Plângere împotriva rezoluţiei procurorului – art.278(1)

Domeniu alocat : Infracțiunea de fals

Tip speţă : sentinţă penală

Data speţei : s.p. nr. 64/30.03.2011

Titlu: plângere împotriva rezoluţiei procurorului – art.278(1) Cod pr.penală

Petiţionara R.F. s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 278 ind. 1 din codul de procedură penală, Judecătoriei Babadag, competentă să judece cauza în primă instanţă, împotriva rezoluţiei nr.447 /P/2008 din data de 08.10.2009  a Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, infirmată parţial prin Ordonanţa nr.35/II/2/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, apreciindu-le  ca netemeinice şi nelegale, solicitând infirmarea soluţiei dispuse, începerea urmăririi penale  şi trimiterea cauzei la procuror în vederea completării şi definitivării cercetărilor.

S-a motivat că soluţia adoptată este netemeinică şi că  se impunea audierea tuturor persoanelor care au întocmit şi au participat la încheierea convenţiei dintre părţi în legătură cu modul în care s-a semnat acea convenţie , în câte exemplare s-a întocmit şi dacă fiecare parte a primit câte un exemplar.

Totodată se apreciază că trebuia verificată susţinerea numitului I.H. făcută în întâmpinarea depusă la dosarul civil nr.940/179/2007 al Judecătoriei Babadag , referitoare la faptul că în vara anului 1995 s-au întocmit schiţe de către OCOT Tulcea urmare încheierii unei convenţii de partaj voluntar.

De asemenea s-a susţinut că nu au  fost verificate împrejurările în care numitul I.H. a vândut suprafaţa de 0,5 ha teren numiţilor T.M. şi L.I.

S-a mai învederat că motivările făcute de organul de cercetare penală şi prim procurorul ierarhic superior în ordonanţa de respingere a plângerii nu pot fi luate în considerare  pentru că tocmai motivele invocate în plângerea formulată dovedesc falsitatea înscrisului .

Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, instanţa reţine următoarele:

În dosarul civil înregistrat pe rolul Judecătoriei Babadag sub nr.940/179/2008 , având ca obiect partaj judiciar, acţiunea fiind introdusă de reclamanţii I.V., N.L., N.A. R.F., I.D.C., I.P. şi I.E. împotriva pârâţilor I.H., C. M., A.C. , s-a dispus cercetarea şi stabilirea falsului pretins de către reclamanta R.F. care a solicitat în calitate de moştenitoare a defunctului I.P., trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag pentru efectuarea de cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals, susţinându-se că înscrisul intitulat „declaraţie” depus de pârâtul I.H., încheiat la data de 21.09.1995 nu corespunde realităţii, fiind în totalitate fals, inclusiv semnăturile, indicându-l ca autor chiar pe pârâtul I.H..

Numita R.F. a declarat faptul că atât tatăl său defunctul I.P. cât şi unchiul său I.H. aveau fiecare în proprietate într-o solă situată lângă Lacul Babadag câte 2500 mp de teren arabil, suprafaţă situată în tarlaua nr.4 parcela 44/1. La data de 2.08.1995 a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare între I.H. şi numiţii T.M. şi L.I.privind suprafaţa situată în Tarlaua nr.4 parcela 44/1 .

Prin sentinţa civilă nr.446/9.11.2006 emisă de Judecătoria Babadag a fost admisă acţiunea introdusă de numiţii T.M. şi lepădat I.în constatarea vânzării cumpărării şi s-a constatat că aceştia a devenit proprietari ai suprafeţei de 0,5 ha  prin cumpărare de la numitul I.H., suprafaţa înstrăinată făcând parte din cea situată în tarlaua şi parcela sus menţionate.

Pentru a verifica aspectele semnalate de R.F., organele de cercetare penală au dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice grafoscopice,  specialiştii criminalisti din cadrul IPJ Tulcea concluzionând că nu se poate stabili dacă semnătura din dreptul numelui I.P. , defăimată ca falsă, de pe documentul intitulat”declaraţie” a fost executată de către titularul I.P. sau de către numitul I.H. , iar scrisul olograf inserat printre rândurile  dacilografiate de pe acelaşi document, nu a fost executat de către I.H..

Fiind nemulţumită de rezultatul raportului de constatare nr.74168/24.06.2009 al Serviciului criminalistic al IPJ Tulcea, la data de 6.07.2009 numita R. F. a solicitat efectuarea unei expertize grafoscopice de către specialişti din cadrul MAI, cerere respinsă de organul de urmărire penală prin ordonanţa nr.447/P/2008 din 29.09.2009, cu motivarea că în urma cercetărilor efectuate nu au fost administrate probe care să dovedească vinovăţia numitului I.H. şi care să conducă la tragerea la răspundere penală a acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de disp.art.290 Cod penal, iar pe de altă parte,infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată reclamată este datată la 21.09.1995 şi în consecinţă, a intervenit prescripţia răspunderii penale, întrucât s-a împlinit termenul de 5 ani prev.de art.122 lit.d cod penal.

Fiind audiată  în cauză numita C.M. (pârâtă în dosarul civil)  aceasta a declarat că are cunoştinţă despre faptul că între fraţii I.P. şi I.H. a intervenit un schimb de teren în suprafaţă de 2500 mp pe care I.H. ar fi înstrăinat-o ulterior numitului T.M., iar cu privire la conţinutul declaraţiei datată la 21.09.1995 a declarat că este reală fiind total de acord cu cele consemnate dar nu îşi mai aminteşte dacă a semnat sau nu acea declaraţie.

De asemenea, aceasta a mai arătat că nu ştie dacă A.L.,sora sa, a semnat şi ea personal acea declaraţie.

Făptuitorul I.H. a declarat cu prilejul audierii faptul că declaraţia  din 21.09.1995 în parte dactilografiată, a fost făcută la primărie, iar scrisul olograf din cuprinsul acesteia, probabil aparţine primarului de la acea vreme, acesta precizând că el a semnat doar în dreptul numelui său, iar după câteva zile fratele lui I.P. i-a adus o copie după declaraţie, semnată de toţi cei patru moştenitori şi crede că originalul a rămas la acesta. De asemenea acesta a mai declarat că între el şi fratele său I.P. a existat o înţelegere cu privire la schimbul suprafeţei de 2500 mp teren, măsurătorile suprafeţei prevăzute în declaraţie, fiind realizate pe teren, în prezenţa tuturor moştenitorilor.

În baza situaţiei de fapt reţinute, prin rezoluţia nr.447 /P/2009 din data de 08.10.2009, prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag a confirmat în temeiul art.228 alin.6 rap.la art.10 lit.g din cod pr.penală  propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale faţă de I.H., sub aspectul comiterii infracţiunii prev.de art.290 cod penal întrucât termenul de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este de 5 ani, termen care se socoteşte de la data săvârşirii infracţiunii, respectiv 21.09.1995, dată la care a fost redactat înscrisul intitulat declaraţie, situaţie faţă de care termenul de prescripţie s-a împlinit în cursul lunii septembrie 2000, deci cu mult înaintea formulării actului de sesizare, excepţie ce operează şi în cazul numitelor A.L. şi C.M., ale căror semnături au fost defăimate ca false de numita R.F., în temeiul disp. art. 228 alin. 6 cod pr. penală rap. la art. 10 alin. 1 lit. a şi f din cod pr.penală.

Împotriva acestei rezoluţiei, petenta  a formulat plângere, considerând nelegală şi netemeinică soluţia de neîncepere a urmăririi penale, deoarece în mod greşit organul de urmărire penală i-a respins cererea privind efectuarea unei expertize grafologice cu motivaţia că s-ar fi prescris răspunderea penală, având în vedere faptul că în cauză este vorba de o convenţie ce se susţine că s-ar fi încheiat între pârâţi şi care ar constitui obiect al infracţiunii de înşelăciune, infracţiune care se cercetează din oficiu şi nu la plângerea prealabilă, organele de urmărire penală, neefectuând nici un act relativ la constatarea acestei fapte, solicitând admiterea plângerii, infirmarea soluţiei şi continuarea cercetărilor în sensul celor menţionate.

Prin ordonanţa nr.171/II/2/2009 din 4.11.2009 prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalului Tulcea a admis plângerea petentei R.F. şi a infirmat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr.447/P/2008 din 8.10.2009 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, în vederea continuării cercetărilor pentru stabilirea existenţei ori inexistenţei infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi a identificării autorului deoarece s-a constatat că în mod greşit organul de urmărire penală a stabilit că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, şi a retrimis cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag şi ulterior organelor de poliţie judiciară .

