Plângere împotriva solutiei de netrimitere în judecata a procurorului. Natura termenului prevazut de art.2781 Cod pr.pen si consecintele nerespectarii acestuia. Respingerea plângerii ca tardiva.

Prin sentinta penala nr.614/04.06.2008 pronuntata de Judecatoria Constanta în dosarul penal nr.7235/212/2008 a fost respinsa ca tardiva plângerea formulata de petentul V.N. împotriva rezolutiei procurorului nr.11900/P/23.08.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a Cod de procedura penala.

În baza art.192 alin.2 Cod de procedura penala, a fost obligat petentul la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:

La data de 9.04.2008, prin adresa nr.625/II/2/2008 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, a fost înaintata acestei instante plângerea formulata de petentul V.N. împotriva rezolutiei procurorului nr.11900/P/2006 din 23.08.2007, prin care s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de numitii S.T., B.E.M., I.P., D.O. si D.I., sub aspectul savarsirii infractiunii de distrugere prev.de art.217 alin.1 C.penal.

In sustinerea plângerii, petentul a aratat ca procurorul nu a analizat actele din dosarul de urmarire penala, din cauza faptuitorilor acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare.

La termenul din 28.05.2008  reprezentantul Ministerului Public a invocat  exceptia tardivitatii formularii plângerii.

Analizând exceptia invocata, prima instanta a retinut ca, potrivit art.185 C.pr.penala, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen. Ca atare, neexercitarea in termen a unui drept procesual conform textului mentionat conduce la pierderea acestui drept.

In art.2781 C.pr.penala a fost stabilit un termen de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata, care curge de la data comunicarii solutiei de respingere a plângerii facute conform art. 275-278 C.pr.penala sau, in cazul nesolutionarii in termen a acestei din urma plângeri, de la expirarea termenului de 20 de zile in care procurorul ierarhic superior avea obligatia de a o rezolva.

Din adresa nr.1703/II/2/2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta rezulta ca petentul V.N. a formulat plângere împotriva rezolutiei nr.11900/P/2006 din 23.08.2007 la prim procurorul Parchetului la data de 19.09.2007, prin rezolutia nr.1703/II/2/2007 fiind respinsa plângerea formulata de catre petent .

Tinând seama ca abia la data de 18.03.2008 (data înregistrarii plângerii la Parchetul de pe lânga Judecatoria Constanta) petentul V.N. a depus plângere împotriva rezolutiei nr.11900/P/2006 din 23.08.2007, instanta de fond a constatat ca plângerea adresata Judecatoriei Constanta a fost formulata cu încalcarea termenului imperativ prevazut de lege; aceasta întrucât din analiza prevederilor art.2781 alin. 2 C.pr.pen. rezulta ca in situatia in care prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, investit cu solutionarea plângerii împotriva rezolutiei nr.11900/P/2006/23.08.2007, nu a solutionat plângerea depusa la data de 19.09.2007 in termen de 20 de zile de la primirea acesteia, deci pana la 09.10.2007, petentul erau obligat ca in termen de 20 de zile de la expirarea termenului fixat pentru solutionarea plângerii sa se adreseze direct instantei.

In consecinta, nu mai târziu de 30.10.2007 petentul ar fi trebuit sa se adreseze Judecatoriei Constanta si sa investeasca aceasta instanta cu solutionarea plângerii, conform art. 278 1 alin. 2 C.pr.pen.

Instanta a mai retinut ca prevederile art. 2781 alin.2 C.pr.pen. reglementeaza dreptul (si obligatia) persoanei vatamate de a se adresa direct instantei, in cazul in care procurorul competent nu a solutionat plângerea in termenul legal,  interpretare ce rezulta din coroborarea art.278 alin.4 C.pr.pen. si art. 277 C.pr.pen.

Fata de aceste considerente, prima instanta a admis exceptia tardivitatii  introducerii plângerii, invocata de reprezentantul Ministerului Public, si in baza art. 2781 alin.8 lit.a C.pr.penala a  respins plângerea formulata de petentul V.N. împotriva rezolutiei nr.11900/P/2006 din 23.08.2007 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Constanta, ca tardiva.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs în termen legal petentul V.N., solicitând casarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare sau procurorului, în vederea redeschiderii urmaririi penale, cu motivarea ca dreptul la aparare i-a fost încalcat.

In acest sens, recurentul arata ca nu i-a fost comunicata solutia procurorului, ca desi la dosar a depus acte medicale din care rezulta ca este bolnav, i-a fost respinsa cererea de amânare, iar pe fondul cauzei a sustinut ca prima instanta a comis o eroare de fapt, prin maniera de interpretare a materialului probator.

Analizând actele si lucrarile dosarului, tribunalul constata recursul a fi nefondat.

Sub un prim aspect, instanta de recurs constata ca petentul nu i s-a încalcat dreptul la aparare, întrucât la primul termen cauza a fost amânata, printre altele, pentru a da posibilitatea studierii dosarului, la cererea recurentului, iar la termenul din 14.05.2008 instanta a amânat cauza fata de imposiblitatea de prezentare a petentului din motive medicale.

La termenul din 28.05.2008, petentul a solicitat din nou amânarea cauzei, insa a fost prezent personal, cererea fiindu-i respinsa in mod întemeiat întrucât cauza înregistrase doua amânari si, cu toate ca petentul fusese externat din spital la data de 27.05.2008, au fost avute in vedere dispozitiile art.2781 alin.12 Cod de procedura penala, care impun solutionarea plângerii in 30 de zile.

Prin urmare, nu se poate existenta vreunei vatamari in sensul invocat, cu atat mai mult cu cat instanta a amânat pronuntarea pentru a da posibilitatea petentului sa depuna concluzii scrise asupra exceptiei de tardivitate invocata de catre procuror.

 De asemenea, neîntemeiate sunt si criticile petentului in legatura cu solutia de respingere a plângerii ca tardiva.

Este adevarat ca potrivit art.2781 Cod de procedura penala plângerea împotriva solutiei de netrimitere în judecata se face în termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare a plângerii, însa, potrivit alineatului 2 al aceluiasi text de lege, în situatia în care prim procurorul parchetului nu a solutionat plângerea în termenul de 20 de zile instituit de art. 277 Cod procedura penala, petentul se poate adresa instantei în termen de 20 zile, care curge de la expirarea termenului de 20 zile în care procurorul trebuia sa rezolve plângerea.

 Daca termenul de 20 de zile în care procurorul are obligatia solutionarii plângerii este un termen de recomandare, termenul în care persoana nemultumita se poate adresa instantei este un termen imperativ, instituit în vederea exercitarii unui drept procesual, a carui nerespectare se sanctioneaza cu decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen, potrivit art.185 alin.1 Cod de procedura penala.

Concluzia nu poate fi alta, deoarece atâta vreme cât formularea plângerii la instanta este conditionata de parcurgerea obligatorie a procedurii prealabile la procuror, nu se poate admite posibilitatea contestarii solutiei fara nici un fel de restrictionari, ceea ce înseamna ca persoana interesata este obligata a respecta si termenele prevazute de lege.

De asemenea, nu se poate admite ca termenul prevazut de art.2781 Cod de procedura penala ar avea caracter de recomandare, întrucât în caz contrar persoana interesata ar putea obtine oricând analizarea situatiei sale, ceea ce ar aduce atingere drepturilor celorlalte parti la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil.

Din acest punct de vedere, se poate constata ca dispozitiile art.21 alin.3 din Constitutie nu ocrotesc doar drepturile celor ce se adreseaza instantei în vederea protejarii intereselor legitime, ci si drepturile celorlalte parti, fapt ce ne duce la concluzia ca exercitarea liberului acces la justitie nu se poate face în mod discretionar. 

În toate aceste cazuri, legiuitorul are caderea de a stabili termenele si data de la care acestea curg, cât priveste valorificarea oricarui drept procesual, iar în masura în care s-a stabilit o alta data decât cea a comunicarii, înseamna ca s-a urmarit accelerarea modului de solutionare a acestei categorii de cauze, precum si impunerea unei atitudini active în persoana celui interesat de solutionarea plângerii. 

De altfel, aceasta solutie este în acord si cu jurisprudenta Curtii Constitutionale, care prin decizia nr. 904/16.10.2007 a retinut ca prevederile legale prevazute de art.2781 alin.2 Cod procedura penala reprezinta o concretizare a normelor constitutionale ce consacra liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectarii exigentei termenului rezonabil, impusa de dispozitiile art.21 alin.3 din Constitutie.

In situatia data, petentul V.N. a formulat plângere împotriva rezolutiei nr.11900/P/2006 din 23.08.2007 la prim procurorul Parchetului la data de 19.09.2007, insa abia la data de 18.03.2008 (data înregistrarii plângerii la Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta) petentul a depus plângere la instanta.

In aceste conditii, sesizarea Judecatoriei Constanta s-a facut cu încalcarea termenului imperativ prevazut de lege, deoarece in cazul in care prim procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta nu a solutionat plângerea depusa la data de 19.09.2007 in termen de 20 de zile de la primirea acesteia, deci pana la 09.10.2007, petentul erau obligat ca in termen de 20 de zile de la expirarea termenului fixat pentru solutionarea plângerii sa se adreseze direct instantei.

In consecinta, nu mai târziu de 30.10.2007 petentul ar fi trebuit sa se adreseze Judecatoriei Constanta si sa investeasca aceasta instanta cu solutionarea plângerii, conform art. 278 1 alin. 2 C.pr.pen.

Fata de considerentele expuse mai sus, constatând ca prima instanta a facut o corect aplicare a legii, iar sentinta atacata nu intra sub incidenta unor cazuri de casare, tribunalul urmeaza a respinge ca nefondat recursul, in baza art.38515 pct.1 lit.b Cod de procedura penala, cu obligarea recurentului la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare catre stat, potrivit art.192 alin.2.

1

Domenii speta

Spete similare