenirile anuale pâna la dezgroparea defunctului, (filele 106-107 volum I dosar instanta), defalcând suma solicitata si depunând o serie de înscrisuri (filele 164-176 volum I dosar instanta).

La termenul de judecata din data de 15 ianuarie 2009, aparatorul ales al partilor civile Cotnareanu a precizat ca despagubirile materiale sunt solicitate doar de catre CG, sotia victimei (verso fila 115 volum I dosar instanta).

Instanta a considerat însa ca partea civila CG este îndreptatita doar la suma de 8704,36 lei cu titlu de despagubiri materiale, fata de considerentele care urmeaza a fi expuse, prin însumarea sumelor solicitate la punctele 1, 4-21, 23-25 si 28 din cererea de constituire de parte civila, cheltuieli care au si fost probate prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum si prin administrarea probei testimoniale cu martorii Albu Constantin si Panainte Laura-Elena.

Instanta nu a dispus însa actualizarea sumei, întrucât criteriul indicat – evolutia pietei financiare – nu este un criteriu clar, determinat si obiectiv, cum ar fi de exemplu rata inflatiei.

Instanta a aratat ca unul dintre principiile raspunderii civile delictuale este si cel potrivit caruia nu pot fi acordate despagubiri materiale pentru un prejudiciu viitor, care nu are caracter cert, întrucât nu poate fi stabilita cu exactitate suma care va fi cheltuita pentru pomenirile religioase ulterioare, iar, conform art. 20 alin. 3 Cod de procedura penala, partea civila are la îndemâna actiunea civila pentru repararea pagubelor materiale si a daunelor morale care s-au nascut ori s-au descoperit dupa pronuntarea hotarârii penale de prima instanta de judecata.

Pe cale de consecinta, instanta nu a acordat suma de 6.000 lei reprezentând lucrari în curs de executare – aranjament mormânt, gard si cruce de marmura –(punct 29), întrucât la dosar s-au depus doar un deviz de lucrari, precum si un contract de prestari servicii încheiat în data de 19 ianuarie 2009, care prevede plata unei sume de 2500 lei la data de 15 iunie 2009, fara a se atasa vreo chitanta care sa si ateste plata acestor sume, si nici suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli si praznice anuale pâna la 7 ani (punct 30). Totodata, instanta nu a acordat nici suma de 400 lei solicitata la punctele 2, 3, 22, 26 si 27 din cererea de constituire de parte civila, având în vedere ca desi în cererea indicata se face referire la bonuri fiscale din datele de 14 si 15 septembrie 2008, respectiv 17 si 18 octombrie 2008, actele depuse la punctele 2, 3, 26 si 27 nu au nici o data inserata, iar bonul fiscal de la punctul 22 este din data de 6 octombrie 2006 si provine de la o statie de benzina din municipiul Galati.

Instanta nu a luat în considerare nici bonurile fiscale de la fila 101 volum II dosar instanta, având în vedere ca provin de la statii de benzina din judetul Galati, precum si data acestora, neexistând legatura de cauzalitate necesara.

Partea civila RE, prin cererea de constituire de parte civila (fila 102 volum I dosar instanta), astfel cum a fost precizata  la termenul de judecata din data de 26 februarie 2009 (fila 249 volum I dosar instanta), a solicitat acordarea sumei de 10.285,29 lei cu titlu de despagubiri materiale reprezentând cheltuielile determinate de înmormântarea sotului, precum si de praznicele ulterioare înmormântarii, depunând o serie de înscrisuri (filele 88-97 volum II dosar instanta) si fiind administrata în acelasi sens proba testimoniala cu martorul CM.

Partea civila ICD, prin cererea de constituire de parte civila (fila 104 volum I dosar instanta), astfel cum a fost precizata  la termenul de judecata din data de 26 februarie 2009 (verso fila 248 volum I dosar instanta), a solicitat acordarea sumei de 9.408,31 lei cu titlu de despagubiri materiale reprezentând cheltuielile determinate de înmormântarea sotului, precum si de praznicele ulterioare înmormântarii, depunând o serie de înscrisuri (filele 69-84 volum II dosar instanta) si fiind administrata în acelasi sens proba testimoniala cu martorul AA.

Sistemul nostru de drept are la baza principul liberei aprecieri a probelor, acesta fiind reglementat expres de art. 63 alin. 2 Cod de procedura penala, conform caruia „probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face în urma examinarii tuturor probelor administrate (…)”, iar mijloacele de proba sunt enumerate în dispozitiile art. 64 Cod de procedura penala, printre acestea fiind nu numai înscrisurile, ci si declaratiile partii civile si declaratiile martorilor.

În cauza dedusa judecatii au fost administrate pentru dovedirea pretentiilor civile ca mijloace de proba atât înscrisuri, dar si declaratii de martori, acestea din urma coroborându-se cu înscrisurile anterior mentionate.

Nu au putut fi înlaturate, astfel cum a solicitat aparatorul inculpatului, din mijloacele de proba administrate declaratiile martorelor CM si AA si sa fie avute în vedere exclusiv înscrisurile, ci potrivit dispozitiilor legale mentionate anterior, despagubirile materiale trebuie sa fie stabilite în raport de toate aceste probe examinate în ansamblu.

Astfel, din suma totala de 10.285,29 lei solicitata de partea civila RE cu titlul de despagubiri materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare si pomenirea ulterioara a victimei, din examinarea înscrisurilor atasate la filele 90-97 volum II dosar instanta, reiese ca s-a dovedit prin înscrisuri suma de 6604,30 lei:

•concesionare loc pentru înhumare în cimitirul „Eternitatea” din Roman – 298 lei (chitanta nr. 041945 din 16.09.2008);

•cosciug si cruce – 625 lei (bon de mâna din 14 septembrie 2008);

•prosoape si batiste mici – 132 lei (bon fiscal din 16.09.2008);

•camasi pentru punti – 132 lei (bon fiscal din 16.09.2008);

•contributie catre Biserica „Schimbarea la fata” – 20 lei din localitatea Roman (chitanta nr. 397/17.09.2008);

•praznic Restaurantul Bradul – 1489,30 lei (bon fiscal septembrie 2008);

•colaci si covrigi – 150 lei (bon fila 96 volum II dosar instanta);

•praznic Restaurantul Bradul – 2142 lei (bon fiscal din 25.10.2008);

•pomenire la Scoala nr. 1 din localitatea Roman - 563 lei (nota de plata nr. 212/26.10.2008);

•costum si camasa – 248 lei (bon fiscal din 18.10.2008);

•pulover – 55 lei (bon fiscal din 18.10.2008);

•pantofi – 135 lei (bon fiscal din 18.10.2008);

•pilota – 100 lei (bon fiscal din 18.10.2008);

•cearceaf plic – 45 lei (bon fiscal din 18.10.2008);

•praznic în cadrul Centrului Social „Precista Mare ” din localitatea Roman - 470 lei (chitanta nr. 536/13.12.2008).

Martorul CM a declarat ca sumele de bani cheltuite pentru înmormântare si praznice au fost înaintate de RE din o descoperire de card si ca suma totala este în jur de 11.000 lei pentru aceste cheltuieli cu înmormântarea si praznicele pâna la 3 luni, inclusiv, declaratie care se coroboreaza cu înscrisurile atasate la dosarul cauzei.

De asemenea, din suma totala de 9.408,31 lei solicitata de partea civila ICD cu titlul de despagubiri materiale reprezentând cheltuielile de înmormântare si pomenirea ulterioara a victimei, din examinarea înscrisurilor atasate la filele 69-84 volum II dosar instanta, reiese ca s-a dovedit prin înscrisuri suma de aproximativ  7944 lei:

•sicriu, cruce, lumânari si altele – 2654 lei  (bon de mâna din 15.09.2008);

•produse traditionale, placinte colaci, susan – 130,11 lei (factura nr. 0010631/24.10.2008 si chitanta aferenta nr. 7430/24.10.2008);

•praznic – 1245,40 lei (factura nr. 000138/25.10.2008 si chitanta aferenta nr. 147/25.10.2008);

•praznic – 1700 lei (factura nr. 0000320/17.09.2008 si chitanta aferenta din 19.09.2008);

•fursecuri – 90 lei (bon fiscal din 24.10.2008);

•produse pompe funebre – 25 lei (bon fiscal din 25.10.2008);

•cozonaci, parastas si alte produse – 2063,70 lei (factura fiscala nr. 00479/16.09.2008);

•medicamente/calmante – 35,52 lei (bon fiscal din 21.10.2008)

Martorul AA a declarat ca sumele de bani cheltuite pentru înmormântare si praznice au fost înaintate de ICD si ca suma totala este în jur de 9.500-10.000 lei, declaratie care se coroboreaza cu înscrisurile atasate la dosarul cauzei.

