Liberarea provizorie sub control judiciar.Omisiunea instantei de a parcurge cele două etape procesuale. Consecinţă – casarea cu trimitere spre rejudecare

Prin încheierea penala nr.1212 din 17 mai 2012 a Judecatoriei Baia Mare s-a respins  ca nefondata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpatul C.A.

În considerentele încheierii s-a retinut faptul ca analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar din punct de vedere al admisibilitatii, conform dispozitiilor art.160 ind.2 al.1 Cod procedura penala, instanta a constatat ca aceasta este inadmisibila având în vedere ca petentul este cercetat pentru savârsirea unei infractiuni pentru sanctionarea careia textul art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a prevede o pedeapsa de la 7 la 20 de ani, iar art. 160 ind. 2 alin. 1 Cod procedura penala stabileste ca liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infractiunilor savârsite din culpa, precum si în cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depaseste 18 ani.

În art. 1411 din Codul penal se precizeaza ca prin "pedeapsa prevazuta de lege" se întelege pedeapsa prevazuta de textul de lege care incrimineaza fapta savârsita în forma consumata fara luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor astfel încât chiar daca petentul este minor, la solutionarea cererii de liberare pe control judiciar urmeaza a fi avute în vedere limitele de pedeapsa prev. de art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a Cod penal fara ca acestea sa fie reduse potrivit dispozitiilor art. 109 Cod penal.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea cererii formulate pe motiv ca a recunoscut faptele, prevalându-se de dispozitiile art. 320 ind. 1 Cod procedura penala, astfel ca limitele de pedeapsa vor fi reduse cu o treime.

Examinând recursul declarat, în baza motivelor invocate dar si din oficiu,  tribunalul a retinut ca prin încheierea penala nr.1117 din 9 mai 2012 a Judecatoriei Baia Mare s-a dispus arestarea preventiva a recurentului-inculpat C.A. în temeiul art.148 lit.f Cod procedura penala, pentru infractiunea de tâlharie prev. de art.211 alin.1, alin.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art.99 si urmatoarele Cod penal, încheiere care a fost mentinuta prin încheierea penala nr.160/R/2012 a Tribunalului Maramures.

În cazul cererilor de liberare provizorie se parcurg din punct de vedere procedural doua etape distincte: în prima etapa se verifica daca cererile îndeplinesc conditiile formale prev. de art.1606 Cod procedura penala, apoi în cea de-a doua etapa se procedeaza la admiterea lor în principiu, la fixarea unui termen pentru solutionarea lor, la audierea inculpatilor si apoi la dezbaterea cererilor.

În cadrul celei de-a doua etape, respectiv dupa admiterea în principiu a cererilor se verifica daca acestea îndeplinesc conditiile legale prev. de art.1602 alin.1 Cod procedura penala, daca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive se mentin, daca sunt îndeplinite cerintele prev. de art.1602 alin.2 Cod procedura penala, daca acestea sunt întemeiate, precum si oportunitatea lor (în acest sens s-a pronuntat Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr.17/2011 data într-un recurs în interesul legii care are un caracter obligatoriu).

Or, în speta, prima instanta i-a adus la cunostinta recurentului-inculpat obligatiile ce i-ar reveni în cazul admiterii cererii, situatiile în care se revoca beneficiul liberarii, s-a dat cuvântul asupra admiterii în principiu, iar aparatorul recurentului-inculpat si reprezentantul parchetului au pus concluzii (cu privire la îndeplinirea conditiilor prev. de art.1602 alin.1 Cod procedura penala – aspect care se examineaza doar în cea de-a doua etapa de judecare a unor asemenea cereri). Prin urmare, judecatoria nu a urmat etapele mai sus mentionate care sunt obligatorii.

Pe de alta parte, în dispozitivul încheierii s-a respins cererea ca fiind nefondata, iar în considerentele ei s-a retinut ca ea este inadmisibila raportat, în esenta, la limitele de pedeapsa prevazute pentru infractiunea pentru care acesta este cercetat. Exista astfel o contradictie între considerente si dispozitiv, iar, pe de alta parte, neîndeplinirea conditiilor prev. de art.1602 alin.1 Cod procedura penala nu constituie un motiv de inadmisibilitate a cererii, fiind o conditie de legalitate care se ia în examinare dupa admiterea în principiu a unei asemenea cereri.

Pentru toate aceste considerente recursul inculpatului a fost admis, încheierea penala recurata a fost casata integral si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante care va proceda în sensul celor de mai sus.

Domenii speta

Spete similare