Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3,...

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Neamţ prin care s-a dispus punerea

în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în

judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea

infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art.

 215 al. 1, 2, 3, 4 şi 5 Cod penal cu aplicarea

 art. 41 al. 2 Cod penal.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală,

raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală,

au fost achitaţi  inculpaţii pentru săvârşirea

infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de

 art. 215 al. 1, 2, 3, 4 şi 5 Cod penal cu

aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

În condiţiile în care la data emiterii

cecurilor, administratorul părţii civile

cunoştea că societatea emitentă nu avea disponibilul

necesar acoperirii cecului în cont, fapta nu întruneşte

elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune,

 ci ale infracţiunii prevăzute de art. 84 al. 1 pct. 2

din Legea nr. 59/1934, în aceste sens fiind şi

decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005

pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cu privire însă la infracţiunea prevăzută de art.

84 al. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, prin

 rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a inculpaţilor, dispoziţie care nu a

 fost atacată şi, în lipsa unei plângeri penale

împotriva acestei dispoziţii a rechizitoriului, instanţa

nu poate cenzura soluţia procurorului. În aceste condiţii

nu se poate dispune condamnarea inculpaţilor pentru

această infracţiune.

SENTINŢA PENALĂ NR. 6/P

A fost înregistrat la instanţă rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ prin care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpaţii au emis în perioada iulie 2006-august 2007, pentru S.C. un număr de 19 cecuri fără acoperire cu numerar disponibil în cont, prejudiciind în acest mod partea vătămată S.C. S.R.L.  cu suma de 386.458 lei.

În cursul judecăţii, au fost audiaţi inculpaţii, care însă s-au prevalat de dispoziţiile art. 70 al. 2 Cod procedură penală, au fost audiaţi martorii, au fost solicitate relaţii de la Banca Comercială Română, Banca Comercială Carpatica, Credit Europe Bank, Banca Transilvania, precum şi de la Direcţia Sanitar Veterinară Bacău.

Din analiza probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal, instanţa reţine următoarele:

La data de , numitul a înregistrat la Registrul Comerţului societatea comercială S.C.  S.N.C. având ca obiect de activitate principal comerţul cu amănuntul.

Sediul social şi punctul de lucru au fost în municipiul Roman.

Asociat la firmă, cu un procent de 5%, a fost inculpatul.

La data de 20 august 2003, obiectul de activitate al societăţii a fost completat cu: desfacere produse din carne, măcelărie.

Prin act adiţional, în societate s-a făcut o nouă modificare cu privire la sediu, la data de 6 octombrie 2004.

Prin încheierea de autentificare nr. din data de  a unui birou notarial din municipiul Roman, acţionarul principal, l-a împuternicit, prin mandat, pe inculpatul  să o reprezinte în toate relaţiile comerciale realizate pe această societate comercială.

La data de 24 august 2007, inculpatul a ieşit din firmă, predând-o, în calitate de administrator şi asociat unic inculpatului .

Ieşirea, în mod legal din societate a inculpatului , la data de 24 august 2007, s-a făcut după ce, mai bine de un an de zile, inculpatul a participat alături de acesta, la activităţi de administrare a firmei.

Această situaţie rezultă din declaraţia pe care a dat-o în faţa notarului public la data de 9 august 2007, autentificată prin încheierea nr. 4810 prin care a arătat că începând cu data de 1 august 2006 a efectuat acte de administrare a S.C. S.N.C. Roman.

Inculpatul  l-a cunoscut pe inculpatul  anterior anului 2006, când de la firma pe care cel de-al doilea o avea în municipiul Roman, S.C.  S.R.L., s-a aprovizionat cu produse din carne.

La vremea respectivă, pe firma S.C. , erau două magazine de desfacere produse din carne, situate în municipiul Roman.

S.C. S.R.L. cu obiect de activitate – producţia, prelucrarea şi conservarea cărnii, a fost înregistrată la data de 22 iunie 2001. De la înfiinţare a avut ca asociaţi pe inculpatul şi numitul .

La data de 15 februarie 2006 a intrat, ca asociat în firmă, şi numitul.. Acesta, cu procura nr. emisă de un birou notarial din municipiul Roman, l-a împuternicit pe , să-l reprezinte în toate actele de comerţ.

La data de 7 iulie 2006,  s-a retras din firmă şi a cesionat părţile sale sociale lui .

Procura de reprezentare dată de  inculpatului , a fost revocată de el la data de 15 august 2006, iar la data de 28 august 2006 a ieşit din societate cesionând părţile lui sociale inculpatului

Din situaţia reţinută, rezultă că începând cu luna iulie 2006, când inculpatul a efectuat acte de administrare a S.C.  S.N.C. Roman, el devenea şi administrator unic la S.C.  S.R.L.

