Procedura insolventei

Pentru cererile de deschidere a procedurii insolvenţei, norma de drept aplicabilă este cea din art.1 alin.1 pct.6 din Legea 85/2006, care arată că, o procedură generală de insolvenţă se aplică oricărei persoane juridice de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice în sensul definit la art. 127 alin. (2) din Codul Fiscal, iar pentru persoanele juridice care nu desfăşoară o astfel de activitate cererea  este  inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 465/R/14.03.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a fost respins recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 3391/18.12.2012 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. 8227/108/2012, reţinându-se în esenţă următoarele:

Prin sentinţa recurată, s-a respins cererea formulată de creditorul DRV Timişoara pentru deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 împotriva debitorului FUNDAŢIA M. Arad.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că cererea creditorului este inadmisibilă.

Astfel, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr. 85/2006 procedura prevăzută de prezenta lege se aplică persoanelor juridice de drept privat care desfăşoară activităţi economice.

Din conţinutul statutului Fundaţiei M., reiese că această persoană juridică de drept privat nu desfăşoară asemenea activităţi.

 Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea DRAOV Timişoara, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea FUNDAŢIA M. Arad.

În motivare, creditoarea recurentă arată că din documentele contabile prezentate echipei de control, rezultă că bunurile importate în perioada 01.01.2007 – 31.12.2010 au fost înregistrate în evidenţele contabile atât cantitativ cât şi valoric.

De asemenea, se arată că pentru persoanele fizice care figurau în evidenţele fundaţiei ca beneficiare de donaţii s-au efectuate controale iar în urma acestora persoanele fizice nu recunosc că ar fi primit aceste bunuri.

Deşi în statutul FUNDAŢIEI M. reiese că aceasta nu desfăşoară activităţi economice, din balanţa de verificare rezultă că fundaţia lucrează cu cont „121” de profit şi pierderi de unde se poate concluziona că fundaţia deşi în statut nu desfăşoară activităţi economice, în realitate aceasta este organizată şi funcţionează ca o persoană juridică de drept privat care desfăşoară activităţi economice.

Examinând calea de atac promovată de creditor conform cu motivele invocate în scris, din oficiu pentru cele de ordine publică prin aplicarea dispoziţiilor legale conforme cu speţa, Curtea reţine ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Creditorul recurent a solicitat deschiderea procedurii insolvenţei în temeiul Legii 85/2006 faţă de debitoarea FUNDAŢIA M. Arad înregistrată în Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor ţinut la Judecătoria Arad, care a fost constituită conform scopului precizat în art.8 din Statutul acesteia şi cu obiectivele prevăzute în art.9 din acelaşi act; se mai impune precizarea că această fundaţie a fost dizolvată prin sentinţa civilă nr. 8338/05.09.2011 pronunţată de Judecătoria Arad, menţiunea fiind înscrisă ca atare  în acelaşi registru.

Curtea achiesează la considerentul judecătorului sindic conform căruia norma de drept aplicabilă este cea din art.1 alin.1 pct.6 din Legea 85/2006, care arată că, o procedură generală de insolvenţă se aplică oricărei persoane juridice de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice, dar şi la concluzia instanţei de fond în sensul că debitorul din speţă nu desfăşoară o astfel de activitate şi prin urmare cererea creditorului este  inadmisibilă.

O astfel de activitate economică poate fi definită la modul general ca fiind cea desfăşurată de către o persoană în scopul obţinerii de venit, iar în concret, art. 127 alin. (2) din Codul Fiscal, prevede că activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate.

În acest context al definirii noţiunii, se poate reţine în speţa de faţă că fundaţia în raport cu care s-a solicitat deschiderea procedurii, prin scopurile şi obiectivele de înfiinţare nu a avut ca rezultat al activităţii sale obţinerea de profit sau venituri şi prin actele de natură financiar contabile depuse nu se consideră că s-a demonstrat  o astfel de activitate cu caracter economic.

De altfel, din cuprinsul deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 34/2011 depusă de creditoare la fila 6 dosar fond, rezultă că din documentele contabile prezentate de debitoare s-au realizat importuri ce au fost înregistrate în evidenţe contabile atât cantitativ cât şi valoric, însă că aceste bunuri au fost distribuite ulterior unor persoane fizice pe baza unor acte de donaţie, fără a se reitera în cuprinsul acestui înscris şi în cele anexate că funcţia  a desfăşurat o activitate cu caracter economic din care a obţinut în mod constant venituri.

Motivaţia recurentei raportată la balanţa de verificare sintetică anexată căii de atac din care ar rezulta existenţa contului 121 de profit şi pierderi, nu poate fi primită întrucât existenţa unei astfel de rubrici şi a sumelor înscrise în aceasta nu duce automat la concluzia că ele provin dintr-o activitate economică, un astfel de raport de legătură impunându-se a fi demonstrat şi nu prezumat.

Pe cale de consecinţă, văzând art. 312 C.proc.civ. şi art. 8 din Legea 85/2006, urmează a se respinge ca nefondat recursul creditorului.

Domenii speta

Spete similare