Pensie de întreţinere

Decizie 463/R din 15.06.2011


Pentru admisibilitatea ordonantei presedintiale se cer a fi întrunite urmatoarele trei conditii: urgenta, cerinta ca masura luata sa aiba caracter vremelnic si conditia de a nu prejudeca fondul cauzei.

Decizia civila nr.463 /R din 15.06.2011

 Prin sentinta civila nr. 3146/13.12.2010 pronuntata de Judecatoria Viseu de Sus, se admite în parte actiunea civila  intentata de reclamanta M. N., împotriva pârâtului  D. I., si în consecinta dispune majorarea pensiei de întretinere  la care pârâtul a fost obligat prin sentinta civila nr. 2214/09.09.2008 a Judecatoriei Viseu de Sus pe seama minorului  D.V., nascut la  11.09.2006, de la suma de 125 lei la suma de  300 lei lunar, începând cu data intentarii actiunii si pâna la majorat sau noi dispozitiuni .

Obliga pe pârât sa plateasca reclamantei suma de 500 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarâre, judecatoria a retinut ca, prin sentinta civila nr. 2214/09.09.2008, a Judecatoriei Viseu de Sus, ramasa irevocabila, prin neexercitarea cailor de atac, pârâtul a fost obligat sa plateasca pe seama minorului, suma de câte 125 lei lunar cu titlu de pensie de întretinere.

În considerentele hotarârii, se retine ca pensia a fost stabilita „în functie de venitul minim pe economie, având în vedere ca acesta nu este încadrat în munca” .

Potrivit art. 94 al.2 c. fam, instanta  va putea mari sau micsora obligatia  de întretinere dupa cum se schimba mijloacele  celui care da întretinerea  sau nevoia celui  ce o primeste .

Sintagma „dupa cum se schimba” trebuie interpretata ca o modificare a împrejurarilor dupa stabilirea cuantumului pensiei  de întretinere , în conditiile prev. de art. 94 al.1 si 3 c.fam.

În speta, reclamanta, conform obligatiei prev. de art. 112 pct.5 c.pr.civ., art. 129 al.1 c.pr.civ. si 1169 c.civ a depus  dovezi privind  veniturile pârâtului din luna ianuarie 2008, anterioare pronuntarii  hotarârii de stabilire a pensiei de întretinere.

Prin încheierile  din 18.10.2010 si respectiv  15.11.2010, instanta a pus în vedere reclamantei sa faca dovada veniturilor  actuale ale pârâtului iar acestuia din urma  sa probeze sustinerile  sale de disponibilizare ca urmare a crizei economice, însa nici una dintre parti nu s-a conformat.

Având în vedere ca pârâtul realizeaza ocazional venituri, însa nu în tara ci în strainatate, conform recunoasterii sale, instanta  a luat în calcul , la stabilirea cuantumului pensiei de întretinere nu  venitul minim pe economie ci venitul mediu.

Împotriva acestei hotarâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentintei civile recurate , în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecata, stabilirea pensiei de întretinere în functie de venitul minim pe economie si compensarea cheltuielilor de judecata, deoarece acesta nu s-a opus admiterii actiunii.

În motivarea recursului, se sustine ca, recurentul nu este încadrat în munca, nu realizeaza nici un fel de venit, presteaza ocazional munci, iar venitul astfel realizat abia îi asigura necesarul pentru cheltuielile zilnice.

În ce priveste cheltuielile de judecata, apreciaza ca acestea nu sunt justificate prin chitante sau taxe de timbru achitate urmând a se retine ca a avut o pozitie procesuala pozitiva, în sensul ca nu s-a opus admiterii actiunii.

Prin întâmpinarea formulata, intimata a solicitat respingerea recursului. În motivarea pozitiei sale procesuale, intimata sustine ca, contrar afirmatiilor recurentului ca nu realizeaza venituri, la dosar reclamanta – intimata a facut dovada ca acesta a fost angajat începând cu data de 16.10.2006  la o firma din Italia, având un salariu de 1306,71 euro., iar în ianuarie 2008, a realizat un venit lunar de 1422 euro. Considera ca la fond reclamanta a probat ca pârâtul lucreaza, iar sustinerea ca a fost disponibilizat trebuia probata de acesta.

În ce priveste cheltuielile de judecata acestea sunt dovedite cu chitanta depusa la dosar si reprezinta onorariu de avocat.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine urmatoarele: alin. 3 art. 94 Cod familiei stabileste cuantumul maxim al pensiei de întretinere datorata de parinte sau de cel care înfiaza, astfel: "Când întretinerea este datorata de parinte sau de cel care înfiaza, ea se stabileste pana la o patrime din câstigul sau din munca pentru un copil, o treime pentru doi copii si o jumatate pentru trei sau mai multi copii."

 Plafoanele stabilite de legiuitor sunt maximale, pâna la valoarea maxima instanta putând stabili cuantumul pensiei în functie de nevoile minorului, prin raportare la venitul realizat de acesta. Sarcina probei revine reclamantului, iar veniturile la care instanta trebuie sa se raporteze la stabilirea pensiei de întretinere, asa cum deja s-a statuat în doctrina si jurisprudenta, o reprezinta media veniturilor pe ultimele 6 luni anterioare pronuntarii hotarârii, iar atunci când  debitorul  prestatiei nu realizeaza venituri, pensia de întretinerea se stabileste la nivelul venitului minim pe economie.

În cauza nu a fost dovedit venitul realizat de  pârât  si de altfel chiar reclamanta a recunoscut ca acesta realizeaza venituri ocazionale. Faptul ca în anul 2006 si ianuarie 2008 acesta a avut un raport de munca în Italia nu este de natura a justifica ca si în prezent realizeaza aceleasi venituri.

Pentru considerentele retinute s-a admis recursul, s-a modificat sentinta civila în sensul ca, s-a majorat pensia de întretinere datorata de pârât în favoarea minorului de la suma de 125 lei lunar la suma de 167 lei lunar si  au fost mentinute restul dispozitiilor.