Vătămare corporală

Tribunalul Gorj - Secţia  Penală

Decizia nr.445 pronunţată în şedinţa publică din 05 Decembrie 2012.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta parte vătămată M.M. împotriva sentinţei penale nr. 396 din 27.09.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.1267/317/2011.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat B.C. pentru recurenta parte vătămată M.M., intimatul inculpat T.D., asistat de avocat din oficiu D.C., lipsind recurenta parte vătămată M.M. şi intimata parte civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că s-au depus la dosar la data de 02.12.2011 motive scrise de recurs, după care:

Avocat ales Bucălae Sorin pentru recurenta parte vătămată M.M. a depus la dosar concluzii scrise.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul:

Avocat ales B.C. pentru recurenta parte vătămată M.M. a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei penale, majorarea pedepsei aplicată inculpatului, având în vedere numărul mare de zile de îngrijiri medicale acordate părţii vătămate, conduita necorespunzătoare a inculpatului, atât anterior, cât şi ulterior activităţii infracţionale, iar pe latură civilă majorarea daunelor morale la cuantumul solicitat prin cererea de constituire parte civilă.

Avocat din oficiu D.C. pentru intimatul inculpat T.D. a solicitat respingerea recursului părţii vătămate ca neîntemeiat, arătând că din probele administrate în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpatul a agresat-o fizic pe partea vătămată, existând date că partea vătămată a fost victima unui accident de circulaţie, fiind lovită cu bicicleta de către inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului părţii vătămate ca nefondat, considerând soluţia primei instanţe temeinică şi legală, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă a cauzei. 

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 396 din 27.09.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.1267/317/2011, în baza art. 181 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul T.D.,  pentru săvârşirea  infr. prev. şi ped. de art. 181 alineat 1 Cod penal,  la 1(un) an închisoare.

În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alienat 1 litera a teza a II a şi litera b Cod penal.

 În baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe o perioadă de 3 (trei) ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod de procedură penală i s-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii constând în interzicerea unor drepturi civile pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

S-a admis în parte acţiunea civilă şi în consecinţă:

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 5000 lei daune morale către partea civilă M.M.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 819 lei despăgubiri materiale către partea civilă M.M.

A fost obligat inculpatul la  38 lei cheltuieli judiciare către partea civilă M.M..

A fost obligat inculpatul la plata a 604,20 lei despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de deplasarea autosanitarei şi transportul victimei  la spital, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului.

În baza art.191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile M.J.L.C.

Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond a reţinut că,  prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Cărbuneşti nr.1769/P/2010 din data de 24.03.2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului T.D., pentru săvârşirea  infracţiunii prev. şi ped. de art. 181 alineat 1 Cod penal.

În actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut în esenţă ca stare de fapt că în data de 12.06.2010, în jurul orei 18,30, inculpatul a aplicat părţii vătămate M.M. mai multe lovituri provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicală de la producere.

Starea de fapt a fost reţinută de procuror prin coroborarea declaraţiilor părţilor, martorilor şi a menţiunilor certificatului medico-legal eliberat părţii vătămate.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a fost ascultat cu respectarea dispoziţiilor art. 70 Cod de procedură penală, ocazie cu care a declarat că a lovit-o pe partea vătămată din greşeală cu bicicleta întrucât aceasta i-a sărit în faţă.

De asemenea a fost ascultată partea vătămată, constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 20000 lei, din care 15.000 lei cu titlu de daune morale şi 5000 lei despăgubiri materiale.

La solicitarea procurorului au fost ascultaţi martorii G.G.A., G.G.A., M.M.C., M.G., R.C., T.I..

De asemenea, la solicitarea părţii vătămate au fost audiaţi martorii M.I., P.C., V.G., R.C.

Din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, instanţa reţine următoarea stare de fapt:

În data de 12.06.2010 inculpatul şi soţia acestuia s-au certat, aceasta fugind de la domiciliul conjugat situat în Berleşti (fila 27 dosarul instanţei).

În acest context, partea vătămată M.M. care ieşise în drum să îşi ia păsările s-a întâlnit cu inculpatul, acesta reproşându-i că se amestecă în familia sa şi a lovit-o cu pumnul în zona feţei.

Partea vătămată s-a dezechilibrat şi a căzut.

Urmare a loviturii aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 50-55 de zile de îngrijire medicală astfel cum rezultă din certificatul medico-legal nr.839/14.06.2010 (fila 13 dosar de urmărire penală).

