Pretentii

Cod Operator 2443

pretenţii

Dosar nr. XXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA A II-A CIVILĂ

Decizia Nr. 14/2012

Şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE XXX

Grefier XXX

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta–pârâtă  XXX, împotriva sentinţei nr. ……. pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr………. în contradictoriu cu intimatul-reclamant XXXX, având ca obiect pretenţii

La apelul nominal făcut în şedinţa publică,  a lipsit recurenta-pârâtă reprezentată de avocat XXX  în substituirea avocat XXX, lipsă inimat-reclamant XXX, reprezentat de avocat XXX

 Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru observarea întâmpinării, recursul fiind declarat în termen, motivat, timbrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul apreciază cercetarea judecătorească încheiată şi acordă cuvântul.

Avocat XXX în substituirea avocat XXX pentru recurenta-pârâtă  XXX, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei cu reţinerea cauzei spre rejudecare şi  pe fond, respingerea acţiunii cu obligarea intimatului-reclamant la cheltuieli de judecată, potrivit motivelor scrise.

Avocat XXX pentru  intimatul-reclamant XXX, solicită respingerea recursului ca nefondat  cu cheltuieli de judecată, potrivit întâmpinării depusă la dosarul cauzei.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de faţă, constată şi reţine următoarele;

Prin sentinţa nr. ……. pronunţată de J.T în dosarul nr…………., a fost admisă în parte acţiunea ulterior precizată  formulată de reclamantul XXXîn contradictoriu cu XXX şi obligată pârâta la plata sumei de 87.457,17 lei cu dobânda legală aferentă de la data pronunţării  sentinţei; s-a respins cererea privind plata  dobânzii în intervalul 02.08.2010 – 29.09.2011 şi a fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 8860,64 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, a reţinut că: potrivit susţinerilor părţilor şi a înscrisurilor depuse la dosar, autoturismul reclamantului marca BMW 745 cu numărul de înmatriculare XXX a fost implicat într-un accident pe raza mun. Tg-Jiu, deschizându-se dosarul de daună nr. AVA/MB/109787/10, de către reprezentanţii pârâtei, cu care reclamantul a încheiat contractul de asigurare facultativă AVA 0601109.

Instanţa a reţinut că reclamantul a fost despăgubit parţial pentru avariile produse autoturismului în accident, însă, deşi pârâta a fost invitată la conciliere, în vederea achitării întregii sume, aceasta nu a dat curs solicitării, iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, cuantumul reparaţiei este de 125.457, 17 lei cu TVA, valoarea rămasă (epavei) fiind de 6.987, 15 EURO, iar valoarea autoturismului la data producerii accidentului este de 27.948, 6 EURO (fila 106).

Anterior introducerii acţiunii ce formează obiectul dosarului de faţă pârâta a achitat reclamantei suma de 3800 lei, astfel încât se reţine că în cauză s-a recunoscut dreptul reclamantului de a solicita despăgubiri, în baza contractului menţionat, şi că nu există motive de excludere, conform art. 6 din convenţie.

Prin urmare, instanţa a constatat că raportul de expertiză nu a fost contestat de reprezentanţii pârâtei, motiv pentru care apreciază că reclamantului i se cuvine diferenţa de 8860, 64 lei, chiar reprezentanţii pârâtei afirmând iniţial că despăgubirea depăşeşte suma de 3800 lei (fila 84).

Pentru considerentele expuse, instanţa a admis în parte acţiunea ulterior precizată, în temeiul art. 969 Cod civil, şi a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 87457, 17 lei şi dobânda legală aferentă de la data pronunţării prezentei sentinţe, însă a respins cererea privind plata dobânzii în intervalul 02.08.2010 - 29.09.2011, întrucât numai de la pronunţarea acestei sentinţe definitive pârâta avea posibilitatea să cunoască valoarea obligaţiei ce îi incumbă.

În aceste condiţii, s-a reţinut că în cauză sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 2, 3 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, ce prevăd următoarele: “În cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală”, “Dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României”.

Împotriva sentinţei a declarat recurs  XXX, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, reţinerea cauzei spre rejudecare cu obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Astfel, se susţine că  hotărârea este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr. civilă, întrucât prima instanţă a pronunţat hotărârea fără să dea posibilitatea recurentei să observe raportul de expertiză dispus în cauză, încălcând dreptul la apărare al societăţii aşa cum acesta este stabilit de art. 6 alin. 3 punctul b) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

La ultimul termen de judecată, din data de 29.09.2011, la care recurenta susţine că nu a fost prezentă, instanţa nu a acordat termen în vederea comunicării unui exemplar  al expertizei pentru luare la cunoştinţă şi formularea eventualelor obiecţiuni.

