Anulare act administrativ

Prin sentinta civila nr. 2152 din 15.11.2010 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 1590/108/2010, a fost respinsa actiunea în contencios administrativ exercitata de reclamanta, pentru anularea partiala a hotarârii cu privire la impozitele si taxele locale pentru anul 2009 în ceea ce priveste art.9 si la Anexa nr.7 din Hotarâre prin care s-a instituit si s-a stabilit metodologia de calcul si încasare a taxei.

În considerentele hotarârii, tribunalul a statuat ca, prin Hotarârea nr.189/2009 adoptata de pârât, privind stabilirea taxei locale pe anul 2009, la art.9 se aproba cuantumul taxei speciale de salubritate, modul de declarare, calcul si achitare a taxei speciale de salubritate, conform metodologiei prevazute în anexa 7 care face parte integranta din hotarârea emisa de pârât.

Prin decizia nr.210/R din 11.02.2010 Curtea de Apel Timisoara a trimis cauza spre rejudecare statuând obligatia instantei de fond de a analiza cererea reclamantei prin prisma dispozitiilor legale speciale ale Legii nr.101/2006, Legii nr.51/2006, art.282 din Codul fiscal precum si art.30 din Legea nr.273/2006.

Tribunalul, conformându-se statuarilor instantei de control judiciar, noteaza ca atât prin actiunea introductiva cât si ulterior în cursul judecatii reclamanta a aratat ca solicita anularea partiala a Hotarârii cu privire la impozitele si taxele locale pentru anul 2009, cu referire la art.9 si la Anexa nr.7 din Hotarâre prin care dupa cum s-a aratat mai sus se aproba cuantumul taxei speciale de salubritate, modul de declarare, calcul si achitare a taxei speciale de salubritate, conform metodologiei prevazute în anexa 7 care face parte integranta din hotarârea emisa de pârât.

În mod nefondat reclamanta sustine ca prin hotarârea atacata s-a aprobat instituirea taxei speciale de salubrizare, din moment ce din probatoriul administrat în cauza rezulta ca aceasta taxa a fost instituita prin H.C.L.M. nr.331/01.11.2000, deci anterior organizarii licitatiilor pentru concesionarea activitatii de depozitare a deseurilor, respectiv a serviciului de salubrizare menajera.

Tribunalul noteaza ca prin HCLM nr.33/2004 s-a aprobat caietul de sarcini si Instructiunile de organizare si desfasurare a procedurii de concesionare a serviciului public de salubritate menajera a Municipiului Arad. În urma licitatiei organizate SC Polaris Holding a câstigat licitatia încheindu-se cu aceasta contractul de concesiune pe o durata de 8 ani optându-se pentru încasarea taxei speciale de salubritate de la utilizatorii serviciului si plata catre concesionar a unui tarif în functie de cantitatea colectata si prevazut în contractul de concesiune. Astfel ca în prezent activitatea de salubrizare la nivelul Municipiului Arad este obiectul contractului de concesiune valabil încheiat cu SC Polaris Holding pâna în anul 2012 sub imperiul dispozitiilor OG nr.87/2001 privind serviciile publice de salubrizare.

Legea nr.101/2006 privind serviciul de salubrizare a localitatilor si care stabileste cadrul legal de gestionare si delegare a serviciului de salubritate a fost publicata în Monitorul Oficial nr.393/8.05.2006 si a intrat în vigoare la data de 8.05.2007 potrivit dispozitiilor art.33 din lege.

În conformitate cu art.15 alin.2 din Constitutia României precum si art.1 din Codul civil legea civila dispune numai pentru viitor instituindu-se principiul neretroactivitatii legii civile si în temeiul caruia Legea nr.101/2006 intrata în vigoarea la data de 8.05.2007 aplicându-se contractelor care se vor încheia  dupa data intrarii sale în vigoare conform celor aratate mai sus. Ca atare concluzia care se impune este aceea potrivit careia dispozitiile Legii nr.101/2006 nu sunt aplicabile activitatii de salubrizare la nivelul Municipiului Arad din moment ce aceasta activitate a fost concesionata în mod legal catre SC Polaris Holding în conformitate cu HCLM nr.33/2004 si OG nr.87/2001 în vigoare la acel moment, în caz contrar s-ar înfrânge principiul constitutional al neretroactivitatii legii civile ceea ce nu poate fi primit, încât sustinerea reclamantei din acest punct de vedere ca hotarârea atacata în privinta art.9 si a anexei 7 ar fi contrara Legii nr.101/2006 va fi respinsa.

În acelasi sens, apare ca nefondata si critica privitoare la faptul ca hotarârea atacata de catre reclamanta ar fi contrara Legii nr.51/2006, Legea serviciilor comunitare de utilitati publice care a fost publicata în Monitorul Oficial nr.254/21.03.2006 si intrata în vigoare la data de 21.03.2007 potrivit art.54 din lege care la art.33 alin.4 prevede ca „Furnizorii/prestatorii serviciilor de utilitati publice existenti la data intrarii în vigoare a prezentei legi, care îsi desfasoara activitatea în modalitatea gestiunii directe, precum si furnizorii/prestatorii care îsi desfasoara activitatea pe baza unor contracte de concesiune/delegare a gestiunii valabil încheiate anterior intrarii în vigoare a prezentei legi îsi vor continua activitatea pâna la expirarea acestor contracte” si care da astfel expresie principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile aratat mai sus.

Cele retinute mai sus au fost consacrate în jurisprudenta instantei supreme prin decizia nr.3468/2007 în care s-a retinut ca toate contractele încheiate între agentii economici de drept privat si autoritatile locale pentru prestarea serviciilor de salubrizare a localitatilor cu respectarea cadrului legal în materia achizitiilor publice în vigoare la momentul încheierii lor îsi produc efectele pâna la expirarea termenului de valabilitate sau pâna la încetarea lor ca urmare acordului partilor contractante. Valabilitatea contractelor susmentionate nu este afectata de împrejurarea ca ulterior încheierii lor a intrat în vigoare legislatia secundara de aplicare a cadrului normativ în materia serviciilor publice de gospodarie comunala si salubrizare care  a impus încheierea de contracte de concesiune pentru prestarea serviciilor respective.

Instanta a înlaturat ca neîntemeiata si critica reclamantei privind nelegalitatea hotarârii atacate cu privire la obligativitatea obtinerii avizului A.N.R.S.C., întrucât potrivit art.21 alin.1 si alin.2 din Legea serviciilor comunitare de utilitati publice nr.51/2006 si art.6 alin.1 lit.1 din Legea nr.101/2006, stabilirea si ajustarea sau modificarea tarifelor pentru serviciile de salubrizare, propuse de operator, se aproba de catre autoritatea administratiei publice locale, fara avizul A.N.R.S.C., în conformitate cu normele metodologice elaborate de autoritatea de reglementare competenta.

Raspunsul dat de catre Autoritatea Nationala de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilitati Publice, prin adresa nr.1794/15.01.2008, la solicitarea Directiei Tehnice  - Serviciul Edilitar din cadrul Primariei Arad care a solicitat precizari privind avizul A.N.R.S.C. pentru modificarea pretului la serviciile de salubrizare se coroboreaza cu prevederile legale în sensul celor sus precizate (fila 150) si se afla în deplina concordanta cu prevederile art.30 din Legea nr.273/2006, privind finantele publice, dispozitii legale prin care legiuitorul a prevazut în mod expres ca pentru functionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale aproba taxa speciala, cuantumul acestora se stabileste anual, iar veniturile obtinute din acestea se utilizeaza integral pentru finantarea cheltuielilor curente de întretinere si functionare ale acestor servicii.

Cât priveste legalitatea taxei de salubrizare tribunalul a observat ca desi aceasta a fost instituita prin HCLM  nr.331/01.11.2000 înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.571/2003,Codul fiscal, în conformitate cu dispozitiile art.282 pentru functionarea unor servicii publice locale create în interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot adopta taxe speciale iar potrivit prevederilor alin.4 taxele speciale se încaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile oferite de institutia/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare si functionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, sa efectueze prestatii ce intra în sfera de activitate a acestui tip de serviciu.

Or, din aceasta perspectiva se constata ca taxa instituita pentru salubrizare este prevazuta de Codul fiscal care acorda îndrituirea necesara autoritatilor publice locale pentru instituirea unor asemenea taxe raportat la situatia concreta din teritoriu.

Instanta a constatat ca taxa speciala de salubrizare aplicata la nivelul anului 2007 nu a fost modificata, ramânând la acelasi nivel în anul 2008 si 2009, nivelul acestei taxe fiind determinat în raport de cantitatea de deseuri municipale colectate, transportate si depozitate pe parcursul unui an si de tariful practicat de operatorul concesionar al activitatii. Mai mult chiar în cursul rejudecarii pârâtul a depus la dosar o expunere de motive si un raport din data de 5.06.2008 cu privire la cuantumul între altele al taxei de salubrizare prin raportare la dispozitiile art.287 din Codul fiscal în conformitate cu care nivelul taxelor locale poate fi majorat cu pâna la 20% de consiliile locale precum si dispozitiile pct.290/1 din HG nr.1861/2006 pentru modificarea si completarea HG nr.44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Codului fiscal care prevede ca nivelul taxelor locale pentru anii 2008, 2009 se vor stabili avându-se în vedere nivelul stabilit pentru anul 2007 .

Cu privire la cuantumul  taxei speciale de salubritate, modul de declarare, calcul si achitare a taxei speciale de salubritate tribunalul observa ca aceasta ridica o problema de oportunitate a actului administrativ, respectiv a hotarârii atacate de catre reclamanta.

Prin oportunitate se întelege capacitatea pe care o are organul care emite actul de a alege dintre mai multe solutii posibile si egale în aceeasi masura pe cea care considera ca ar corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfacut. Aceasta releva astfel calitatea actului administrativ de a satisface atât rigorile stricte ale legii cât si o nevoie sociala determinata într-un timp si loc.

Oportunitatea se afla în strânsa dependenta cu puterea discretionara a administratiei publice care presupune facultatea pe care le-o da legea de a alege dupa aprecierea lor între mai multe solutii posibile aplicabile la cazul concret. Limitele dreptului de apreciere de care beneficiaza administratia publica cu ocazia elaborarii actelor administrative sunt determinate chiar de catre lege si celelalte acte normative.

Este de principiu ca instanta, în ce priveste controlul înfaptuit asupra actului administrativ concret, poate cenzura legalitatea acestuia nu si oportunitatea adica adecvarea actului administrativ cu posibilele solutii optate de catre autoritatea administratiei publice raportat la situatia concreta cu conditia înscrierii în limitele prevazute de art.2 alin.1 lit. n din Legea nr.554/2004, Legea contenciosului administrativ, adica a excesului de putere care este definit ca „exercitarea dreptului de apreciere al autoritatilor publice prin încalcarea limitelor competentei prevazute de lege sau prin încalcarea drepturilor si libertatilor cetatenilor„.

Din perspectiva celor expuse tribunalul a constatat ca pârâtul putea opta în ce priveste stabilirea cuantumului concret al taxei de salubrizare în limita plafonata de crestere de 20% prevazuta în mod imperativ de dispozitiile art.287 din Codul fiscal în conformitate cu care nivelul taxelor locale poate fi majorat cu pâna la 20% de consiliile locale precum si dispozitiile pct.290/1 din HG nr.1861/2006 pentru modificarea si completarea HG nr.44/2004 privind normele metodologice de aplicare a Codului fiscal. Or din acest punct de vedere nu se poate constata incidenta dispozitiilor art.2 alin.1 lit. n din Legea nr.554/2004 precizat pentru existenta excesului de putere în adoptarea hotarârii atacate de catre reclamanta.

Nu poate fi retinut nici argumentul reclamantei în sensul ca este obligata sa achite o taxa pentru un serviciu de care nu ar beneficia raportat la dispozitiile din anexa 7 la hotarârea atacata, persoanele fizice care domiciliaza sau locuiesc în Municipiul Arad datoreaza taxa pentru transportul, colectarea si depozitarea deseurilor menajere care sunt generate pe raza localitatii si pentru care aceste persoane fizice au obligatia de a depune o declaratie cu privire la numarul de persoane care locuiesc în imobilul respectiv pentru luarea în evidenta. Astfel ca daca reclamanta considera ca nu se încadreaza în aceste dispozitii respectiv în situatia prevazuta de a genera deseuri menajere care presupun transportul, colectarea si depozitarea acestor deseurilor menajere nu are obligatia de a plati taxa de salubrizare ,din moment ce obligatia revine exclusiv acelor persoane care genereaza deseuri, concluzia care se impune fiind aceea ca doar cei care beneficiaza de serviciile de transportul, colectarea si depozitarea deseurilor menajere care sunt generate pe raza localitatii platesc taxa nu si cei care nu beneficiaza de aceste servicii.

Tribunalul constata ca dispozitiile art.9 si anexa 7 la hotarârea nr. nr.189/08.08.2008 cu privire la impozitele si taxele locale pentru anul 2009 sunt în conformitate si cu dispozitiile art.30 din Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale potrivit carora pentru functionarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, aproba taxe speciale.

Cuantumul taxelor speciale se stabileste anual, iar veniturile obtinute din acestea se utilizeaza integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înfiintarea serviciilor publice de interes local, precum si pentru finantarea cheltuielilor curente de întretinere si functionare a acestor servicii.

Prin regulamentul aprobat de autoritatile deliberative se vor stabili domeniile de activitate si conditiile în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare si functionare a serviciilor publice de interes local, pentru care se propun taxele respective.

Hotarârile luate de autoritatile deliberative, în legatura cu perceperea taxelor speciale de la persoanele fizice si juridice platitoare, vor fi afisate la sediul acestora si publicate pe pagina de internet sau în presa.

Împotriva acestor hotarâri persoanele interesate pot face contestatie în termen de 15 zile de la afisarea sau publicarea acestora. Dupa expirarea acestui termen, autoritatea deliberativa care a adoptat hotarârea se întruneste si delibereaza asupra contestatiilor primite.

Taxele speciale se încaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.

Taxele speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încaseaza într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înfiintate, iar contul de executie al acestora se aproba de autoritatile deliberative.

Or, pârâtul s-a conformat acestor dispozitii imperative ale legii stabilind cuantumul anual al acestei taxe care dupa cum rezulta din probele de la dosar care a ramas neschimbat între anii 2007-2009 inclusiv  cât si celelalte dispozitii cu privire la modul de declarare si încasare a taxei de salubrizare exclusiv de la persoanele care beneficiaza de aceste serviciu.

Analizând conformitatea hotarârii nr.189/08.08.2008 în ceea ce priveste art.9 si la Anexa nr.7 din Hotarâre prin care s-a instituit si s-a stabilit metodologia de calcul si încasare a taxei din punctul de vedere al legalitatii acesteia si în special al conformitatii cu Constitutia precum si cu actele normative cu forta juridica obligatorie superioara si incidente în ce priveste activitatea de salubrizare a Municipiului Arad, respectiv Legea nr.101/2006  privind serviciul de salubrizare a localitatilor, Legea nr.51/2006 Legea serviciilor comunitare de utilitati publice, Codul fiscal, Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale.

Domenii speta

Spete similare