Susţinerile inculpatului în sensul că nu ar fi lovit-o pe partea vătămată cu intenţie ci din greşeală, aceasta ieşind în faţa bicicletei sale nu pot fi reţinute necoroborându-se cu împrejurări ce rezultă din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză.

Astfel, din amplasarea leziunilor şi modul de producere al acestora, respectiv lovire cu corp dur, descrise în certificatul medico-legal precum şi din fotografiile depuse la dosarul cauzei s-a constatat că cel puţin leziunile de la nivelul feţei nu puteau fi produse prin lovirea accidentală a părţii vătămate cu bicicleta.

Mai mult, niciunul dintre martorii audiaţi în cauză, cu excepţia tatălui inculpatului, nu l-a văzut pe inculpat în ziua conflictului mergând pe bicicletă.

De asemenea, în situaţia în care inculpatul  ar fi lovit-o accidental pe partea vătămată nu ar fi fugit, lăsând-o pe aceasta căzută în mijlocul drumului. Deşi inculpatul a susţinut că a ajutat-o pe partea vătămată să se aşeze pe o bancă este contrazis de martorii G.G.A. şi G.G.A. care au relatat că au găsit-o pe partea vătămată căzută în drum şi au ajutat-o să se aşeze pe o bancă, împreună cu tatăl inculpatului. ( filele 34,35 dosarul instanţei).

Faţă de starea de fapt reţinută, instanţa a constatat că fapta inculpatului de a o  lovi pe partea vătămată cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile de îngrijiri medicale întruneşte atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută şi pedepsită de art.181 alin.1 C.pen., pentru care inculpatul a fost condamnat. 

La individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 alin.1 C.pen., respectiv dispoziţiile părţii generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, instanţa a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunea vătămare corporală pentru care legiuitorul prevede pedeapsa închisorii de la şase luni la 5 ani.

Gradul de pericol social concret al faptei este ridicat ţinându-se seama de modul şi mijloacele de săvârşire a infracţiunii, precum şi de conduita inculpatului.

Astfel, în plină zi, nepăsându-i că ar putea fi observat de alte persoane, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, o femeie în vârstă, provocându-i acestuia multiple leziuni în zona capului, ale braţelor şi antebraţelor, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr mare de zile de îngrijiri medicale.

De asemenea, pe parcursul procesului penal, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, schimbându-şi declaraţiile şi încercând să-şi justifice comportamentul prin presupusa activitate neglijentă a părţii vătămate care ar fi ieşit în faţa bicicletei inculpatului.

Mai mult, din certificatul de cazier judiciar al inculpatului a rezultat că acesta a mai fost anterior condamnat pentru infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei.Analizând ansamblul acestor considerente, instanţa a apreciat că o pedeapsă de un an închisoare este aptă să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanţa a constatat că scopul educativ-preventiv al acesteia poate fi atins şi fără executarea în regim de detenţie şi, fiind îndeplinite şi condiţiile cerute de art. 81 Cod penal, a suspendat condiţionat executarea pedepsei cu închisoarea pe un termen de încercare stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal şi compus din durata pedepsei la care s-a adăugat un termen de doi ani.

În baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenţia inculpatului, asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite duce la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.1 lit. a) teza a-II-a  şi b) C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţiile elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care, în baza art.71 alin.2 C.pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a) teza a II - a şi b) C.pen., pe durata executării pedepsei principale.

Dată fiind suspendarea condiţionată a executării pedepsei privative de libertate aplicată inculpatului, instanţa, potrivit art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus şi suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

Sub aspectul laturii civile a cauzei instanţa l-a obligat pe inculpat la plata a 5000 lei cu titlu de daune morale şi 819 lei despăgubiri materiale către partea civilă M.M.

În ceea ce priveşte daunele morale, instanţa a constatat că partea civilă a suferit leziuni traumatice care au necesitat mai multe zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, acţiunea ilicită a inculpatului provocându-i suferinţe fizice şi psihice.

Aşa fiind, instanţa a apreciat că acest prejudiciu va putea fi acoperit prin acordarea unei sume de bani în compensaţie, motiv pentru care în baza art. 14 raportat la art. 346 Cod de procedură penală şi art. 998 Cod civil, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 5000 lei către partea civilă, cu titlu de daune morale.