Având în vedere si ca ar fi absurd si total inechitabil sa se pretinda sotiilor victimelor ca, în momentele de maxima tristete pricinuite de comemorarea mortii celui disparut, sa se îngrijeasca în principal de preconstituirea de probe pentru procesul penal, instanta a considerat, coroborând proba cu înscrisuri cu proba testimoniala, ca RE este îndreptatita a primi suma de 10.285,29 lei cu titlul de despagubiri materiale, iar ICD este îndreptatita a primi suma de 9.408,31 lei cu titlul de despagubiri materiale.

Instanta a aratat ca între cheltuielile de înmormântare ale victimelor infractiunii, cât si cele ocazionate de comemorarile ulterioare, potrivit traditiei religioase a locului, si infractiune exista legatura cauzala.

În ceea ce priveste despagubirile periodice solicitate, instanta a constatat ca:

•partea civila IRE, nascuta la data de  (fila 104 dosar de urmarire penala), prin reprezentantul legal ICD, prin cererea de constituire de parte civila (fila 104 volum I dosar instanta), astfel cum a fost precizata prin concluziile scrise depuse la termenul de judecata din 14 mai 2008 (fila 67 volum II dosar instanta), a solicitat plata lunara, de la data producerii accidentului si pâna la majorat sau dupa caz pâna la finalizarea studiilor, a diferentei dintre suma de 1.200 lei si pensia de urmas stabilita în cuantum de 255 lei;

•partea civila RDN, nascut la data de (fila 102 dosar de urmarire penala), prin reprezentantul legal RE, prin cererea de constituire de parte civila (fila 102 volum I dosar instanta), astfel cum a fost precizata prin concluziile scrise depuse la termenul de judecata din 14 mai 2008 (fila 86 volum II dosar instanta), a solicitat plata lunara, de la data producerii accidentului si pâna la majorat sau dupa caz pâna la finalizarea studiilor, a diferentei dintre suma de 1.000 lei si pensia de urmas stabilita în cuantum de 230 lei;

•partea civila REV (fila 103 dosar de urmarire penala), nascuta la data de, prin cererea de constituire de parte civila (fila 103 volum I dosar instanta), a solicitat plata lunara, de la data producerii accidentului si pâna la finalizarea studiilor, a sumei de 1.000 lei/lunar.

Instanta a constatat ca partile civile IRE si RDN nu au împlinit vârsta de 18 ani, iar partea civila REV se afla în clasa a 12-a a liceului „Roman Voda” din localitatea Roman, astfel cum rezulta din declaratia partii civile RE (fila 106 dosar de urmarire penala) coroborata cu declaratia martorei CM.

Din adresa nr. 2929/29.01.2009 a Agentiei de plati si interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean Neamt, reiese ca victima IMA a avut în perioada martie-august 2008 o medie lunara a veniturilor de 5095,5 lei.

Din adresa nr. 2930/29.01.2009 a Agentiei de plati si interventie pentru Agricultura – Centrul Judetean Neamt, reiese ca victima RI a avut în perioada martie-august 2008 o medie lunara a veniturilor de 4395 lei.

Instanta a procedat însa la recalcularea mediei lunare nete a veniturilor victimelor IMA si RI fata de faptul ca la calcularea cuantumului veniturilor totale nu pot fi luate în considerare decât veniturile obisnuite, nu si sumele care nu au caracter permanent.

Instanta a luat astfel în considerare veniturile salariale propriu-zise, precum si jumatate din cuantumul primei de concediu de odihna, care se acorda o singura data, anual, prin efectul legii. Instanta a luat în considerare, pentru victima RI, si orele suplimentare efectuate, având în vedere faptul ca au fost prestate în patru din ultimele sase luni, ceea ce denota un caracter de stabilitate si previzibilitate în efectuarea lor, spre deosebire de victima IMA, care nu a efectuat ore suplimentare decât în una din ultimele 6 luni.

Instanta a înlaturat din calcul celelalte prime, care prezinta un caracter întâmplator.

Pe cale de consecinta, pentru victima IMA, suma totala a veniturilor care a fost luata în considerare, pentru perioada martie-august 2008, este de 25.339 lei (23.737 lei reprezentând venituri salariale propriu-zise si 1602 lei reprezentând ½  din prima de concediu de odihna), rezultând asadar o medie lunara a veniturilor nete pentru perioada martie-august 2008 de 4.223 lei.

Pentru victima RI, suma totala a veniturilor care a fost luata în considerare, pentru perioada martie-august 2008, este de 22.420 lei (18.408 lei reprezentând venituri salariale propriu-zise, 2.864 lei ore suplimentare si 1148 lei reprezentând ½  din prima de concediu de odihna) rezultând asadar o medie lunara a veniturilor nete pentru perioada martie-august 2008 de  3.736 lei.

Conform art. 94 alin. 3 din Codul familiei,  când întretinerea este datorata de parinte sau de cel care adopta, ea se stabileste pâna la o patrime din câstigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii.

Instanta va stabili cote maximale din veniturile nete medii lunare ale victimelor - de 1/4 pentru partea civila IRE si de 1/6 pentru fiecare dintre partile civile REV si RDN (1/2 din 1/3) – având în vedere pentru aceasta: contributia importanta a victimelor, pe timpul vietii, la întretinerea copiilor, precum si contributia nemijlocita a victimelor la asigurarea climatului familial, efectiv si de educatie pentru copii, astfel cum rezulta din declaratiile sotiilor victimelor coroborate cu ale martorilor CM si AA, audiati în cauza.

Rezulta astfel un nivel de 1055,75 lei/lunar pentru partea civila IRE si de 622,5 lei/lunar pentru fiecare dintre partile civile REV si RDN, cuantum din care se va scadea pensia de urmas stabilita în favoarea fiecareia dintre aceste parti civile de catre Casa Judeteana de Pensii Neamt (fila 61 volum II dosar instanta):

•în favoarea partii civile IRE: 153 lei (18/30 din 255 lei) pentru perioada 13.09.2008 (data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 306 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 315 lei lunar de la data de 01.04.2009;

•în favoarea partii civile RDN, nascut la data de: 138 lei (18/30 din 230 lei) pentru perioada 13.09.2008 (data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 275,5 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 284 lei lunar de la data de 01.04.2009;

•în favoarea partii civile REV, nascuta la data de: 138 lei (18/30 din 230 lei) pentru perioada 13.09.2008(data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 275,5 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 284 lei lunar de la data de 01.04.2009.

Pe cale de consecinta,

•partea civila IRE este îndreptatita la urmatoarele sume cu titlu de despagubiri periodice: 480,45 lei(18/30 din 800,75 lei) pentru perioada 13.09.2008 (data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 749,75 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 740,75 lei lunar de la data de 01.04.2009 si pâna la majoratul beneficiarei;

•partea civila RDN este îndreptatita la urmatoarele sume cu titlu de despagubiri periodice: 235,5 lei(18/30 din 392,5 lei) pentru perioada 13.09.2008 (data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 347 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 338,5 lei lunar de la data de 01.04.2009 si pâna la majoratul beneficiarului;

•partea civila REV este îndreptatita la urmatoarele sume cu titlu de despagubiri periodice: 235,5 lei (18/30 din 392,5 lei) pentru perioada 13.09.2008 (data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 347 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 338,5 lei lunar de la data de 01.04.2009 si pâna la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.

