Divorţ

Asupra cauzei civile de fata, constata următoarele:

Prin cererea înregistrata la Judecătoria Bacău din 19.06.2009 reclamanta D L a chemat in judecata pe paratul D C solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa sa dispună desfacerea casatoriei încheiata la data de 17.02.2001, sa  păstreze numele dobândit în momentul încheierii căsătoriei, sa-i fie încredinţat minora spre creştere si educare, obligarea paratului la plata pensiei de întreţinere pentru aceasta şi a cheltuielilor de judecată.

Ulterior aceasta precizează ca solicita desfacerea casatoriei din culpa comuna, fara motivarea hotărârii, revenirea ei la numele avut anterior căsătoriei şi obligarea pârâtului la pensie de întreţinere în procent de 25% din venitul minim pe economia naţională şi compensarea cheltuielilor de judecata.

Acţiunea a fost legal timbrata.

In motivarea cererii reclamanta arata ca s-a casatorit cu paratul in anul 2001 si din convieţuire a rezultat un copil minor, că odată cu trecerea timpului relaţiile dintre ei s-au deteriorat astfel încât în prezent raporturile dintre ei sunt grav şi iremediabil vătămate.

In drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 37 alin 2  din Codul familiei

In susţinerea acţiunii a depus copii după: certificatul de casatorie si  certificatul de naştere ale minorei.

In dovedire acţiunii reclamanta a solicitat proba cu martori, proba admisa si administrata de instanţa, declaraţia martorei B J luată sub prestare de jurământ, fiind consemnată si ataşată la dosarul cauzei.

Paratul, legal citat, s-a prezentat in instanţa fiind asistat de avocat ales si a depus iniţial întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

Ulterior acesta precizat că este de acord cu divorţul din culpă comună, fără motivarea hotărârii, reclamanta să-şi reia numele avut anterior căsătoriei, încredinţarea minorei către mamă şi a depus cerere reconvenţională prin care a solicitat stabilirea unui drept de vizită în favoarea lui a doua şi a patra săptămână din lună de vineri orele 12,00 până duminică orele 14,00, o săptămână în vacanţa de iarnă de Crăciun şi o lună în vacanţa de vară (august)  cu luarea minorei de la domiciliu.

Pârâtul nu a solicitat audierea altor martori fiind de acord cu martorul propus de reclamantă.

In conformitate cu prevederile art. 42 alin. 1 din C.fam., Biroul Autoritate Tutelara din cadrul Primăriei comunei Orbeni, jud. Bacau a efectuat ancheta sociala la domiciliul parţilor, concluziile fiind consemnate in Referatul înaintat instanţei.

Din actele si lucrările dosarului instanţa retine ca:

Partile s-au casatorit la data de 17.02.2001 iar din casatorie a rezultat minora  D T născută la data de 24.10.2006. La început relaţiile dintre cei 2 soţi au decurs firesc insa cu timpul acestea s-au deteriorat, soţii fiind separaţi în fapt în prezent.

Fata de acţiunea introductiva si probatoriul administrat in cauza instanţa apreciază ca relaţiile dintre soţi sunt grav si iremediabil vătămate din vina ambilor soti, continuarea casatoriei nemaifiind posibila. Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 38 alin.1 din C. Fam. va admite acţiunea de divorţ reţinând culpa comuna a parţilor in destrămarea casatoriei.

In temeiul art. 617 alin.2 din C. proc.civ. la solicitarea parţilor instanţa nu va motiva prezenta hotărâre in ceea ce priveşte divorţul.

După desfacerea casatoriei, potrivit art. 40 alin. 3 din Codul familiei, reclamanta-pârâtă va reveni la numele avut anterior căsătoriei. 

Din declaraţia martorei audiată in cauza instanţa  retine  faptul ca de îngrijirea copilului se ocupă mai mult reclamanta, pârâtul contribuind şi el la întreţinerea acesteia.

Având in vedere vârsta minorei, înţelegerea părţilor precum si concluziile din referatelor autoritatilor tutelare, in baza art. 42.alin1 din C.fam. instanţa apreciază ca este in interesul copilului  sa fie încredintati spre creştere si educare reclamantei-pârâte.

Din coroborarea dispoziţiilor art,86 alin1,art.97 si art.101 din C.fam. se desprinde obligaţia ambilor părinţi de a creste copiii îngrijind de sănătatea si dezvoltarea lor fizica, de educarea, invatatura si pregătirea profesionala a acestora. Întrucât minora  va fi încredinţat spre creştere si educare mamei sale, paratul-reclamant va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere in favoarea acestuia la stabilirea cuantumului căreia instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art.94 alin 1si 3 din C.fam potrivit carora „întreţinerea este datorata potrivit cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui care urmeaza a o plati” iar „cand întreţinerea este datorata de un parinte…ea se stabileste pana la o patrime din castigul sau din munca pentru un copil.” si va tine seama de venitul minim net pe economia naţională care în prezent este de 461 de lei, întrucât pârâtul-reclamant nu este angajat.

In ceea ce priveşte cererea reconvenţionala instanţa o va admite aşa cum a fost formulată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 43 alin. 1 din Codul familiei „ Părintele divorţat, căruia i s-a încredinţat copilul, exercită cu privire la acesta drepturile părinteşti.” iar potrivit alineatului 3 al aceluiaşi articol „Părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.”

Aceste  dispoziţii au fost  prevăzute în interesul copilului, acesta având dreptul  de a-şi  contura identitatea prin întreţinerea unei legături cu ambii părinţi. Tatăl trebuie să joace un  rol activ în viaţa copilului – să comunice, să se joace – implicarea ambilor părinţi  având beneficii  incontestabile pentru dezvoltarea psihosocială  a minorei, dincolo de neînţelegerile care există  între aceştia.

 In prezent minora are vârsta de 3 ani si 3 luni, vârsta la care copilul este dependent in proporţie mare de mama sa iar cei din jur trebuie sa-i acorde atenţia maxima, fiind perioada la care începe sa-si dezvolte deprinderile viitoare si sa-si creeze personalitatea. In aceste condiţii mediul sau de viata trebuie sa fie unul stabil aşa încât sa poată înţelege si sa se adapteze la mediul in care creste. Prin urmare faptul de a fi luat din acest mediu în perioadele solicitate de pârâtul-reclamant nu este apreciat de către instanţa ca un pericol pentru creşterea si dezvoltarea copilului.

In temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 din C. proc. Civ. instanţa va compensa cheltuielile de judecată efectuate de ambele părţi până la concurenţa sumei de 10,30 şi în consecinţă va obliga pârâtul-reclamant să plătească reclamantei-pârâte suma de 14,50 lei reprezentând ? din cheltuielile efectuate de acesta.

1

Domenii speta

Spete similare