Loviri cauzatoare de moarte. Omor deosebit de grav.

Sentinţă penală 124/P din 15.06.2009


Loviri cauzatoare de moarte.

Omor deosebit de grav.

Latura subiectiva

Sentinta penala nr.124/P/15.06.2009

Sub numarul 1213/103 din 13 martie 2009, a fost înregistrat la instanta rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Neamt, prin care s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului, pentru savârsirea infractiunii de omor deosebit de grav, prevazuta de art. 174, 176 lit. e Cod penal.

În actul de sesizare al instantei s-a retinut ca, în seara zilei de 11 ianuarie 2009, inculpatul a lovit-o pe concubina sa,  care era însarcinata, cu pumnul în zona fetei, acesta cazând si, urmare a lovirii de pardoseala, s-a  produs decesul.

În cursul cercetarii judecatoresti, la termenul din 22 aprilie 2009, mama victimei, s-a constituit parte civila cu sumele de 10.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de înmormântare si pentru pomenirile ulterioare, 50.000 lei, cu titlu de daune morale, solicitând si obligarea inculpatului la plata de despagubiri periodice pentru copilul minor pe care acesta îl avea cu  victima, în cuantum de 25% din venitul minim pe economia nationala.

La acelasi termen s-a procedat la audierea inculpatului, acesta declarând ca s-a certat cu victima, deoarece aceasta era geloasa, a vrut sa plece si, în momentul în care concubina sa a încercat sa îl opreasca, a lovit-o cu cotul în zona fetei, acesta cazând si lovindu-se la cap.

În instanta au fost audiati martorii  din ale caror declaratii rezulta ca între victima si inculpat erau dese conflicte violente, iar în seara zilei de 11 ianuarie 2009, victima a mers la domiciliul inculpatului împreuna cu minorul rezultat din relatia lor de concubinaj. Martorii au fost anuntati în acea noapte, de organele de politie, ca victima este decedata în locuinta inculpatului.

Din analiza probatoriului administrat atât în cursul urmaririi penale cât si al cercetarii judecatoresti, respectiv procesul verbal de cercetare la fata locului, raportul medico-legal de necropsie, copia certificatului de nastere a minorului, adresa nr. 498 din 3 februarie 2009 a Primariei Comunei Tarcau, declaratia partii civile, declaratiile martorilor, coroborate cu declaratiile inculpatului, instanta retine urmatoarele:

Inculpatul domiciliaza în comuna Focuri, sat Fântânele, judetul Iasi, însa de câtiva ani lucra la o vila în constructie, situata în comuna Tarcau, sat Cazaci, judetul Neamt, apartinând martorului.

În toata aceasta perioada, inculpatul a locuit într-o cladire anexa a vilei. Acesta a cunoscut-o pe victima, care locuia la bunicii sai materni în comuna Tarcau, sat Cazaci, respectiv la familia Cioanca, întrucât mama ei era plecata la munca în Italia.

Inculpatul a întretinut relatii de concubinaj cu victima si aveau împreuna un copil minor , în vârsta de 1,3 ani.

Inculpatul, de-a lungul perioadei de convietuire s-a manifestat agresiv fata de concubina sa – victima si o agresa din motive de gelozie.

Pentru acest motiv, atât mama, cât si rudele victimei i-a solicitat acesteia sa nu se mai întâlneasca cu concubinul ei.

Chiar daca locuinta unde statea victima se afla la circa 2 km de vila în constructie unde locuia inculpatul, aceasta mergea în repetate rânduri în vizita la el, continuându-si relatia de concubinaj, fiind si însarcinata.

Anterior conflictului, cei doi concubini au mers la medic, iar inculpatul cunostea ca victima este însarcinata si stia clar ca nou nascutul va fi un baietel.

În dupa amiaza zilei de 11.01.2009, victima a plecat de la locuinta rudelor, în vizita la concubinul sau. Cei doi s-au uitat la televizor, apoi la un moment dat, între ei a fost o discutie divergenta în care victima îi reprosa inculpatului ca ar fi fost iarasi la un bar de pe raza satului, unde s-a întâlnit cu alte persoane de sex feminin.

Enervat, inculpatul a vrut sa plece si, deoarece victima a vrut sa-l opreasca, apucându-l de haina, acesta a agresat-o, lovind-o cu cotul în zona fetei. Urmare a loviturii primite, victima a cazut, lovindu-se cu capul de pardoseala.

Vazând ca partea vatamata nu se mai ridica de jos, inculpatul a sunat la fratii sai, care erau plecati acasa în judetul Iasi. Acestora le-a spus ca a lovit victima, ca aceasta nu mai traieste si ca el se va duce sa se spânzure.

Unul din frati, respectiv, martorul temându-se ca inculpatul se va spânzura, a sunat la dispeceratul 112 Iasi, unde a relatata cele povestite de fratele sau. De aici i s-a facut legatura la serviciul 112 din judetul Neamt, unde de asemenea a povestit aspectele relatate de fratele sau.

Între timp si inculpatul a sunat la serviciul de urgenta 112 Piatra Neamt, însa nu a relatat situatia reala ci a spus doar ca victima ar fi cazut, s-ar fi lovit accidental si a decedat. În momentul în care a sosit ambulanta s-a încercat resuscitarea victimei, însa aceasta era deja decedata.

Din raportul medico legal de necropsie a rezultat ca moartea victimei a fost violenta. Ea s-a datorat hemoragiei meningee, difuze consecutiv unui traumatism cranio-facial, cu fractura de ram mandibular drept.

Leziunile traumatice tanato-generatoare pledeaza prin producerea lor printr-un mecanism de lovire activa, cu corp dur, urmata de caderea victimei (acceleratie-deceleratie).

Între leziunile traumatice si deces exista legatura de cauzalitate directa si neconditionata.

De asemenea, s-a stabilit ca la momentul producerii decesului, victima prezenta o sarcina cu fat de sex masculin, în vârsta de 17-18 saptamâni.

La termenul din 10 iunie 2009, inculpatul, prin aparator, a solicitat schimbarea încadrarii a faptei din infractiunea de omor deosebit de grav, prevazuta de art. 174, 176 lit. e Cod penal, în infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevazuta de art. 183 Cod penal.

Raportat la probatoriul administrat în cauza, instanta constata ca fapta inculpatului întruneste elemenetele constitutive ale infractiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevazuta de art. 183 Cod penal, motivat de urmatoarele:

Ceea ce deosebeste infractiunea de lovituri cauzatoare de moarte de infractiunea de omor savârsit cu intentie indirecta este împrejurarea ca, desi la ambele infractiuni, loviturile sunt comise cu intentie, în cazul primei infractiuni moartea victimei se produce din culpa, inculpatul neprevazând acest rezultat, desi trebuia si putea sa-l prevada, iar în cazul celei de a doua infractiuni, rezultatul letal a fost prevazut iar inculpatul, cu toate ca nu l-a urmarit sau dorit, l-a acceptat în mod constient. În consecinta, este necesar a se stabili pozitia subiectiva a inculpatului, intentia cu care acesta a actionat.

În cauza, având în vedere faptul ca inculpatul nu a folosit în comiterea infractiunii un obiect apt a produce moartea, ca nu a lovit victima într-o zona vitala ci, a aplicat doar o lovitura victimei cu cotul în zona fetei, lovitura în urma careia aceasta a cazut si s-a lovit cu capul de pardoseala, se apreciaza ca nu a existat în intentia autorului faptei uciderea victimei. Faptul ca acesta a avut si anterior comiterii faptei o atitudine violenta fata de victima, aceasta fiind deseori lovita de inculpat, nu induce concluzia ca acesta urmarea uciderea victimei, în conditiile în care nu s-a facut dovada aplicarii unor lovituri de mare intensitate care sa impuna îngrijiri medicale, la dosar nefiind depus niciun certificat medico-legal care sa ateste leziuni grave determinate de violentele exercitate de inculpat.

Fata de cele retinute mai sus, în temeiul art. 334 Cod procedura penala, instanta urmeaza sa dispuna schimbarea încadrarii juridice a faptei din infractiunea prevazuta de art. 174, 176 lit. e Cod penal, în infractiunea prevazuta de art. 183 Cod penal.

În baza acestui text de lege si a dispozitiilor art. 345 Cod procedura penala, instanta urmeaza sa aplice inculpatului o pedeapsa, la individualizarea careia se va avea în vedere dispozitiile art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social al faptei, care rezulta din modalitatea violenta de comitere si din urmarile produse si, persoana inculpatului, care desi are antecedente penale, a fost reabilitat de drept, a recunoscut savârsirea infractiunii, situatii ce justifica stabilirea cuantumului pedepsei la limita minimului special prevazut de textul sanctionator.

În conditiile si pe durata prevazuta de art. 71 al. 2 Cod penal se va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza II si lit. b Cod penal.

În cauza nu se impune interzicerea dreptului de a vota, întrucât interzicerea acestui drept contravine art. 3 din Protocolul nr. 1 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin hotarârea din 30 martie 2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii. În motivarea acestei hotarâri s-a retinut ca, indiferent de durata pedepsei si de natura infractiunii care a atras-o, nu se justifica excluderea celor condamnati din câmpul persoanelor cu drept de vot, neexistând nicio legatura între interdictia votului si scopul pedepsei, de a preveni savârsirea de noi infractiuni si de a asigura reinsertia sociala a infractorilor.

De asemenea, la comiterea infractiunii inculpatul nu s-a folosit de nicio profesie, functie sau activitate, astfel încât nu se impune interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. c Cod penal.

Având în vedere ca prin interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. d si e Cod penal s-ar aduce atingere vietii private si de familie, fapt ce ar contraveni Conventiei Europene a Drepturilor Omului, în cauza nu se impune aplicarea dispozitiilor art. 71 Cod penal cu privire la drepturile parintesti.

În baza art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicata inculpatului perioada retinerii si arestarii preventive, începând cu data de 12 ianuarie 2009 si pâna la zi.

Raportat la pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea comisa si la faptul ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, având în vedere natura infractiunii si consecintele produse, în baza art. 350 Cod procedura penala se va mentine starea de arest a inculpatului.

Cu ocazia audierii sale în instanta, inculpatul a declarat ca este de acord sa achite partii civile sumele solicitate cu titlu de daune materiale, daune morale si despagubiri periodice pentru minorul nascut la data de 26 octombrie 2007. Având în vedere principiul disponibilitatii partilor, care are aplicabilitate în latura civila, în baza art. 14 si 346 Cod procedura penala raportat la art. 998 Cod civil, instanta urmeaza sa admita cererea si sa oblige pe inculpat la plata daunelor solicitate si a despagubirilor periodice pentru minor, având în vedere faptul ca acesta se afla la partea civila, iar din adresa nr. 498 din 3 februarie 2009 a Primariei Comunei Tarcau rezulta ca s-a propus Directiei Generale de asistenta Sociala si Protectia Copilului Neamt ca fata de minor sa se ia masura plasamentului familial la bunica materna.

Ca o consecinta a condamnarii, în temeiul art. 191 Cod procedura penala si art. 193 Cod procedura penala, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat si a celor facute de partea civila în cauza, reprezentând onorariu avocat.