Instanta a acordat aceste sume pentru IRE si RDN pâna la majoratul beneficiarilor, întrucât pe perioada dintre data majoratului si aceea a împlinirii vârstei de 25 de ani, întretinerea se acorda doar daca persoanele îndreptatite se afla în continuarea studiilor, fiind vorba asadar de un alt temei decât cel pe baza caruia s-a acordat întretinerea pâna la majorat.

Referitor la daunele morale, partile civile CG si CCD au solicitat suma de 3.600.000 lei, actualizata având în vedere evolutia pietei financiare, (filele 106-107 volum I dosar instanta), având în vedere stare de sanatate a victimei Cotnareanu, traumele psihice prezente si viitoare. La termenul de judecata din data de 26 februarie 2009, aparatorul ales al partilor civile Cotnareanu a precizat ca daunele morale sunt solicitate în proportie de 50%-50% de catre sotia si fiul victimei (fila 249 volum I dosar instanta).

Partea civila REV, prin cererea de constituire de parte civila (fila 103 volum I dosar instanta), a solicitat suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul cauzat prin uciderea tatalui.

Partea civila RE, în nume propriu si în calitate de reprezentanta legala a partii civile RDN, prin cererea de constituire de parte civila (fila 102 volum I dosar instanta), a solicitat acordarea sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul cauzat de uciderea sotului, respectiv tatalui.

Partea civila ICD, în nume propriu si în calitate de reprezentanta legala a partii civile IRE, prin cererea de constituire de parte civila (fila 104 volum I dosar instanta), a solicitat acordarea sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul cauzat de uciderea sotului, respectiv tatalui.

La termenul de judecata din data de 26 februarie 2009 (verso fila 248 si fila 249 volum I dosar instanta), aparatorul partilor civile RE, RDN, ICD si IRE, ca urmare a solicitarii instantei din sedinta publica din data de 5 februarie 2009 (verso fila 197 volum I dosar instanta), a precizat ca se solicita suma de 100.000 de lei cu titlu de daune morale de catre fiecare dintre aceste patru parti civile, pozitie mentinuta si prin concluziile scrise depuse.

În aceeasi sedinta publica din data de 26 februarie 2009, aparatorul inculpatului s-a opus la solicitarea acestor patru parti civile, apreciind ca este vorba de o modificare a actiunii civile initiale.

Instanta a considerat însa ca este învestita cu o cerere de acordare a daunelor morale în cuantum de 100.000 lei pentru fiecare dintre partile civile RE, RDN, ICD si IRE. Aceasta întrucât constituirea de parte civila s-a facut cu respectarea dispozitiilor art. 15 alin. 2 Cod de procedura penala, anterior citirii actului de sesizare a instantei, iar precizarile aparatorului partilor civile sus-indicate au venit ca urmare a solicitarii exprese a instantei, care a considerat necesare lamuriri suplimentare.

Instanta a apreciat ca fiecare dintre partile civile CG, CDD, RE, RDN, ICD si IRE sunt îndreptatite la suma de 85.000 lei cu titlu de daune morale, iar partea civila REV la suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale (suma indicata de catre aceasta în constituirea de parte civila), cuantum rezonabil si suficient, proportional si adecvat scopului preventiv educativ, dar si reparator al raspunderii civile delictuale, angajata  într-o modalitate specifica.

Instanta nu a dispus însa actualizarea sumei pentru partile civile CG si CDD, întrucât criteriul indicat – evolutia pietei financiare – nu este un criteriu clar, determinat si obiectiv, cum ar fi de exemplu rata inflatiei.

Prejudiciul afectiv vizeaza afectarea relatiilor bazate pe legaturi sufletesti, legaturi care sunt  specifice vietii de familie si se refera la sot sau la rudele apropiate.

Potrivit jurisprudentei C.E.D.O. la aprecierea gradului de atingere a valorilor sociale ocrotite se impune examinarea cazului dedus judecatii avându-se în vedere pozitia sociala a partilor, calitatea acestora si gravitatea urmarilor produse. Asadar, încalcarea acestor valori genereaza dreptul si obligatia la repararea consecintelor si chiar daca s-a statuat ca prejudiciul nepatrimonial nu are un continut economic, evaluarea acestuia nu înseamna stabilirea echivalentei în bani a valorilor încalcate pin fapta ilicita, stabilindu-se ca atingerile aduse acestei valori manifestându-se concret permit aprecierea intensitatii si gravitatii lor în raport de toate împrejurarile cauzei, de modul de actiune si consecinte. Asadar, nu este vorba de o reparare propriu-zisa, respectiv o repunere în situatia anterioara, care de altfel nici nu este posibila, dauna morala având doar menirea de a usura suferintele partilor civile, pricinuite de pierderea într-un moment total neasteptat a unor fiinte foarte dragi.

Instanta a aratat ca nu poate fi negat rezultatul daunator direct, de natura morala al infractiunii, asupra partilor civile, fiind aduse în mod real vatamari asupra valorilor si drepturilor nepatrimoniale. Întregul material probator administrat a demonstrat existenta faptei ilicite savârsita de inculpat, a prejudiciului nepatrimonial produs partilor civile constând în suferintele psihice aparute ca urmare a decesului sotilor, respectiv tatilor, survenit în urma accidentului de circulatie, legatura de cauzalitate dintre aceste elemente, precum si vinovatia inculpatului în forma culpei.

Suferinta sotiilor si a copiilor nu poate fi masurata si nici evaluata în bani, însa este cert ca ei au ramas profund îndurerati si ca nu vor putea nicicum sa fie consolati de pierderea suferita. Desi timpul o va face sa se estompeze, nicicând rana din sufletul partilor civile nu va putea sa fie vindecata, ci ea va continua în permanenta sa sângereze.

Dimensiunea prejudiciului moral suferit de partile civile se impune a fi stabilita asadar nu doar raportat la intensitatea durerilor psihice, la traumele psihice si la gradul de lezare a sentimentelor de afectiune care stau la baza relatiilor concrete dintre soti, respectiv dintre parinti si copii, dar si la intensitatea si profunzimea  acestor  relatii, existenta sprijinului moral, consecintele înregistrate în planul vietii familiale, profesionale si sociale, înregistrarea  unor  dereglari de ordin psihic. Totodata, nu trebuie ignorate pozitia sociala a partilor (victimele, principalii întretinatori ai familiilor, cu venituri lunare considerabile, ocupau pozitii sociale onorabile), împrejurarilor concrete în care s-au petrecut faptele si gravitatea acestora (moartea celor trei victime a fost extrem de violenta si a avut loc chiar sub ochii sotiilor acestora).

Martora CM a precizat ca RDN si REV, ca urmare a socului produs de decesul tatalui, au fost nevoiti a urmare mai multe sedinte la psihologul scolii, iar sotia victimei urmeaza un tratament medicamentos, pe care nu îl avea înainte de producerea decesului sotului, precum si sedinte la psiholog si psihiatru. Aceeasi martora a învederat ca anterior accidentului familia Rîndunica era unita, RE creând o atmosfera placuta, stare pe care nu o mai are în prezent.

Martorul AA a precizat ca familia I era unita, atmosfera fiind una placuta, de liniste atât sufleteasca, cât si materiala. Dupa decesul tatalui, respectiv sotului, atmosfera a devenit trista, IRE fiind nevoita a apela inclusiv la serviciile unui psiholog.

Martorii AF si A C au învederat ca, anterior decesului lui CD – stâlpul material si moral al familiei, CG era echilibrata, cu pofta de viata, foarte stabila, însa în prezent are numeroase crize de plâns, fiind nevoita a apela inclusiv la serviciile unui psiholog si a urma tratament medicamentos, existând probleme si din punct de vedere fizic, deosebit de afectat fiind si copilul victimei, care dorea, ca orice alt copil, ca de realizarile sale sa se bucure ambii parinti.

Potrivit Deciziei în interesul legii nr. 1/28 martie 2005, pronuntata de  Înalta  Curte de Casatie si Justitie, societatea de asigurare are în procesul penal calitatea de asigurator, raspunderea acesteia putând fi angajata în mod direct, fiind statuat si caracterul limitat derivat din contract al obligatiei asumate de societatea de asigurare, fapt care exclude asimilarea pozitiei sale calitatii de parte responsabila civilmente.

S-a apreciat ca raspunderea civila a asiguratorului este reglementata prin dispozitiile speciale ale legii civile - Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România, fara a se face trimitere la vreo dispozitie care sa permita sa i se atribuie calitatea de parte responsabila civilmente, astfel ca în cazul asigurarilor de raspundere civila societatile de asigurare au obligatia despagubirii persoanelor pagubite în limitele stabilite de contract sau lege odata cu producerea cazului asigurat, plata despagubirilor facându-se în temeiul contractului si nu pe ideea de culpa care caracterizeaza raspunderea pentru fapta altuia.

Prin O.U.G. nr. 61/2005 publicata în Monitorul Oficial al României nr. 562/30.06.2005, art. 57 din Legea nr. 136/1995 a fost abrogat, iar forma modificata, în vigoare la acest moment, a Legii nr. 136/1995 cuprinde mentiuni exprese din care rezulta numai obligatia asiguratorului de a acorda despagubiri - în limita obligatiei acestuia stabilita anual (art. 49 alin.1 - „asiguratorul acorda despagubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule, precum si tramvaie si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil”; art.54 alin. 1 potrivit caruia drepturile persoanelor pagubite prin accidente de autovehicule se exercita împotriva asiguratorului de raspundere civila, art. 55 alin. 1 conform caruia despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite).

Pe de alta parte, potrivit art. 1041 Cod civil solidaritatea pasiva nu se prezuma, ci aceasta trebuie prevazuta expres de lege sau prin conventia partilor, fiind necesara o exprimare clara si neîndoielnica a intentiei partilor în acest sens, respectiv ca debitorii se obliga în solidar, iar asemenea mentiuni privind raspunderea civila solidara a asiguratorului si asiguratului se constata ca nu se regasesc în Legea nr. 136/1995, modificata, privind asigurarile si reasigurarile în România sau în contractul de asigurare reglementat în capitolul 2 din  acelasi act normativ.

Modificarea art. 55 alin.1 din Legea nr. 136/1995 ar fi în acelasi sens, având în vedere ca în forma initiala a acestei legi se mentiona ca despagubirile se acordau de asigurator daca acestea nu fusesera achitate de persoana responsabila, însa în forma actuala a legii,  asemenea dispozitii nu mai sunt prevazute, dar dimpotriva art. 55 alin.1 prevede expres ca despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite.

Mai mult, conform art. 55 alin. 3 din Legea 136/1995, despagubirile se platesc chiar asiguratilor daca acestia dovedesc ca au despagubit persoanele pagubite si despagubirile nu urmeaza sa fie recuperate potrivit art. 58 din actul normativ sus-indicat.

Asadar, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificata ulterior, „asiguratorul acorda despagubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule si pentru cheltuielile facute de asigurati în procesul civil”, fara a distinge cu privire la natura prejudiciilor produse (despagubiri materiale sau daune morale, iar în cazul despagubirilor materiale fara a distinge între sume globale si prestatii periodice), iar conform principiului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus - unde legiuitorul nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga”.

Art. 66 din Ordinul nr. 8/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor prevede la rândul sau expres posibilitatea obligarii asiguratorului la prestatii banesti periodice.

În acelasi sens sunt si dispozitiile art. 50 din Legea nr. 136/1995, modificata,  potrivit carora „despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri”. Mai mult, potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995 modificata „despagubirea se stabileste si se efectueaza conform art. 43 si art.49 iar în cazul stabilirii prin hotarâre judecatoreasca, drepturile persoanelor pagubite prin accidente de vehicule se exercita împotriva asiguratorului de raspundere civila în limitele obligatiei acestuia stabilita în prezentul capitol”.

Din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 50 si 54 din Legea nr. 136/1995, reiese ca asiguratorul de raspundere civila va acorda persoanelor prejudiciate despagubiri, notiune care include atât dezdaunarile, precum si cheltuielile de judecata, facute de persoanele pagubite prin vatamare corporala sau deces.

În raport de data producerii accidentului – 13.09.2008, aceasta limita este prevazuta expres în art. 24 alin. 3 din Ordinul nr. 8/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, conform caruia „pentru vatamari corporale si decese, inclusiv pentru prejudicii fara caracter patrimonial produse în unul si acelasi accident, indiferent de numarul persoanelor prejudiciate, limita de despagubire se stabileste, pentru anul 2008, la un nivel de cel putin 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pietei valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Nationala a României”.

Asadar, Legea nr. 136/1999, prin prevederile mentionate anterior,  stabileste expres ca asiguratorii raspund pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente fara a face nici o distinctie între calitatea de persoana fizica sau juridica a persoanei vatamate si fara a limita în vreun fel categoriile de prejudicii pentru care este instituita raspunderea asiguratorului. Aceasta rezulta cu certitudine si din examinarea dispozitiilor art. 55 alin.1 din Legea 136/1995 modificata  care prevad expres ca „despagubirile se platesc de catre asigurator persoanelor fizice sau juridice pagubite”.

Conform art. 51 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, despagubirile sunt datorate de asigurator nu numai atunci când asiguratul este responsabil de accidentul auto, dar si în cazul în care cel care conduce autovehiculul raspunzator de producerea accidentului este o alta persoana decât asiguratul,  fiind avuta în vedere ipoteza în care autovehiculul a fost condus de alta persoana, indiferent daca asiguratul raspunde ori nu pentru faptele acelei persoane, asigurarea obligatorie de raspundere civila acoperind toate accidentele de autovehicule asigurate, indiferent de persoana care raspunde civil pentru paguba cauzata. Mai mult, potrivit art.51 alin. 3 din acelasi act normativ „în caz de vatamare corporala sau deces al unei persoane se acorda despagubiri daca autovehiculul care a produs accidentul este identificat si asigurat chiar daca autorul accidentului a ramas neidentificat”.

În cauza, persoana care a condus autoturismul implicat în accident este chiar inculpatul,  din examinarea înscrisurilor depuse la dosar rezultând ca la data de 13.09.2008.când s-a produs accidentul de circulatie acesta era asigurat de catre S.C.”Asigurarea Româneasca A Vienna Insurance Group” S.A. - Sucursala Vaslui, fiind încheiata în acest sens polita seria RO/01/TO/XZ NR. 00 din data de 05.08.2008 pentru perioada 08.08.2008-07.02.2009 (fila 172 dosar de urmarire penala).

Art. 998 din Codul civil stabileste ca "orice fapta a omului care a produs altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara", iar art. 999 din Codul civil ca „Fiecare este raspunzator pentru dauna pe care a cauzat-o nu numai prin fapta sa, ci si prin neglijenta sau imprudenta sa”, în cauza instanta a constatat ca sunt îndeplinite conditiile pentru raspunderea civila delictuala a inculpatului - existenta faptei ilicite cauzatoare  de prejudiciu, vinovatia sa în comiterea acesteia, precum si legatura de cauzalitate dintre aceste elemente, precum si pentru raspunderea legala, contractuala a asiguratorului, fata de considerentele care au fost anterior expuse.

Potrivit dispozitiilor art.14 alin. 5 Cod de procedura penala, „actiunea civila poate avea ca obiect si raspunderea civila pentru repararea daunelor morale potrivit legii civile”.

Pe cale de consecinta, fata de toate argumentele anterior expuse, în baza art. 14 Cod de procedura penala raportat la art. 346 alin. 1 Cod de procedura penala raportat la art. 49, 50, 54 si 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificata, coroborat cu art. 24 alin. 3 din Ordinul nr. 8/16 iunie 2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, instanta a admis actiunea civila formulata de Serviciul de Ambulanta Judetean Vaslui si a admis în parte actiunile civile formulate de catre: CG, CCD, REV, ICD, în nume propriu si în calitate de reprezentanta legala a minorei IRE, RE, în nume propriu si în calitate de reprezentanta legala a minorului RDN.

