Infracţiunea prev. de art. 208-209 Cod penal

Dosar nr. 6104/333/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 155/A

Sedinta publica de la 29 Iunie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA

Judecator : SIMIONESCU ELENA

Grefier : BODESCU PANSELUTA

Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU SORIN

din cadrul Parchetului de pe lânga Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA VASLUI, judetul Vaslui, împotriva sentintei penale nr. 509 din 15 aprilie 2010 a Judecatoriei Vaslui, pronuntata în dosar nr. 6104/333/2009, privind pe inculpatul MAI.

Obiectul cauzei : infractiunea prev. de art. 208-209 Cod penal. 

La apelul nominal facut în sedinta publica au lipsit toate partile inculpatul intimat în apelul parchetului MAI si partile vatamate intimate GCA  si CI.

Procedura legal îndeplinita – fara citare parti.

Dezbaterile în prezenta cauza au avut loc în sedinta publica de la 23 iunie 2010 si s-au consemnat în încheierea de sedinta aferenta, încheiere ce face parte integranta din prezenta decizie. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amânat pronuntarea pentru termenul de azi, când, deliberând,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal declarat, constata:

Prin Rechizitoriul 845/P/2009 din data de 30 septembrie 2009 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Vaslui, în temeiul prevederilor art. 262 pct.1 lit. a din Codul de procedura penala, s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului MAI pentru comiterea infractiunilor prev. si ped. de  art.215 alin.1 si 208 alin.1-209 alin.1 lit. e din Codul penal;

În conformitate cu prevederile art. 264 din Codul de procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, împreuna cu dosarul cauzei, a fost înaintat instantei competente din punct de vedere material si teritorial, Judecatoria Vaslui, pe rolul careia a fost înregistrat dosarul  6104/333/2009.

Prin Încheierea de sedinta din data de 10 decembrie 2009, în baza art. 334 din Codul de procedura penala s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptelor retinute prin actul de inculpare  din infractiunea de înselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1 din Codul penal în infractiunea de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. e din Codul penal, si a faptei de  furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e din Codul penal, în infractiunea de abuz de încredere prevazuta si pedepsita de art. 213 alin. 1 din Codul penal. penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Procedând la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr.509 din 15.04.2010, pronuntata  în sedinta publica, luându-se act ca partea vatamata Constandache Ioana nu formuleaza plângerea prealabila împotriva inculpatului MAI, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. f din Codul de procedura penala s-a dispus încetarea procesului penal pornit sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz de încredere prevazuta si pedepsita de art. 213 alin. 1  din Codul penal.

Pentru comiterea de catre acelasi inculpat a infractiunii de furt calificat în varianta art.  208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e, cu aplicarea art. 74 lit. a si c si art. 76 lit. c din Codul penal, s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 8 luni închisoare.

În baza art. 71 din Codul penal, inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II si lit. b)din Codul penal pe durata executarii pedepsei.

În baza art. 81 si art.71 alin. 5 din Codul penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si, respectiv  a celor accesorii aplicate, pe durata unui termen de încercare stabilit în conformitate cu dispozitiile art. 82 din Codul penal, în baza art. 359 alin.1 din Cod procedura penala atragându-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 din Codul penal privind revocarea beneficiului acordat.

În baza art. 189 si 191 alin.1 din Codul de procedura penala, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentând onorariul aparatorului desemnat din oficiu urmând a fi avansata din fondurile M.J.L.C.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut urmatoarele:

În luna august 2008, sora partii vatamate GCA i-a dat acesteia un inel din aur cu greutate de 17 gr. în scopul valorificarii la un pret mai bun decât cel ce ar fi putut fi obtinut  de la o casa de amanet.

Partea vatamata a întrebat mai multi prieteni din anturajul sau daca sunt interesati de acest inel. Desi nu avea suma necesara achizitionarii bunului, în dimineata zilei de 21.03.2009, inculpatul a contactat-o pe partea vatamata prin intermediul Messenger-ului, solicitându-i o întâlnire în centrul orasului, în scopul declarat de a achizitiona bijuteria.

