Daune morale în cazul infracţiuni de ultraj

Hotărâre din 14.04.2010


2. acordarea de daune morale în cazul infracţiunii de ultraj

Prin rechizitoriul înregistrat la 12.10.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bălceşti a trimis în judecată pe inculpaţii P.G. şi P.A., din comuna Ghioroiu, satul Ghioroiu, judeţul Vâlcea, faţă de care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru comiterea infracţiunilor de ultraj prev. de art.239 alin.1,5 C.pen. şi sfidarea organelor judiciare prev. de art.2721C.pen.

S-a învederat în cuprinsul actului de dispoziţie enunţat că, la 24.03.2009, în jurul orelor 1200, respectiv 1230, agentul de poliţie M.G. s-a deplasat la domiciliul inculpaţilor P.G. şi P.A. pentru a le înmâna citaţii de prezentare în ziua de 26.03.2009 în dosarele nr.292/P/2009, 383/P/2009 şi 384/P/2009, ulterior conexate, unde aveau calitatea de făptuitori. Ajuns la locuinţa acestora, i-a apelat să vină la poartă şi, când le-a adus la cunoştinţă motivul, inculpata P.A. a început să-i adreseze injurii, cuvinte insultătoare şi ameninţări cu moartea, iar inculpatul P.G. s-a îndreptat ameninţător cu furca ce o avea în mână, aducându-i la fel injurii, expresii insultătoare şi ameninţări cu moartea. Pe drum, în imediata apropiere a locului faptei, se afla martora G.A. care, văzând ce se întâmplă şi cunoscând caracterul violent al inculpaţilor, l-a sfătuit pe agentul de poliţie să fugă din calea lor, aceasta fiind la rândul ei insultată şi ameninţată.

În realizarea atribuţiilor ce le revin potrivi legii, poliţiştii sunt învestiţi cu exerciţiul autorităţii publice să invite la sediul poliţiei persoanele a căror prezenţă este necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor revenite, prin aducerea la cunoştinţă, în scris, a scopului şi motivului invitaţiei, astfel că faptele inculpaţilor au adus atingere nu doar valorilor sociale privind onoarea, reputaţia şi libertatea psihică a părţii vătămate M.G., ci în special autorităţii publice, relaţiilor sociale referitoare la prestigiul funcţiei, la libertatea şi integritatea fizică a poliţistului învestit cu exerciţiul autorităţii publice.

Întrucât emiterea şi comunicarea citaţiilor pentru dosare aflate în curs de cercetare penală constituie obiect al activităţii de poliţist, organ de cercetare penală, faptele de insultă şi ameninţare la adresa părţii vătămate G.M. cu ocazia prezentării la domiciliul învinuiţilor pentru îndeplinirea procedurii de citare în mai multe dosare penale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de ultraj şi sfidare a organelor judiciare prev. de art.239 alin.1,5 C.pen. şi art.2721C.pen.

S-a menţionat că inculpaţii au avut o atitudine necorespunzătoare în faza de urmărire penală, refuzând în mod repetat să se prezinte la parchet pentru audieri şi să li se expună materialul de urmărire penală, iar atunci când s-au înfăţişat au dat dovadă de un comportament recalcitrant, au îngreunat activitatea şi au refuzat să semneze orice proces-verbal.

De asemenea, s-a arătat că inculpaţii sunt cunoscuţi ca persoane violente, capabile să-şi pună în aplicare ameninţările, iar în momentul descinderii agentului de poliţie la domiciliu au reacţionat ca atare, refuzând să semneze de primire citaţiile sub pretextul că acesta nu le reparase un gard stricat de concetăţeanul Gavrilă Marian după cum se angajase. Periculozitatea inculpaţilor şi implicit temerea părţii vătămate pentru integritatea sa fizică se deduce însă nu numai din modul în care s-au manifestat în cadrul conflictului, dar şi din multitudinea de dosare penale în care au fost sancţionaţi administrativ pentru acte de violenţă fizică şi verbală, nesocotirea obligaţiei de plată a amenzilor administrative stabilite în sarcina lor şi perseverenţa în aceleaşi gen de fapte antisociale. Mai mult, din fişa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul P.G. este cunoscut cu antecedente penale, figurând condamnat la o pedeapsă de un an închisoare pentru art.180 alin.2 şi 192 C.pen., aplicată prin sentinţa penală nr.165/27.01.1998 a Judecătoriei Drăgăşani, şi la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare pentru încălcarea prevederilor din Decretul nr.328/1966, prin sentinţa penală nr.1095/19.11.1998 a aceleiaşi judecătorii.

În final s-a precizat că partea vătămată G.M. face parte din structurile judiciare, fiind agent şef în cadrul Postului de poliţie Ghioroiu, aspect reliefat de adresa nr.129446 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Vâlcea.

La stabilirea cadrului infracţional expus s-au avut în vedere plângere penală, declaraţiile făptuitorilor în calitate de învinuiţi, declaraţiile părţilor vătămate şi ale martorilor audiaţi.

În cursul cercetării judecătoreşti s-au administrat direct şi nemijlocit, cu respectarea reglementărilor în vigoare, cvasimajoritatea probelor produse în faza de urmărire penală, precum şi cele suplimentar ordonate, constând în adrese comunicate de diverse instituţii (filele 8, 16-19, 27, 32, 42, 43  dosar).

La termenul de judecată din 30 octombrie 2009, premergător citirii actului de sesizare, partea civilă G.M. a declarat că îşi menţine integral pretenţiile afirmate în timpul urmăririi penale, anume de obligare a inculpaţilor la plata sumei de 20.000 lei, cu titlu de despăgubiri pentru daunele morale suferite.

Examinând coroborat ansamblul probator administrat, instanţa a reţinut în fapt că la 24.03.2009, agentul de poliţie G.M., cu atribuţii de organ de cercetare penală, s-a deplasat la domiciliul inculpaţilor P.G. şi P.A. din comuna Ghioroiu pentru a le înmâna mai multe citaţii prin care erau invitaţi la audiere în dosarele penale nr.292/P/2009, 383/P/2009 şi 384/P/2009 ale parchetului local. Strigaţi la poartă, inculpaţii au ieşit pe rând în faţa locuinţei şi, în momentul când li s-a adus la cunoştinţă motivul prezenţei, au refuzat să semneze actele de procedură, proferând la adresa agentului de poliţie şi a familiei sale o serie de cuvinte şi expresii jignitoare, vulgare şi indecente, ameninţări cu moartea şi cu alte violenţe fizice. Tot atunci, intrigat şi mai tare, inculpatul P.G. a început să gesticuleze ameninţător cu furca ce o avea în mână, îndreptând-o repetat cu colţii spre acesta. În încercarea de a sări în ajutorul agentului de poliţie, numita G.A., în trecere pe drumul sătesc, l-a tras de mână şi l-a sfătuit pe acesta să plece grabnic de acolo, ambii fiind alergaţi pe o distanţă de câţiva zeci de metri, drăcuiţi şi injuriaţi, ameninţaţi cu fapte agresive.

În drept, acţiunea inculpaţilor P.G. şi P.A., soţ şi soţie, de a aduce în mod direct ameninţări cu moartea şi cu acte de violenţă fizică părţii vătămate G.M., agent de poliţie în cadrul Postului de Poliţie Ghioroiu, învestit cu atribuţii de organ de cercetare penală, în timp ce acesta se afla în exercitarea atribuţiilor de serviciu, având ca rezultat lezarea respectului datorat autorităţii de stat, decredibilizarea şi afectarea prestigiului de care se bucură, dar şi crearea unei stări de temere reală şi serioasă, de natură a încălca puternic libertatea morală a funcţionarului respectiv, rezultat pe care ambii l-au urmărit şi acceptat deopotrivă, se circumscrie obiectiv şi subiectiv în conţinutul juridic al infracţiunii de ultraj, varianta agravată prev. de art.239 alin.1,5 C.pen.

Acţiunea inculpaţilor de a întrebuinţa, în contextul împrejurărilor mai sus evocate, cuvinte şi expresii triviale şi vexatorii, susceptibile ex re de a distorsiona onoarea şi demnitatea părţii vătămate, preţuirea de sine, stima şi consideraţia de care se bucură în rândul comunităţii, a colectivului unde îşi desfăşoară activitatea profesională, precum şi gesturile deosebit de ameninţătoare la adresa integrităţii fizice ale unuia dintre aceştia se încadrează în tiparul normativ al infracţiunii de sfidare a organelor judiciare prev. de art.2721 C.pen.

În virtutea principiului inevitabilităţii, inculpaţii vor trebui să răspundă penal pentru infracţiunile comise şi să suporte în scop represiv -educativ tratamentul sancţionator prescris de textele incriminatoare încălcate.