A obligat asiguratorul S.C.”Asigurarea Româneasca A Vienna Insurance Group” S.A. - Sucursala Vaslui, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata urmatoarelor sume:

•347,40 lei cu titlu de despagubiri materiale catre Serviciul de Ambulanta Judetean Vaslui;

•8.704,36 lei cu titlu de despagubiri materiale si 85.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila CG;

•85.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila CCD;

•9.408,31 lei cu titlu de despagubiri materiale si 85.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila ICD;

•85.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea partii civile IRE;

•10.285,29 lei cu titlu de despagubiri materiale si 85.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila RE;

•85.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea partii civile RDN;

•50.000 lei cu titlu de daune morale catre partea civila REV.

Va obliga asiguratorul S.C.”Asigurarea Româneasca A Vienna Insurance Group” S.A. - Sucursala Vaslui, în calitate de asigurator de raspundere civila, la plata urmatoarelor sume cu titlul de despagubiri periodice:

•în favoarea partii civile IRE, nascuta la data de: 480,45 lei pentru perioada 13.09.2008 (data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 749,75 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 740,75 lei lunar de la data de 01.04.2009 si pâna la majoratul beneficiarei;

•în favoarea partii civile RDN, nascut la data de: 235,5 lei pentru perioada 13.09.2008 (data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 347 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 338,5 lei lunar de la data de 01.04.2009 si pâna la majoratul beneficiarului;

•în favoarea partii civile REV, nascuta la data de: 235,5 lei pentru perioada 13.09.2008(data producerii decesului tatalui) – 30.09.2008; 347 lei lunar pentru perioada 01.10.2008-31.03.2009; 338,5 lei lunar de la data de 01.04.2009 si pâna la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 ani.

A  luat act ca Spitalul Judetean de Urgenta Vaslui nu s-a constituit parte civila.

Constatând culpa procesuala a inculpatului, în baza art. 189 Cod de procedura penala si art. 191 alin. 1 Cod de procedura penala, a obligat pe inculpatul BP la plata sumei de 3.502 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat (2.082 lei reprezentând taxele pentru lucrarile medico-legale efectuate de catre Serviciul Medico-Legal Judetean Vaslui, 800 lei reprezentând taxa pentru efectuarea expertizei criminalistice de catre Laboratorul Interjudetean de expertize criminalistice Iasi, 100 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de desfasurarea urmaririi penale, 520 lei reprezentând cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal în fata primei instante).

Instanta a  constatat ca inculpatul a achitat în cursul urmaririi penale suma de 510 lei reprezentând taxa pentru efectuarea calculului retroactiv al alcoolemiei (fila 84 dosar de urmarire penala).

În baza art. 193 alin. 1 si 2 Cod de procedura penala raportat la art. 49, 50, 54 si 55 din Legea nr. 136/1995, astfel cum a fost modificata, coroborat cu art. 24 alin. 3 din Ordinul nr. 8/16 iunie 2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, a obligat asiguratorul S.C.”Asigurarea Româneasca A Vienna Insurance Group” S.A. - Sucursala Vaslui, în calitate de asigurator de raspundere civila,  la plata sumei de 5.475 lei catre partea civila CCD cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorarii aparatori alesi, la plata sumei de 2.000 lei catre partea civila ICD cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu aparator ales, la plata sumei de 2.500 lei catre partea civila RE cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu aparator ales.

În termenul prev. de art.363 Cod procedura penala a declarat apel:

Asiguratorul S.C. Asigurarea Româneasca  A VIG SA prin Sucursala Vaslui care a criticat hotarârea sub aspectul temeiniciei ,în sensul ca sumele la care a fost obligat A sa le achite partilor civile sunt prea mari comparativ cu alte cazuri similare în care asiguratorul a fost obligat la cel mult 30.000 lei cu titlu de daune morale .

Partile civile CG, CCD, REV, ICD, în nume propriu si în calitate de reprezentanta legala a minorei IRE, RE, în nume propriu si în calitate de reprezentanta legala a minorului RDN, au criticat hotarârea sub aspectul temeinicie în sensul ca în mod nejustificat nu au fost acordate integral daunele morale solicitate ,respectiv câte 100.000 lei pentru fiecare parte  si au fost reduse acestea la câte 85.000 lei.

Prin motive de apel  depuse la dosar si sustinute de inculpat  prin aparatori, acesta a criticat hotarârea sub aspectul legalitatii si temeiniciei în sensul ca: instanta  a omis sa se pronunte cu privire la o aparare de procedura formulata de inculpat .Acesta a sustinut ca trimiterea în judecata pentru savârsirea infractiunii prev. de art.178 al.2,3  si 5 cod penal este nelegala întrucât în actul de sesizare a instantei nu se precizeaza  regulile de circulatie încalcate de el si care au avut ca urmare moartea victimelor .Prin motivarea hotarârii instanta ,practic,a completat rechizitoriul ceea ce constituie o grava atingere  a dreptului la aparare ;

-respingerea cererii de schimbare  a încadrarii juridice ,este consecinta modului în care prima instanta a apreciat regularitatea actului de sesizare. Singura solutie era aceea ca rechizitoriul nu îndeplinea cerintele art.263 Cod procedura penala;

-în mod gresit instanta a respins probele printr-o încheiere nemotivata .Motivarea solutiei doar prin hotarârea pronuntata în cauza îl lipseste pe inculpat de posibilitatea de a-si sustine apararea prin noi cererea de noi probe;

-hotarârea este nelegala întrucât se sprijina pe probe afectate de vicii. Astfel,sustine inculpatul,prin aparatori,expertiza medico-legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei s-a facut cu încalcarea dispoz.art.33 alin.3 din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor .La efectuarea acestei expertize a participat ,pe lânga medicul legist care are statut de expert ,o persoana care este chimist desi textul de lege prevede clar ca aceasta comisie este formata dintr-un medic legist si un farmacist sau toxicolog primar;

-buletinul de analiza toxicologica nu poate constitui proba întrucât la rubrica”lucrat de ...” nu este specificat  în clar numele si calitatea persoanei care a facut analizele ci doar exista o semnatura indescifrabila care nu constituie în nici un caz argumentul ca lucrarea apartine unui specialist.

- prelevarea probelor de sânge s-a realizat în mod nelegal. 

Procesul verbal nu cuprinde mentiunea clara daca dezinfectarea tegumentului s-a facut „ cu  alcool „ sau „ nu cu alcool” si a fost întocmit la ora 21,30,înainte de recoltarea primei probe desi acesta se întocmeste  dupa recoltarea  celei de-a doua probe. Fiind încheiat cu nerespectarea legii procesul verbal de recoltare nu poate fi considerat ca mijloc de proba .Inculpatul nu a formulat tardiv aceasta aparare , fiind de fiind de esenta procesului penal ca analiza critica a mijloacelor de proba sa fie facuta pe tot parcursul procesului penal si în  mod special cu ocazia dezbaterilor asupra fondului ;

-expertiza privind calculul retroactiv al alcoolemiei nu a stabilit corect alcoolemia pe care inculpatul a avut-o în momentul accidentului întrucât expertii nu au avut în vedere perioada de consum si cantitatea de alcool ingerata asa cum inculpatul a precizat în cea mai veridica declaratie a sa si anume cea oferita medicului de la U.P.U imediat dupa accident. Necesitatea unui supliment la expertiza era impusa de datele eronate  comunicate expertilor cât si de premiza gresita ca alcoolul s-ar fi aflat în faza de eliminare .Instanta în mod gresit îsi sprijina argumentatia pe rezultatul testarii aerului respirat întrucât aceasta procedura nu are valoare probanta;

-în mod nejustificat instanta a înlaturat concluziile medicului de garda care l-a examinat pe inculpat si care a constatat ca acesta prezenta doar halena alcoolica ,în rest,raspunzând normal tuturor procedurilor ;

-în mod gresit instanta a retinut culpa exclusiva a inculpatului în producerea accidentului si a înlaturat culpa victimelor ,a soferului  autoturismului parcat pe partea dreapta si a autoritatilor. Victimele , în calitate  de participanti în trafic  au circulat neregulamentar pe carosabil si fara surse de semnalizare  pe timp de noapte. Referitor la camionul parcat pe partea dreapta în sensul de mers a inculpatului ,acesta ar fi putut avea un rol important în producerea leziunilor  care au dus la decesul victimei Irimie Marius Aexandru.

Din dinamica producerii accidentului, asa cum este explicata aceasta de experti rezulta ca victima Irimie Marius Alexandru  a ramas agatata de parbriz  si proiectata  pe sol în urma impactului  cu partea din spate a autocamionului .Nu rezulta din actele medico-legale  ca leziunile care au dus la decesul victimei s-ar fi datorat impactului initial cu autoturismul condus de catre inculpat.

Alaturi de culpa inculpatului si a celorlalti participanti  la trafic instanta trebuia sa retina si culpa autoritatilor care nu au aplicat în zona în care s-a produs accidentul  indicatoare si marcaje rutiere raportate la conditiile concrete de trafic. Astfel,în lipsa marcajului longitudinal continuu pe axul soselei inculpatul avea dreptul sa faca depasiri în acea zona,iar amplasarea unui indicator pentru limitarea vitezei de deplasare se impunea pe acel sector de drum pentru avertizarea  conducatorilor auto asupra riscului aparitiei starii de pericol .

Inculpatul a avut o conduita sincera în timpul procesului sustinând existenta si a altor culpe inculpatul si-a exercitat dreptul la aparare recunoscuta de lege. Conduita lui buna înainte de data faptei cea din timpul procesului , precum si alte împrejurari legate de conditiile concrete în care s-au derulat faptele puteau fi retinute  ca si circumstante atenuante în favoarea inculpatului cu consecinta diminuarii pedepsei aplicate  si suspendarea executarii acesteia ori executarea ei la locul de munca .

În ceea ce priveste latura civila a cauzei instanta a solutionat corect cererea de acordare a despagubirilor civile, respectiv cheltuieli de înmormântare însa la stabilirea cuantumului daunelor morale  au fost depasite cu mult cutuma si practica locala. Instanta a folosit criterii care nu sunt specifice evaluarii daunelor moral, precum”pozitia sociala a partilor”,”împrejurarile concrete în care s-au petrecut faptele si gravitatea acestora”,fara a fi evaluate în concret prejudiciile morale suferite în functie de vârsta partilor civile,gradul de rudenie,modul în care au perceput decesul victimelor. La stabilirea pensiei pentru minori s-a avut în vedere si prima de concediu care este un venit ocazional.

Examinând sentinta atacata prin prisma motivelor de apel  formulate,precum si din oficiu conform art.371 alin.2 Cod procedura penala  sub toate aspectele de fapt  si de drept tribunalul constata ca apelurile sunt nefondate.

Situatia de fapt retinuta de instanta corespunde probelor din dosar  care au fost just apreciate .Încadrarea juridica a faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecata  este corecta,raportat la situatia de fapt  asa cum a fost aceasta stabilita prin probele administrate în mod legal în cauza. Pedeapsa aplicata este legala si a fost judicios individualizata atât în ceea ce priveste cuantumul acesteia cât si a modalitatii de executare.

Cauza a fost just solutionata si sub aspectul laturii civile , instanta a apreciat corect atât cuantumul despagubirilor civile cât si al daunelor morale . A fost obligat asiguratorul în limitele aratate în art. 24 alin.3 din Ord. nr. 8/2008 pentru punerea în aplicare a normelor privind asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule emis de Comisia de Supraveghere a asigurarilor si în conformitate cu disp. Legii nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile în România.

În ceea ce privesc  criticile aduse hotarârii primei instante prin apelul inculpatului, tribunalul apreciaza ca acestea sunt nefondate.

Referitor la regularitatea actului de sesizare a instantei prima instanta a analizat acest aspect la termenul din 5 ianuarie 2009 când toate partile, inclusiv aparatorul inculpatului au sustinut ca actul de sesizare a instantei, rechizitoriul, este corect întocmit ca urmare a punerii în discutie a acestei chestiuni, instanta a constatat legalitatea sesizarii.

La dezbateri, inculpatul prin aparator, a sustinut într-un mod voalat, neregularitatea actului de sesizare a instantei întrucât nu sunt nici macar identificate normele pe care inculpatul le-a încalcat, ceea ce nu justifica încadrarea faptei lui în disp. art.178 alin.2 C.penal si ca ar trebui achitat pentru aceasta infractiune.

Instanta a analizat amplu si pertinent acest aspect ajungând la concluzia justa ca actul de sesizare a instantei a fost întocmit corect în conditiile în care , conform art. 317 C.proc.penala, judecata se margineste la fapta si persoana aratate în actul de sesizare a instantei. Nefiind tinuta de încadrarea juridica data de faptei prin rechizitoriu, instanta poate sa mentina acea încadrare juridica sau sa puna în discutie schimbarea ei .

Prin hotarârea apelata, instanta nu a completat rechizitoriu ci a motivat încadrarea juridica data faptei inculpatului asa cum este descrisa  în rechizitoriul scris si în forma în care acesta a fost sustinut oral cu ocazia dezbaterilor.

Fapta în materialitatea ei si în toate elementele componente este descrisa în rechizitoriu si chiar daca nu s-a precizat în actul de sesizare al instantei, în concret care sunt dispozitiile legale încalcate fata de aspectele mentionate, acestea puteau fi foarte usor identificate prin raportare la disp.O.U.G. nr. 195/2002 lucru pe care l-a realizat instanta facând referire la acele dispozitii legale încalcate si care rezulta indubitabil din modul  de descriere a faptei prin rechizitoriu.

În acest context în mod corect instanta a respins cererea de schimbare a încadrarii juridice a faptei  pentru care inculpatul a fost trimis în judecata în  disp. art. 178 alin.1 si 5 C. penal, iar despre achitare  pentru infractiunea  prev. de art. 178 alin.2 sau 178 alin.3 nu poate fi vorba având în vedere caracterul complex al infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, unitate legala ce nu permite  desfacerea acesteia în partile componente cu unitate de sine statatoare.

Inculpatul a avut posibilitatea sa-si faca aparari atât în timpul urmaririi penale  cât si a judecatii cu privire la fapta si încadrarea juridica data acesteia astfel ca nu i s-a încalcat în nici un fel dreptul la aparare.

Nu i s-a încalcat drepturile  la aparare nici prin faptul ca atunci i s-au respins probatoriile solicitate, instanta nu a motivat în nici un fel hotarârea sa atâta timp cât decizia instantei este motivata foarte amplu prin hotarârea apelata.

Inculpatul a avut posibilitatea  sa reia cererea de probe  sau sa-si propuna alte probe în aparare în fata instantei de apel, lucru pe care l-a facut cu consecinta admiterii unor probe în sensul celor aratate în continuare.

În ceea ce priveste legalitatea si validitatea mijloacelor de proba pe care se sprijina hotarârea, prima instanta a facut o ampla analiza a probelor administrate în cauza, analiza pertinenta, obiectiva si legala pe care tribunalul o apreciaza ca atare si si-o însuseste.

Referitor la mijloacele de proba prin care s-a stabilit alcoolemia pe care o avea inculpatul în momentul producerii accidentului , tribunalul retine ca acestea au fost administrate  în mod legal si nu sunt afectate de vicii.

Prin aceste mijloace de proba s-a stabilit în mod indubitabil alcoolemia pe care o avea inculpatul în momentul producerii accidentului si ca la  momentul recoltarii probelor acesta se afla în faza de eliminare.

În primul rând procedura de prelevare  si prelucrarea acestora

s-a realizat în conformitate cu Ordinul nr.376/ din 10.04.2006 a Ministerului Sanatatii pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicatiei etilice.

Probele au fost prelevate cu ac si seringa de unica folosinta fara a folosi alcool pentru dezinfectarea tegumentului, aspecte mentionate în mod expres în procesul verbal de prelevare si care a fost semnat si de inculpat.

