Stabilire domiciuliu copil minor în străinătate

1.stabilire domiciliu copil minor în străinătate pe cale de ordonanţă preşedinţială

 Prin cerere înregistrată sub nr., la data de ….., reclamantul P.G., cu domiciliul în Provincia Messina, Santa Stefano di Camastra, str.Collegio, nr.11, Italia, şi reşedinţa în comuna Măciuca, satul Botorani, judeţul Vâlcea, a chemat în judecată pe pârâta D.D., din comuna Măciuca, satul Popeşti, judeţul Vâlcea pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, stabilirea locuinţei minorilor P.C. şi P.A., ambii născuţi la 05.10.2006, la domiciliul să mai sus indicat.

 S-a susţinut de către reclamant în cuprinsul actului de procedură efectuat că a intrat în concubinaj cu pârâtă încă din anul 2005, relaţie din care au rezultat minorii sus numiţi, aflaţi în întreţinerea sa exclusivă până în luna marte 2010, când au venit împreună în comuna Măciuca pentru a participa la înmormântarea unei rude a acesteia. Imediat după aceea,  pârâta a  plecat cu minorii din imobilul în care locuiau ori de câte ori vin în România la fratele ei din localitate, refuzând să-l însoţească în Italia. De asemenea, s-a menţionat că atmosfera în familie s-a înrăutăţit de ceva timp din cauză că aceasta a început să consume în exces băuturi alcoolice şi, nemaiavând controlul asupra faptelor şi activităţilor sale, poate pune în pericol oricând viaţa şi sănătatea minorilor. Mai mult, prin întârzierea prezenţei la grădiniţă unde sunt înscrişi, le va afecta considerabil educaţia şi pregătirea preşcolară. În final s-a arătat că pârâta se află în imposibilitatea de a oferi condiţii materiale şi morale pentru cei doi copii, că a manifestat în permanenţă un total dezinteres în creşterea, educarea şi supravegherea lor, această sarcină revenindu-i în exclusivitate, fapt ce i-a ataşat şi mai mult de el.

Cererea s-a fundamentat pe dispoziţiile art.100, 101 C.fam., 581 C.proc.civ. şi s-a  timbrat conform reglementărilor în materie (fila 6 dosar).

În dovedire reclamantul a administrat probatorii scrise, depunând, în copie sau original, certificatul de rezidenţă în România, o plângere penală adresată procurorului din cadrul Tribunalului Mistretta, adresa nr.661.511/30.03.2010 emisă de Postul de Poliţie al comunei Măciuca, un referat de anchetă socială întocmit de Serviciul de autoritatea tutelară din cadrul Primăriei Măciuca, declaraţia extrajudiciară a numitului Deaconu Marian, referate de serviciu ale poliţiei din San Stefano di Camastra, cererea de decădere din drepturile părinteşti şi de încredinţare a minorilor de pe rolul Tribunalului din Messina, respectiv proba testimonială concretizată în audierea a doi martori (filele 15-18, 23-46, 59, 60 dosar).

În apărare, prin întâmpinarea de la fila 10 dosar, fără a specifica în mod expres, dar deductibil din întreg conţinutul expus, pârâta s-a opus cererii reclamantului, relatând că acesta obişnuia să lipsească de acasă sau să vină la ore foarte târzii, în avansată stare de ebrietate, să manifeste un comportament violent şi provoace tot felul de scandaluri în care o bătea şi îi aducea insulte, scene de multe ori petrecute în prezenţă celor doi minori. A învederat că reclamantul are o proastă reputaţie în ţara sa şi din cauza temperamentului impulsiv a creat o atmosferă tensionată în familie, traumatizantă pentru aceşti doi copii, cărora le-a insuflat o atitudine ostilă faţă de persoana ei, iar în cursul lunii martie 2010, când au venit în România la decesul tatălui, a lovit-o din nou şi a izgonit-o din locuinţa comună, fiind nevoită să ceară autorităţilor din Rm. Vâlcea luarea unei măsuri de protecţie socială. A precizat în încheiere că a intentat în faţa instanţelor judecătoreşti din Italia o acţiune de încredinţare a minorilor care a rămas în faza de pronunţare.

