Ridicare control judiciar în cursul urmăririi penale

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A II – A  PENALĂ

DOSAR NR.1838/3/2010

Î N C H E I E RE

Şedinţa publică din data de 25 Ianuarie 2010

Tribunalul constituit din :

PREŞEDINTE : CAMELIA BOGDAN

GREFIER : PETER FODOR

Cu participarea Ministerului Public reprezentat de PROCUROR MIHAI MOCANU din cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul teritorial Bucureşti

S-a întrunit în şedinţă publică astăzi, data de mai sus, luând spre examinare cauza penală de faţă ce are ca obiect soluţionarea cererii de ridicare a controlului judiciar formulată de inculpatul RSD.

La apelul nominal făcut in sedinţă publică se prezintă inculpatul, personal şi asistat de apărător ales av.C.R. (cu delegaţie aflată la dosarul cauzei)

Procedura este legal îndeplinită.

S-a expus referatul  cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează Tribunalului ataşarea dosarului de urmărire penală.

Apărătorul inculpatului depune la dosarul cauzei în şedinţă publică un set de înscrisuri privind situaţia actuală a inculpatului.

Tribunalul pune în vedere apărătorului inculpatului să precizeze temeiul de drept al cererii formulate.

Apărătorul ales al inculpatului arată că, prezenta cerere se întemeiează pe disp. art.160/3 Cod pr.pen.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepţii procesuale de invocat, Tribunalul constată cauza penală în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra cererii de ridicare a controlului judiciar.

Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, solicită admiterea cererii şi ridicarea controlului judiciar instituit, dezvoltând situaţia de fapt reţinută în sarcina inculpatului, context în care arată faptul că, o parte din grupul infracţional organizat din care se susţine că ar face parte şi inculpatul (şi anume un nr. de 6 persoane) nici măcar nu au fost chemaţi la audieri până în prezent, neavând nici o calitate în cauză iar ceilalţi trei inculpaţi din dosar au fost puşi în libertate şi, în prezent, nu au nici o interdicţie. Aceasta, în condiţiile în care, doar inculpatul rRSD are probleme reale care ar justifica ridicare controlului judiciar şi anume : are proprietăţi în Jud.Ilfov, proprietăţi în şegătură cu care are procese la instanţele din afara Mun.Bucureşti şi la care nu se poate prezenta. Totodată, inculpatul s-a înscris la examenul pentru Baroul Bucureşti iar acest examen va avea loc în Sibiu. Mai arată că, inculpatul a avut o atitudine de cooperare cu organele judiciare, arămas în sala de şedinţă şi după expirarea ordonanţei de reţinere la data când s-a soluţionat propunerea de arestare preventivă, ridicarea controlului se impune şi pentru egalitate de tratament şi nu ar împiedica buna desfăşurare a procesului penal şi că nu mai există temeiuri care să justifice această măsură. În subsidiar, solicită modificarea controlului judiciar în sensul lărgirii limitei teritoriale şi anume a se permite inculpatului să părăsească Mun.Bucureşti cu impunerea interdiciţiei de a nu părăsi ţara.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a cererii ca neîntemeiată arătând că temeiurile avute în vedere la instituirea controlului judiciar se menţin şi nu au intervenit temeiuri noi care să justifice ridicarea acestuia iar faţă de natura, gravitatea şi modalitatea concretă a activităţii infracţionale controlul judiciar se impune pentru asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal.

Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, arată că, inculpatul nu are cum să influenţeze buna desfăşurare a procesului penal şi că, până în prezent nici măcar nu a fost audiat de procuror, singura declaraţie a dat-o în faţa instanţei cu ocazia soluţionării propunerii de arestare.

Inculpatul, personal, având cuvântul, solicită admiterea cererii arătând că s-a înscris la examenul de admitere în Barolul Bucureşti, a achitat şi taxa de examen şi că este singurul care are o problemă reală faţă de ceilalţi inculpaţi care nu au nici o interdicţie. Mai arată că examenul menţionat durează două zile şi că i se pare absurd să se menţină controlul judiciar.

În baza ansamblului actelor şi a lucrărilor existente la dosarul cazei precum şi a concluziilor formulate în şedinţă publică, cauza se reţine  în pronunţare.

T R I B U N A L U L ,

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, la data de 19.01.2010, inculpatul RSD a solicitat instanţei ridicarea obligaţiilor dispuse prin încheierea de şedinţă din data de 30.03.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia I penală în dosarul nr. 11683/3/2009, prin care a fost liberat provizoriu  sub control judiciar din starea de arest preventiv.

În motivarea acestei cereri, precizată oral, în faţa instanţei de judecată, a arătat inculpatul că este necesar să depăşească limitele teritoriale ale  municipiului Bucureşti, inter alia, pentru accederea în oraşul Sibiu, în vederea susţinerii examenului de admitere în Barou, în perioada 24-25.02.2010.

Totodată, inculpatul a învederat instanţei că are proprietăţi  în afara  municipiului Bucureşti , pe care nu are posibilitatea să le viziteze şi procese în legătură cu aceste proprietăţi, fiind în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în faţa Judecătoriei Cornetu pentru a-şi apăra interesele procesuale. În opinia sa, ridicarea controlului judiciar nu poate prejudicia buna desfăşurare a procesului penal, respectiv nu există posibilitatea zădărnicirii adevărului, nefiind martori sau experţi ce ar putea fi influenţa ori mijloace de probă pe care le-ar putea altera sau distruge; nu există date din care să rezulte că există riscul săvârşirii unor noi infracţiuni, nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent al Universităţii Ecologice Bucureşti – Facultatea de Drept şi  urmat 4 ani cursurile unei Universităţi specializarea Drept în Germania, a fost încadrat în muncă şi are un domiciliu stabil în Bucureşti. 

Inculpatul a depus la dosar înscrisuri în susţinerea cererii sale.

În drept, cererea inculpatului a fost întemeiată pe disp. art. 1603C. proc. pen.

Prin încheierea de şedinţă din data de 30.03.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia I penală în dosarul nr. 11683/3/2009, instanţa a admis cererea de liberarea provizorie sub control judiciar şi a dispus liberarea provizorie a inculpatului RSD, arestat în baza MAP nr. 43/U.P./12.02.2009, emis de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală; în baza disp. art. 1602 alin. 3 din C.p.p., instanţa a impus, pe timpul liberării provizorii, va respectarea următoarelor obligaţii de către inculpat:

a) să nu depăşească limita teritorială a mun. Bucureşti

b) se va prezenta la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat

c) se va prezenta la secţia de poliţie de domiciliu conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau pori de câte ori estre chemat

d) nu îşi va schimba locuinţa fără încuviinţarea instanţei

e) nu va deţine, folosi sau purta nicio categorie de arme.

În baza disp. art. 1602 alin. 32 din C.p.p., a atras atenţia inculpatului că, în caz  de încălcare cu rea credinţă a obligaţiilor care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

Dispoziţiile  art.1603C. proc. pen., care precizează că obligaţiile şi condiţiile instituite de instanţă pot fi oricând modificate sau ridicate în tot sau în parte pentru motive temeinice, nu-şi găsesc aplicabilitatea în speţă, deoarece normele legale ce reglementează această instituţie de drept procesual penal fac referirea la existenţa unor motive temeinice, care nu se justifică în cauza dedusă judecăţii.

Se constată din actele şi lucrările dosarului că inculpatul a depus la dosar o copie a facturii prin care a achitat taxa de înscriere la examenul de  admitere în Barou, în perioada 24-25.02.2010, examen ce se va desfăşura în municipiul Sibiu.

Din probatoriile administrate, instanţa reţine că, din punct de vedere al temeiniciei, cererea acestuia de ridicarea  a controlului judiciar, întemeiată pe disp. art. 1603C. proc. pen, nu este fondată.

În cadrul măsurii prev. de art. 1602 C.p.p., legiuitorul prevede suficiente obligaţii în sarcina inculpatului de natură să garanteze buna desfăşurare a procesului penal precum şi sancţiunea neîndeplinirii acestor obligaţii, care este luarea din nou a măsurii arestării preventive.

Inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infr. prev. de art. 25, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 şi art. 7 alin. 1 şi 2, cu referire la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003,  reţinându-se, în fapt, în esenţă, că din lunile octombrie – noiembrie 2008 până în prezent, inculpatul RSD, împreună cu inculpaţii MF şi CC au deţinut echipamente de falsificare de plată electronice, inculpatul RSD a efectuat operaţiuni financiare în mod fraudulos, retrăgând numerar de la ATM-uri prin folosirea cardurilor falsificate şi a aderat la un grup infracţional format din alte 7 persoane  care au ca preocupări contrafacerea cardurilor bancare şi retrageri frauduloase de numerar; de asemenea, la 11.02.2009, inculpaţii CC şi RSD au fost prinşi în flagrant de organele de poliţie în timp ce primul livra celui de-al doilea echipamente de falsificare a instrumentelor de plată electronice, create de inculpatul CC la locul de muncă. 

Inculpatul nu a dat nicio declaraţie în faţa organelor de urmărire penală. În faţa instanţei, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor, considerând de asemenea că nu a aderat ori sprijinit un grup infracţional.

Învestită cu o cerere de ridicare a controlului judiciar, instanţa se va limita la analiza cerinţelor prevăzute de textele incidente şi care au fost redate mai sus.

 Pentru a aprecia dacă cererea inculpatului de accedere în oraşul Sibiu pentru a se prezenta la examene este fondată şi pentru a permite acestuia depăşirea limitelor teritoriale cu înştiinţarea prealabilă a organului de poliţie desemnat cu supravegherea sa, este necesar ca inculpatul să solicite încuviinţarea instanţei să îi încuviinţeze şi să stabilească condiţiile în care inculpatul poate depăşi limita teritorială fixată, în condiţiile 1602  alin.3 pct.a C.proc.pen.

Împrejurarea că, în cauză, nu există date din care să rezulte că lăsarea în libertate inculpatul va mai comite alte infracţiuni sau că va încerca să influenţeze bunul mers al anchetei în vreunul din modurile indicate de lege, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, având studii superioare, inexistenţa indiciilor de sustragere de la urmărirea penală şi lipsa datelor din care să rezulte că inculpatul ar influenţa în vreun fel bunul mers al urmăririi penale (actele de urmărire penală, în ceea ce îl privesc pe acest inculpat, nu pot fi influenţate de lăsarea sa în libertate), nu constituie motive pentru care instanţa să aprecieze că cererea acestuia de ridicare a controlului judiciar este întemeiată, de vreme ce liberarea provizorie presupune menţinerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiţii.

Aceste împrejurări au fost valorificate de instanţa care a admis cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar.

Într-adevăr, întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, Codul de procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalităţi şi forme care să permită persoanei arestate să ceară şi să obţină, dacă condiţiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauţiune (art. 5 alin. 5 C. proc. pen.). Convenţia Europeană asupra Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, la care România este parte contractantă, statuează prin art. 5 pct. 3 că orice persoană arestată sau deţinută legal are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate trebuie să fie subordonată, în cauza dedusă judecăţii, unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.

În consecinţă, faptele săvârşite şi elementele care caracterizează persoana inculpatului justifică aprecierea că lăsarea acestuia în libertate, fără a fi supus niciunei forme de constrângere, având în vedere probele şi indiciile temeinice care există la dosar, de natură să convingă un observator obiectiv, în sensul art. 143 alin. 1, art. 681 C.p.p. şi al art.5 par.1 lit.c din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, că inculpatul a săvârşit infr. prev. de art. 25, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 şi art. 7 alin. 1 şi 2, cu referire la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003,  creează un sentiment de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de lege.

Tribunalul constată că liberarea provizorie sub control judiciar corespunde scopului prevăzut de art. 136 alin. 1 C.p.p., impunându-se pentru o bună desfăşurare a procesului penal.

Faţă de cele reţinute, instanţa  va respinge ca nefondată cererea inculpatului, iar în baza art. 192 alin. 2 C.p.p., va obliga recurentul inculpat  la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. 

Pentru aceste motive

D I S P U N E

În baza art. disp. art. 1603C. proc. pen. respinge  cererea inculpatului RSD de ridicare a controlului judiciar, înfiinţat prin prin încheierea de şedinţă din data de 30.03.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti-Secţia I penală în dosarul nr. 11683/3/2009, ca nefondată.

 În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Cu recurs în termen  de 24 de ore de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25.01.2010.

PREŞEDINTE. GREFIER,

CAMELIA BOGDAN PETER FODOR

Domenii speta

Spete similare