Contestaţie în anulare

Decizie 839 din 27.09.2011


Prin decizia civila nr. 839/R din 27.09.2011 a Tribunalului Arad, pronuntata în dosarul nr. 1981/108/2011, s-a admis contestatia în anulare formulata de contestator împotriva deciziei civile nr. 275/R/17.03.2011, pronuntata de Tribunalul Arad în dosarul nr. 16273/55/2010 si s-a anulat în parte decizia atacata în ceea ce priveste solutionarea recursului declarat de intimat împotriva sentintei civile nr. 9855/10.11.2010 pronuntata de Judecatoria Arad în acelasi dosar si s-a fixat termen pentru rejudecarea acestui recurs.

Astfel, s-a statuat ca potrivit art. 318 alin. 1 ipoteza 1 Cod procedura civila, hotarârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, text procedural de care s-a prevalat contestatorul în calea de atac extraordinara exercitata în cauza.

Mai este de precizat si faptul ca în sedinta publica din 7 iunie 2011 instanta a pus în dezbaterea contradictorie a partilor necesitatea si eventualitatea ca, contestatorul sa lamureasca fara niciun echivoc cadrul procesual al contestatiei în anulare de fata în raport cu temeiul de drept invocat si anume ipoteza I de la art. 318 Cod procedura civila în conditiile în care pe de-o parte s-a cerut potrivit petitului din aceasta sa fie desfiintata în totalitate decizia civila atacata cu aceasta cale de atac extraordinara, dar pe de alta parte, motivele expuse fac referire exclusiv numai privitor la propriul recurs care s-a solutionat pe calea exceptiei de tardivitate si în niciun fel nu vizeaza si celelalte 2 recursuri ale petentei si a intervenientului, existând asadar o vadita inadvertenta între motivarea în fapt si drept a contestatiei si solicitarea pe care o face contestatorul, în niciun fel lamurita de acesta prin cererea introductiva de instanta în contestatia în anulare, iar prin scriptul depus la dosar la 27 septembrie 2011, contestatorul a apreciat ca judecarea recursului pe care l-a formulat în cauza nu ar putea fi realizata în mod izolat fata de celelalte recursuri ce au fost deja transate prin decizia supusa contestatiei în anulare.

Or, în raport cu cele evidentiate mai sus, si tinându-se seama de faptul ca hotarârile irevocabile ale instantelor de recurs pot fi atacate cu contestatie în anulare pentru motivele prevazute expres si limitativ iar nu exemplificativ enuntiativ la art. 317 si 318 Cod procedura civila, se impune cu necesitate concluzia ca demersul judiciar initiat de catre contestator în cauza de fata respectiv contestatia în anulare întemeiata pe invocata eroare materiala pe care se sustine ca a savârsit-o instanta de recurs nu poate purta decât asupra modului în care a fost solutionat de catre tribunal în dosarul de fata recursul Inspectoratului de Politie Judetean Arad, de vreme ce eroarea materiala de care se prevaleaza acesta vizeaza numai acest recurs, iar nu si pe cele ale petentei si intervenientului, asa încât transarea acestei contestatii si raportat la aceste din urma recursuri ar fi de natura sa depaseasca limitele cadrului procesual instituit chiar de catre contestator, indiferent de asertiunile si precizarile ulterioare ale acestuia facute pe parcursul judecatii.

Cu alte cuvinte, instanta de judecata, în solutionarea contestatiei în anulare, nu îsi poate aroga, competenta de a cenzura ceea ce, cu putere de lucru judecat, s-a transat de catre instanta de recurs, comportându-se ca o instanta de control judiciar, întrucât ar depasi în mod categoric limitele atributiilor sale, ce rezulta expres si lipsit de echivoc din dispozitiile legale ce reglementeaza aceasta cale extraordinara de atac, recursurile petentei si intervenientului la care s-a facut referire în aliniatul precedent fiind transate de catre instanta de recurs cu putere de lucru judecat si avându-se în vedere consideratii care privesc fondul cauzei.

Astfel fiind, mai trebuie observat si lipsa oricarui temei legal cu referire la inadmisibilitatea pe care o invoca intimata petenta si vadita netemeinicie a asertiunilor sale privind imposibilitatea incidentei dispozitiilor procedurale care reglementeaza greseala materiala, ignorându-se cu totul de catre aceasta ca prin criticile formulate de contestator este evidentiata în cel mai clasic mod cu putinta o greseala materiala care, în sensul strict al legii ce reglementeaza o situatie de exceptie si nu poate fi interpretata extensiv, trebuie sa fie o eroare în legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului, evidenta prin raportare numai la probele existente în dosar la data pronuntarii hotarârii, altfel spus, motivul contestatiei în anulare invocat de catre contestator are în vedere erori materiale evidente în legatura cu aspectele formale mai înainte mentionate, respectiv respingerea gresita a unui recurs ca tardiv.

Din acest punct de vedere, este evident ca instanta de recurs a savârsit o vadita eroare materiala, chiar fara a-i fi în niciun fel culpabila fata de absenta de la dosarul cauzei a dovezilor corespunzatoare privitoare la data depunerii recursului de catre intimat, atunci când a retinut tardivitatea recursului acestuia, dovedindu-se fara niciun echivoc în fata instantei investita cu solutionarea contestatiei în anulare ca exercitarea recursului s-a facut în conditiile art. 104 Cod procedura civila în conformitate cu care actele de procedura trimise prin posta instantelor judecatoresti se socotesc îndeplinite în termen daca au fost predate recomandat la oficiul postal înainte de împlinirea acestui termen, în speta facându-se expedierea în modalitatea unei recomandate interne cu confirmare de primire care a parvenit Judecatoriei Arad la 29 decembrie 2010, conform dovezii de pe recomandata depusa la dosar, respectiv a datei stampilei de primire si a datei stampilei oficiului postal care înapoiaza confirmarea, adica 30.12.2010, în contextul în care sentinta judecatoriei s-a comunicat partii mentionate la 14.12.2010, potrivit dovezii de la fila 122 dosar prima instanta.