Prin  neacordarea posibilităţii de a formula obiecţiuni la raportul de expertiză, se susţină că în cauză au fost încălcate dispoziţiile art. 129 alin. 5 C.pr.civilă,  răspunsul  expertului fiind esenţial pentru aflarea adevărului.

Legal citat, intimatul-reclamant XXX a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată cu următoarea motivare;

Raportul de expertiză nu se comunică aşa cum au statuat de altfel instanţele judecătoreşti în mod constant, deoarece este un mijloc de probă şi nu un act procedural, legea nu instituie obligativitatea comunicării acestuia ci doar obligaţia expertului de a convoca părţile prin carte poştală  recomandată cu dovadă de primire.

Pe cale de consecinţă, nu poate fi primită nici susţinerea  că instanţa a încălcat dispoziţiile art. 129 C.pr.civilă, potrivit acestui articol, părţile  trebuind să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului.

Prin necomunicarea raportului de expertiză către părţi nu se încalcă dreptul acestora la apărare, neexistând nici o prevedere legală  care să  impună  instanţei obligaţia comunicării  raportului de expertiză.

Recurenta-pârâtă nu a fost prezentă nici la penultimul termen de judecată  din 22.09.2011 când avea posibilitatea să solicite amânarea judecării cauzei pentru a studia raportul de expertiză şi a formula eventuale obiecţiuni, raportul de expertiză fiind depus anterior acestui termen dar  cu mai puţin de 5 zile anterior termenului de judecată.

Recurenta nu s-a prezentat nici la primul termen după depunerea raportului de expertiză nici la următorul  acordat de instanţă tocmai în vederea studierii expertizei şi nici nu a depus la dosar vreo cerere de amânare în acest sens astfel încât, sub acest aspect recursul este neîntemeiat şi se solicită a fi respins.

Pe fond, intimatul recurent arată că  instanţa de fond la pronunţarea sentinţei  a avut în vedere nu numai raportul de expertiză ci întreg materialul probator ,,respectiv documentele  întocmite cu prilejul deschiderii dosarului de daună – autorizaţia de reparaţii emisă de organele de poliţie, nota de constatare întocmită de inspectorul constatator şi devizul de reparaţie antecalcul emis de reprezentantul BMW cât şi de obiecţiile  societăţii de asigurare, înlăturându-le ca neîntemeiate şi stabilind costul reparaţiilor  necesare  ca fiind de 125.457,17 lei, faţă de 133.717,71 lei stabilit  prin deviz  de către unitatea service.

Intimatul reclamant arată că faţă de concluziile raportului de expertiză  şi-a precizat acţiunea şi a solicitat o sumă mai mică  decât cea pretinsă iniţial prin cererea de chemare în judecată în temeiul devizului antecalcul, dovedind că este de bună-credinţă. În plus, suma asigurată a fost stabilită de reprezentantul recurentei-pârâte cu respectarea art. 4.1 ,  potrivit poliţei de asigurare Casco AVA 0601109/05.08.2009, autoturismul XXX  a fost asigurat la valoarea reală de 32.831 euro, prin aplicarea  la valoarea de nou a autovehiculului a coeficientului de uzură, conform scalei practicate de asigurator, potrivit dispoziţiilor art. 4.2 din condiţiile generale  de asigurare, anexă a poliţei Casco.

Se precizează că  susţinerile pârâtei privind  supraevaluarea de către  asigurat a autoturismului cu ocazia încheierii poliţei Casco, nu au  nici un temei legal, atâta timp cât suma asigurată  a fost stabilită exclusiv de reprezentanţii acesteia, conform criteriilor stabilite în condiţiile generale de asigurare.

Tribunalul reexaminând cauza în raport de dispoziţiile art. 304/1 C.pr.civilă, constată şi reţine că  sentinţa nu este afectată de motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civilă,  sentinţa a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor art. 129 C.pr.civilă, iar pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, s-a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză,  aşa încât fiind temeinică şi legală, sentinţa va fi menţinută şi recursul respins ca nefundat pentru următoarele considerente;

Din actele şi lucrările dosarului rezultă cu certitudine că în şedinţa publică din 07.07.2011, părţile au fost reprezentate de avocaţi care au solicitat  amânarea cauzei şi revenirea cu adresă la expert pentru depunerea raportului de expertiză, cerere admisă şi acordat termen la 22.09.2011.