La alegerea şi proporţionalizarea pedepselor retributive s-a ţinut seama de dispoziţiile penale cu caracter generale, limitele speciale fixate, gradul concret de pericol social al faptelor, dedus din modul, mijloacele şi circumstanţele reale de săvârşire, vârsta şi ocupaţia inculpaţilor, gradul limitat de pregătire intelectuală, situaţia civilă şi familială, precaritatea mijloacelor de trai, viciul alcoolului de care suferă, comportamentul agresiv şi în general negativ afişat în mediul în care trăiesc, reliefat în mare măsură de condamnările cu care figurează în cazierul judiciar, amenzile administrative aplicate prin ordonanţele parchetului pentru conflicte similare, atitudinea procesuală total nesinceră, lipsa de colaborare cu autorităţile judiciare, în faţa cărora s-au prezentat numai după adoptarea soluţiei procedurale extreme de aducere cu mandat şi au afişat o conduita inadecvată, neconcordantă celor mai elementare reguli de civilizaţie şi bun simţ, ireverenţioasă, recalcitrantă şi ofensatoare, de permanentă ultragiere.

Prin prisma criteriilor de particularizare enumerate, instanţa s-a orientat spre aplicarea unor pedepse privative de libertate, în cuantum care să asigure restabilirea ordinii de drept şi respectarea pe viitor a normelor penale în vigoare, prevenirea comiterii de noi infracţiuni.

Determinat de pluralitatea de fapte existentă, regimul sancţionator de ansamblu a fost ce al cumulului juridic, consacrat de art.34 lit.b C.pen., sens în care a dispus aplicarea pedepsei închisorii rezultante de un an şi 6 luni în cazul inculpatului P.G. şi de un an în cel al inculpatei P.A.

Raportat la antecedentele penale înregistrate, manifestările agresive de o mai mare amploare la care s-a dedat în altercaţia iscată, executarea se va realiza de către inculpatul P.G. în regim de detenţie, în concordanţă cu art.57 C.pen.

La prima abatere de natură penală şi, deci, cu statutul de infractor primar, având un copil minor în vârstă de numai 6 ani din relaţia de căsătorie încheiată cu celălalt inculpat, elev la şcoala primară din localitate, de a cărui supraveghere, pază, creştere şi îngrijire se ocupă în exclusivitate, inculpata P.A. a beneficiat de prevederile art.81 C.pen., privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani. Totodată, a atras atenţia acesteia asupra revocării suspendării în caz de nesocotire a exigenţelor art. 83 C.pen.

Corelativ, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la terminarea executării pedepsei închisorii sau considerării ca executată a acesteia, inculpaţilor le-au fost interzise, cu titlu accesoriu, drepturile civile şi politice enumerate de art.64 lit. a, teza a II-a, şi art.64 lit.b C.pen., mai exact dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat.

Având în vedere măsura de individualizare luată faţă de inculpata P.A. în privinţa pedepsei principale, efectele pedepsei secundare au fost suspendate în mod asemănător, conform statuărilor art.71 alin.5 C.pen.

Legat de latura subsidiară a procesului, potrivit art.998 -999 C.civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală, neglijenţa sau imprudenţa s-a ocazionat, a-l repara.

În speţă, ofensele proferate în public de cei doi inculpaţi indiscutabil că au provocat părţii civile anumite suferinţe psihice, pentru că au modificat echilibrul de respectabilitate socială al acesteia, stima, consideraţia şi aprecierea în rândul cetăţenilor, mai cu seamă din perspectiva funcţiei îndeplinite, imaginea favorabilă pe care şi-a construit-o de-a lungul timpului. Pe de altă parte, insultele aduse au dezonorat-o ca persoană,  i-au afectat, aşa cum s-a afirmat anterior, sentimentul de preţuire morală pe care orice persoană îl are despre sine însăşi, în baza calităţilor şi însuşirilor individual atribuite.

Aşadar, condiţiile răspunderii civile delictuale fiind îndeplinite, repararea prejudiciului produs prin fapta ilicită se impune cu prisosinţă, motiv pentru care instanţa a obligat inculpaţii, în solidar. La 1.000 lei compensaţii pecuniare.

Faţă de modul de soluţionare a cauzei, ce evidenţiază culpa infracţională şi procesuală a inculpaţilor, în acord cu art.191 C.proc.pen., aceştia au fost obligaţi finalmente la câte 200 lei cheltuielile judiciare către stat.

~ 1 ~