Probatorial a anexat un certificat medico-legal, adeverinţe eliberate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea, o cerere de încredinţare adresată Judecătoriei Bălceşti, un proces -verbal de contravenţie, diploma de bacalaureat şi de absolvire a unei şcoli profesionale, uzând similar de depoziţia unui martor (filele 12, 13, 49, 52-54, 61 dosar).

Examinând coroborat ansamblul probelor produse în cauză, instanţa a reţiunt că, în anul 2005, în timp ce se afla la muncă în străinătate, pârâta, cetăţean român, divorţată şi cu un minor lăsat în îngrijirea unui frate, a intrat în concubinaj cu reclamantul, cetăţean italian, stabilindu-şi domiciliul comun la locuinţa acestuia din Santa Stefano di Camastra, Provincia Messina. Relaţia de convieţuire din care s-au născut la 05.10.2006 alţi doi copii, ambii cu paternitatea recunoscută oficial, a decurs normal până la începutul anului 2007, când pârâta a început să consume băuturi alcoolice şi să provoace pe fondul stării de ebrietate în care ajungea altercaţii şi conflicte de intensitate, cu violenţe fizice şi verbale, accese de furie şi de plâns, distrugeri de bunuri, unele aplanate numai la intervenţia agenţilor de poliţie. Incapabilă să lupte împotriva viciului beţiei de care suferea, aceasta a continuat să-şi neglijeze treburile gospodăreşti, să nu mai asigure menajul în familie, locuinţa fiind ţinută adeseori în dezordine şi insalubră, precum şi să nu mai acorde atenţia cuvenită celor doi minori, în primele luni de viaţă, de igiena, alimentaţia şi sănătatea lor ocupându-se în special rudele reclamantului. Cu justificarea că pârâta i-ar pune în pericol pe minori prin relele tratamente aplicate, prin ameninţări, agresiuni fizice şi verbale, la 16.02.2009, reclamantul s-a adresat Tribunalului din Messina, solicitând decăderea acesteia din drepturile părinteşti şi atribuirea exclusivă a tutelei, cu consecinţa reglementării programului şi modalităţii de vizită, iar în subsidiar dispunerea măsurii încredinţării în favoarea sa. În cursul lunii martie 2010, părţile au venit cu copii în România, mai exact în comuna Măciuca, pentru a participa la înmormântarea tatălui pârâtei, locuind în imobilul cumpărat de firma reclamantului în aceeaşi localitate. Imediat după eveniment, ca urmare a unui alt conflict, soldat cu violenţe fizice şi geamuri sparte, pârâta a părăsit locuinţa împreună cu copii, refuzând să se întoarcă în Italia. Din 31.03.2010, aceasta beneficiază de găzduire într-un adăpost pus la dispoziţie pe o perioadă de 3 luni de Centrul pentru victimele violenţei în familie din municipiul Rm. Vâlcea.

Conform art.8 din Regulamentul Consiliului Europei nr.2201/2003, cunoscut sub denumirea de Regulamentul Bruxelles II bis, în materia răspunderii părinteşti, sub aspect procedural, competenţa revine instanţelor judecătoreşti din statul membru în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită.

Prin excepţie de la această regulă imperativ fixată, art.20 din regulamentul enunţat stipulează că orice instanţă a unui stat membru poate să ia măsuri provizorii, inclusiv de protecţie, potrivit legii naţionale, în privinţa unui copil situat pe teritoriul său, chiar dacă o altă instanţă a unui stat membru ar fi îndrituită să rezolve substanţa aplicării, cu alte cuvinte, cauza principală.

În accepţiunea art.100 C.fam., care se coroborează cu dispoziţiile art.14 din Decretul 31/1954 referitoare la domiciliu, copilul minor locuieşte la părinţii săi. Dacă părinţii nu locuiesc împreună aceştia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui. În caz de neînţelegere între părinţi, va hotărî instanţa de judecată, ţinând seama de interesele minorului.