Partea vatamata s-a deplasat in locul indicat unde s-a întâlnit cu inculpatul, ulterior cei doi deplasându-se la o casa de amanet pentru a verifica daca bijuteria este din aur.

Dupa ce au convenit asupra pretului de 900 lei, inculpatul i-a solicitat partii vatamate sa îl însoteasca pâna la blocul nr.362 din mun. Vaslui sub pretextul ca acolo locuieste o matusa a sa care îi va împrumuta banii necesari perfectarii tranzactiei.

Ajunsi în fata blocului, partea vatamata i-a dat inculpatului inelul si a ramas în fata scarii sa îl astepte. În acest timp, inculpatul a intrat în scara blocului, însa a iesit pe usa din spate. Partea vatamata a asteptat în fasa blocului aproximativ 30 min, apoi a încercat sa îl contacteze telefonic pe inculpat, însa acesta nu a raspuns, motiv pentru care, în aceeasi zi, a sesizat organele de politie.

În cursul aceleiasi zile, inculpatul a mers la casa de amanet apartinând S.C. CORIOLAN IFN S.R.L. Vaslui, amplasata la parterul Complexului Comercial Winmarkt, unde a amanetat acel inel contra sumei de 650 lei. Angajata casei de amanet, numita Helgiu Catalina a întocmit contractul nr. 505/21.03.2009 pe numele inculpatului care s-a legitimat cu cartea de identitate seria VS nr. 222865.

Prejudiciul cauzat partii vatamate prin comiterea acestei fapte a fost de 1 500 lei, însa a fost recuperat integral pe parcursul urmaririi penale prin restituirea bunului.

La retinerea acestei situatii de fapt, instanta a avut în vedere declaratiile partii vatamate, declaratiile inculpatului, copia contractului de împrumut cu amanet nr. 598/28.04.2009, chitanta seria VSBAA nr. 09832158/28.04.2009, proces verbal de lasare în custodie, declaratie martor Popa Petru.

În drept, instanta a retinut ca fapta inculpatului MAI care, la data de 21.03.2009, a sustras de la partea vatamata GCA un inel de aur de 17 g în scopul însusirii pe nedrept, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. e din Codul penal.

Sub aspectul laturii obiective instanta a retinut ca împrejurarea ca partea vatamata a înmânat bunul inculpatului nu este de natura sa atraga o alta încadrare juridica întrucât bunul a fost remis inculpatului fara a avea la baza un titlu civil. Simplul contact material ori simpla manipulare a bunului nu este de natura a conferi posesia ori detentia bunului respectiv. Partea vatamata a înmânat bunul inculpatului pentru ca acesta din urma sa îl arate matusii sale,  în realitate inculpatul urmarind însusirea lui pe nedrept. Pentru a intra în posesia de fapt a bunului, inculpatul a trebuit sa fuga pe usa din spate a scarii de bloc, astfel încât instanta a retinut ca prin transferul bunului, partea vatamata nu e renuntat la animus possidendi.

Sub aspectul laturii subiective, instanta retine din declaratia data de inculpat în cursul cercetarii judecatoresti ca acesta nu avea banii necesari cumpararii bunului, intentia sa fiind de la bun început aceea de a-si însusi bijuteria pe nedrept.

Fiind îndeplinite conditiile prevazute de art. 345 alin. 2 din Codul penal, instanta a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea judiciara a pedepsei fiind avute în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute in art. 72 din Codul penal, scopul pedepsei prevazut in art. 52 din Codul penal si necesitatea realizarii preventiei generale si speciale.

Având în vedere gravitatea faptei comise, prejudiciul produs, modul concret de comitere, conduita de recunoastere si regret adoptata de inculpat pe întreg parcursul procesului penal, conduita buna a acestuia anterior comiterii faptei constând în lipsa antecedentelor penale, instanta a apreciat justificata retinerea circumstantelor atenuante prevazute la art. 74 lit. a si c din Codul penal si, facând aplicarea dispozitiilor art. 76 lit. c. din Codul penal, sa coboare pedeapsa sub minimul special, aplicând 8 luni închisoare, pedeapsa a carei executare a fost suspendata conditionat cu aprecierea ca scopul sau poate fi atins fara executarea efectiva.

