Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii

Tribunalul Gorj - Secţia Penală

Sentinţa nr. 224 pronunţată în şedinţa publică de la 13 Decembrie 2011

Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe inculpatul A. GH., trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică nr. din, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 174 - art. 175 lit. h Cod penal, în prezent arestat în altă cauză.

 La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns inculpatul A. GH., aflat în stare de arest, fiind asistat de avocat O. I., apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă după care, instanţa a pus în discuţia părţilor şi participanţilor la procesul penal, cererea formulată la termenul anterior de apărătorul inculpatului privind suplimentarea probei testimoniale cu martorii: Marcu Ion, fost maior în cadrul I.P.J. Gorj şi O. I. coleg de celulă cu Ţ.I.M. considerând că este imperios necesar ascultarea acestora privind aspecte legate de efectuarea urmăririi penale în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii formulată de apărătorul din oficiu al inculpatului arătând că nu se impune în condiţiile în care cele două declaraţii aflate la dosarul de urmărire penală în cauza Ţ.I.M. nu prezintă aspecte esenţiale cu privire la împrejurările  în care a fost comisă fapta, iar acuzarea priveşte în prezent pe inculpatul A. GH..

Instanţa a respins cererea formulată de apărătorul din oficiu al inculpatului considerând că nici una din declaraţiile date de martorii indicaţi mai sus nu prezintă aspecte esenţiale cu privire la omorul a cărui victimă a fost minora G.M., mai mult Marcu Ion fost maior în cadrul I.P.J. Gorj l-a audiat pe A. GH. şi mama sa cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare fără a fi reţinute aspecte esenţiale, iar O.I. fost deţinut în Penitenciarul T.-J. a prezentat aspecte care coroborate cu celelalte probe s-au dovedit a fi nesincere.

Instanţa a întrebat apoi în baza art. 339 alin. 1 C.pr.pen. părţile şi participanţii la procesul penal dacă mai au de dat explicaţii ori de formulat cereri noi, pentru completarea cercetării judecătoreşti, împrejurare în care apărătorul din oficiu al inculpatului a solicitat instanţei să fie emisă o adresă către I.N.M.L.”Mina Minovici” Bucureşti, care să explice din punct de vedere ştiinţific cum a fost posibilă extragerea profilelor A.D.N. din probele recoltate de la victimă cu ocazia autopsierii cadavrului la data de 18.06.1992 şi nu s-a reuşit evidenţierea de urme biologice concludente din probele recoltata la exhumarea din 09.12.2004, precum şi dacă exista posibilitatea ca probele biologice recoltate să fie contaminate împrejurare ce putea determina obţinerea unui alt rezultat decât cel invocat de organele de urmărire penală.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea cererii formulate de apărătorul din oficiu al inculpatului arătând că la urmărirea penală s-a răspuns pe deplin la toate aceste aspecte legate de ridicarea, prelevarea şi efectuarea expertizei, că rezultatul a fost stabilit din punct de vedere ştiinţific şi nu poate exista un alt punct de vedere.

Instanţa a respins şi această cerere, motivat de faptul că la urmărirea penală s-au avut în vedere toate aceste aspecte, rezultatele fiind stabilite prin raportul de expertiză medico-legală şi nr. din emis de I.N.M.L.”Mina Minovici” Bucureşti.

Nemaifiind alte cereri, în baza art. 340 C.pr.pen. instanţa constatând încheiată cercetarea judecătorească a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.

Reprezentantul Ministerului Public a expus starea de fapt şi a solicitat condamnarea inculpatului A. GH. în baza art. 174 alin. 1 şi art. 175 lit. h C.pen. cu aplic. art. 13 lit. a C.pen. la o pedeapsă orientată spre maxim arătând că probele administrate în cursul urmăririi penale demonstrează pe deplin că acesta a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii, după ce în prealabil o violase pe minora G.M., că a încercat să se sustragă urmăririi penale o perioadă îndelungată, că a comis un alt omor în perioada imediat următoare fiind o persoană violentă cu tentă de a săvârşi în special infracţiuni caracterizate prin violenţă.

A solicitat reprezentantul parchetului să se aibă în vedere că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu alte infracţiunii săvârşite în perioada 1992-2010, ultima o infracţiune de furt calificat pentru care de altfel este şi arestat în cauză, că instanţa trebuie să aplice un spor de 5 ani închisoare la pedeapsa pe care o va stabili tocmai datorită numărului de fapte săvârşite de inculpat.

Cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei s-a solicitat respingerea acesteia ca fiind nedovedită.

 Avocat Ordean Ionel din oficiu pentru inculpatul A. GH. a solicitat achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. c C.pr.pen. arătând că nici una din probele administrate la urmărirea penală şi în cursul cercetării judecătoreşti nu demonstrează că acesta este autorul faptei, că trebuie avut în vedere şi atitudinea procesuală a inculpatului care nu  a recunoscut niciodată săvârşirea faptei, sau implicarea în săvârşirea celor două infracţiuni de viol şi omor şi singura probă care îl poate incrimina, respectiv proba ştiinţifică A.D.N., nu exprimă un punct de vedere real pornind tocmai de la împrejurarea că probele biologice ridicate de la victimă în anul 1992 nu au fost păstrate în condiţii corespunzătoare putând fi contaminate şi există posibilitatea ca acestea să fi fost substituite cu cele ale inculpatului.

Inculpatul A. GH. având ultimul cuvânt şi-a însuşit concluziile apărătorului din oficiu, susţinând că este nevinovat şi că existat posibilitatea să fie înlocuite probele în perioada în care se afla în Penitenciarul T.-J. de persoane interesate.

TRIBUNALUL

Asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr.  al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică a fost trimis în judecată inculpatul A. GH. (arestat în altă cauză) pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat faptă prev. şi ped. de art. 174-175 lit. h C.pen. cu aplicarea art. 13 lit. a  C.pen.

Ca stare de fapt s-a reţinut  că în data de 16.06.1992, în jurul orelor 13,00, victima G.M. (în vârstă de 14 ani) a plecat din locuinţa sa, aflată în localitatea P., judeţul Gorj pentru a spăla rufe la confluenţa pârâului V.R. cu pârâul T.. Victima a procedat la spălarea rufelor sub podul sătesc construit peste cele două pârâuri.

În timp ce spăla, pe pod a trecut fratele victimei, G.C. care a intrat în discuţii cu aceasta. Din direcţia opusă a sosit şi învinuitul A. GH. care a început să discute cu martorul G.C. şi ulterior, la solicitarea acestuia, a aruncat victimei de pe pod un săpun pe care îl avea într-o plasă, fiind primit de la serviciu.

G.C. şi A. GH. au fost ultimele persoane care au văzut-o pe victimă în viaţă. Cadavrul acesteia a fost descoperit în data de 18.06.1992 în albia râului V.R., la circa o sută de metri de locul unde fusese văzută ultima dată.

În urma efectuării autopsiei a fost întocmit raportul de constatare medico-legală cu nr. al Laboratorului de Medicină Legală al Judeţului Gorj, fiind formulate următoarele concluzii:

1. Moartea numitei G.M. a fost violentă.

2. Ea a fost cauzată de o asfixie mecanică prin sufocarea căilor respiratorii superioare cu corpi străini (pietre de râu).

3. Celelalte leziuni au putut fi produse prin lovire cu corp dur şi prin comprimare (ruptură de ficat).

4. Din deflorarea recentă precum şi rezultatul frontiurilor vaginale rezultă că actul sexual a avut loc înaintea uciderii.

5. Moartea poate data din data de 16.06.1992. Spicuim din raportul de autopsie: „Cadavrul este al unei persoane de sex femeiesc în vârstă de 14 ani cu ţesutul musculo-adipos normal reprezentat. Semnele morţii reale: lividităţi de culoare roşu-violacee dispuse pe părţile dorsale ale corpului, stadiul de imbibiţie; rigiditate generalizată; semne de exteriorizare a putrefacţie nu se constată.