De principiu, în ipoteza unor atari disensiuni, domiciliul copilului se stabileşte pe calea dreptului comun, însă, ori de câte ori interesele acestuia se află în primejdie gravă, pentru că părintele în custodia de facto căruia se află refuză sau îşi neglijează îndatoririle ce-i incumbă, are o purtare abuzivă, manifestă o conduită negativă, reprobabilă, se poate recurge la ordonanţa preşedinţială reglementată de art.581 C.proc.civ., cea mai rapidă cale procesuală de tranşare provizorie a unui litigiu care nu mai suferă amânare.

În speţă, probele administrate au relevat că minorii P.C. şi P.A. au locuit până la mijlocul lunii martie 2010 în Provincia Messina din Italia, unde s-a născut şi s-au deprins cu un anumit mod de viaţă, cu o anumită bunăstare materială şi un confort locativ, unde au iniţiat prietenii şi relaţii corespunzătoare vârstei cu rudele reclamantului şi alte persoane apropiate familiei, vorbind limba acestui stat şi frecventând cursurile unei unităţi de învăţământ preşcolare.

Or, în condiţiile în care pârâta se confruntă actualmente cu probleme serioase de natură financiară, nereuşind să-şi găsească un loc de muncă care să-i permită să obţină veniturile necesare subzistenţei, procurării mijloacelor de trai, nu deţine un spaţiu de coabitare, de la data plecării din comuna Măciuca acesta locuind într-un adăpost oferit pe durată determinată de centrul pentru victimele violenţei în familie, şi prezintă un comportament vicios, dezechilibrat din punct de vedere psihic, evidenţiat cu claritate de referatele de serviciu întocmite de Postul de Poliţie din San Stefano di Camastra, interesul superior al celor doi copii minori este indubitabil de a se întoarce de urgenţă în vechiul habitat, unde li se poate asigura un mediu adecvat pentru o creştere şi educare normale, un climat de linişte, stabilitate şi securitate.

Certamente minorii se află la o vârstă fragedă, iar ideea generală este că la gradul acesta de maturitate sentimentele de iubire şi afecţiune sunt mai puternice faţă de mamă.

Un astfel de criteriu, singular fiind, nu are cum să prevaleze însă, putând fi luat în calcul doar într-un context mai larg de împrejurări şi circumstanţe, care conjugate să garanteze material şi moral dezvoltarea în deplină siguranţă a minorului. 

Pe de altă parte, probele cauzei au demonstrat că între părinţi şi copii există un ataşament reciproc, în pofida atitudinii noncoforme regulilor de convieţuire socială pe care pârâta o adoptă adeseori, a neglijenţelor exercitate în supravegherea şi îngrijirea lor.

Prin prisma considerentelor exprimate, instanţa a apreciat ca îndeplinite exigenţele textului de lege ultim citat, respectiv starea de urgenţă, caracterul vremelnic al măsurii şi neprejudecarea fondului, urmând să ordone stabilirea domiciliului minorilor la locuinţa reclamantului din Italia, până la definitivarea procesului de decădere din drepturi părinteşti, respectiv de încredinţare, în curs de derulare la Tribunalul specializat în probleme de familie din Messina.

Mai trebuie adăugat că, circumscrisă art.3 din Convenţia de la Haga din 1980, acţiunea pârâtei de a reţine pe minori pe teritoriul statului român fără acceptul reclamantului are un evident caracter ilicit, art.317 bis din Codul italian conferind autoritatea de drept unitar ambilor părinţi, aşa încât deciziile privind modul de creştere, educare şi îngrijire a copilului nu puteau fi luate decât împreună, de comun acord.

Ca urmare a nesocotirii acestei norme, pentru aducerea minorilor în reşedinţa obişnuită din Italia, reclamantul avea la îndemână şi procedura reglementată de convenţie, similară întrucâtva ordonanţei preşedinţiale din legislaţia internă, având în vedere celeritatea de 6 săptămâni impusă pentru soluţionare.

~ 1 ~

Domenii speta

Spete similare