În acest al doilea ciclu procesual, a fost dispusă efectuarea unei expertize grafoscopice de către INEC Bucureşti cu aceleaşi obiective ca şi cele solicitate de IPJ Tulcea- Serviciul criminalistic în cursul anului 2009, respectiv, stabilirea autenticităţii semnăturii numitului I.P. pe înscrisul intitulat „Declaraţie” datat la 21.09.1995, defăimat ca fals şi identificarea autorului unei eventuale contrafaceri, expertiză ce nu a fost efectuată însă, datorită lipsei în original a actului în litigiu , fără de care expertiza dispusă nu se putea efectua, conform susţinerilor Laboratorului interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti din adresa nr.294/20.08.2010 ,prin care se face cunoscut Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Tulcea că expertiza criminalistică a scrisului şi semnăturilor se realizează doar pe exemplare originale ale înscrisurilor.

În continuarea cercetărilor s-a susţinut că s-au făcut noi demersuri pentru identificarea înscrisului original, solicitându-se numiţilor C.M. şi I.H., cât şi instanţei de judecată, comunicarea actului original, însă declaraţia originală nu a putut fi identificată, nefiind depusă la dosarul cauzei, părţile susţinând că nu se află în posesia acesteia.

Faţă de actele premergătoare administrate, organul de cercetare penală a întocmit referatul nr.447/P/2008 din 30.12.2010, prin care a propus, în baza disp.art.228 alin.4 rap.la art.10 lit.c cod pr.penală, neînceperea urmăririi penale faţă de numitul I.H., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi înşelăciune, prev.de art.290 şi 215 alin.2 cod penal, reţinând că faptele sesizate nu există.

În argumentarea propunerii, s-a reţinut că în urma cercetărilor efectuate nu au fost administrate probe care să dovedească vinovăţia numitului I.H.  şi care să conducă la tragerea la răspundere penală a acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de mai sus şi nici probe care să stabilească că înscrisul defăimat ar fi fals.

S-a mai reţinut că, verificările au vizat şi posibilitatea existenţei unui concurs real între infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi cea de înşelăciune , însă având în vedere că falsul nu există, s-a apreciat că nici infracţiunea de înşelăciune nu există, deoarece răspunderea penală pentru cele două fapte, se putea angaja doar dacă pentru a induce în eroare persoana vătămată făptuitorul se foloseşte de un înscris sub semnătură privată care este fals.

În cuprinsul referatului s-a mai precizat că la dosarul cauzei se află şi înscrisurile originale care conţin semnături necontestate ale defunctului I.P., respectiv carnet de muncă, deviz situaţia lucrări şi certificat de absolvire, care au fost solicitate instanţei pentru expertiză, însă expertiza nu a putut fi realizată din considerentele sus arătate.

Prin rezoluţia nr.447/P/2008  din 17.01.2011 prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, văzând actele premergătoare efectuate şi constatând că referatul cu propunere de neîncepere a urmăririi penale în cauză întocmit de organul de cercetare penală din cadrul Poliţiei oraş Babadag, este argumentat temeinic şi legal a dispus, în temeiul disp.art.228 alin.6 rap.la art.10 alin.1 lit.d cod pr.penală, neînceperea urmăririi penale faţă de numitul I.H. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev.de art.290 şi art.215 alin.2 cod penal.

Împotriva rezoluţiei a formulat plângere petenta R.F., solicitând infirmarea soluţiei şi continuarea cercetărilor susţinând că neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de I.H.  s-a făcut fără nici un fel de argumentare de către procuror, menţionându-se doar că referatul întocmit de către organul de cercetare penală este argumentat temeinic şi legal, motivarea apreciată că nu este susţinută nici măcar de temeiurile juridice invocate. Astfel, deşi organul de poliţie a dispus neînceperea urmării penale în baza disp.art.10 cod pr.penală cu o motivare ce s-a apreciat că nu poate fi luată în consideraţie, procurorul a dispus soluţia în baza art.10 lit.d cod pr.penală fără să o motiveze de o anumită manieră.

S-a invocat că organul de urmărire penală nu a administrat nici o altă probă pentru a demonstra cui îi aparţine scriitura dintre rândurile dactilografiate şi dacă toate persoanele menţionate în acel înscris au semnat sau nu actul şi nici nu a stabilit în câte exemplare s-a încheiat acel înscris şi care a fost modalitatea în care s-a semnat pentru că în dosarul civil aflat pe rolul Judecătoriei Babadag s-a depus o copie xerox.

S-a susţinut că nu au fost audiaţi moştenitorii numitei A.L. cu privire la faptul că aceasta s-a deplasat în localitatea Babadag şi dacă semnătura de pe acel înscris îi aparţine, îndoindu-se că organul de poliţie, cu prilejul solicitării efectuării expertizei grafoscopice de către INEC a trimis acestei instituţii actele în original aflate în dosarul civil al Judecătoriei Babadag.

Reexaminând rezoluţia atacată, prin prisma actelor premergătoare administrate s-a constatat de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea  că plângerea petentei R.F.este neîntemeiată cu privire la fondul cauzei, soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror, aşa cum a fost argumentată în referatul întocmit de către organul de cercetare penală, fiind justificată de întreg ansamblul probator.

Astfel, s-a reţinut că susţinerea petentei potrivit căreia rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată de către procuror nu cuprinde argumentele pe care se întemeiază, nu poate fi reţinută, întrucât  art.228 alin.6 din cod pr.penală a fost modificat prin Legea nr.202/2010 , în prezent procurorul nemaifiind obligat să motiveze rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale atunci când îşi însuşeşte argumentele cuprinse în referatul cu propunerea organului de cercetare penală.

 S-a mai reţinut că deşi temeiul juridic reţinut la adoptarea soluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost art.10 lit.d cod pr.penală , iar organul de cercetare penală a propus neînceperea urmăririi penale în baza art.10 lit.a cod pr.penală, argumentându-şi temeinic propunerea înaintată parchetului, această situaţie nu poate fi favorabilă petentei R.F. şi nu poate constitui temei pentru admiterea plângerii sale, astfel că din oficiu potrivit art.64 alin.3 din legea 304/2004 a fost infirmată parţial soluţia procurorului, în sensul schimbării temeiului juridic din art.10 lit.d cod pr.penală în art.10 lit.a cod pr.penală deoarece probatoriile administrate în cauză nu au dovedit dincolo de orice bănuială faptul că înscrisul intitulat”Declaraţie” depus în copie xerox în cauza civilă dedusă judecăţii, este fals.

Astfel , s-a reţinut că în literatura de specialitate cât şi în practica judiciară se reţine în mod constant împrejurarea că pentru existenţa infracţiunii de fals este necesar ca înscrisul asupra căruia se intervine să fie în formă originală sau în copie legalizată ori certificată pentru conformitate cu originalul, ori aşa cum rezultă din întreg materialul probator, înscrisul intitulat”Declaraţie” a fost depus în dosarul civil, în copie, iar originalul acestuia nu a fost identificat, deşi s-au întreprins toate demersurile necesare în acest scop de către organele de cercetare penală, şi de altfel INEC – Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti a comunicat faptul că expertiza grafoscopică solicitată nu poate fi efectuată decât pe exemplarul original al înscrisului deoarece laboratorul se află în curs de acreditare conform standardului de calitate SR ISO 170025/2005.

Pe de altă parte, s-a mai reţinut că doi dintre semnatarii înscrisului, respectiv, făptuitorul I.H. şi sora acestuia C.M., au declarat că aspectele consemnate în cuprinsul declaraţiei corespund întrutotul voinţei părţilor semnatare, respectiv, celor patru fraţi - moştenitori ai defunctului I.P., şi prin urmare, motivarea organului de cercetare penală cuprinsă în referatul înaintat procurorului este pertinentă şi în concordanţă cu probatoriile administrate din care rezultă că faptele imputate făptuitorului I.H. ce se circumscriu infracţiunilor de fals şi înşelăciune , nu există.

Totodată, s-a mai reţinut că motivele de netemeinicie invocate de către petenta R.F. nu au susţinere în materialul probator iar solicitarea sa în privinţa continuării cercetărilor, pentru stabilirea numărului  de exemplare în care s-a încheiat înscrisul respectiv, sau care a fost modalitatea în care s-a semnat, poate constitui doar cerere în probatoriu în cadrul dosarului civil al Judecătoriei Babadag nu este de natură să conducă la infirmarea totală  a rezoluţiei atacate din moment ce  pentru a fi antrenată răspunderea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals dar şi a infracţiunii corelative reclamate, cea de înşelăciune, este necesar ca obiectul material să îl constituie un înscris original sau o copie legalizată ori certificată pentru conformitate cu originalul.

În ceea ce priveşte menţiunea petentei potrivit căreia la INEC Bucureşti nu s-au transmis în original actele aflate în dosarul civil nr.940/179/2007  s-a precizat că nu corespunde realităţii, deoarece cu excepţia înscrisului defăimat ca fals, care a fost înaintat în copie, toate celelalte scripte de comparaţie, respectiv carte de muncă, 2 certificate de absolvire, deviz situaţie lucrări şi contract pentru furnizarea  energiei electrice, toate purtând semnătura defunctului I.P., au fost înaintate către INEC Bucureşti în original, prin adresa nr.447/P/2010.

Nemulţumită de soluţia dată prin rezoluţia susmenţionată, petiţionara s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 278 ind. 1 cod pr.penală, Judecătoriei Babadag, competentă să judece cauza în primă instanţă.

Examinând înscrisurile şi lucrările dosarului  , rezoluţiile  atacate , instanţa constată că  nu se evidenţiază vreo împrejurare care să conducă la nelegalitatea soluţiei adoptată prin rezoluţiile a căror desfiinţare se solicită.

Apreciind asupra ordonanţei şi rezoluţiei atacate , prin prisma actelor premergătoare efectuate în cauză , în funcţie şi de criticile formulate se constată că soluţia adoptată de procuror este legală şi temeinică, neexistând temei pentru  a se reţine că soluţia adoptată în cauză nu este temeinică şi legală.

În instanţă, în afara nemulţumirilor exprimate referitoare la soluţia adoptată, petenta  nu a produs acte sau alte mijloace de probă , solicitând desfiinţarea soluţiei şi trimiterea cauzei procurorului pentru a începe urmărirea penală ,  apreciind în esenţă lipsa de rol activ a organelor de cercetare penală.

Pentru a se putea începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiţii. Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.

Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 cod pr. penală şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prev. în art. 10 cod pr. penală, cu excepţia celui prevăzut la lit. b ind. 1.

Intervenţia unui astfel de caz rezultând fie din actele prin care a fost sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmării penale să funcţioneze instituţia neînceperii urmăririi penale.

Potrivit art. 224 cod pr. penală, actele premergătoare se efectuează în vederea începerii urmării penale.

Actele premergătoare pot realiza următoarele obiective:

- completează informaţiile organului de cercetare pentru a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmăririi penale;

- verifică informaţiile deţinute, confirmând sau infirmând concordanţa acestora cu realităţile faptice ale cauzei;

- fundamentează convingerea organului de urmărire penală referitoare la soluţia de neurmărire penală, potrivit art. 228 cod pr. penală.

În cauză , s-a constatat că există ultima variantă, când din actele premergătoare efectuate a rezultat soluţia neînceperii urmăririi penale.

Împrejurarea că în această fază premergătoare nu au fost administrate toate datele , apreciate de petentă ca fiind necesare soluţionării cauzei, nu constituie o încălcare a vreunei dispoziţii legale.

Din interpretarea textelor legale citate rezultă că actele premergătoare sunt limitate cantitativ şi calitativ la îndeplinirea activităţilor necesare atingerii scopului lor legal, astfel că sub acest aspect susţinerile petentei sunt nefondate.

Motivele de netemeinicie invocate de către petentă se apreciază că nu au susţinere în materialul probator administrat în cauză şi nu sunt de natură a conduce la infirmarea rezoluţiei atacate.

În ceea ce priveşte menţiunea petentei potrivit căreia la INEC Bucureşti nu s-au transmis în original actele aflate în dosarul civil, susţinerile nu sunt conforme realităţii, deoarece scriptele de comparaţie sus menţionate au fost înaintate la INEC Bucureşti, astfel cum reiese atât din adresa nr. 447/P/2008 din data de 07.07.2010,cat si din adresa nr. 294/08/2010 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Bucureşti, prin care se remit materialele,acestea aflându-se ataşate la dosarul 447/P/2008.

Cercetările penale efectuate în cauză în baza plângerii petentei nu evidenţiază vreo împrejurare care să conducă la concluzia comiterii infracţiunilor reclamate de către petentă.

Astfel cum s-a subliniat , în instanţă , petenta , în afara nemulţumirilor exprimate referitoare la soluţia adoptată , nu a produs acte sau alte mijloace de probă , pentru a îndreptăţi instanţa să ia una din măsurile prev.de art.278 indice 1 lit.b cod pr.penală , şi cum nici din oficiu , nu s-a constatat existenţa lor , urmează a respinge ca nefondată plângerea .

În baza art.192 al.2 cod pr. penală va obliga petenta  la 20 lei cheltuieli judiciare către stat . 

Domenii speta

Spete similare