Acest proces-verbal a fost completat la 13.09.2008 ora 21,30 la rubrica” data prezentarii la institutia medicala”, astfel ca afirmatiile facute în motivele de apel precum ca acest proces verbal a fost încheiat cu nerespectarea legii si ca  nu poate fi considerat ca mijloc de proba sunt netemeinice .

Procesul-verbal de examinare clinica cuprinde aceleasi mentiuni cu privire la conditiile  în care s-a facut prelevarea probelor biologice, însa la rubrica „ observatii ” medicul a consemnat” cutia a fost desigilata în prezenta conducatorului auto, tegumentul a fost dezinfectat cu alcool, nu cu alcool”. Este evident  o eroare , medicul facând doua afirmatii care se contrazic.

Coroborând datele din cele doua procese-verbale cu rezultatele din buletinul de analiza toxicologica alcoolemie reiese ca recoltarea s-a facut corect si ca rezultatul nu a fost influentat în vreun fel de o greseala a medicului la prelucrarea probelor. Rezulta ca proba I s-a prelevat,  la ora 21,40 rezultatul fiind o alcoolemie de 1,75 g%0 iar a doua proba s-a prelevat la ora 22,40- alcoolemia  fiind de 1,60 g%0.

În aceasta situatie este de observat ca timp de o ora alcoolemia a scazut cu 0,15 g%0 situatie care corespunde cu teoria si practica medico-legala în materie. Pe de alta parte daca în ambele situatii s-ar fi folosit alcool pentru dezinfectarea tegumentului alcoolemia ar fi trebuit sa fie identica la cele doua prelevari.

Este evident ca prelevarea probelor s-a facut în conditii legale, pastrarea  s-a facut de asemene în conditii legale si tot astfel s-a facut prelucrarea lor.

Faptul ca buletinul de analiza, la rubrica” lucrat de: „ este doar semnat de persoana care a prelucrat probele nu afecteaza valabilitatea acestuia atâta timp cât este confirmat de parafa si semnatura sefului de laborator si a medicului legist.

La urmarirea penala s-a efectuat o expertiza medico-legala privind calculul retroactiv al alcoolemiei si s-a stabilit ca la ora la care s-a produs accidentul inculpatul ar fi putut  avea o alcoolemie teoretica de aproximativ 1,85%0. Aceasta expertiza a fost contestata de inculpat prin aparator, invocându-se, pe de o parte nelegala constituire a comisiei din componenta careia a facut parte un chimist, nu un toxicolog sau farmacist principal cu statut de expert, asa cum prevad disp. art.33 alin.3 din Normele procedurale, iar pe de alta parte, faptul ca s-a avut în vedere doar consumul de alcool declarat de inculpat la urmarirea penala si nu cel declarat medicului la examinarea clinica.

Instanta a respins solicitarea de efectuare a unei noi expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei si a motivat foarte amplu aceasta solutie.

Instanta de apel a apreciat ca fiind utila solutionarii cauzei refacerea expertizei medico-legale în sensul ca expertii sa aiba în vedere atât consumul de bauturi alcoolice declarat de inculpat la urmarirea penala cât si cel declarat la prelevarea probelor biologice. S-a solicitat ca expertiza sa fie refacuta de o comisie a carei componenta sa corespunda disp. art. 33 alin.3 din Ordinul nr. 1134/2000.

Expertii au efectuat o noua expertiza medico-legala , în comisie fiind cooptat un chimist principal. Având în vedere valorile stabilite la analiza chimica a sângelui, proba stiintifica si certa, coroborate cu momentele ingestiei de bauturi alcoolice s-a apreciat ca la ora producerii accidentului inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretica de aproximativ 1,85%0.

Inculpatul a contestat si acest raport de expertiza pe motiv ca nu a fost avut în vedere doar consumul de alcool declarat de inculpat la medicul care a facut examinarea clinica, respectiv 500 ml bere si 300 ml vin în intervalul orelor 19 si 20.

Instanta a admis aceasta solicitare si a dispus efectuarea unei noi expertize de catre experti din cadrul INML Bucuresti Mina Minovici care a emis Avizul nr. E1/12157/2009.

Analizând integral materialul înaintat de catre instanta Comisia Superioara a aprobat continutul stiintific al ambelor expertize care au fost efectuate la IML Iasi în conformitate cu metodologia stabilita de Consiliul Superior al Medicilor.

Comisia Superioara a analizat si criticile cu privire la componenta comisiei ce a efectuat expertiza nr. 802/R din 6.10.2009 si a concluzionat ca raportul a fost corect întocmit si din punct de vedere stiintific si din punct de vedere procedural si l-a aprobat în mod expres.

A mai precizat Comisia Superioara ca acelasi rezultat se obtine si în varianta consumului a 500 ml bere si 300 ml vin în intervalul 19-20 întrucât si acest consum declarat de inculpat este în totala discordanta cu alcoolemiile stabilite la analiza.

În acest context instanta de apel a respins solicitarea inculpatului prin aparator de a se efectua o noua expertiza  cu motivarea ca o astfel de expertiza ar avea un caracter pur formal, nefiind astfel nici utila si nici necesara cauzei în conditiile în care Comisia Superioara a analizat expertizele efectuate din perspectiva obiectivelor stabilite pentru noua expertiza ce urma sa fie efectuata de INML Mina Minovici Bucuresti.

Chiar daca acest aviz nu are putere de mijloc de proba conform Codului de procedura penala eliberarea lui însa este prevazuta de legislatia ce reglementeaza activitatea institutiilor de medicina –legala si prin acest aviz a fost confirmata o proba obtinuta în mod legal si care poate fi avuta în vedere la solutionarea acuzei.

În acest context probator solutia instantei de respingere a cererii de schimbare a încadrarii juridice  în sensul neretinerii agravantei prev. de art. 178 alin.3 C. penal este corecta.

În mod, de asemenea corect, instanta a retinut culpa exclusiva a inculpatului în comiterea accidentului. Motivarea instantei este justa, pertinenta si la obiect. În esenta tribunalul apreciaza ca accidentul s-a produs datorita conduitei inculpatului care din cauza consumului de alcool, al oboselii si surescitarii, neatentiei si neadaptarii vitezei a parasit în mod nejustificat sensul sau de circulatie, a patruns pe contrasens si observând cu întârziere persoanele  ce se deplasau catre Motelul Everest a încercat fara succes sa le evite lovind victimele cu consecinta producerii leziunilor care au dus la deces.

În acest context în mod just instanta nu a retinut ca ar exista legatura de cauzalitate între modul în care victimele au circulat pe sosea si accidentul produs. Acesta ar fi fost evitat daca inculpatul circula pe sensul sau de mers si nu ar fi parasit nejustificat banda aferenta directiei sale de deplasare.

Nu exista nicio legatura de cauzalitate între parcarea autocamionului  în afara partii carosabile  si accident.

Prezenta acelui camion nu l-a incomodat pe inculpat în manevrele pe care le-a facut sau pe care ar fi trebuit sa le faca pentru delasarea regulamentara pe drumurile publice, situatie în care accidentul nu ar fi avut loc.

Nu se poate retine nici culpa autoritatilor care nu au montat indicatoare de limitare a vitezei în acea zona si nu au aplicat un marcaj longitudinal continuu pe axul drumului cu semnificatia interdictiei de depasire. Inculpatul cunostea foarte bine traseul si avea obligatia proprie sa-si adapteze  viteza la conditiile concrete de trafic si vizibilitate, iar parasirea benzii de circulatie  aferente directiei sale de deplasare a facut-o fara nicio justificare. Nu se poate sustine ca datorita lipsei marcajului continuu inculpatul a intrat pe contrasens si a lovit victimele.

În ceea  ce priveste individualizarea pedepsei aplicata inculpatului, atât în ceea ce priveste cuantumul acesteia cât si modalitatile de executare, instanta a avut în vedere  atât pericolul social concret al faptei care este unul deosebit de ridicat având în vedere în primul rând urmarile produse cât si  persoana inculpatului care dupa producerea accidentului a încercat sa acorde primul ajutor uneia dintre victime, vârsta acestuia si faptul ca avea un loc de munca stabil.

