Sesizarea legala a instantei. Lipsa unor conditii esentiale privind cuprinsul rechizitoriului, în referire la descrierea faptei deduse judecatii. Restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii actului de sesizare.

Decizie 10 din 11.01.2008


Prin sentinta penala nr.1680/16.10.2007 pronuntata de Judecatoria Medgidia în dosarul penal nr.1716/256/2007 a fost condamnat inculpatul I.S.S. la pedeapsa de 1 (un) an si 6 (sase) luni închisoare, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala prev.de art.181 alin.1 Cp.

În baza dispozitiilor art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 3 ani si 6 luni, calculat în conditiile art.82 Cod penal.

Conform dispozitiilor art.71 Cod penal, s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b din Cod penal.

A fost suspendata aceasta interdictie în conditiile art.71 pct.5 Cod pr.pen., pe durata termenului de încercare stabilit.

S-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor prevazute de art.83 Cod penal.

Potrivit dispozitiilor art.14-15 Cod pr.pen., raportat la art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul catre partea civila M.I. la plata de despagubiri civile, cu titlul de daune morale, respectiv echivalentul a 10.000 RON, din data executarii.

Conform dispozitiilor art.313 al.1 din  O.U.G. nr.72/2006,  a fost obligat inculpatul la plata sumei de 88,47 RON catre Spitalului Medgidia, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

S-a constatat ca Spitalul Judetean de Urgenta Constanta si-a rezervat calea actiunii civile separate în recuperarea cheltuielilor de spitalizare.

În baza dispozitiilor art.191 al.1 Cod pr.penala, a fost obligat inculpatul la 200 RON cheltuieli judiciare catre stat.

Conform dispozitiilor art.193 Cod pr.penala, a fost obligat inculpatul  catre partea civila la 500 RON cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

În dimineata zilei de 24.08.2006, la orele 4,30, martorul A.N. s-a întâlnit pe soseaua din comuna Dobromir cu partea vatamata M.I., care era lovit la fata, si-i curgea sânge.

Acesta i-a spus martorului ca fusese lovit de catre inculpatul I.S.S.cu pumnul peste fata si când a cazut jos, l-a lovit si cu picioarele.

Martorul a vazut atunci, la vreo 100 m departare masina inculpatului, consatean cu ei, cum pleca de acolo, iar în perioada urmatoare, l-a auzit la cîrciuma din sat pe inculpat, când a afirmat ca a agresat-o pe partea vatamata.

Despre faptul lovirii petrecute la orele 4,30 dimineata, partea vatamata a povestit, la orele 7,00 dimineata si martorului V.C., care l-a vazut cu urme de lovituri pe fata, afirmând si fata de acest martor ca a fost lovit de catre inculpat.

Sustinerile celor doi martori se coroboreaza cu declaratia partii vatamate, în sensul ca a fost agresat la orele 4,30 dimineata si a explicat mobilul: inculpatul îl întrebase ceva despre o femeie vaduva si nu i-a placut când victima i-a cerut lamuriri.

Sustinerile partii vatamate se coroboreaza cu certificatul medico-legal, din care rezulta ca partea vatamata prezinta dubla fractura de mandibula, produsa la 24.08.2006, prin lovire cu corp dur si necesita pentru vindecare o perioada de 40-45 zile îngrijiri medicale. A fost internat în Spitalul Medgidia si în Spitalul Clinic Judetean Constanta.

Inculpatul nu a recunoscut fapta si a încercat sa-si dovedeasca alibiul, în sensul ca s-ar fi aflat la domiciliu.

În favoarea sa a declarat sotia sa I.G., în sensul ca, în fiecare dimineata, la ora 4,00, inculpatul era acasa.

Instanta a înlaturat sustinerile acesteia, ca partial nesincere, fiind de înteles subiectivismul acesteia.

De altfel, cel de-al doilea martor, I.A., fost cioban la inculpatul I., face vorbire despre faptul sa-l lua pe acesta din casa, în fiecare dimineata, pentru a mulge caprele, începând cu ora 5,00 dimineata.

Prin urmare, prima instanta retine ca, în mod direct si cu acte medicale si probe testimoniale, s-a dovedit ca partea vatamata M.I. a fost victima unei agresiuni la data de 24.08.2006, iar indirect, s-a dovedit ca autor al agresiunii este inculpatul.

Împotriva sus-mentionatei sentinte penale a declarat recurs în termen legal inculpatul, cu motivarea ca nu se face vinovat de savârsirea faptei.

La termenul de judecata din 11.01.2008, tribunalul a pus în discutia partilor necesitatea restituirii cauzei la procuror, în vederea refacerii actului de sesizare a instantei, în raport de prevederile art.332 alin.2  rap.la art.263 Cpp.

Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:

Prin rechizitoriul cu nr.2975/P/2006 din 02.04.2007, Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia a dispus punerea în miscare a actiunii penale si trimiterea în judecata a inculpatului I.S.S., pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala, prev.de art.181 Cod penal, retinându-se în sarcina acestuia ca la data de 24.08.2006 i-a aplicat partii vatamate M.I. o lovitura în zona fetei, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Potrivit art.263 si art.264 Cpp, rechizitoriul constituie actul de sesizare al instantei si el trebuie sa cuprinda, printre altele, date referitoare la fapta retinuta în sarcina inculpatului si probele pe care se întemeiaza învinuirea.

În ceea ce priveste actul de trimitere în judecata emis în prezenta cauza, se constata ca acesta este neregulat întocmit, deoarece în partea introductiva fapta este descrisa în mod sumar, iar analiza probelor aduse în sprijinul învinuirii, precum si a celor invocate în aparare si înlaturate lipseste cu desavârsire.

În conditiile în care rechizitoriul cuprinde numai simpla enumerare a probelor, alaturi de prezentarea generica a faptei deduse judecatii, exigentele de ordin formal prevazute de lege nu sunt îndeplinite, ceea ce face ca instanta sa nu fie legal sesizata.

Cum situatia de fapt rezultata în urma cercetarii judecatoresti nu este pe deplin lamurita, cauza se impune a fi restituita procurorului în vederea refacerii actului de sesizare, potrivit art.332 alin.2 Cpp, cu respectarea conditiilor prevazute de art.263 Cpp.

1