S-a retinut ca pedeapsa principala aplicata inculpatului îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege si de a fi ales în autoritatile publice sau în functii elective publice si dreptului de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat, drepturi care presupun o tinuta morala ireprosabila, motiv pentru care a dispus interzicerea lor, pedeapsa accesorie a carei executare a fost de asemenea suspendata potrivit art. 71 alin. 5 din Codul penal.

Cu privire la cea de a doua fapta retinuta în sarcina inculpatului prin rechizitoriu si în legatura cu care  instanta a dispus schimbarea încadrarii juridice în infractiunea de abuz de încredere prev. si ped. de art. 213 din Codul penal, cum partea vatamata a declarat ca nu întelege sa formuleze plângere prealabila, instanta a constatat incidenta unei împrejurari de natura a afecta aptitudinea functionala a actiunii penale, si anume cea inserata în textul art. 10 alin .1 lit. f din Codul de procedura penala.

Cât priveste rationamentul pentru care s-a apreciat gresita calificarea juridica data faptei prin actul de inculpare, prima instanta a aratat  ca inculpatul a intrat în posesia telefonului partii vatamate CI în mod legal, primind bunul cu titlu de împrumut.

Împotriva acestei hotarâri, cu respectarea termenului prevazut de art. 363 din Codul de procedura penala, a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Vaslui care a criticat hotarârea cu privire la dispozitiile de schimbare a încadrarii juridice data faptelor prin actul de inculpare.

S-a aratat astfel ca în cazul faptei comise în dauna partii vatamate GCA a existat o intentie clara de inducere eroare, fara de care bunul nu ar fi fost remis, asa încât sunt incidente prevederile art. 215 alin. 1  si 3 din Codul penal. Cu privire la cea de-a doua fapta s-a aratat ca bunul a fost remis fara a avea la baza un titlu civil, aflându-se cu titlu precar în mâinile faptuitorului. Cum simplu contact material cu acel bun nu confera posesia sau detentia bunului, s-a aratat ca în cauza nu pot fi incidente prevederile art. 213 din Codul penal.

Examinând cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele ei, constata ca pentru motivele ce vor fi aratate în continuare:

Verificând dosarul cauzei, tribunalul constata ca activitatea infractionala si vinovatia inculpatului au fost retinute de catre instanta de fond în mod corect si în deplina concordanta cu probele administrate. Inculpatul a recunoscut savârsirea faptelor pentru care a fost cercetat si condamnat, recunoastere ce se coroboreaza cu ansamblul probelor administrate pe care instanta le-a interpretat si apreciat în mod corect.

Cât priveste calificarea juridica a faptelor, chestiune ce a fost supusa atentiei prin motivele de apel ale Ministerului Public, Tribunalul are a face urmatoarele aprecieri:

1. Relativ la fapta comisa în dauna numitului GCA si descrisa la punctul 1 din actul de inculpare, pentru a se concluziona daca sunt incidente prevederile ce încrimineaza furtul  sau cele ce sanctioneaza înselaciunea , este necesar sa se observe daca paguba a fost creata prin inducerea în eroare a vatamatului sau printr-o actiune de luare fara consimtamânt.

În speta, pentru a obtine remiterea bunului si pentru a deveni stapânul acestuia, inculpatul a realizat actiuni de amagire a vatamatului cu privire la intentia de cumparare. Finalmente, s-a convenit asupra unui pret iar bunul a fost remis, vatamatul fiind încredintat ca va primi si banii. Observând aceasta, se constata ca vatamatul a transmis toate prerogativele ce le avea asupra bunului, urmând doar ca inculpatul sa execute obligatiile ce-i incumbau în calitatea sa de cumparator.

