Penal. Plangere.

Asupra prezentului recurs penal .

Prin sentinţa penală nr. 924 /19.10.2010 pronunţată de  Judecătoria Buzău  in dosarul nr. 11898/200/2010  s-a  respins plângerea formulată de petentul  ZG  , s-a menţinut  soluţia dată  de Parchetul de pe lângă  Judecătoria Buzău  in dosarul nr. 342/P/2010 şi a fost obligat petentul la  60 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa  de fond a reţinut următoarele :

Prin ordonanţa nr. 342/P/2010 din  08. 07. 2010 a Parchetului de pe lânga Judecătoria  Buzău s-a  dispus  scoaterea de  sub  urmărire  penala  fata  de PA sub  aspectul săvârşirii  infracţiunii prevăzuta de  art. 180 alin . 1 Cod penal  şi aplicarea  unei sancţiuni administrative de 500 lei  amenda , reţinându-se incidenta  art. 10  lit. b1 Cod  pr  penala , scoaterea  de  sub  urmărire  penala  fata  de  acelaşi  învinuit  pentru infracţiunea prev.  de  art. 320  alin. 1 Cod  penal , întrucât  fapta  nu  este  prevăzuta  de  legea  penala, reţinându-se  incidenta art. 10 lit  b, Cod pr  penala şi  neînceperea  urmăriri  penale  fata de  aceeaşi  persoana  pentru  savarsirea a infracţiunilor  prev. de art  208 alin. 1 ,  217  alin 1 Cod  penal , 193 , 205 , 217 alin 1, 193 ,  205 Cod penal , reţinându-se  incidenta  art. 10 lit. a, d, f, h Cod  pr  penala  .

Prin aceeaşi  ordonanţă s-a dispus scoaterea  de  sub  urmărire  penala  fata  de către  ZG  pentru  infracţiunea  prev. de  art. 217  alin. 1 Cod  penal  şi aplicare a unei sancţiuni administrative de 200 lei , reţinându-se incidenta  art. 10  lit  b1  Cod  pr  penala.

În motivarea  soluţiei s-a  reţinut  faptul că petentul ZG  a  formulat  plângere  penala  împotriva  intimatului Popa Adrian pentru săvârşirea  infracţiunilor  prev. de art.  180 alin 1  şi 320  alin. 1 Cod  penal  susţinând  ca  la  data de  21. 12. 2009  a fost agresat fizic de  către  respectivul , iar  începând  cu  luna  noiembrie  2009 acesta îi  împiedica accesul  in proprietatea  comuna  situata  pe  casa  scării  blocului unde locuiesc  cele  două  părţi. Petentul s-a plâns  şi pentru  faptul că, în  cursul luni  octombrie  2009 PA a efectuat lucrări de renovare  a apartamentului său  şi  din  cauza  trepidaţiilor  produse, i-au  fost produse  unele  pagube  susţinând că nu a  formulat  plângere la  data  respectiva , pentru  că vecinul  său  i-a  spus  ca îl va  despăgubi , ceea ce  nu s-a  întâmplat. Petentul s-a  plâns  şi  pentru  faptul că PA  i-a sustras  mai  multe bunuri  în  luna  noiembrie  2009 cu  ocazia  amenajării  balconului comun, interzicându-i  după  acesta  amenajare accesul  în  balconul  comun.  S-a mai  plâns  petentul şi  pentru  faptul că  în  18. 12. 2009 i-a adresat  ameninţări  cu  acte de  violenţă , a  făcut scandal , a scuipat, i-a  introdu  în  încuietoarea  tip yală un  obiect  metalic , fiind  nevoit  sa-şi schimbe încuietoarea, iar  în  data de  21. 12. 2009  in timp  ce  intra  în  blocul  în  care  locuieşte , însoţit  fiind  de  vecina  sa Sinca  Silvia,a fost  lovit de  PA  cu  palmele  peste cap, acesta  ameninţându-l  şi cu  acte de violenţă. 

S-a  mai  reţinut  faptul că, la 25. 05.2010 s-a început  urmărirea  penala  faţă de ZG pentru  infracţiunea  prevăzuta  de  art 217 alin. 1 Cod  penal, constând  în aceea că în  data de 18.12. 2009  a bătut  cuie  în rama  uşii din PVC , aparţinând  lui PA, uşă  montata  la balconul  proprietate  comuna situat  pe  scara  blocului unde  locuiesc  cei doi.

Procurorul de  caz a reţinut  că, aspectele învederate de ZG  referitoare  la  infracţiunea  de  lovire  sunt  confirmate de  martora SS, nu  şi cele  referitoare  la ameninţările  din  data de 21. 12. 2009 , martora  susţinând  că  nu a  auzit  ca  PA sa-i adreseze  petentului ameninţări.

ZG  a recunoscut  că a  bătut  cuie  în  rama  uşii  din pvc  aparţinând  lui PA, dar  a susţinut  că  a făcut  acest lucru  cu scopul de a  monta  o  perdea.

S-a mai  reţinut că, PA se face  vinovat de savârşirea  faptei de lovire , iar ZG de  cea  de  distrugere,  însă  s-a  apreciat  că pericolul social  al faptelor  este  minim,  nefiind  suficient  pentru a caracteriza  faptele  ca  infracţiuni  şi având  în  vedere  modalitatea de  savârşirea  faptelor , urmările  produse, scopul  urmărit precum  şi persoana  celor  doi  s-a  dispus scoaterea  de sub urmărirea  penala a celor  doi şi aplicarea unor  sancţiuni cu caracter  administrativ.

Cu  privire  la  fapta  prevăzuta  de  art. 320 Cod penal  s-a  apreciat  că balconul în  litigiu  fiind  un  bun  comun al tuturor  proprietarilor de apartamente  din  blocul  respectiv, fapta savârşită  de  PA nu  este prevăzuta  de  legea  penala ,  fiind  un litigiu civil.

Referitor  la  sustragerea  bunurilor  din  balconul  comun, s-a  constatat  ca  nu sunt  îndeplinite  elementele  constitutive  ale  acestei infracţiuni în condiţiile  în care PA  nu si-a  însuşit  bunurile  respective , o parte  fiind  lăsate  la  uşa petentului, unele  deşeuri aruncate,  iar  unele  bunuri  lăsate  în  faţa  blocului ( panou interior de  lemn şi  geamuri  montate  pe  cornier).

Cu  privire  la faptele de  ameninţare  şi  insulta  reclamate a  fi  comise  la data de 18. 12. 2009 s-a  apreciat că în  lipsa  unor  probe  concludente  in  cauza  se  poate  face  aplicarea  principiului  in dubio  pro reo .

S-a  mai  reţinut  că  pe  parcursul cercetărilor  petentul  si-a  retras  plângerea a prealabila  cu  privire  la  distrugerea  încuietorii  tip yală, iar cu privire  la  distrugerea locuinţei  petentului  s-a  reţinut  că  acesta  nu a  formulat  plângere  în  termenul  prev.  de  art. 284 Cod  penal.

Împotriva  acestei soluţii  petentul  ZG  a  formulat  plângere  la  primul  procuror  al Parchetului  de pe lângă Judecătoria Buzău, plângere  ce a fost  respinsă prin  ordonanţa nr. 751/II/2/2010 din 17. 08 2010,  în conformitate  cu  art 278 Cod  pr  penala  în  referire  la ar 275 – 277 Cod pr  penala , apreciindu-se  că soluţia adoptată  în cauza  este  legală.

Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul  criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie ,  susţinând că intimatul  PA se face  vinovat de  comiterea infracţiunilor pentru care a fost  cercetat si că se impunea trimiterea sa in  judecată.

Analizând sentinţa atacată prin prisma  actelor şi lucrărilor  dosarului de fond , a dispoziţiilor  legale incidente cauzei , a motivelor de recurs  invocate , precum si din oficiu , sub toate aspectele  de fapt si de drept , tribunalul  va respinge recursul  de faţă pentru următoarele considerente :

Din probele administrate in cauză rezultă faptul că intimatul  PA  l-a agresat fizic pe  petentul recurent la data de  21.12.2009 , fiind  incidente in cauză dispoziţiile art. 180 alin.1  Cod penal. Pentru această infracţiune  s-a dispus prin ordonanţa nr. 342/P/2010 din  8.07.2010 scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ  , respectiv amendă in cuantum de 500 lei.

Prin aceeaşi ordonanţă  s-a dispus scoaterea  de sub urmărire penală a lui PA  pentru infracţiunea prevăzută de art. 320 Cod penal întrucât  fapta nu este prevăzută de legea penală , fiind  vorba de un litigiu civil  , precum si  neînceperea  urmăririi penale pentru infracţiunile prevăzute  de art. 208 alin.1 Cod penal , art. 217 alin.1 Cod penal,  art. 193  Cod penal si art. 205 Cod penal  întrucât  pentru o parte din ele nu  s-a confirma  existenţa  in materialitatea lor  si pentru o parte , petentul  şi-a retras plângerea prealabilă.

Petentului recurent i s-a aplicat  o sancţiune cu  caracter administrativ  - amendă de 200 lei  pentru  infracţiunea de distrugere , prevăzută de art. 217 alin.1 Cod penal întrucât la  data de 18.12.2009  a bătut cuie  in rama uşii din PVC  aparţinând lui PA , uşă montată de acesta la balconul proprietate comună  situat pe scara  blocului unde locuiesc cei doi. 

Această infracţiune a fost recunoscută de petent  care a afirmat că dorea să monteze  o perdea , aspect infirmat  din chiar  modalitatea şi locul unde au  fost bătute cuiele .

In mod corect s-a apreciat că  pentru infracţiunile  de distrugere , pericolul social al faptelor comise,  de cele două părţi  este minim având in  vedere urmările  produse, scopul urmărit  şi modalitatea in care au fost comise. Astfel,  aplicarea unor sancţiuni cu caracter administrativ  este  îndestulătoare.

Din probele administrate in cauză rezultă că  intimatul  nu şi-a însuşit  niciunul din  bunurile  proprietatea petentului , nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de furt.

Cu privire la infracţiunile de ameninţare  şi insultă  nu s-au administrat probe concludente  care să  fi condus la stabilirea vinovăţiei  intimatului.

Aşa cum au apreciat prin procurorul  Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău  care a respins plângerea  petentului , şi instanţa de fond ,  tribunalul constată că ordonanţele atacate  sunt legale si temeinice .

Astfel , in temeiul art. 38515 pct.1 lit b  Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de petent .

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin 2 Cod procedură penală

Domenii speta

Spete similare