Instanta a retinut în favoarea inculpatului circumstantele atenuante  judiciare prev. de art. 74  lit.b si art. 74 alin.2 C. penal având consecinta reducerii pedepsei  aplicate sub minimul special  prevazut de lege pentru fapta comisa.

Nu se justifica retinerea si a altor împrejurari ca si circumstante atenuante si nu se impune a se da o eficienta mai mare circumstantelor retinute în favoarea inculpatului, reducerea pedepsei aplicate inculpatului sau schimbarea modalitatii de executare a acesteia.

La solutionarea laturii civile, instanta a avut în vedere în mod corect, masura în care despagubirile civile solicitate au fost dovedite.

Referitor la acordarea despagubirilor civile reprezentând cheltuielile de înmormântare instanta a facut o analiza critica a înscrisurilor depuse si a probei testimoniale administrate si a a cordat cheltuielile care efectiv au fost dovedite.

Sub acest aspect nici partile civile si nici inculpatul nu a criticat hotarârea. Doar asiguratorul face o afirmatie cu caracter general în motivele de apel  precum ca sumele acordate, sumele la care a fost obligat sunt foarte mari comparativ cu alte cazuri similare în care asiguratorul de raspundere civila a conducatorului vinovat de producerea accidentului a fost obligat la plata daunelor materiale si morale.

Asiguratorul apelant nu a detaliat motivele de apel decât în ceea ce priveste daunele morale.

Asa cum s-a aratat tribunalul apreciaza ca fiind justificate despagubirile civile acordate partilor civile, reprezentând cheltuielile de înmormântare.

Cu privire la despagubirile periodice acordate instanta a motivat situatia partilor civile minore si baza de calcul în functie de care s-au acordat despagubiri periodice.

În mod corect instanta a înlaturat din baza de calcul primele si celelalte venituri cu caracter ocazional, însa a avut în vedere la stabilirea mediei lunare a veniturilor prima de concediu care se acorda anual prin efectul legii, aceasta din urma având un caracter de permanenta.

Referitor la acordarea daunelor morale  hotarârea a fost criticata de partile civile , de asigurator  si de inculpat.

Partile civile au apreciat ca hotarârea este netemeinica întrucât nu li s-au acordat integral daunele morale solicitate în cuantum de câte 100.000 lei.

Asiguratorul si inculpatul au apreciat cuantumul daunelor morale acordat partilor civile ca fiind exagerat raportat la alte cauze similare, la aceeasi zona geografica si ca s-au folosit criterii neadecvate pentru evaluarea prejudiciului moral suferit.

Inculpatul a mai precizat ca s-a gresit din punct de vedere procedural când s-a admis modificarea cererii de constituire ca  parte civila dupa termenul legal astfel ca în cazul familiei Irimie s-a dublat în mod artificial suma acordata.

Cu privire la aceasta din urma critica adusa hotarârii apelate sub aspectul laturii civile tribunalul apreciaza ca partile vatamate prin infractiunea comisa de catre inculpat s-au constituit parti civile în termenul aratat în art. 15 alin.2 C. proc. penala. Primul termen de judecata cu procedura completa si când  s-a citit actul de sesizare a fost la 15.01.2009.

La acest  termen partile civile si-au manifestat intentia de a exercita actiunea civila alaturat celei penale si au precizat pretentiile civile. La solicitarea instantei, la termenul din 26.02.2009  partile civile Rîndunica Daniel Nicolae, ICD, IRE si-au precizat cuantumul daunelor morale solicitate situatie care nu echivaleaza cu o constituire de parte civila, astfel ca sub acest aspect critica adusa hotarârii apelate este nefondata.

Referitor la daunele morale acordate partilor civile tribunalul  apreciaza ca acestea sunt justificate si au fost judicios cuantificate de catre prima instanta.

În mod corect instanta a retinut ca partile civile au suferit un prejudiciu moral, sub forma prejudiciului afectiv, constând în afectarea relatiilor bazate pe legaturi sufletesti, specifice vietii de familie, suferinte cauzate în urma lezarii sentimentelor de afectiune, cum este suferinta psihica produsa prin moartea unei persoane apropiate.

Pentru cuantificarea unei astfel de lezari a vietii afective trebuie avute în vedere atât relatiile concrete care existau între partea civila si victima, intensitatea si profunzimea acestor relatii, pierderea sprijinului moral, consecintele înregistrate  în planul vietii familiale, profesionale si sociale, înregistrarea unor dereglari de ordin psihic etc.

Din probele administrate în cauza si analizate de prima instanta în motivarea hotarârii rezulta intensitatea si profunzimea relatiilor de familie ale victimelor cu sotii si copii acestora, cu consecinte dramatice pentru membrii familiilor victimelor.

Atmosfera din familiile astfel ramase a devenit trista si a fost nevoie de interventia psihologului sau psihiatrului pentru reabilitarea pe cât posibil a echilibrului psihic.

Mai rezulta din probele dosarului ca socul psihic al partilor civile a fost amplificat de modul în care s-a produs decesul victimelor aspect pe care instanta l-a avut în vedere si l-a valorificat atunci când a cuantificat daunele morale ce pot fi acordate partilor civile.

Desi instanta nu-l defineste în concret, rezulta din motivare ca a fost avut în vedere  si un prejudiciu de agrement constând în anularea unor preocupari esentiale pentru satisfactiile sociale. Din Ceasta perspectiva s-au avut în vedere pozitia sociala a victimelor care prin veniturile substantiale, pozitia si relatiile sociale asigurau pentru sotii lor sau copiilor un sprijin moral, posibilitati sporite de petrecere într-un mod placut a timpului liber si de odihna, o alta perspectiva de evolutie profesionala si sociala.

Toate aceste aspecte impun examinarea în concret a prejudiciului moral în fiecare caz în parte, nefiind posibila compararea cu alte situatii care vor fi totdeauna diferite prin raportarea  la aceleasi criterii. Rolul judecatorului este de a stabili în fiecare caz în parte raportat la categorii de prejudicii si criterii de evaluare care este despagubirea care poate raspunde  nevoilor de echitate si de  reparatie justa în cauza dedusa judecatii.

Solutia primei instante raspunde acestor exigente astfel ca apelurile partilor civile, asiguratorului si inculpatului  apar ca fiind nefondate.

În baza art. 379 pct.1 lit.b Cproc. penala  apelurile partilor civile, asiguratorului si inculpatului vor fi respinse ca nefondate si mentinuta hotarârea primei instante.

În baza art. 383 alin.2 C. proc. penala se va mentine starea de arest a inculpatului BP si din pedeapsa aplicata acestuia se va deduce în continuare, arestul preventiv de la 11.06.2009 la zi.

Conform art. 192 alin.2 C. proc. penala apelantii vor fi obligati la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate apelurile declarate de partile civile CCD; CS; CG; ICD- în nume propriu si ca reprezentant al minorei IRE; RE - în nume propriu si ca reprezentant al minorului RDN si REV, prin avocat Ciocan Luigi Cristinel, de inculpatul BP, fiul lui, detinut în Penitenciarul Iasi prin avocat Zugravu Liviu si de asiguratorul SC Asigurarea Româneasca A Viena Insurence Group SA, prin sucursala  Vaslui cu sediul în Vaslui str. , împotriva sentintei penale nr. 765/11.06.2009 a Judecatoriei Vaslui, pe care o mentine.

Mentine starea de arest a inculpatului BP si deduce din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata acestuia prin sentinta apelata, durata arestarii preventive în continuare de la 11.06.2009 la zi.

În baza art. 192 alin.2 C.p.p. obliga partile civile apelante si asiguratorul-apelant SC Asigurarea Româneasca A Viena Insurence Group SA, prin sucursala  Vaslui cu sediul în Vaslui str.  la câte 200 lei cheltuieli judiciare si inculpatul BP la 900 lei - din care 650 lei costul avizului primit de la Comisia Superioara de medicina–legala din cadrul INML Mina Minovici  Bucuresti, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat la judecata în apel.

Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica din 20 Ianuarie 2010.

PRESEDINTE, JUDECATOR,GREFIER,

P.F.N.O.N.R. G.M.

Domenii speta

Spete similare