Instanţa l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 819 lei cu titlu de despăgubiri materiale către aceeaşi parte civilă. Deşi partea vătămată a solicitat despăgubiri materiale în cuantum de 5000 lei constând în sumele de bani pe care le-a plătit mai multor persoana pentru a avea grijă de gospodăria acesteia, de animale şi de terenuri, din probele administrate a rezultat că părţii vătămată i-a fost produs un prejudiciu de 819. Astfel din declaraţiile  martorilor M.M.C. a rezultat că a primit de la partea vătămată trei căruţe de fân valorând 600 lei, iar martorul M.I. a precizat că partea vătămată i-a plătit sume de 100 lei.

Tot martorul M.I. a declarat că partea vătămată, şi atunci când era sănătoasă, prefera să plătească oamenii care veneau la lucru decât să lucreze în compensare, fiind în vârstă. Din chitanţele aflate la filele18,19,20 a rezultat că partea vătămată a mai plătit suma de 119 lei pentru consultaţiile medicale şi medicamentele necesare tratării leziunilor suferite.

De asemenea, instanţa l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 604,20 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă Serviciul Judeţean de Ambulanţă Gorj, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de deplasarea autosanitarei şi transportul victimei  la spital, cu dobânda legală aferentă până la plata integrală a debitului.

L-a obligat pe inculpat la  38 lei cheltuieli judiciare către partea civilă M.M., reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal.

În baza art.191 cod procedură penală a obligat inculpatul la 600 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care suma de 200 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile M.J.L.C.

Împotriva acestei sentinţe penale a declarat recurs partea vătămată M.M., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, cu motivarea că pedeapsa stabilită de instanţă a fost greşit individualizată, neţinând cont de gravitatea faptei comise de inculpat, în condiţiile în care partea vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, de modalitatea şi împrejurările în care a fost săvârşită fapta, precum şi de conduita inculpatului anterior săvârşirii infracţiunii, fiind cunoscut ca o persoană extrem de violentă, care a avut conflicte, atât cu membrii familiei, cât şi cu alte persoane.

Totodată, a criticat soluţia şi sub aspectul daunelor morale, în sensul că acestea sunt mici în raport cu prejudiciul psihic suferit, partea vătămată aflându-se pentru o perioadă lungă de timp în imposibilitatea de a se îngriji singură, fiind nevoită să facă cheltuieli suplimentare pentru a crea condiţiile de viaţă şi sănătate anterioare vătămării sale corporale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că soluţia primei instanţe este temeinică şi legală, din probele administrate în cauză rezultând că în data de 12.06.2010, întâlnindu-se în drumul public, în satul Berleşti, judeţul Gorj, inculpatul T.D. a lovit pe partea vătămată de mai multe ori cu pumnul şi picioarele, producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50-55 zile îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 839/14.06.2010, eliberat de S.M.L. Gorj.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată de instanţa de fond, de 1 an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, tribunalul apreciază că a fost bine individualizată, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare, având în vedere împrejurările şi condiţiile în care inculpatul a comis fapta, urmare a unor discuţii tensionate cu soţia sa şi a relaţiilor divergente cu partea vătămată, comportamentul corespunzător la locul de muncă, conform adresei depusă la dosarul cauzei de către S.C. Edilitara Public S.A. Tg-Jiu, precum şi a faptului că are doi copii minori, rezultaţi din căsătoria cu numita T.C.

Totodată, constată că instanţa de fond a acordat daune morale într-un cuantum corespunzător prejudiciului psihic suferit de către partea vătămată, iar despăgubirile materiale au fost acordate în concordanţă cu dovezile produse în acest sens de către partea vătămată, aşa încât nu se impune majorarea acestora la suma solicitată prin cererea de constituire ca parte civilă.

Faţă de considerentele arătate, tribunalul va respinge ca nefondat recursul părţii vătămate, pe care o va obliga la cheltuieli judiciare statului.

De asemenea, va stabili onorariu avocat pentru asigurarea apărării din oficiu inculpatului, ţinând cont că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea dedusă judecăţii este de la 6 luni la 5 ani închisoare.

Văzând şi dispoziţiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. şi art. 192 alin. 2 C.pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta parte vătămată M.M. împotriva sentinţei penale nr.396 din 27.09.2011 pronunţată de Judecătoria Tg-Cărbuneşti în dosarul nr.1267/317/2011.

Obligă recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare statului.

Stabileşte 100 lei onorariu avocat pentru asigurarea apărării din oficiu inculpatului, sumă ce se va avansa din fondurile MJCL către Baroul Gorj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 05.12.2011 la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare