Plângere contravenţională

Hotărâre din 20.05.2010


Petentul T.A., în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea, a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de contravenţie.

Motivând plângerea a arătat că a fost sancţionat  cu amendă contravenţională în cuantum de 300 lei şi reţinerea permisului de conducere, întrucât la data de 03.10.2009, în timp  ce circula pe raza comunei Măciuca, judeţul Vîlcea, ar fi efectuat manevra de depăşire a unui alt autovehicul într-o curbă periculoasă semnalată prin marcaj longitudinal continuu, situaţie nereală întrucât a efectuat depăşirea unui utilaj care încărca un autovehicul avariat dar numai in momentul in care agentul de poliţie i-a permis să efectueze această manevră, pentru ca după efectuarea depăşirii acelaşi agent de poliţie să-l oprească şi să-l sancţioneze. Pe lângă faptul că situaţia reţinută este nereală, procesul-verbal a fost întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art. 16 din O.G. nr.2/2001 întrucât nu s-a precizat pentru care dintre fapte a fost sancţionat, aceea de a fi depăşit un tractor anterior utilitarei sau depăşirea utilitarei, au fost încălcate dispoziţiile art.19 din O.G. nre.2/2001, procesul-verbal nefiind semnat de un martor.

În apărare, agentul constatator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, motivând  că actul sancţionator a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de fond si formă prevăzute de O.G.nr.2/2001, că acest act generează o prezumţie relativă de adevăr cu privire la menţiunile pe care le cuprinde, făcând dovada deplină a situaţiei de fapt şi încadrării in drept până la proba contrară şi că numai lipsa menţiunilor prevăzute la art.17 din O.G. nr.2/2001 atrage nulitatea absolută, ceea ce, în speţă, nu se invocă.

Pentru soluţionarea cauzei s-au administrat probatorii scrise, fiind comunicat de către intimat materialul probator ce a stat la baza  întocmirii procesului-verbal de contravenţie, constând în  raport de reţinere permis de conducere (f.19 verso), adresa de înştiinţare nr. 883171/09.10.2009 emisă de I.P.J.Vîlcea (f.20), raport nr. 612037/04.10.2009 emis de Postul de Poliţie Măciuca (f.20 verso) şi proba testimonială  (f.28).

Instanţa a reţinut, pe baza materialului probator, că,  prin  procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 0524140/ 03.10.2009, petentul  a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 300 lei, 5 puncte penalizare şi suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, întrucât a efectuat o manevră de depăşire a unui alt autovehicul într-o curbă periculoasă, semnalizată prin marcaj continuu  longitudinal, împiedicând trecerea autoturismului care venea din sens opus, apreciind agentul constatstor că au fost întrunite condiţiile art. 45 alin.4 din O.U.G. nr.195/2002.

Procesul-verbal de contravenţie a fost însă considerat de instanţă ca fiind întocmit cu încălcarea dispoziţiilor art.16 din O.G. nr.2/2001.

Astfel, agentul constatator a invocat dispoziţiile art.45 alin.4  din OUG 195/2002, republicată, instanţa apreciind că intenţia agentului constatator a fost de areproşa manevra de depăşire descrisă de art.45 alin.1 deşi a consemnat alin.4 al art.45 care prevede situaţia în care nu se poate reţine ca fiind depăşire o anumită manevră, însă sancţiunea aplicată a vizat o altă faptă,  neacordarea priorităţii de trecere vehiculelor care au acest drept, faptă sancţionată de art.100 alin.3 lit.c din OUG 195/2002, republicată, agentul consemnând greşit şi actul normativ sancţionator ca fiind H.G. nr.1391/2006.

În aceste condiţii nu se poate stabili pentru care dintre cele două fapte a fost sancţionat contravenientul, pentru aceea de a fi depăşit pe sector de drum marcat cu linie continuă, care pare să fie cea reţinută în sarcina petentului aşa cum rezultă din descrierea făcută de agentul constatator, sau pentru cea pentru care s-a aplicat sancţiunea,  aceea de a nu fi acordat prioritate de trecere, fapte sancţionate în mod diferit.

Această contradicţie determină punerea contravenientului în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul la apărare prin necunoaşterea faptei care i se reproşează şi se încalcă astfel dispoziţiile art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul la un proces echitabil prin informarea acuzatului asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.

Faţă de aceste considerente, instanţa a apreciat vădit întemeiată cererea petentului şi a admis plângerea cu consecinţa anulării procesului-verbal de contravenţie.