Semne de violentă:

- echimoză periorbitară şi pe ambele pleoape ale ochiului drept de 14/4 cm, tumefiate, cu închiderea fantei palpebrale; pe pleoapa superioară ochi drept plagă contuză de  1 cm.

- echimoză periorbitară şi pe ambele pleoape ale |, ochiului stâng de 4/4 cm, tumefiată cu închiderea feţei  palpebrale.

- pe pleoapa superioară a ochiului stâng plagă contuză de un centimetru;

- pe faţa internă a buzei superioare, echimoză roşie- violacee de 3/2cm tumefiată;

- pe faţa internă a buzei inferioare, echimoză roşie- violacee de 3/2cm tumefiată;

- pe faţa externă a buzei superioare, echimoză roşie-violacee de 4/2 cm;

- pe faţa externă dreaptă a gâtului, 2 echimoze roşii-violacee de 2/1 cm fiecare;

- pe faţa antero-externă a hemitoracelui drept, zonă exfoliată de 6/6 cm acoperită cu crustă hematică;

- în regiunea lombosacrată, zonă echimotică roşu-violacee de 30/20 cm;

- pe faţa posterioară a hemitoracelui stâng, excoriaţii de unghi drept cu laturile de 4/0,2 cm fiecare;

- pe faţa anterioară a limbii, echimoză roşie-violacee de 3/2 cm;

La examenul intern s-au constatat, printre altele:

- în regiunea parietală, infiltrat sanguin de 2/2 cm;

- în cavitatea bucală, o piatră de râu de 6/4/2 cm;

- faringele conţine o piatră de râu de 7/5/3 cm;

- în laringe, o piatră de râu de 6/3,5/2 cm;

- pe peretele osos şi muscular, linia paravertebrală dreapta a toracelui, fractura coastei VIII;

- ficatul, pe faţa posterioară a lobului mare, trei rupturi de 16/2/3 era;

- himenul inelar de 5-6 mm prezintă o ruptură completă sângerândă tumefiată la nivelul orei 5 pe cadranul convenţional".

S-a mai constatat că sângele recoltat de la cadavru aparţine grupei AII şi că victima nu consumase băuturi alcoolice.

În urma cercetărilor efectuate de Procuratura Judeţeană Gorj şi Inspectoratul de Poliţie Gorj, prin rechizitoriul cu nr., emis în data de, a fost trimis în judecată Ţ.I.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. h Cp. şi viol prev. de art. 197 al. 1 Cp., cu aplic art. 33,34 din Cp.

Ca stare de fapt, s-a reţinut că în data de 16.06.1992, Ţ.I.M. s-a întâlnit cu victima G.M. în zona pârâului V.R., sat P., a imobilizat-o, a obligat-o să se deplaseze în amonte 10-12 metri şi, pe malul apei, la adăpostul vegetaţiei abundente, a întreţinut cu aceasta raport sexual. Pentru ca victima să nu ţipe, Ţ.I.M. i-a umplut gura cu pietre, obturându-i căile respiratorii, la scurt timp intervenind decesul victimei. în aceste circumstanţe a fost surprins de către martora N.E., venită şi ea cu rufele la râu, martora indicând că a văzut victima pe jumătate dezbrăcată şi pe autor îmbrăcat stând lângă aceasta.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării Tribunalului Gorj. Prin Sentinţa penală cu nr. 17 din 17.05.1993 a Tribunalului Gorj, Ţ.I.M. fost condamnat la pedepse de 7 ani pentru viol (art. 197 al. 1 Cp.) şi 20 de ani pentru omor calificat (art. 174-175 lit. h Cp.), urmând să execute, în final, pedeapsa de 20 de ani de închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 ani, în total 25 de ani de închisoare. Instanţa a reţinut că dinamica faptelor rezultate din ansamblul probator este următoarea: „Inculpatul a premeditat violul sub presiunea unei obsesii sexuale. Sesizând că victima se va deplasa pentru limpezirea rufelor într-un loc izolat de sat, în ascuns, folosind poteca de picior de pe malul pârului V.F., a trecut de confluenţa acestuia cu pârâul Târâtei şi a ajuns apoi în locul ascuns din matca pârâului V.R.. După ce victima a început limpezirea rufelor, inculpatul a ademenit-o spre acel loc sub vreun pretext oarecare. Victima nu a încercat nici o temere deoarece inculpatul era vecin iar lipsa sa de experienţă în cunoaşterea oamenilor a determinat-o să plece în cursul apei în sus către inculpat. Victima purta în mână câteva rufe care i-au scăpat în momentul în care inculpatul, prin surprindere, a atacat-o şi a doborât-o. Acele rufe au fost văzute în apă de către martora N.E. şi recuperate de fratele victimei, martorul G.C.. Agresiunea a fost dură. Ca urmare a trântirii pe pietre, victima a suferit fractura coastei VII paravertebral dreapta. Concomitent, victima a suferit şi ruperea prin compresiune a ficatului, această leziune putând fi explicată prim amplasarea genunchiului inculpatului în această zonă pentru imobilizarea victimei. Probabil victima şi-a pierdut cunoştinţa, timp în care a fost dezbrăcată şi violată. Victima a fost ucisă prin introducerea în cavitatea bucală a unor pietre din râu care împinse de inculpat au blocat căile superioare respiratorii. Modul în care inculpatul a început realizarea actului de viol şi modalitatea în care a realizat sufocarea victimei, denotă intenţia directă de omor. Oricum, inculpatul nu putea lăsa victima în viaţă, pentru că aceasta îl cunoştea".

În legătură cu pedeapsa aplicată instanţa a făcut următoarea remarcă: „Vor fi aplicate pedepse maxime şi sporul maxim pentru concursul de infracţiuni. Nu există nici o împrejurare de natură să inducă instanţei clemenţă, pentru coborârea nivelului pedepsei sub nivelul prevăzut de lege".

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Ţ.I.M., care a susţinut că nu este el autorul infracţiunii. Apelul a fost soluţionat de Curtea de Apel Craiova care a emis decizia penală cu nr. 85 din 07.04.1997 (dosar nr.). Instanţa a decis că sunt neîntemeiate criticile formulate în motivele de apel: „Se constată că pe baza unei situaţii de fapt care corespunde adevărului, prima instanţă a încadrat corespunzător faptele inculpatului în infracţiunile de viol prev. de art. 197 al. l Cp. şi omor calificat prev. de art. 174-175 lit. h Cp., pentru care a stabilit pedepse legale şi temeinice, care reflectă atât gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracţiunilor săvârşite cât şi datele ce caracterizează persoana făptuitorului". în consecinţă, a fost respins apelul declarat de Ţ.I.M..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Ţ.I.M. care a susţinut, ca şi la instanţa de fond, că nu este el autorul infracţiunii. Recursul a fost soluţionat de Secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie prin Decizia cu nr. 2729 din 27.11.1997 (dosarul nr.). Instanţa a reţinută că „toate probele analizate conduc la concluzia că inculpatul este autorul săvârşirii infracţiunilor de viol şi omor calificat a căror victimă a fost G.M., el acţionând cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind moartea minorei". În consecinţă, recursul a fost respins iar sentinţa penală pronunţată de Tribunalul Gorj a rămas definitivă.

În timpul executării pedepsei, Ţ.I.M. a criticat hotărârea rămasă definitivă prin intermediul căilor extraordinare de atac, nenumăratele cereri de revizuire fiindu-i respinse în mod regulat.

Totuşi, prin referatul cu nr. întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în data de au fost formulate concluzii de admitere a cererilor de revizuire prin prisma dispoziţiilor prevăzute de art. 394 lit. a şi b din Codul de procedură penală.

În susţinerea propunerii formulate prin referat s-a arătat faptul că, în cursul actelor de cercetare realizate în temeiul art. 399 din Codul de procedură penală de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, a fost efectuată o expertiză genetică (nr.  ) de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, ale cărei concluzii, pornind de la analiza ADN a materialului celular de pe tampoanele cu secreţie vaginală recoltate de la victimă, au pus în evidenţă două profile genetice - al victimei şi al agresorului. Din împrejurarea că nici unul dintre profilele genetice astfel stabilite nu aparţine lui Ţ.I.M., s-a stabilit că posibilitatea ca acesta să fi  contribuit cu genotipurile sale la realizarea mixturii de i| profiluri ADN prezentă în secreţia vaginală a victimei este nulă. în acest raport de expertiză genetică au fost formulate următoarele concluzii: „Analiza ADN a materialului celular de pe tampoanele cu secreţie vaginală rezultate de la victima G.M. a evidenţiat prezenţa a două profile ADN, unul aparţinând victimei şi celălalt agresorului. Nici unul din cele două profile ADN stabilite prin analiza materialului biologic prelevat din vaginul victimei G.M. nu corespunde profilului ADN al inculpatului Ţ.I.M.. Probabilitatea ca Ţ.I.M. să fi contribuit cu genotipurile sale la realizarea mixturii de profiluri ADN prezente în secreţia vaginală a victimei G.M. este de 0 %. Probabilitatea ca profilul ADN al lui Ţ.I.M. să fie identic cu cel al unui bărbat din populaţia generală este de ordinul la 10-12."

Totodată s-a indicat faptul că martora N.E. martora care susţinuse că 1-a văzut pe Ţ.I.M. în data şi locul respectiv, aplecat asupra victimei, a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă.

Cererea de revizuire şi referatul procurorului întocmit în baza art. 399 din Codul de procedură penală au fost trimise Tribunalului Gorj. Prin încheierea din 04.05.2004, în dosarul cu nr.  , Tribunalul Gorj a admis în principiu cererea de revizuire, trecând la rejudecarea cauzei.

Prin încheierea cu nr. 3010 din 02.06.2004 (dosar nr.) înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis cererea de strămutare formulată de către Ţ.I.M., trimiţând cauza având ca obiect revizuirea la Tribunalul Braşov, cu menţinerea actelor efectuate până la acel moment de către instanţa învestită.

Prin sentinţa penală nr. 507/S din 17.09.2004 (dosarul cu nr. ), Tribunalul Braşov, în temeiul art. 406 al. 1 din Codul de procedură penală cu aplic. art. 394 al. 1 lit. a din Codul de procedură penală, a admis cererea de revizuire formulată de condamnatul Ţ.I.M., a anulat sentinţa penală cu nr. 17 din 18.05.1993 a Tribunalului Gorj, rămasă definitivă prin Decizia penală cu nr. 2729 .din 27.11.1997 a Curţii Supreme de Justiţie, şi a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală cu aplic. art. 10 lit. c din Codul de procedură penală, sub aspectul săv. infracţiunilor de viol prev de art. 197 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 13 Cp. şi omor calificat prev. de art. 174-175 lit. h Cp. cu aplic art. 13 Cp., achitarea lui Ţ.I.M.. Pe lângă aspectele care ţineau de expertiza genetică efectuată în cauză şi declaraţiile contradictorii şi necorespunzătoare adevărului ale martorei N.E., instanţa a reţinut şi un aspect foarte interesant în legătură cu persoana condamnatului Ţ.I.M., care vizează (punctul 4 pagina 26 din hotărâre): „atitudinea condamnatului Ţ.I.M., care se conturează pe două planuri distincte dar la fel de importante ce ţin, pe de o parte, de consecvenţa sa procesuală - materializată nu doar prin afirmarea permanentă a nevinovăţiei dar şi de explicaţiile concrete, pertinente şi constante oferite relativ la fatidica zi de 16.06.1992 - şi, pe de altă parte de insistenţa deosebită cu care acest condamnat, încă din faza incipientă a procesului penal şi până în momentul de faţă, când a insistat pentru exhumarea victimei, a solicitat administrarea unor probe ştiinţifice - prin analize de sânge, spermă etc; or, este puţin probabil ca o persoană vinovată de o încălcare extrem de gravă a legii penale, din punct de vedere subiectiv, să adopte o astfel de atitudine neechivocă şi fermă". De asemenea, instanţa a făcut o referire extrem de interesantă şi cu privire la actualmente învinuitul A. GH. (punctul 5 pagina 27 din hotărâre), vizând „faptul că, pe de o parte, au mai fost săvârşite şi alte infracţiuni de omor, - pe raza restrânsă a comunei P. sau în zonele limitrofe - chiar după arestarea lui , Ţ.I.M. iar, pe de altă parte, la locul săvârşirii faptelor pentru care a fost condamnat acesta, în ziua şi în perioada de timp în care s-au comis infracţiunile(în jurul orei 14,00) s-a aflat şi numitul A. GH. (...), care la acel moment (16.06.1992) era recidivist şi în prezent execută o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea altei infracţiuni deosebit de grave".

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov care a criticat soluţia pentru netemeinicie, deoarece Tribunalul Braşov a întreprins o cercetare judecătorească incompletă. În apel s-a dispus efectuarea unei noi expertize la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici". Raportul de expertiză nr. A15/1260/02.09.2005 întocmit în cauză a constatat că microurmele de pe tamponul cu secreţie vaginală au evidenţiat un amestec de produse biologice (spermă şi celule epiteliale vaginale) ce provine de la minimum doi indivizi, dintre care cel puţin unul este de sex masculin, iar caracterele genetice din profilul ADN: autozomal de referinţă a numitului Ţ.I.M. nu i se regăsesc în profilul fracţiei spermatice, astfel că; microurmele de spermă de pe tamponul cu secreţii vaginale nu provin de la numitul Ţ.I.M.. Potrivit expertizei, capacitatea discriminatorie a unui profil cromozomial Y obţinut prin genotiparea a 16 markeri de tip STR-Y este estimată statistic la peste 99,99 % în literatura ştiinţifică de specialitate, respectivul profil cromozomial Y putând fiind regăsit practic doar la rudele pe line masculină ale persoanei investigate. În concluziile raportului s-a arătat că între profilul ADN evidenţiat în fracţia celulară spermatică al tamponului cu secreţii vaginale, corespunzător agresorului, şi profilului ADN de referinţă al numitului Ţ.I.M. există o serie de necorespondenţe atât la nivelul locilor autozomali cât şi la nivelul locilor specifici cromozomului Y şi că microurmele de spermă de pe tamponul cu secreţii vaginale nu provin de la numitul Ţ.I.M.. Totodată., profilul ADN corespunzător victimei evidenţiat din fracţia celulară epitelială a tamponului cu secreţii vaginale poate aparţine defunctei G.M., întrucât probabilitatea de înrudire în cadrul relaţiei tată-fiică cu numitul G.M. este estimată statistic la 99,99 %.

Curtea de Apel Braşov a respins apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov prin Decizia penală nr. 278/Ap din 07.09.2005 în dosarul cu nr. 

În cauză, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a declarat recurs. în concluziile scrise s-a arătat că soluţiile pronunţate în cauză sunt vădit nelegale şi esenţial netemeinice privind achitarea inculpatului pentru săvârşirea celor două infracţiuni şi atrag după sine casarea acestora cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond. în recurs a fost depusă de către parchet şi o declaraţie a numitului O.I., luată de procurorul D.I., care arăta că ar cunoaşte împrejurări legate de modul în care a fost comis omorul asupra victimei G.M..