La fila  96 din dosar este depus raportul de expertiză  prin serviciul arhivă la data de 21.09.2011,  motiv pentru care, aşa cum se consemnează în încheierea de şedinţă din 22.09.2011 se dispune amânarea cauzei la 29.09.2011 pentru observarea raportului de expertiză.

Pe cale de consecinţă, tribunalul  apreciază că instanţa de fond a respectat normele de procedură şi constatând că raportul de expertiză nu a fost depus în termenul prevăzut de art. 209 Cod pr. civilă (cu cel puţin 5 zile înainte de termenul  fixat pentru judecată), a acordat termen pentru observarea acestuia de către părţi.

Cum raportul de expertiză  întocmit cu respectarea  prevederilor art. 207 – 211 C.pr.civilă, nu este un act procedural supus comunicării prevăzută de art. 86 C.pr.civilă ci constituie un mijloc de probă particularizat  prin  caracterul tehnic al constatărilor efectuate de expert, legiuitorul a instituit obligaţia acestuia de a depune lucrarea la dosar cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată, tocmai pentru a fi garantat dreptul de apărare al părţilor.

Având în vedere că art. 129 C.pr. civilă,  instituie îndatorirea părţilor de a urmări desfăşurarea şi finalizarea procesului, iar în Cod nu este nici o prevedere care să dispună obligativitatea instanţei de a comunica raportul de expertiză, deoarece, aşa cum s-a arătat în precedent, acesta nu este un act procedural ci un mijloc de probă, tribunalul reţine că în cauză instanţa de fond nu a încălcat nici dispoziţiile art. 86 C.pr.civilă, nici dispoziţiile incidente în materia expertizei judiciare şi nici prevederile art. 129 C.pr.civilă.

Din examinarea raportului de expertiză încuviinţată în cauză, rezultă că părţile au fost convocate de expert potrivit art. 208 C.pr.civilă, prin carte poştală recomandată, cu dovadă de primire şi arătarea zilei şi orei la care începe expertiza dar reprezentanţii pârâtei nu au dat curs acestei convocări iar în proces, apărătorul recurentei-pârâte s-a prezentat sporadic fără să motiveze absenţa  în susţinerea cauzei.

Pe cale de consecinţă, prin necomunicarea raportului de expertiză nu s-a adus nici o încălcare a dreptului la apărare al recurentei-pârâte, sentinţa nr. ………….. nefiind afectată de motivul de casare invocat de recurentă, astfel încât aceasta va fi menţinută ca atare şi recursul respins ca nefondat.

Tribunalul reţine totodată că prima instanţă la pronunţarea sentinţei, a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv documentele  din dosarul de daună, modul de stabilire a sumei asigurate şi constatările raportului de expertiză.

Suma asigurată a fost stabilită de reprezentanţii recurentei în aplicarea dispoziţiilor art. 4.1  din condiţiile de asigurare Casco, poliţa AVA 0601109/05.08.2009 demonstrând că autoturismul a fost asigurat la o valoare reală de 32.831 euro calculată prin aplicarea la valoarea de nou a autovehiculului a coeficientului de uzură, conform scalei practicate de asigurator.

Instanţa de fond a consemnat că anterior introducerii acţiunii, recurenta-pârâtă a achitat intimatului-reclamant suma de  3800 lei, fiind deci recunoscut dreptul acestuia de a solicita despăgubiri iar raportul de expertiză efectuat în cauză nu a fost contestat de părţi.

Văzând şi disp. art. 274 C.pr.civilă, recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată  în recurs către intimatul-reclamant XXX, în sumă de 3.000 lei, reprezentând onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă XXX împotriva sentinţei nr. ………… pronunţată de J.T  în dosarul nr. …………...

Obligă recurenta-pârâtă XXX la plata cheltuielilor de judecată în recurs,  către intimatul-reclamant XXXîn cuantum de 3.000 lei, reprezentând onorariu avocat.

 Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică la 16.01.2012 .

Preşedinte, Judecător Judecător

XXX

Grefier,

XX

Domenii speta

Spete similare