Prima instanta a precizat ca vatamatul a transmis doar simplul contact material al bunului, fara a renunta la animus possidendi. Daca situatia de fapt ar fi în acest sens, rationamentul instantei ar fi corect, iar încadrarea juridica, cea indicata de aceasta. În speta, cum vânzarea este translativa de proprietate prin simplul acord al vointelor, independent de predarea lucrului vândut si de plata pretului, de vreme ce inculpatul a acceptat oferta de vânzare, rezulta ca vatamatul a renuntat la intentia sa de a mai poseda pentru sine. Împrejurarea ca inelul a fost dat pentru a fi observat de mama inculpatului, care urma sa asigure suma necesara platii, nu schimba datele problemei, din probe nerezultând ca cea din urma sa fi avut vreun rol în decizia de cumparare. Aceasta decizie a apartinut inculpatului, care o exprimase anterior predarii bunului.

Este absolut adevarat ca se discuta despre o conventie aparenta deoarece cumparatorul a exprimat o vointa fictiva iar vânzatorul un consimtamânt viciat, asa încât  nu se poate discuta despre un acord de vointa si implicit despre o transmitere valabila a prerogativelor avute asupra bunului. O astfel de situatie este însa de esenta infractiunilor de înselaciune în conventii care presupune exprimarea vointei fara a cunoaste toate elementele si aceasta gratie cocontractantului.

Ca atare, paguba s-a realizat ca urmare a inducerii în eroare a vatamatului cu privire la împrejurarea ca a fost parte a unei conventii de vânzare, ceea ce l-a determinat sa remita obiectul material, încredintat fiind ca va primi si pretul. Bunul a fost remis cu consimtamântul vatamatului, asa încât nu se poate discuta despre o luare fara consimtamânt, fapt necesar pentru a fi realizat elementul material al infractiunii de furt.

În consecinta, fapta inculpatului, constând în aceea ca, la data de 21.03.2009, a indus în eroare pe numitul GCA, cu privire la împrejurarea ca va cumpara inelul pe care acesta îl oferise spre vânzare si va achita pretul convenit, actiune prin care a cauzat o paguba echivalenta contravalorii acestui bun, realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de înselaciune în conventii, fapta prev. si ped de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal

2. Cu privire la fapta comisa de inculpat în dauna numitei CI si  descrisa la punctul 2 din rechizitoriu, instanta de control judiciar arata ca atât infractiunea de abuz de încredere  cât si furtul sanctioneaza fapta de apropriere a unui bun apartinând altuia, cu diferenta ca în cazul abuzului de încredere, în momentul comiterii actiunii, detentia se afla în chiar mâinile autorului.

Detentia presupune dreptul de a stapâni în fapt un bun în numele altuia, în mod temporar, în interesul sau folosul altuia ori în interesul propriu al detentorului, cu precizarea ca în timpul detentiei proprietatea continua sa apartina proprietarului bunului.

 Detentia nu este o stare de fapt, ci o stare de drept sau o situatie juridica bine definita, Bunul mobil este detinut de faptuitor cu orice titlu juridic, legal si valabil. Ea rezulta întotdeauna dintr-un titlu conventional, legal sau judiciar, în temeiul caruia detentorul este îndreptatit sa exercite putere asupra unui lucru. În sensul cerut de lege, titlurile în baza carora se detine bunul pot fi doar titluri rezultate din raporturi patrimoniale netranslative de proprietate.

Într-o atare situatie, este corecta sustinerea apelantului cum ca simplu contact material, simpla manipulare nu confera detentia. Drept urmare este necesar sa se observe daca în speta data faptuitorul avea un simplu contact material cu bunul sau acesta se afla în mâinile sale în baza unui titlu legal si valabil.

Vazând declaratia vatamatei CI se observa ca aceasta, la solicitarea inculpatului, a remis telefonul cu titlu de împrumut, respectiv pentru ca acesta sa efectueze o convorbire. Daca aceasta situatie faptica ar fi reala, s-ar întelege ca între parti a intervenit  o conventie de comodat. Pentru existenta acestei conventii este lipsit de relevanta daca partile au întocmit sau nu un înscris, acesta având doar valoare probatorie si nu de validitate, cum nu are importanta daca folosinta transmisa vizeaza o foarte scurta perioada de timp cum este efectuarea unui apel telefonic.

Întrebarea este daca aceasta conventie s-a încheiat, daca vointa celor doi s-a ,,întâlnit’’ si, implicit, daca titlul exista. Aceasta, în conditiile în care inculpatul a pretins ca-i este necesar telefonul doar pentru a-si asigura contactul material cu bunul si sa-i fie usurata actiunea de însusire, intentia sa de la început fiind aceea de a-si apropria bunul. Chiar acesta a declarat ca avea nevoie de bani si s-a hotarât sa-si însuseasca telefonul vatamatei.

Tribunalul exprima opinia ca existenta titlului este determinata  de întâlnirea concordanta a vointelor individuale ale partilor,  exprimate cu intentia de a produce efecte juridice. Cum în speta, intentia inculpatului nu a fost în sensul conventiei la care se face referire, acordul de vointa nu s-a realizat, titlul nu exista iar  starea de drept pe care o presupune detentia este de asemenea absenta. Drept urmare, cum inculpatul nu se afla în detentia bunului însusit, având doar un ,,contact material cu bunul’’, fapta comisa se circumscrie prevederilor art. 208 din Codul penal.

În spete similare, practica judiciara s-a exprimat si în sensul ca ar fi incidente prevederile ce sanctioneaza înselaciunea, de vreme ce remiterea s-a realizat prin inducerea în eroare a vatamatului. Tribunalul opineaza ca nu sunt realizate elementele constitutive ale acestei infractiuni deoarece aceasta presupune existenta unui raport de cauzalitate între actiunea de inducere în eroare si crearea unei pagube. Or, o fapta de genul celei descrise nu presupune un astfel de raport de determinare. ,,Paguba’’ în situatia infractiunii de înselaciune  implica trecerea unui bun din stapânirea proprietarului în cea a autorului faptei. Remiterea despre care se discuta în speta a avut ca obiect detentia precara si folosinta bunului, fiind exclusa posesia si, cu atât mai mult, dispozitia asupra bunului. Ca atare, nu se poate sustine ca paguba a fost creata sau stapânirea bunului a fost transmisa, prin inducerea în eroare. Paguba a fost creata printr-o actiune de apropriere specifica furtului.

În consecinta, fapta inculpatului care, la data de 28.03.2009, a sustras din posesia partii vatamate CI ce se afla într-un loc public, un telefon , realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, fapta prev. si ped de art. 208 alin. 1 209 alin.1 lit. e din Codul penal.

Vazând cele de mai sus, tribunalul, admitând apelul  Ministerului Public si rejudecând, va înlatura dispozitiile referitoare la schimbarea încadrarii juridice si va decide condamnarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de furt calificat, fapta comisa la data 28.03.2009, în dauna partii vatamate CI, prevazuta si ped. de art. art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit. e din Codul penal, cu retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. a si c, cu ref. la art. 76 lit. c din Codul penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare.

Va înlatura pedeapsa de 8 luni închisoare aplicata inculpatului pentru comiterea infractiunii de furt calificat, fapta prev. si ped de art, 208 alin. 1 -209 alin.1 lit. e, cu aplic art. 74 alin.1 lit. a si c, cu ref. la art. 76 lit. c din Codul penal, comisa la data de 1.03.2009, în dauna numitului GCA,  si,  în temeiul art. 215 alin. 1 cu ref. la alin. 3,  cu aplic art. 74 alin.1 lit. a si c, cu ref. la art. 76 lit. c din Codul penal, va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare.

La individualizarea cuantumului si modalitatii de executare a pedepsei aplicate, sunt avute în vedere dispozitiilor art. 52 si  72 din Codul penal.

Potrivit art. 72 din Codul penal care stipuleaza criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea si aplicarea acesteia, se tine seama de dispozitiile partii generale a codului, de limitele de pedeapsa fixate în textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei savârsite, de persoana infractorului si de împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Pe de alta parte, art. 52 Cod penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savârsirii de noi infractiuni.

Observând aceste dispozitii, se retine ca un rol primordial în aprecierea stabilirii si aplicarii pedepsei îl are pericolul social concret al faptei, gradul de afectare a valorilor sociale aparate prin incriminarile de care inculpatul se face vinovat. Pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul duratei si naturii sale si potentialului de pericol social pe care  îl prezinta persoana inculpatului, precum si aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenta sanctiunii.

Tribunalul recunoaste realitatea faptului ca inculpatul este la prima încalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente, iar în cursul procesului penal a manifestat o atitudine sincera recunoscând fapta. De altfel, hotarârea nu a fost criticata sub aspectul retinerii circumstantelor, individualizarii pedepsei sau  a modului de executare a acesteia.

 Câta vreme faptele au fost comise în concurs real conform art. 33 lit. a din Codul penal, potrivit art. 34 lit. b din Codul penal pedepsele aplicate vor fi contopite în pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare, pe care inculpatul o va executa.

Se vor mentine dispozitiile primei instante referitoare la suspendare conditionata a executarii pedepsei aplicate, apreciindu-se ca scopul acesteia poate fi atins fara executarea în regim de detentie.

Potrivit disp. art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare din apel ramân în sarcina statului, inclusiv  suma de 200 lei reprezentând onorariul aparatorului desemnat din oficiu, se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA VASLUI, împotriva sentintei penale nr. 509 din 15.04.2010 a Judecatoriei Vaslui, pe care o desfiinteaza, în parte în latura penala.

Rejudecând,

Înlatura dispozitiile din Încheierea din data de 10.12.2009, referitoare la  schimbarea încadrarii juridice în baza art. 334 din Codul de procedura penala din infractiunea de înselaciune prev. de art. 215 alin.1 din Codul penal în infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e din Codul penal si din infractiunea de furt calificat prev. si ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e din Codul penal în infractiunea de abuz de încredere prev. de art. 213 alin.1 din Codul penal.

Înlatura, de asemenea, dispozitiile referitoare la încetarea, potrivit art. 11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 alin.1 lit.f din Codul de procedura penala, a procesului penal pornit împotriva inculpatului Mihaila Alexandru sub aspectul savârsirii infractiunii de abuz de încredere, fapta prev. si ped. de art. 213 alin.1 din Codul penal.

Înlatura pedeapsa de 8 luni închisoare aplicata inculpatului MAI pentru comiterea infractiunii de furt calificat, fapta prev. si ped. de art. 208 alin.1, 209 lit. e din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 76 lit.c din Codul penal.

În temeiul art. 334 Cod procedura penala schimba încadrarea juridica a faptei retinute prin actul de inculpare din infractiunea de înselaciune prev. de art. 215 alin.1 în infractiunea de înselaciune în varianta normativa prev. de art. 215 alin.1 si 3 din Codul penal.

În temeiul art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.e din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 76 lit.c din Codul penal  condamna pe inculpatul MAI pentru fapta de furt comisa la data de 28.03.2009, în dauna partii vatamate CI, la o pedeapsa de 8(opt) luni închisoare.

În baza art. 215 alin.1 si 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 76 lit.e din Codul penal condamna pe acelasi inculpat pentru fapta de înselaciune comisa la data de 21.03.2009, în dauna partii vatamate GCA la o pedeapsa de 5(cinci) luni închisoare.

În baza art. 33 lit.a si 34 lit.b Cod penal contopeste pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotarâre în pedeapsa cea mai grea, de 8(opt) luni închisoare, pe care acesta o va executa.

Mentine dispozitiile referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei conform art. 81 Cod penal si durata termenului de încercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si le înlatura pe cele contrare .

Cheltuielile judiciare din apel ramân în sarcina statului, inclusiv  suma de 200 lei reprezentând onorariul aparatorului desemnat din oficiu, se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpatul apelant MAI si de la comunicare pentru partile vatamate intimate GCA si CI.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 29 iunie 2010.

PRESEDINTE,  JUDECATOR, GREFIER,

Niculache Luminita pt. Simionescu Elena –în c.o. Bodescu Panseluta

 Presedinte, N.L.

Domenii speta

Spete similare