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală cu nr. 2137 din 03.04.2006 (în dosarul cu nr. ), a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, a casat decizia cu nr. 278 din 07.09.2005 a Curţii de Apel Braşov precum şi sentinţa penală cu nr. 507 din 17.09.2004 a Tribunalului Braşov, numai în ceea ce priveşte infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. h Cp. cu aplic. art. 13 din Cp. Cauza a fost trimisă spre rejudecare, în aceste limite, la Tribunalul Braşov. în consecinţă, prin decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Ţ.I.M. a fost achitat în mod definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de viol, urmând ca pentru infracţiunea de omor să se producă rejudecarea ei de către Tribunalul Braşov.

Prin Sentinţa penală nr. 509/S din 10.10.2007 a Tribunalului Braşov (dosar nr.) s-a dispus achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c din Cp.p. a revizuentului Ţ.I.M. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174-175 lit. h Cp. în motivarea achitării instanţa a reţinut, printre altele:" în altă ordine de idei, nu se poate reţine că inculpatul, nefiind în stare de ebrietate sau sub influenţa altor substanţe care să-i altereze discernământul, a comis cu sânge rece, fără nici o motivaţie, un omor împotriva unei minore pe care o cunoştea de ani de zile, fiind de vârstă apropiată cu fiica sa, a şters urmele omorului, ascunzând cadavrul în râu şi acoperindu-1 cu crengi tăiate, după care s-a comportat perfect normal, s-a îmbrăcat cu hainele pe care le purtase de dimineaţă şi s-a deplasat spre Târgu Jiu, petrecându-şi după-amiaza împreună cu persoane întâlnite întâmplător, afişând o atitudine calmă şi neprezentând nici un fel de urmă de violenţă pe faţă sau pe corp. Este evident, din analiza cauzei decesului minorei, că acesta s-a produs aproape simultan cu săvârşirea infracţiunii de viol, minorei fiindu-i obturate căile respiratorii prin introducerea unor pietre de râu în gură tocmai pentru a nu striga, alertând astfel posibilii trecători (...). Intenţia săvârşirii infracţiunii de omor trebuie analizată în relaţie cu noţiunile de scop şi mobil iar imposibilitatea identificării şi reţinerii unui impuls intern al actului de conduită sau a unei cauze care să determine un astfel de impuls, plasează comiterea faptei de către inculpat în domeniul lipsei de credibilitate".

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov care a criticat soluţia pentru nelegalitate în ceea ce priveşte achitarea revizuentului pentru infracţiunea de omor calificat şi a solicitat încetarea procesului penal în raport de decesul revizuentului, potrivit art. 10 lit. g din C.p.p., întrucât Ţ.I.M. între timp decedase. Prin decizia nr. 50/Ap/25.06.2009, în dosarul cu nr., Curtea de Apel Braşov a dispus respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov menţinând Sentinţa penală nr. 509 din 10.10.2007 a Tribunalului Braşov. Deşi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a declarat recurs în cauză, acest recurs nu a fost însuşit de procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. La termenul din ,18.11.2009/ la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul de şedinţă a arătat că înţelege să retragă recursul declarat în cauză. În acest sens, a fost pronunţată Decizia cu nr. 3824 din 18.11.2009 (dosarul nr.  al înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov. în concluzie, de la această dată Ţ.I.M. a fost achitat definitiv şi în legătură cu săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

După rămânerea definitivă a hotărârii de achitare pronunţată în privinţa lui Ţ.I.M., inclusiv în legătură cu săvârşirea infracţiunii de omor calificat, dosarul a rămas cu autorul nedescoperit, întrucât achitările vizau faptul că infracţiunea nu a fost săvârşită de persoana condamnată iniţial (art. 10 lit. c din C.p.p.), competenţa continuării cercetărilor aparţinând Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj.

Prin rezoluţia cu nr. din a Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, în temeiul art. 209 al. 41 din C.p.p., preluarea cauzei de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj în vederea efectuării urmăririi penale şi soluţionării de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În data de 15.06.2010 a fost începută urmărirea penală „in rem" sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de omor calificat, prev. de art. 174-175 lit. i din Cp. şi viol prev. de art. 197 alin. 1 Cp., victimă fiind G.M..

După începerea urmăririi penale „in rem" (în data de 15.06.2010), având în vedere faptul că existau suficiente indicii că autorul infracţiunii săvârşite asupra victimei G.M. putea fi A. GH., a fost dispusă o constatare tehnico-ştiinţifică genetică de comparare a profilului genetic al lui A. GH. cu profilul genetic al persoanei necunoscute de sex masculin căreia îi aparţin urmele de spermă de pe tamponul vaginal ridicat de la victima G.M., aşa cum a rezultat din efectuarea rapoartelor de expertiză medico-legală cu nr. (primul din data de 26.03.2004 iar al doilea din data de 02.09.2005) ale Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici". Constatarea a fost efectuată de către specialişti din cadrul Inspectoratului General al Poliţie Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică, fiind puse la dispoziţia specialiştilor copiile celor două rapoarte de expertiză susmenţionate. Facem precizarea că profilul genetic al numitului A. GH. exista în sistemul naţional de date genetice judiciare, având în vedere că acesta fusese liberat condiţionat în data de 21.07.2009 prin sentinţa penală 1382/2009 a Judecătoriei Târgu Diu, după ce executase o parte din pedeapsa aplicată pentru omorul săvârşit în anul 1995 asupra lui Călescu Mircea.

Specialiştii din cadrul Institutului de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică, din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române au formulat prin întocmirea raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. din 10 următoarele concluzii:

„În urma comparării profilului genetic al probei biologice de referinţă recoltate de la numitul A. GH. (CNP ) existent în Sistemul Naţional de Date Genetice, Judiciare, cu rezultatele obţinute în urma genotipării secreţiei vaginale recoltate de la victima G.M. - rapoarte de expertiză medico-legală genetică nr.  (din 26.03.2004 şi 02.09.2005) s-au evidenţiat următoarele:

1.Profilul genetic al probei biologice de referinţă recoltate de la numitul A. GH. este inclus la markerii genetici corespunzători, în amestecul de profiluri genetice obţinut în urma genotipării materialului biologic din tamponul vaginal notat cu D58TV, prezentat în tabelul ataşat raportului de expertiză medico-legală genetică nr. din .

În urma calculelor biostatistice rezultă că numitul A. GH. are de 1.366.120.218 ori mai multe şanse să fie participant la formarea acestui amestec, decât o altă persoană necunoscută din populaţie. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populaţia caucaziană care să-1 substituie pe numitul A. GH. din acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 1.366.120.218 indivizi neînrudiţi genetic.

2. Profilul genetic al probei biologice de referinţă recoltate de la numitul A. GH. (CNP  ) existent în sistemul naţional de date genetice judiciare nu este identic pentru markerii genetici D7S820 şi CSF1PO cu profilul genetic al persoanei necunoscute de sex masculin obţinut din fracţia spermatică a tamponului vaginal, notată cu AE83S, prezentată în tabelul anexat raportului de expertiză medico-legală genetică, nr. din , existând posibilitatea unei inadvertenţe între profilul genetic obţinut în electroforegrame şi tabelul pus la dispoziţie.

3. Profilul genetic al probei biologice de referinţă recoltate de la numitul A. GH. este inclus, pentru markerii genetici corespunzători în amestecuri de profiluri genetice obţinut în urma genotipării materialului biologic din tamponul vaginal notat cu J58PVS, prezentat în tabelul ataşat raportului de expertiză medico-legală genetică cu nr. A15/12562/03 din 02.09.2005.

În urma calculelor biostatistice a rezultat că numitul A. GH. are de 78.125.000 ori mai multe şanse să fie participant la formarea acestui amestec, decât o altă persoană necunoscută din populaţie. Aceasta demonstrează că o altă persoană din populaţia caucaziană care să-1 substituie pe numitul A. GH. din acest amestec ar putea fi regăsită la un număr mai mare de 78.125.000 indivizi neîrudiţi genetic".

În urma acestor inadvertenţe constatate de către specialiştii din cadrul I.G.P.R au fost cerute lămuriri cu privire la neconcordanţele existente între raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. al Inspectoratului General al Poliţie Române, Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică şi raportul de expertiză medico-legală nr. al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici".

Prin adresa nr. din data de Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici", Laboratorul de Genetică, trimisă Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost formulat următorul răspuns:

„1. Stabilirea identităţii persoanelor care contribuie cu urme la nivelul unui corp delict se realizează prin testarea ADN a urmelor suspecte de la nivelul corpului delict şi a unor probe biologice de referinţă aparţinând victimei şi suspectului - suspecţilor.

2. în cazul de faţă, profilul de referinţă al condamnatului A. GH. s-a realizat în cadrul laboratorului Inspectoratului General al Poliţie Române folosindu-se setul standard de 16 markeri genetici.

3. La testarea corpului delict reprezentat de tamponul vaginal al victimei G.M., Laboratorul de genetică al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti a testat un număr suplimentar de markeri faţă de cei standard, respectiv un set de 16 markeri genetici specifici cromozomului Y. Aceasta, deoarece s-a constatat că markeri genetici specifici cromozomului Y pot fi de un real ajutor în stabilirea identităţii unei persoane de sex masculin suspectată a fi contribuitorul unei urme de spermă.

4. Prin urmare, s-a considerat în acest caz ca fiind extrem de utilă întreprinderea unei analize comparative avându-se în vedere toţi markeri genetici disponibili, respectiv atât markeri genetici standard de tip autozomal, cât şi cei specifici cromozomului Y. Acest lucru se poate realiza prin extinderea investigaţilor genetice asupra probei de referinţă a condamnatului A. GH..

5. S-a stabilit că extinderea testărilor genetice pentru markeri cromozomiali Y se poate efectua în cadrul Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” prin preluarea de novo a unei probe biologice de referinţă prelevată de la condamnatul A. GH., fie testarea extractului de ADN deja realizat din proba de referinţă a susnumitului-extract ADN aflat în conservare prin congelarea în laboratorul de genetică al IGPR şi care poate fi transferată prin dispoziţia instanţei către Laboratorul de genetică al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti.

În data de 15.12.2010 a fost începută urmărirea penală faţă de A. GH.

În data de 20.12.2010 învinuitului A. GH. i-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea şi a fost audiat la sediul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cu acest prilej, acesta s-a prevalat de dreptul său de a nu face nici o declaraţie în cauză.

În aceeaşi dată, în baza consimţământului său, i-a fost luată o probă de referinţă în vederea efectuării unei noi constatări tehnico-ştiinţifice ADN.

În data de 21.12.2010 a fost dispusă efectuarea unei noi constatări tehnico-ştiinţifice, de această dată în cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” Bucureşti, cu următoarele obiective:

„Compararea profilului genetic al învinuitului A. GH., fiul lui Gh. şi I., născut la 06.06.1970 în T.G., jud. Gorj, domiciliat în loc. P., jud. Gorj, cu profilul genetic al persoanei necunoscute de sex masculin căreia îi aparţin urmele de spermă de pe tamponul vaginal ridicat de la victima G.M., aşa cum a rezultat din efectuarea rapoartelor de expertiză medico - legală genetică cu nr. (din 26.03.2004 şi 02.09.2005) de către Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”.

Explicarea neconcordanţelor intervenite între raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr.  al Institutului de Criminalistică din cadrul I.G.P.R.,şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. din 02.09.2005 al Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”.”

Au fost puse la dispoziţia specialiştilor proba ADN de referinţă prelevată de la învinuitul A. GH. în data de 20.12.2010.

Potrivit raportului cu nr. din efectuat de Laboratorul de genetică al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, în urma efectuării analizelor comparative, au rezultat următoarele:

„Reanalizarea fracţiei spermatice separată din tamponul cu secreţie vaginală al victimei G.M. a pus în evidenţă un profil genetic unic complet aparţinând unei persoane de sex masculin. Între caracaterele genetice autozomale şi cromozomiale Y din profilul ADN de referinţă al numitului A. GH. si cele evidenţiate în fracţia spermatică separată din secreţia vaginală a victimei există o corespondentă perfectă la nivelul tuturor locilor analizaţi.

Din analiza statistică şi probabilistică rezultă că ipoteza Microurmele de spermă de la nivelul secreţiei vaginale prelevate de la victima G.M. conţin ADN care provine de la numitul A. GH. este de 1,36 xl021 ori mai probabilă decât ipoteza microurmele de spermă de la nivelul secreţiei vaginale prelevate de La victima minoră G.M. conţin ADN care provine de la o persoană necunoscută de sex masculin.

S-a opinat că neconcordanţa raportată de către Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. este doar aparentă, datorându-se în fapt unor profile incomplete evidenţiate în cursul investigaţiilor genetice efectuate la nivelul anilor 2003-2005.

Raportarea unor profile incomplete la acea dată are la rândul ei o explicaţie obiectivă ce ţine performanţele limitate a kiturilor comerciale de analiză genetică disponibile în urmă cu 5-7 ani".

Învinuitului A. GH. i s-a solicitat efectuarea unui test cu poligraful, acesta dându-şi consimţământul în acest sens. S-a dispus efectuarea în cauză a unei constatări tehnico-ştiinţifice privind detecţia comportamentului simulat de către specialişti din cadrul Serviciul Criminalistic al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 405353 din 22.12.2010 al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistic, Compartimentul de Detecţie Psihologică a Comportamentului Simulat, A. GH. a fost examinat cu tehnica poligraf (aparat marca Lafayette LX 4000) fiindu-i adresate trei întrebări relevante. La întrebarea Rl „Tu ai omorât-o pe G.M. ?” răspunsul lui A. GH. a fost „Nu”. La întrebarea R2 „în data de 16.06.1992 tu ai omorât-o pe G.M.?" răspunsul lui A. GH. a fost „Nu”. La întrebarea R3 „Tu ai omorât-o pe G.M. pe malul pârâului V.R.?” răspunsul lui A. GH. a fost „Nu”.

Interpretarea diagramelor poligraf a evidenţiat că răspunsurile lui A. GH. la aceste întrebări au provocat note specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice (inervare neuromusculară la nivel toracic şi abdominal, bioelectric G.S.R., tensiune arterială) evidenţiate în modificările nivelului de bază, creşteri de amplitudine şi durată ale curbei bioelectrice, modificarea tensiunii arteriale.

Expertul oficial în tehnica poligraf a formulat următoarea concluzie: „Pentru răspunsurile numitului A. GH., CNP 1700606181149, la întrebările (Rl, R2, R3) relevante ale cauzei, privind săvârşirea infracţiunilor de viol şi omor calificat, victimă G.M., s-au evidenţiat modificări semnificative care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat al subiectului”.

Au reţinut organele de urmărire penale faptul că A. GH. este autorul omorului săvârşit asupra victimei G.M. pornind de la următoarele aspecte:

1. A. GH. şi G.C. (fratele victimei) sunt ultimele persoane care au văzut victima în viaţă. După cum reiese din actele de cercetare, cei doi s-au întâlnit pe un pod construit peste pârâul în care victima spăla rufe, au discutat şi au aruncat în locul unde se afla victima un săpun pe care A. GH. îl avea asupra sa. Facem precizarea că, odată cu căutările efectuate începând cu data de 16.06.1992 în vederea descoperirii victimei şi până în data de 18.06.1992, atunci când a fost descoperit cadavrul acesteia, au fost găsite în albia râului toate obiectele de vestimentaţie spălate precum şi recipientul în care au fost spălate, însă săpunul pe care îl avea de la A. GH. nu a mai fost descoperit.

2. Potrivit raportului Institutului de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti varianta ca lui A. GH. să-i aparţină urmele din fracţia spermatică existente pe tamponul vaginal ridicat de la victimă cu prilejul autopsiei este de I,36xl021 (cu alte cuvinte de 13,6 milioane de triliarde) mai probabilă decât varianta ca urmele să-i aparţină unui alt bărbat. Raportându-ne la populaţia actuală a Terrei, posibilitatea existenţei unui alt autor este în mod practic imposibilă.

