PENAL.Furt calificat

Decizie 202/2010 din 22.12.2010


Asupra prezentului apel penal:

Prin sentinţa penală nr. … din 06.05.2010, Judecătoria Pogoanele a hotărât următoarele:

În baza art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a), g), i) din Codul penal cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal condamnă pe inculpatul inculpaţii D G-I,  la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 71 alin. 2 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 64 lit. a)- b) din Codul penal.

În baza art. 86 indice 4 raportat la art. 83 din Codul penal revocă beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare şi a executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, la care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 184/02.11.2006 pronunţată de Tribunalul Buzău, rămasă definitivă prin neapelare la data de 14.11.2006, pedeapsa de 3 ani închisoare fiind rezultată prin contopirea pedepsei de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a) din Codul penal şi a pedepsei de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 264 din Codul penal, şi dispune executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare alăturat pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat în prezenta cauză, inculpatul având de executat în total pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a), g), i) din Codul penal condamnă pe inculpatul H S, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 71 alin.2 din Codul penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevazute de art. 64 lit. a)- b) din Codul penal.

În baza art. 86 indice 1 din Codul penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe perioada de 5 ani, calculată conform art. 86 indice 2 din Codul penal.

În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Impune inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere prevăzute de art. 86 indice 3 din Codul penal:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

- sa anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedintă sau locuintă şi orice deplasare ce depaşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice si să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.

În baza art. 359 din Codul de procedura penală raportat la art. 86 indice 4 din Codul penal în referire la art. 83 din Codul penal atrage atenţia inculpatului că dacă în perioada termenului de încercare va săvârşi o nouă infracţiune, pentru care se va pronunţa o hotărâre definitivă, chiar dupa expirarea acestui termen, instanţa va revoca suspendarea executării, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 359 din Codul de procedură penală raportat la art. 86 indice 4 din Codul penal în referire la art. 84 din Codul penal atrage atenţia inculpatului ca dacă în interiorul termenului de incercare nu va îndeplini obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

De asemenea, atrage atenţia inculpatului că, în situaţia în care nu va îndeplini măsurile de supraveghere impuse, instanţa va revoca suspendarea executării si va dispune executarea în întregime a pedepsei.

Constată prejudiciul acoperit.

Ia act ca partea vătămată Şerban Gheorghe nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală obligă pe inculpaţii D G I şi H S la plata a câte de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 600 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului de Avocaţi Buzău conform delegaţiilor pentru asistenta juridica obligatorie nr.143/25.02.2010 şi nr. 144/25.02.2010.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Părţile locuiesc pe raza satului C, iar locuinţa inculpatului D G I se învecinează pe o latură cu locuinţa părţii vătămate Şerban Gheorghe.

În seara zilei de 09.01.2010 cei doi inculpaţi au consumat băuturi alcoolice la locuinţa inculpatului D G I, iar la propunerea celui din urmă au convenit să sustragă ovine din curtea locuinţei părţii vătămate, pe care inculpatul H S urma să le sacrifice pentru organizarea botezului fiicei sale.

În baza acestei rezoluţii infracţionale, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa inculpatului H S, de unde au revenit cu o căruţă ce urma să fie folosită la transportarea animalelor.

După lăsarea întunericului, în jurul orei 19.00, inculpaţii au pătruns în curtea locuinţei părţii vătămate prin escaladarea gardului comun, iar dintr-un saivan a sustras o oaie, pe care au transportat-o în curtea casei inculpatului D G I, prin escaladarea gardului care, din cauza greutăţii, a fost distrus parţial.

Inculpaţii au revenit la saivan şi au mai luat o ovină în aceeaşi modalitate.

Zgomotul produs de cei doi a alarmat-o pe Ş G, care a ieşit în curte, moment în care D G I a fugit, ascunzându-se într-un imobil părăsit aflat în apropiere, iar H S a pătruns în locuinţa celuilalt inculpat şi a rugat-o pe soţia sa, D C, să îi permită să se ascundă. Întrucât aceasta a refuzat, inculpatul a ieşit în curte, unde a fost depistat de organele de poliţie, care fuseseră sesizate între timp cu privire la fapta comisă.

Cele două animale au fost recuperate la scurt timp de organele de poliţie şi predate părţii vătămate.

În drept, instanţa a stabilit că fapta inculpaţilor D G I şi H S, săvârşită la data de 09.01.2010, de a sustrage împreună, pe timp de noapte şi prin escaladarea gardului două ovine din curtea locuinţei părţii vătămate Ş G întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzute de art. 208 alin. l - 209 alin. l lit. a, g , i  C.pen., cu aplicarea art. 3t lit. a) C. pen. 

Reţinând vinovăţia inculpaţilor, instanţa de fond i-a condamnat pe inculpaţi la pedepse de 3 ani şi 6 luni închisoare, respectiv 3 ani închisoare.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat apel inculpatul D G I, solicitând reducerea pedepsei întrucât, în urma revocării suspendării sub supraveghere a executării unei pedepse anterioare, are de executat în total 6 ani şi 6 luni închisoare.

Mai mult decât atât, are doi copii minori în întreţinere, iar prejudiciul cauzat nu este foarte mare.

Tribunalul, analizând apelul declarat, constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Pentru infracţiunea de furt calificat textul de lege prevede sancţiunea închisorii de la 3 la 15 ani.

Faţă de aceste limite de pedeapsă, condamnarea inculpatului D G I la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare nu este deloc aspră faţă de gravitatea faptei comise, de modul în care a săvârşit-o (pe timp de noapte, împreună cu o altă persoană, intrând în curtea unei persoane) dar şi faţă de persoana sa.

D G I nu este la prima încălcare a legii penale, fiind condamnat anterior tot pentru o infracţiune de furt dar şi distrugere şi favorizarea infractorului. A beneficiat de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe care a primit-o anterior, însă, în termenul de încercare a săvârşit din nou o faptă penală, cea din prezenta cauză, dând dovadă de perseverenţă infracţională.

Faţă de toate aceste împrejurări, nu se impune sub nicio formă reducerea pedepsei care, de altfel, este aproape de minimul prevăzut de lege, pedeapsa de 6 ani şi 6 luni rezultând doar în urma revocării pedepsei anterioare.

În concluzie, pentru cele arătate, în baza art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală,