Investire cu formula executore contract de credit bancar; cesiune de creanta;

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECŢIA I CIVILĂ

DOSAR NR. …/331/2012

DECIZIA NR. 13

Şedinţa publică din data de 07.01.2013

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29 octombrie 2012 sub nr. …/331/2012, executorul judecătoresc ROA a solicitat încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1393 din 7 iulie 2006 încheiat între BCR, în calitate de creditoare, şi MG, în calitate de debitor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 373¹ Cod procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, potrivit art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi cu suma de 0,15 lei, timbru judiciar, conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Au fost anexate următoarele înscrisuri, în copie: cerere de executare silită formulată de creditoare, titlu executoriu şi alte înscrisuri.

Prin încheierea din cameră de consiliu din data de 06 noiembrie 2012, Judecătoria Vălenii de Munte a respins cererea de încuviinţare executare silită formulată de executorul judecătoresc ROA privind pe creditoarea S.C. EKR S.R.L. Bucureşti şi debitorul MG, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut că, aşa cum rezultă din cererea de executare silită depusă la dosarul cauzei, SC EKR SRL Bucureşti a solicitat BEJ ROA punerea în executare a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1393/07.07.2006 încheiat între BCR S.A. si debitorul MG.

În baza art. 373 indice 1 Cod procedură civilă, BEJ ROA a solicitat instanţei încuviinţarea executării silite împotriva debitoarei mai sus - menţionate.

La dosarul cauzei s-a depus contractul de cesiune de creanţe nr. 277/31.05.2011 încheiat între SC EKR S.R.L. Bucureşti şi BCR S.A. prin care creditoarea, în calitate de cedent, a cesionat SC EKR S.R.L., în calitate de cesionar, o serie de creanţe prezentate în Anexa 1 la contract (art. 1.1).

De asemenea, potrivit art. 4.1 din contract s-a stabilit că cedentul va preda şi cesionarul va primi documentele justificative aferente fiecărei creanţe cedate, conform anexei 1 în baza unui proces - verbal de predare - primire în termen de 120 de zile de la data semnării contractului.

Prima instanţă arată că, deşi la dosarul cauzei s-a depus contractul de cesiune, aşa cum s-a arătat mai sus, acesta nu este însoţit de anexa menţionată sau procesul - verbal de predare – primire, înscrisuri faţă de care instanţa să poată verifica dacă contractul de credit ce reprezintă titlu executoriu a format sau nu obiectul contractului de cesiune.

S-a constatat astfel de instanţa fondului că respectivul contract cuprinde clauze generale, din conţinutul acestuia nerezultând împrejurarea că datoria debitoarei a format obiectul acestuia.

S-a reţinut aşadar în cauză de prima instanţă că societatea, prin actele depuse atât la executorul judecătoresc, cât şi la dosarul cauzei, nu a făcut dovada calităţii sale de creditor, astfel ca urmare considerentelor expuse, instanţa de fond a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, creditoarea SC EKR S.R.L., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivarea recursului, a arătat că împotriva debitorului MG s-a pornit executarea silită ce face obiectul dosarului nr. 185/2012 al BEJ ROA, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1393/07.07.2006 încheiat de către debitor cu BCR S.A.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.11.2012, Judecătoria  Vălenii de Munte a respins cererea de încuviinţare a executării silite, reţinând că la dosarul cauzei s-a depus un contract de cesiune de creanţă încheiat între BCR S.A. si EOS KSI, însă acesta nu este însoţit de anexa 1 despre care se face vorbire în contract sau de procesul - verbal de predare – primire. În acest context, instanţa a constatat că respectivul contract conţine clauze generale, din acestea nerezultând împrejurarea că datoria debitorului a fost cesionată, prima instanţă reţinând că recurenta nu a făcut dovada calităţii de creditor şi a respins cererea de încuviinţare executare silită.

Recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală,  arătând ca cesiunea de creanţă între BCR şi EOS KSI a fost încheiată înainte de intrarea în vigoare a noului cod civil şi prin urmare, această cesiune este guvernată de regulile instituite de vechiul cod civil.

Invocă dispoziţiile art. 1391 Cod civil, potrivit cărora „la strămutarea unei creanţe ... predarea între cedente şi cesionar se face prin remiterea titlului”, cesiunea de creanţă fiind un contract care este valabil încheiat prin simpla tradiţiune a titlului şi fără a fi necesar a se încheia vreun înscris şi prin urmare, în lipsa obligativităţii formei scrise, se deduce că dovada cesiunii se face prin dovedirea posesiei titlului.

La momentul formulării cererii de executare silită, recurenta a depus titlul executoriu în original – contractul încheiat de BCR SA cu MG, anexat cererii înaintată organului de executare şi la data formulării cererii de executare  silita, se afla în posesia titlului executoriu.

Coroborând această situaţie de fapt cu dispoziţiile art. 1391 Cod civil, recurenta arată că instanţa de fond ar fi trebuit să concluzioneze  că în mod aparent, aceasta îşi justifică pretenţia de a avea calitatea de creditor al intimatului Georgian Mihalache.

Mai mult decât atât, prin depunerea la dosar a unei copii de pe un contract de cesiune de creanţă, recurenta arată că face dovada existenţei unui transfer convenţional al unor creanţe de la BCR către EOS KSI, sub acest aspect, în aparenţă, se justifică posesia legitimă a titlului executoriu, respectiv aparenţa existenţei un temei legal pentru prezenţa titlului în posesia EOS KSI, la care se adaugă depunerea la dosar a unui extras din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, conţinând şi o referire la debitorul cedat.

Ţinând cont şi de natura necontencioasă a cererii de încuviinţare silită, în cadrul căreia instanţa trebuie să verifice numai aparenţa de legalitate a cererii de executare silită, în opinia recurentei, Judecătoria Vălenii de Munte ar fi trebuit să se rezume la a constata că în mod aparent, recurenta – creditoare îşi justifică pretenţia de a avea calitatea de creditor al obligaţiei continue în titlul executoriu aflat în original în posesia sa şi al cărei debitor este intimatul MG şi în consecinţă, prima instanţă ar fi trebuit să admită cererea de încuviinţare a executării silite, urmând ca eventualele discuţii asupra cauzei să se facă numai în condiţiile exercitării de către partea interesată a dreptului de dispoziţie în procesul civil, în principiu, prin formularea unei eventuale contestaţii la executare.

Invocând lipsa de interes din punct de vedere practic, recurenta arată, totodată, că nu au fost depuse la dosar anexe ale contractului de cesiune, conţinutul anexei 1 fiind reluat parţial în avizul privind cesiunea înscris în AEGRM, motive pentru care solicită admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii din 06.11.2012 şi admiterea cererii de încuviinţare a executării silite, motive întemeiate, în drept, pe dispoziţiile art. 1391 Cod civil şi art. 373 ind. 1 Cod procedură civilă. 

Examinând recursul formulat, raportat la motivele invocate în cererea de recurs, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, prin prisma dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă si a dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată ca recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente ce se vor expune în continuare:

Cesiunea de creanţă se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, consimţământul debitorului cedat nefiind cerut, deoarece nu este parte în contractul de cesiune, contractul fiind valabil încheiat prin simpla remitere a titlului astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 1391 Cod civil potrivit cărora „la strămutarea unei creanţe ... predarea între cedent şi cesionar se face prin remiterea titlului”.

Efectul cesiunii de creanţă între părţi este transferul dreptului de creanţă din patrimoniul cedentului în patrimoniul cesionarul.

Între părţi s-a încheiat contractul de cesiune de creanţe nr. 277/31 mai 2011 (f. 13 – 18 dosar fond), prin care s-au cesionat creanţe cedate astfel cum acestea sunt prezentate în Anexa 1, printre care şi creanţa rezultată din contractul de credit nr. 1393/07 iunie 2006 privindu-l pe debitorul MG.

Recurenta precizează în cererea de încuviinţare a executării silite adresată Judecătoriei Vălenii de Munte, reluând şi la finele cererii de recurs că potrivit art. 2 alin. 2 lit. a şi art. 29 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, cesiunile drepturilor de creanţă îndeplinesc condiţia de publicitate din momentul înscrierii avizului de garanţie în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, formalitate care în cauză a fost îndeplinită şi cu privire la debitorul MG, notificarea acestuia şi condiţia de publicitate, astfel cum rezultă din informaţiile generale despre înscriere depuse de creditoare (înscris – f. 10 – 12 din dosar).

Caracterul necontencios al procedurii de încuviinţare a executării silite ce determină analizarea cererii creditoarei decât în mod formal, partea interesată putând uza de calea contestaţiei la executare este corect invocat de recurentă.

Chiar dacă contractul de cesiune depus la dosar nu este însoţit de anexa 1 menţionată sau de procesul – verbal de predare – primire, înscrisuri de care se face vorbire în contract, transferul de creanţe dintre BCR SA şi S.C. EKR S.R.L. Bucureşti poate fi probat prin copia contractului de cesiune existentă, la care se adaugă menţiunile din extrasul din Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobilare în care se face referire şi la debitorul cedat din cauza de faţă, conchizându-se că aparenţa posesiei legitime a titlului executoriu invocat a fost dovedită.

Art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă dispune că „modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, motiv de modificare a sentinţei primei instanţe, ce are incidenţă în cauză, instanţa fondului interpretând eronat dispoziţiile legale în materie, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3731 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 42/2009.

Tribunalul va admite recursul declarat de recurenta – creditoare S.C. EOS KSI ROMÂNIA S.R.L. Bucureşti împotriva încheierii din cameră de consiliu din data de 06.11.2012 pronunţată de Judecătoria Vălenii de Munte, în baza art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 şi art. 312 alin. 1, 2 şi 3 Cod procedură civilă, va modifica în tot încheierea recurată, în sensul că va admite cererea de încuviinţare a executării silite şi va dispune încuviinţarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 1393 din 07.07.2006 emis de BCR SA, privind pe creditoarea SC EKR SRL şi debitorul MG.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul.

Modifică în tot încheierea recurată în sensul că admite cererea de încuviinţare a executării silite.

Dispune încuviinţarea silită a titlului executoriu contract de credit nr. 1393 din 7.07.2006 emis de BCR SA, privind pe creditoarea SC EKRSRL şi debitorul MG.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 7.01.2013.

Preşedinte,  Judecători,

Domenii speta

Spete similare