3. Învinuitul A. GH. a răspuns nesincer, având un comportament simulat, la efectuarea testului poligraf în legătură cu decesul victimei.

4. Atitudinea lui A. GH. în faţa organelor judiciare din 1992 şi până în prezent referitoare la cauza privind decesul numitei G.M.. Semnificative, în acest sens, sunt următoarele aspecte:

- în prima declaraţie, olografă, dată în cauză în data de 19.06.1992 sergentului major Fugaru Ion, a încercat să plaseze întâlnirea de pe pod cu G.C. la o altă dată decât cea reală, în condiţiile în care i-ar fi fost foarte uşor să-şi amintească data întâlnirii, având în vedere că în acea perioadă era angajat şi lucra în schimburi iar declaraţia a fost luată la un interval trei zile de la dispariţia victimei şi la o zi de la descoperirea cadavrului acesteia.

- atitudinea acestuia cu prilejul audierilor efectuate în cursul procesului penal, în instanţe atât cu prilejul soluţionării fondului dosarului privindu-1 pe Ţ.I.M., cât şi cu prilejul judecării cererii de revizuire, şi anume declaraţiile din datele de 26.01.1995 (Curtea de Apel Craiova), 21.05.2007 (Tribunalul Braşov), 07.01.2009 (Curtea de Apel Braşov) în cursul cărora a încercat, în mod constant, să inducă instanţei ideea că suspecţii ar fi nişte militari care ar fi trecut prin sat în perioada critică a dispariţiei victimei.

- încercarea lui A. GH. ca în dosarul cu nr. , pe rol la Tribunalul Braşov, să fie scos din cauză şi să nu mai fie audiat ca martor (dovadă în acest sens cererea formulată personal în faţa instanţei în care arăta că el nu poate depune mărturie nici în favoarea nici în defavoarea lui Ţ.I.M.), cu invocarea unui motiv neverosimil şi anume că nu ar vrea să piardă zilele de muncă în penitenciar.

- faptul că după începerea urmăririi penale împotriva sa nu a dorit să dea nici o declaraţie, invocând dreptul la tăcere.

Ţinând cont de toate aceste aspecte organele de urmărire penală au dedus că modalitatea în care a fost violată şi apoi ucisă victima G.M. de către învinuitul A. GH. este următoarea:

După despărţirea de G.C., A. GH. doar a simulat că se îndreaptă către casă şi, după ce a observat că fratele victimei a ajuns la şoseaua principală şi a luat o maşină câtre Târgu Jiu, s-a întors la pod şi a coborât în albia râului, unde G.M. spăla rufe.

Locul în care victima a fost violată şi ucisă nu corespunde cu locul unde victima spăla rufe în albia râului, acest loc fiind expus vederii publicului. Din acest motiv, considerăm că locul unde au fost săvârşite cele două infracţiuni este locul unde a fost descoperit cadavrul, aflat la circa 100 de metri de locul în care G.M. spăla rufe. Pentru a-şi pune în practică activitatea infracţională, A. GH. a trebuit să o ducă pe victimă până la locul respectiv, fiind posibile două variante, într-o primă variantă, ar fi putut-o imobiliza şi apoi transporta în locul respectiv, ţinându-i mâna la gură pentru a nu ţipa. în cea de a doua variantă, A. GH. a putut-o ademeni (profitând şi de imaturitatea acesteia) pentru a se deplasa spre locul faptei, mai ales că G.M. putea avea încredere în A. GH., cei doi cunoscându-se din sat, iar cu câteva momente anterioare îl văzuse pe A. GH. discutând cu fratele său mai mare şi, în plus, primise un săpun de la acesta.

Odată ajuns cu victima la locul săvârşirii infracţiunii a continuat să o lovească pe aceasta, pentru a o imobiliza, şi i-a introdus pietre în gură, pentru a nu ţipa. Apoi, a întreţinut raport sexual cu aceasta şi a asfixiat-o prin îndesarea pietrelor în gură. După acest moment, a abandonat victima şi a plecat spre propriul domiciliu.

Starea de fapt expusă în rechizitoriu a fost dovedită cu:

- raport de constatare tehnico-ştiinţifică nr. din a Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti - Serviciul Criminalistic - Compartimentul de Detecţie Psihologică a Comportamentului Simulat;

- declaraţiile martorului G.C.;

- planşă fotografică cu aspectele fixate cu ocazia conducerii în teren efectuată în data de 31.01.2011 cu numitul G.C.;

- declaraţiile martorului B.I.;

- declaraţiile martorului G. E.;

- declaraţiile martorului D.I.;

- declaraţiile martorului F. I.;

- declaraţiile martorului P. C. C.;

- declaraţiile martorului R. I.;

- declaraţiile martorului M. Gh. E.;

- declaraţiile martorului D. C.;

- declaraţiile martorului A. A.;

- declaraţiile învinuitului A. GH..

În cursul cercetării judecătoreşti s-a procedat la audierea inculpatului împrejurare în care acesta a negat săvârşirea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, menţionând că în anul 1992 în ziua în care a dispărut minora G.M. s-a întâlnit cu fratele acesteia GH. C. pe podul de la confluenţa pârâurilor Ţ. şi V.R., observând-o pe victimă în amonte unde spăla rufele, că i-a aruncat un săpun tip „Cheia” pe care îl primise la serviciu, fără a purta alte discuţii după care s-a deplasat la locuinţa proprie şi s-a odihnit până seara când a venit mama sa.

Deşi partea civilă Gherase Marin a fost citat pentru a se prezenta în instanţă şi a face dovada despăgubirilor civile solicitate cu ocazia audierii la urmărire penală, respectiv suma de 8.000 de lei, acesta nu s-a prezentat.

S-a procedat în acelaşi timp la ascultarea martorilor de la urmărire penală şi a altor persoane care puteau da relaţii în legătură cu infracţiunea dedusă judecăţii, reţinându-se printre alte aspecte că inculpatul nu a fost anterior întâlnirii cu victima şi fratele său în gospodăria martorului Z.N. (coleg de serviciu), aşa cum a susţinut în mod constant anterior şi că exista posibilitatea să revină din gospodăria proprie în albia pârâului Ţ. unde se afla minora folosind un traseu prin grădina proprie situată în prelungirea locuinţei, grădină care ajungea până în malul pârâului.

Au fost depuse în acelaşi timp la dosarul cauzei mai multe referate şi copii de pe sentinţe şi decizii penale, privind pedepsele la care a fost condamnat anterior inculpatul.

Tribunalul analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarea situaţie de fapt:

În ziua de 16.06.1992 în jurul prânzului victima G.M. în vârstă de 14 ani, provenind dintr-o familie modestă cu mulţi copii a plecat conform obiceiului de la locuinţa părinţilor(mama decedase anterior) în albia pârâului Ţ. V.R. pentru a spăla rufele.

Punctul respectiv este situat la o distanţă de aproximativ 300 de m de casă, deplasarea fiind făcută pe drumul sătesc împrejurare în care minora a fost văzută de anumite persoane.

Cele două pâraie ce traversează zona de nord a satului P., T.C. se unesc înainte de traversarea lor pe un pod rutier ce face legătura între drumul naţional DN T.-C. - T.-J. şi satul respectiv.

Ori tocmai în această zonă, de confluenţă a celor două pâraie în amonte de podul rutier zonă izolată s-a deplasat minora împrejurare în care după o anumită perioadă a fost strigată de fratele său GH. C. care hotărâse să se deplaseze în mun. T.-J. cu o maşină de ocazie ce urma să o găsească la drumul naţional.

În momentul în care cei doi discutau dinspre drumul naţional a apărut inculpatul A. GH. care a purtat un dialog cu fratele minorei GH. C. legat de cumpărarea unor baterii şi de o datorie mai veche apoi, ultimul l-a întrebat pe Avram ce are în plasa pe care o avea asupra sa, acesta răspunzând că are o pereche de cizme din cauciuc şi mai multe bucăţi de săpun pe care le primise de la serviciu.

La solicitarea martorului GH. C. inculpatul i-a dat acestuia o bucată de săpun, constatându-se ulterior că era un săpun tip „Cheia” specific perioadei respective, săpun care a fost aruncat de martor în albia pârâului unde se afla sora sa.

De menţionat este faptul că din acel moment cei doi s-au despărţit, inculpatul mergând în direcţia satului P., iar martorul în direcţia drumului naţional pentru a se deplasa în T.-J., cert fiind că aceştia sunt ultimele persoane care au văzut-o pe victima G.M..

Inculpatul şi-a continuat deplasarea pe o distanţă oarecare, după care, profitând de împrejurarea că era în orele amiezii când locuitorii satului se puteau odihni sau erau la munca câmpului(se executau lucrări de praşila porumbului) apoi fratele victimei nu se mai vedea  s-a întors deplasându-se în zona în care se afla minora G.M..

Există posibilitatea ca inculpatul să se fi deplasat la locuinţa sa şi prin grădina proprie să fi ajuns în locul unde se afla victima având în vedere pe de o parte posibilitatea redusă să fie văzut de alte persoane, iar pe de altă parte siguranţa că se putea întoarce pe acelaşi traseu.

Profitând de împrejurarea că victima îl cunoştea pe A. GH. îl văzuse şi anterior când primise săpunul şi avea încredere în el (fratele minorei GH. C. îl ajuta deseori în gospodărie pe Avram şi primea atât bani cât şi alimente), l-a însoţit pe acesta la o distanţă oarecare de locul unde spăla rufele împrejurare în care prin violenţă a fost violată după care pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii respective a omorât-o, ascunzând cadavrul prin acoperirea acestuia cu crengi din copacii aflaţi în apropiere.

Săvârşirea de către inculpat a infracţiunii de viol şi ulterior a infracţiunii de omor sunt confirmate de raportul de autopsie medico-legală efectuat în cauză de unde se reţine că săvârşirea violului a fost anterioară săvârşirii omorului pornind de la faptul că atunci când a fost violată victima era încă în viaţă(din deflorarea recentă precum şi din rezultatul frontiruilor vaginale rezultă că actul sexual a avut loc înaintea omuciderii).

În mod evident săvârşirea omorului a avut ca scop ascunderea săvârşirii violului inclusiv leziunile prezentate de victimă şi constatate cu prilejul autopsiei dovedind acest lucru.

Au fost constatate fractura unei coaste şi rupturi ale ficatului leziuni specifice realizării imobilizării victimei în scopul săvârşirii violului. Este posibil în acelaşi timp ca leziunile prezentate de victimă să fi fost produse de către inculpat cu genunchiul pentru aducerea acesteia în stare de neputinţă de a se apăra şi apoi de realizarea fără opunere a raportului sexual.

Susţinerile inculpatului în sensul că nu este autorul faptei şi că i-au fost recoltate probe de spermă în timp ce se afla deţinut în Penitenciarul T.-J., tocmai pentru a fi acuzat de infracţiunea de omor asupra victimei G.M. sunt înlăturate de probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. al I.G.P.R. Institutul de Criminalistică Serviciul de Criminalistică, adresa a I.N.M.L. „Mina Minovici” Bucureşti, raportul de expertiză medico-legală nr. a I.N.M.L.„Mina Minovici” Bucureşti privind proba A.D.N. demonstrează că între caracterele genetice autozomale şi cromozomiale Y din profilul ADN de referinţă al inculpatului A. GH. şi cele evidenţiate în fracţia spermatică separată din secreţia vaginală a victimei există o corespondenţă perfectă la nivelul tuturor locilor analizaţi.

În acelaşi timp din analiza statistică şi probabilistică rezultă că ipoteza microurmelor de spermă de la nivelul secreţiei vaginale prelevate de la victima G.M. conţin ADN care provine de la inculpatul A. GH. este de 1,36 X 1021 ori mai probabilă decât ipoteza microurmele de spermă de la nivelul secreţiei vaginale prelevate de la victima minoră G.M. conţin ADN care provine de la o persoană necunoscută de sex masculin.

Instanţa urmează să acorde o importanţă deosebită acestei probe ştiinţifice probă care poate fi coroborată nemijlocit cu alte aspecte reţinute şi care stabilesc vinovăţia inculpatului.

Inculpatul a încercat să se sustragă în permanenţă răspunderii penale privind infracţiunea săvârşită şi că este aşa o demonstrează săvârşirea în mod constant după iunie 1992 a unor infracţiuni cu un pericol social mai redus, respectiv furt calificat primind şi executând pedepse de scurtă durată în penitenciar.

Astfel după săvârşirea infracţiunii respective când se efectuau cercetări cu privire la comiterea infracţiunii de către Ţ.I.M., inculpatul săvârşeşte o infracţiune de furt calificat pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 767/17.09.1992 de Judecătoria T.-C. la 1 an şi 6 luni închisoare, fiind arestat la 07.08.1992, după care săvârşeşte din nou o infracţiune de furt calificat în paguba avutului public pentru care primeşte o pedeapsă de 2 ani închisoare şi o infracţiune de omor în anul 1995 pentru care a fost condamnat la 19 ani închisoare.

Nu trebuie înlăturat în acelaşi timp împrejurarea că atât inculpatul cât şi mama sa cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată de organele de poliţie la locuinţa din satul P. a refuzat să predea pantalonul de culoare închisă tip blug cu care acesta fusese îmbrăcat în momentul în care se întâlnise cu victima şi fratele acesteia, fiind cert că obiectul de îmbrăcăminte respectiv a fost ascuns tocmai pentru a se sustrage şi a îngreuna efectuarea cercetărilor cu privire la victima G.M..

Instanţa are în vedere în acelaşi timp că după arestarea inculpatului în luna ianuarie1995 urmare a săvârşirii unei alte infracţiuni de omor în zona respectivă nu au mai fost săvârşite infracţiuni de acest gen în condiţiile în care în perioada 1992-1995 fuseseră săvârşite trei infracţiuni de omor din care două erau cercetate cu autori necunoscuţi.

În acelaşi timp chiar dacă nu constituie o probă, trebuie avut în vedere şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. din al Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Serviciul Criminalistic, Compartimentul de Detecţie Psihologică a Comportamentului Simulat inculpatul fiind supus unui test cu poligraful, test la care a consimţit, interpretarea diagramelor poligraf evidenţiind că răspunsurile acestuia la întrebările care i-au fost adresate au provocat note specifice comportamentului simulat în traseele fiziologice (inervarea neuromusculară la nivel toracic şi abdominal bioelectric GSR, tensiune arterială), evidenţiate în modificările nivelului de bază creşteri de amplitudine şi durată ale curbei biolelectrice, modificarea tensiunii arteriale.

Dovedită fiind vinovăţia inculpatului A. GH. pentru infracţiunea de omor calificat faptă prev. şi ped. de art. 174 alin. 1-175 lit. h C.pen., urmează a se proceda la condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea cu privare orientată spre maxim, având în vedere gravitatea deosebită a faptei săvârşite, modul de comitere a acesteia, împrejurarea că fapta este în concurs cu alte infracţiuni săvârşite printre care şi o infracţiune de omor calificat şi tâlhărie.

În acelaşi timp se va proceda la aplicarea disp. art. 13 lit. a C.pen. avându-se în vedere limitele pedepsei prevăzute de lege la momentul respectiv pentru infracţiunea de furt calificat respectiv închisoarea de la 15-20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Individualizarea pedepsei trebuie să aibă ca scop determinarea şi aplicarea unei pedepse juste corecte atât sub aspectul ordinii de drept încălcate cât şi din punct de vedere al nevoi de reeducare a făptuitorului, în această manieră retribuţia justă realizează şi scopul pedepsei-cel de prevenţie generală şi specială.

Analiza criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen. este obligatorie şi trebuie făcută cumulativ având în vedere faptul că primele două criterii, dispoziţiile părţii generale ale Codului Penal şi limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia vizează legalitatea operaţiunilor de individualizarea juridică şi trebuie insistat asupra celorlalte criterii, respectiv gravitatea faptei săvârşite, persoana făptuitorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Faţă de aceste aspecte în baza art. 174 alin. 1-175 lit. h C.pen. cu aplicarea art. 13 lit. a C.pen. va fi condamnat inculpatul A. GH. la 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor complementare prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., după executarea pedepsei principale.

Se va constata că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare în baza art. 208-209 lit. a, e C.pen. prin sentinţa penală nr. 767/17.09.1992 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr. 5597/1992, rămasă definitivă prin nerecurare; la 2 ani închisoare în baza art. 208-209 lit. e C.pen. raportat la art. 224 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen. şi art. 37 lit. b C.pen. prin sentinţa penală nr. 1145/25.05.1995 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr. rămasă definitivă prin neapelare; la 19 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a şi b C.pen. în baza art. 174-176 lit. b C.pen., art.211 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. pronunţată de Tribunalul Gorj prin sentinţa penală nr. 86/15.09.1995 în dosarul nr. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 202/09.09.1996 a Curţii de Apel Craiova; la 5 ani şi 1 (una) lună în baza art. 208 alin. 1 şi 4 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a şi g C.pen., art. 86 alin. 1 şi art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C.pen., art. 37 lit. a şi b C.pen. şi art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pen. prin sentinţa penală nr. 139/17.03.2011 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr. 527/317/2011 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1093/22.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar.

Vor fi descontopite pedepsele aplicate inculpatului şi vor fi repuse în individualitatea lor respectiv: 1 an şi 6 luni (sentinţa penală nr. 767/17.09.1992 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr. 5597/1992, rămasă definitivă prin nerecurare); 2 ani (sentinţa penală nr. 1145/25.05.1995 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr. 2664/1995 rămasă definitivă prin neapelare); 18 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a şi b C.pen.; 6 ani închisoare şi sporul de 1 an (sentinţa penală nr. 86/15.09.1995 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 2207/1995 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 202/09.09.1996 a Curţii de Apel Craiova); la 5 ani şi 1 (una) lună; 1 an şi 2 ani (sentinţa penală nr. 139/17.03.2011 a Judecătoriei T.-C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1093/22.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.  .

Se va constata că prin sentinţa penală nr. 128/14.09.1999 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. a fost admisă cererea de contopire pedepse formulată de condamnatul A. GH., fiind contopite pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 86/1995 a Tribunalului Gorj şi sentinţa penală nr. 1145/1995 a Judecătoriei T.-C. în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare care a fost sporită cu 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 36 C.pen. raportat la art. 34 lit. b-art. 35 alin. 3 C.pen. vor fi contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen. pe care o sporeşte cu 2 ani, urmând ca inculpatul A. GH. să execute în total 22 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., după executarea pedepsei principale şi se vor interzice drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen. pe durata prevăzută de art. 71 C.pen.

Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 alin. 1 C.pen. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată respectiv: 18.08.1992-31.05.1993; 31.01.1995-21.07.2009; 01.02.2011 - până la zi.

Vor fi anulate mandatele de executare emise în baza sentinţelor penale anterioare şi se va dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 22 ani închisoare.

Va fi respinsă cererea părţii civile privind acordarea de despăgubiri civile, ca nefiind dovedită.

 Inculpatul urmează să fie obligat la cheltuieli judiciare statului în sumă de 4.500 lei din care suma de 3.000 lei cheltuieli judiciare determinate de efectuarea urmăririi penale şi suma de 500 lei onorariu apărător oficiu care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Gorj.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 174 alin. 1-175 lit. h C.pen. cu aplicarea art. 13 lit. a C.pen. condamnă inculpatul A. GH., fiul lui Gh. şi I., născut la data de în T.-C. jud. Gorj, cu ultimul domiciliu în localitatea P.-T.-C., la 20 de ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor complementare prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., după executarea pedepsei principale.

Constată că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare în baza art. 208-209 lit. a, e C.pen. prin sentinţa penală nr. 767/17.09.1992 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr.  , rămasă definitivă prin nerecurare; la 2 ani închisoare în baza art. 208-209 lit. e C.pen. raportat la art. 224 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 41-42 C.pen. şi art. 37 lit. b C.pen. prin sentinţa penală nr. 1145/25.05.1995 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr. rămasă definitivă prin neapelare; la 19 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară prevăzută de art. 64 lit. a şi b C.pen. în baza art. 174-176 lit. b C.pen., art.211 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. b C.pen. pronunţată de Tribunalul Gorj prin sentinţa penală nr. 86/15.09.1995 în dosarul nr. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 202/09.09.1996 a Curţii de Apel Craiova; la 5 ani şi 1 (una) lună în baza art. 208 alin. 1 şi 4 raportat la art. 209 alin. 1 lit. a şi g C.pen., art. 86 alin. 1 şi art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a şi art. 34 lit. b C.pen., art. 37 lit. a şi b C.pen. şi art. 320 ind. 1 alin. 7 C.pen. prin sentinţa penală nr. 139/17.03.2011 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1093/22.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în acelaşi dosar.

Descontopeşte pedepsele aplicate inculpatului şi le repune în individualitatea lor respectiv: 1 an şi 6 luni (sentinţa penală nr. 767/17.09.1992 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr.  , rămasă definitivă prin nerecurare); 2 ani (sentinţa penală nr. 1145/25.05.1995 pronunţată de Judecătoria T.-C. în dosarul nr. rămasă definitivă prin neapelare); 18 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a şi b C.pen.; 6 ani închisoare şi sporul de 1 an (sentinţa penală nr. 86/15.09.1995 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. rămasă definitivă prin decizia penală nr. 202/09.09.1996 a Curţii de Apel Craiova); la 5 ani şi 1 (una) lună; 1 an şi 2 ani (sentinţa penală nr. 139/17.03.2011 a Judecătoriei T.-C., rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1093/22.06.2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.  .

Constată că prin sentinţa penală nr. 128/14.09.1999 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. a fost admisă cererea de contopire pedepse formulată de condamnatul A. GH., fiind contopite pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 86/1995 a Tribunalului Gorj şi sentinţa penală nr. 1145/1995 a Judecătoriei T.-C. în pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare care a fost sporită cu 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 36 C.pen. raportat la art. 34 lit. b-art. 35 alin. 3 C.pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 20 de ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen. pe care o sporeşte cu 2 ani, urmând ca inculpatul A. GH. să execute în total 22 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen., după executarea pedepsei principale.

Interzice inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.pen. pe durata prevăzută de art. 71 C.pen.

Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza art. 88 alin. 1 C.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată respectiv: 18.08.1992-31.05.1993; 31.01.1995-21.07.2009; 01.02.2011 - până la zi.

Anulează mandatele de executare emise în baza sentinţelor penale anterioare şi dispune emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa de 22 ani închisoare.

Respinge cererea părţii civile privind acordarea de despăgubiri civile, ca nefiind dovedită.

Obligă inculpatul la cheltuieli judiciare statului în sumă de 4.500 lei din care suma de 3.000 lei cheltuieli judiciare determinate de efectuarea urmăririi penale şi suma de 500 lei onorariu apărător oficiu care va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti către Baroul Gorj.

Cu apel.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 13 Decembrie 2011, la Tribunalul Gorj.

Domenii speta

Spete similare