Activităţile de administrare la o altă firmă le-a făcut deoarece, la momentul respectiv, pe firma al cărei administrator unic a devenit la data de 28 august 2006, nu mai putea desfăşura activităţi comerciale, deoarece emisese în perioada mai 2006 – iulie 2006 pe seama a doi furnizori, un număr total de 29 file cec, fără a avea acoperire cu disponibil în cont şi care au fost refuzate la plată, fapt ce a dus la intrarea societăţii în incidenţă bancară.

Rezultă deci că, începând cu luna iulie 2006, inculpatul  nu mai putea desfăşura activităţi pe firma lui, S.C. S.R.L., intrând în relaţii de colaborare cu firma al cărui administrator era inculpatul .

La început inculpatul  l-a ajutat pe inculpatul  să intre în relaţii cu furnizorii de carne procesată şi produse din carne, pe care i-a avut S.C. S.R.L.. Printre aceşti furnizori a figurat şi S.C. S.R.L. Bacău, având ca administrator pe

La acest furnizor s-au deplasat ambii inculpaţi, în ziua de 1 iulie 2006, unde inculpatul a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. , care a fost semnat din partea furnizorului de către şi din partea beneficiarului S.C.  de către acesta.

Contractul cu valabilitate de un an de la data încheierii, viza livrarea de carne bovină şi porcină în carcasă şi preparate din carne. În contract s-a prevăzut că acesta este încheiat pe o perioadă de un an, cu posibilitatea prelungirii lui prin comanda beneficiarului. Din declaraţiile martorei coroborate cu declaraţiile inculpaţilor date în cursul urmăririi penale, rezultă că şi după expirarea perioadei de un an, între părţi au continuat să se deruleze relaţii comerciale în condiţiile stipulate în contract.

Plata mărfii trebuia să se facă în termenul de 40-60 zile cu file cec. De la încheierea contractului, a început să se facă livrări, de regulă, cu mijloace de transport ale furnizorului. Documentul de însoţire a mărfii a fost factura. Pentru beneficiar toate facturile au fost semnate de inculpatul.

La termenele scadente de 40-60 zile, aferent cantităţilor de produse rezultate din facturi, inculpatul a emis file cec cu sumele ce trebuiau achitate. Filele cec emise, toate au purtat semnătura acestuia şi ştampila cu antetul firmei al cărei administrator era.

Filele cec, o parte erau completate de către inculpatul la emitere, altele după semnătură şi ştampilă erau completate de către inculpatul şi altele de către delegaţi ai furnizorului, la depunere, spre a fi încasate prin bancă.

Banca Comercială „Carpatica” – Agenţia Roman, în perioada 20 august 2007 – 27 septembrie 2007, unitate bancară la care era deschis contul S.C. S.N.C. Roman, a formulat la Poliţia municipiului Roman mai multe sesizări privind incidenţe de plată cu filele cec emise de către această firmă în favoarea S.C. S.R.L. Bacău, ca urmare a lipsei de disponibil în cont.

În cauză, la solicitarea organelor de cercetare penală, Garda Financiară – Secţia Neamţ a efectuat o verificare la S.C. S.N.C. Roman privind livrările de mărfuri de către S.C. S.R.L. Bacău.

La terminarea controlului s-a comunicat că, în evidenţa contabilă a beneficiarului nu s-au înregistrat venituri în sumă de 405.484,30 lei, reprezentând contravaloarea a 19 facturi emise de furnizor şi neînregistrate la beneficiar.

Obligaţiile fiscale către bugetul de stat neevidenţiate şi neachitate au fost stabilite în limita sumei de 119.259.7 lei.

Expertiza contabilă efectuată a stabilit că, în perioada 1 iunie 2006 – 30 iulie 2007, S.C. S.N.C. a achiziţionat de la mai mulţi furnizori, printre care figurează şi S.C.  S.R.L. Bacău, carcasă de bovină, viţel şi porc.

De la furnizorul S.C. S.R.L. Bacău, s-a stabilit că, din totalul sumelor rezultate din facturile emise de 562.947,57 lei, nu au fost înregistrate facturi în sumă de 386.458 lei.

Diferenţa valorică de 176.489,47 lei reprezintă facturi achiziţii carcasă porc, bovină şi viţel, mărfuri recepţionate şi înregistrate în contabilitate, care au fost vândute prin punctul de vânzare cu amănuntul al firmei şi cu facturi fiscale unor persoane fizice şi juridice.

Pentru anul 2007, expertiza contabilă a reţinut că S.C. S.N.C. Roman, nu a avut evidenţă contabilă.

Faţă de constatările şi concluziile expertizei contabile rezultă că, din suma de 405.484,30 lei cât rezultă din facturile emise de S.C. S.R.L. Bacău, S.C.  S.N.C. Roman datora 386.458 lei, diferenţa de 18.926 lei fiind achitată.

S-a reţinut în actul de sesizare al instanţei că filele cec emise fără acoperire prin participaţia celor doi inculpaţi, au produs furnizorului un prejudiciu în sumă de 386.458 lei.

Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că inculpaţii au emis un număr de 24 file cec fără acoperire.

Pentru stabilirea vinovăţiei în comiterea infracţiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, instanţa reţine că atât în cursul urmăririi penale cât şi al judecăţii, martora , care este administratorul părţii civile, a declarat că primea filele cec de la S.C. semnate şi ştampilate, iar marea majoritate erau completate în prezenţa ei de inculpatul , cu suma, data scadentă şi beneficiarul. De asemenea, martora a declarat că data scadenţei trecută pe filele cec era posdatată, în funcţie de cum declara inculpatul că vor dispune de provizioane în cont, calculându-se între 40 şi 60 de zile de la livrare.

În contractul încheiat între cele două societăţi, s-a prevăzut ca plata produselor să se facă  fie la momentul livrării şi emiterii facturii, fie în termen de 40-60 de zile de la livrare, cu obligaţia constituirii de garanţii conform art. 14 din contract, fiind completat de mână „cu file cec”, fie prin alte modalităţi. La articolul 14 din contract s-a prevăzut garantarea executării obligaţiei de plată la termen cu bilet la ordin şi nicidecum cu file cec, ştiut fiind că cecul este instrument de plată şi nu de garanţie. Raportat la conţinutul contractului, rezultă că în situaţia plăţii cu file cec, acestea trebuiau emise la data la care urma să se facă plata, chiar dacă aceasta era la 40 sau 60 de zile de la data livrării şi nu să fie emise la câteva zile de la data livrării mărfii, cu o dată ulterioară.

În condiţiile în care la data emiterii cecurilor, administratorul părţii civile cunoştea că societatea emitentă nu avea disponibilul necesar acoperirii cecului în cont, fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, ci ale infracţiunii prevăzute de art. 84 al. 1 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, în aceste sens fiind şi decizia în interesul legii nr. IX din 24 octombrie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea deciziei s-a reţinut că în cazul în care beneficiarul are cunoştinţă, în momentul emiterii, că  nu există disponibilul necesar acoperirii cecului la tras, fapta nu poate constitui infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 al. 4 Cod penal, deoarece lipseşte unul din elementele constitutive, respectiv inducerea în eroare.

Cu privire însă la infracţiunea prevăzută de art. 84 al. 1 pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpaţilor, dispoziţie care nu a fost atacată şi, în lipsa unei plângeri, instanţa nu poate cenzura soluţia procurorului. În aceste condiţii nu se poate dispune condamnarea inculpaţilor pentru această infracţiune.

Susţinerile inculpaţilor referitoare la faptul că filele cec au fost emise cu scopul de a o ajuta pe martora  să obţină mai multe credite, pe care să le garanteze cu acestea sunt nefondate, având în vedere că din declaraţiile martorilor, rezultă că aceste livrări de mărfuri au avut loc. Faptul că certificatele sanitar veterinare de însoţire a mărfurilor nu erau legale, nu are relevanţă în cauză, întrucât pentru acest aspect unitatea care livra produsele putea fi sancţionată contravenţional. Inculpatul, în susţinerea apărărilor sale, a  declarat că martora le dădea bani fie în numerar, fie cu ordin de plată pentru a acoperi cecurile, însă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.

Mai mult decât atât, cu privire la săvârşirea de către a infracţiunilor de înşelăciune, fals intelectual şi uz de fals s-a dispus prin rechizitoriu neînceperea urmăririi penale, soluţie care nu a fost atacată de inculpaţi.

Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, instanţa urmează să dispună achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal.

Deşi din oficiu s-a pus în discuţia părţilor schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 215 al. 1, 2, 3, 4 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 215 al. 1, 3, 4 şi 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, având în vedere achitarea inculpaţilor, instanţa nu se va mia pronunţa cu privire la aceste aspect.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, deşi partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 504.930,39 lei, reprezentând valoarea cecurilor rămase neacoperite, instanţa urmează să respingă cererea formulată, având în vedere că fapta care ar fi atras răspunderea penală a inculpaţilor nu este o infracţiune de prejudiciu ci de pericol. Partea vătămată are posibilitatea de a recupera, pe cale unei acţiuni civile, prejudiciul cauzat de inculpaţi.

Ca o consecinţă a achitării inculpaţilor, în baza art. 192 al. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare