Restituiri. Legea 10/2001. Modalitatea de evaluare a bunului. Aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii deciziei de compensare prin puncte de către cnci.

Restituiri. Legea 10/2001. Modalitatea de evaluare a bunului. Aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii deciziei de compensare prin puncte de către CNCI.

Prevederile art. 35 legea 135/2013 stabilesc plenitudinea de competenţă a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea pe fond a notificării în ipoteza depăşirii termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfăşurate în faţa entităţii învestite de lege cu soluţionarea notificării. Însă, această plenitudine de competenţă ce impune instanţei să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să dispună restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii este condiţionată de realizarea verificărilor prin raportare la criteriile şi condiţiile impuse de acest act normativ.

Altfel spus, instanţa de judecată nu se poate pronunţa în afara cadrului legal instituit de legea 165/2013, nu poate stabili alte criterii de evaluare a bunului la restituirea căruia este îndreptăţită persoana notificatoare diferite de cele impuse de art. 21 alin. 6.

Reclamanta A a chemat în judecată  pârâta B,  solicitând instanţei în principal  să oblige pârâta să soluţioneze dosarul nr. /CC, în sensul evaluării imobilului conform grilei notarilor publici din anul 2013 şi obligării pârâtei la emiterea deciziei de compensare prin puncte pentru imobilul compus din teren. situat în Oraşul ..., imposibil de restituit in natura.

În subsidiar, a solicitat instanţei  să oblige pârâta să soluţioneze, cu prioritate, dosarul de despăgubiri nr. /CC aferent Dispoziţiei nr..., emisă de Primăria Oraşului ...în  sensul evaluării imobilului ce face obiectul dispoziţiei conform grilei notarilor publici din anul 2013 şi Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin sentinţa civilă nr. 333/8.05.2020 pronunţată de Tribunalul Olt s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut:

Prin dispoziţia nr... emisă de Primarul Oraşului ... s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren notificat. Conform dispoziţiei, valoarea despăgubirilor se va stabili prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite în baza Decretului nr.460/1977 pentru imobilul teren.

Având în vedere această dispoziţie, Comisia Naţională de Compensare a Imobilelor a emis decizia de compensare nr. .../2019, fiind stabilită valoarea de 3428 puncte pentru imobil, în conformitate cu prevederile art.21 alin.6 din Legea nr. 165/2013, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor în cuantum de 375 lei, încasate în anul 1977, actualizată cu coeficientul de actualizare. 

Din conţinutul Anexei 1 aflată la fila 104 dosar rezultă că terenul se află în zona  a oraşului ..şi are o valoare de 15 lei/mp. Această valoare este indicată şi în centralizatorul aflat la fila 106, la categoria teren intravilan curţi construcţii, zona A.

Susţinerea reclamantei potrivit căreia imobilul este evaluat la preţul de 100 lei/mp, potrivit grilei notariale aferente anului 2013, nu a fost dovedită. Este adevărat că în conţinutul Anexei 1, ataşată deciziei de compensare, este indicat 100 lei/mp, însă în lipsa unor elemente probatorii concludente, instanţa nu poate stabili fără dubiu că aceasta este valoarea exactă la nivelul anului 2013, astfel cum apare în grila notarială aferentă acestui an.

Concluzionând cu privire la valoarea terenului, instanţa a aratat că aceasta a fost stabilită în conformitate cu disp. art. 21 alin. 6 din Legea nr.165/2013 şi nu se impune anularea deciziei de compensare nr..../2019 şi emiterea unei noi  decizii de compensare cu o valoare de 25.000 lei din care să se scadă despăgubirile încasate în anul 1977.

În ceea ce priveşte solicitarea de a se constata că reclamanta este îndreptăţită la acordarea de măsuri compensatorii pentru imobilul obiect al notificării, tribunalul  găsit-o neîntemeiată având în vedere că prin emiterea dispoziţiei i s-a recunoscut reclamantei dreptul la acordarea de despăgubiri iar în baza  deciziei de compensare urmează a le primi.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Apelanta consideră că motivarea instanţei de fond este una contradictorie, întrucât în privinţa cuantumului în care se pot acorda măsuri compensatorii legea face trimitere la dispoziţiile art.21 din 6, care prevăd ca şi criteriu grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii, deci în anul 2013.

A arătat că deşi s-a  facut trimitere la grila notarilor publici pentru anul 2013, instanţa de fond nu doar că a stabilit în mod greşit preţul pentru terenul în discuţie, dar a luat în considerare o valoare injustă de 15 lei/mp, corespunzătoare unui teren ocupat.

 Modificarea în acest sens a sentinţei primei instanţe se impune deoarece, în baza art. 35 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, prevede că instanţa sesizată soluţionează ea însăşi notificarea, nefiind reglementată reîntoarcerea în procedura administrativă, din vreme ce dosarul apelantei a stat la instituţia pârâtă încă din anul 2009.

Aşadar, solicită a se  observa că instituţia pârâtă a procedat la soluţionarea dosarului ulterior sesizării instanţei iar dispoziţiile Legii nr. 165/2013 cu privire la compensarea prin puncte a imobilelor sunt aplicabile doar în cazul procedurii administrative (aşadar anterior sesizării instanţei de judecată), aceste dispoziţii privind compensarea prin puncte nefiind aplicabile soluţionării de către instanţa de judecată sesizată în baza Legii nr. 165/2013.

Odată sesizată instanţa de judecată, în virtutea plenitudinii de jurisdicţie a acesteia, instanţa este cea care se substituie autorităţilor administrative si soluţionează în totalitate notificarea, fară a putea dispune obligarea autorităţilor din procedura administrativă a căror pasivitate culpabilă deja a fost constatată) la emiterea deciziei mod culpabil.

 Totodată, instanţa de control trebuie să constate faptul că dosarul apelantei a fost înregistrat la instituţia pârâtă în data de 19.10.2009, iar pârâta prin apărările pe fond a recunoscut că la momentul deschiderii acţiunii dosarul administrativ era complet şi va fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 5 lit. b din Legea nr. 165/2013, aşadar pârâta avea obligaţia ca anterior sesizării instanţei să realizeze toate demersurile pentru acordarea efectivă a măsurilor reparatorii, însă nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege.

O singură interpretare eficientă dată art. 35 alin (3) din Legea nr. 165/2013, singura care poate conduce la finalizarea procedurilor de restituire a imobilelor preluate abuziv de regimul comunist, este aceea că instanţa însăşi, soluţionând notificarea, dispune la obligarea pârâtei la plata efectivă a despăgubirilor.

In acest sens, subliniază apelanta  că nu este posibilă nici reîntoarcerea în procedura administrativă, deoarece instanţa are plenitudine de jurisdicţie cu privire la soluţionării notificării, conform art. 35 din Legea nr. 165/2013, această posibilitate fiind reţinută de Înalta Curte prin hotărârea pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă nr. 5/2015.

Apelanta a criticat şi neacordarea cheltuielilor de judecată.

Solicită admiterea apelului şi, în consecinţă, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, prin prisma motivelor de apel şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea reţine următoarele:

Prin Decizia de compensare nr. .../2019, CNCI a decis validarea Dispoziţiei Primarului Oraşului ... şi emiterea deciziei de compensare prin  puncte în favoarea reclamantei. Potrivit menţiunilor din cuprinsul deciziei, numărul de puncte menţionat reprezintă valoarea imobilului, stabilită în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 6 legea 165/2013, din care a fost dedusă valoarea despăgubirilor în cuantum de 375 lei, încasate în anul 1977, actualizată cu coeficientul de actualizare.

Curtea reţine că legea 165/2013 este un act normativ a cărui adoptare (potrivit expunerii de motive a guvernului) a fost impusă de necesitatea adoptării unui cadru normativ unitar pentru urgentarea şi finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a bunurilor imobile preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, atât în ceea ce priveşte terenurile (agricole sau forestiere), cât şi construcţiile.

În ceea ce priveşte sfera de aplicare, art. 4  din actul normativ invocat stabileşte că sub incidenţa acestuia intră cererile formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile investite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii.

Legea nr. 165/2013 modifică procedurile administrative şi mecanismul de restituire instituite de reglementările anterioare cu caracter reparator, în vederea finalizării, într-un mod eficient, a procesului de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist în România, dispoziţii care urmăresc şi asigură un cadru normativ unitar în materia restituirii proprietăţii.

În legătură cu modalitatea de realizare a evaluării imobilelor supuse incidenţei art. 16 din Legea nr. 165/2013 trebuie remarcat faptul că, spre deosebire de legislaţia anterioară în materie - Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 247/2005 - care prevedea stabilirea valorii de piaţă a imobilului de la data notificării, prin aplicarea standardelor internaţionale de evaluare, actualul cadru legislativ consacrat de Legea nr. 165/2013 a urmărit să introducă, în cuprinsul art. 21 alin. (6), un nou sistem, unitar şi previzibil, de evaluare a imobilelor, astfel încât atât imobilele din Fondul naţional al terenurilor agricole şi al altor imobile, cât şi imobilele ce fac obiectul cererilor de restituire nesoluţionate până la data intrării în vigoare a legii să fie evaluate prin raportare la acelaşi criteriu, unitar, respectiv prin aplicarea grilei notariale de la momentul intrării în vigoare a noii legi.

Relativ la introducerea acestui nou sistem de calcul, Curtea Constituţională a arătat, prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, paragraful 42, că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalităţi prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligaţia ca măsurile adoptate să respecte principiul proporţionalităţii, aşadar, să fie adecvate, rezonabile şi să asigure un just echilibru între interesul individual şi cel general, al societăţii. Instanţa de contencios constituţional a subliniat şi faptul că această măsură nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanţa sa, deoarece nu îi pune în pericol existenţa şi efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obţinut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de art. 44 din Constituţie.

În acelaşi timp trebuie avut în vedere şi faptul că prevederile Legii nr. 165/2013 sunt aplicabile, fără deosebire, tuturor cererilor de acordare a măsurilor reparatorii care nu erau soluţionate la data intrării în vigoare a acestui act normativ. Raţiunea pentru care legiuitorul a conferit o aplicabilitate extinsă acestui act normativ constă în intenţia de a asigura un regim unitar de reparaţie pentru imobilele preluate abuziv, indiferent de stadiul în care se află derularea procedurii de retrocedare, în natură sau echivalent.

Curtea constată că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 - 20 mai 2013, dosarul administrativ al reclamantei nu era soluţionat, decizia de compensare prin puncte contestată în cauză fiind emisă ulterior acestei date, context în care modalitatea de evaluare a imobilului - în privinţa căruia a fost stabilită această nouă formă de reparaţie în echivalent - este supusă dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013.

Prin art. 4 legiuitorul a înţeles să reglementeze conflictul de drept intertemporal generat de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, în sensul ca dispoziţiile legii noi să fie aplicabile cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acesteia.

 Legea nr. 165/2013 cuprinde nu numai prevederi cu caracter procedural (cum ar fi, de pildă, cele care instituie anumite termene), ci şi prevederi cu caracter substanţial, referitoare la cuantumul şi modalitatea de acordare a măsurilor compensatorii instituite, astfel că, în privinţa acestora din urmă, raporturile juridice derulate între persoana îndreptăţită la restituire, pe de o parte, şi autorităţile administrative cu atribuţii în procesul de stabilire a măsurilor reparatorii, pe de altă parte, nu pot fi considerate ca fiind raporturi juridice finalizate până la rămânerea definitivă a deciziei administrative.

Dată fiind situaţia juridică aflată în curs de constituire, norma de drept substanţial referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului, prevăzută în textul normativ modificat, este aplicabilă situaţiei juridice aflate în curs de desfăşurare, fiind impusă de principiul aplicării imediate a legii civile noi, pe care, de altfel, Legea nr. 165/2013 îl consacră prin dispoziţiile art. 4.

Este justificat ca stabilirea modalităţii şi dimensionarea reparaţiilor să reprezinte opţiunea legiuitorului, în cadrul concepţiei de ansamblu adoptate de statul român în considerarea realităţilor economice existente şi a posibilităţilor reale de realizare efectivă a acestui demers corectiv (în acest sens, a se vedea, mutatis mutandis, şi cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 542 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 22 ianuarie 2019).

Aplicând aceste considerente de ordin teoretic la situaţia de fapt dedusă judecăţii, Curtea constată că Decizia de compensare nr. .../2019 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, intimata, în mod judicios, s-a raportat la grilele notariale de la data intrării în vigoare a legii 165/2013 la determinarea cuantumului despăgubirilor  cuvenite reclamantei.

Analizând conţinutul acestor grile, Curtea constată că valoarea unui mp de teren situat în zona A a Oraşului .. este de 15 lei, astfel încât suma cuvenită reclamantei pentru cei 250 mp ce au făcut obiectul restituirii potrivit Dispoziţiei emisă de Primarul Oraţului ... este de 3750 lei, din care s-au dedus despăgubirile acordate la data preluării abuzive.

Prevederile art. 35 legea 135/2013 invocate de apelanta reclamantă în susţinerea motivelor de apel, stabilesc plenitudinea de competenţă a instanţelor judecătoreşti în soluţionarea pe fond a notificării în ipoteza depăşirii termenelor cuprinse în cadrul etapei administrative, desfăşurate în faţa entităţii învestite de lege cu soluţionarea notificării. Însă, această plenitudine de competenţă ce impune instanţei să se pronunţe asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi să dispună restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii este condiţionată de realizarea verificărilor prin raportare la criteriile şi condiţiile impuse de acest act normative.

Altfel spus, instanţa de judecată nu se poate pronunţa în afara cadrului legal instituit de legea 165/2013, nu poate stabili alte criterii de evaluare a bunului la restituirea căruia este îndreptăţită persoana notificatoare diferite de cele impuse de art. 21 alin. 6.

Ca atare, solicitarea apelantei reclamante de a i se acorda suma de 25000 lei, respectiv 100 lei/mp apare a fi lipsită de fundament juridic, aceasta fiind îndreptăţită la acordarea valorii terenului stabilită în raport de grilele notarilor publici valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, resectiv 15 lei/mp, valoare de altfel acordată prin decizia contestată.

Neîntemeiat este şi motivul de apel vizând modalitatea de soluţionare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.

Astfel, Curtea constată că prin cererea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea dosarului /CC, iar la data de 25.11.2019 a modificat obiectul învestirii, solicitând stabilirea valorii imobilului situate în Oraşul ... la suma de 25000 lei şi anularea deciziei de validare emisă de CNCI.

Ambele petite ale cererii adiţionale au fost respinse prin sentinţa apelată.

Prevederile art. 453 alin. 1 Cociv determină debitorul (partea care pierde procesul) şi creditorul (partea care câştigă) obligaţiei având ca obiect cheltuielile de judecată.

Culpa procesuală aparţine reclamantului atunci când cererea sa a fost respinsă în tot sau în parte, pe fondul pretenţiilor formulate ori pe calea unei excepţii procesuale, fie de procedură, fie de fond, dar şi atunci când a renunţat la judecată sau la dreptul pretins.

Pârâtul este în culpă procesuală când cererea reclamantului este admisă în tot sau în parte ori dacă îşi execută obligaţiile pe parcursul procesului şi cererea reclamantului este respinsă ca rămasă fără obiect sau dacă, la data declanşării procesului, pârâtul îşi executase deja obligaţiile, dar nu l-a înştiinţat pe reclamant.

În speţă, culpa procesuală aparţine reclamantei întrucât cererea acesteia, astfel cum a fost modificată la data de 25.11.2019, a fost respinsă atât în ceea ce priveşte petitul având ca obiect stabilirea îndreptăţirii sale la acordarea sumei de 25000 lei cu titlu de despăgubiei, cât şi în ceea ce priveşte solicitarea de stabilire a nelegalităţii deciziei nr. .../2019.

Pentru aceste considerente, Curtea, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, în baza art.480 alin.1 din Codul de procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare