Exequator

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECŢIA I CIVILĂ

DOSAR NR. .../105/2012

SENTINŢA CIVILĂ NR. 4837

Şedinţa publică din data de 05.10.2012

......

Deliberând asupra cauzei civile de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. .../105/2012, petenta CT, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul CD, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună recunoaşterea în România a efectelor sentinţei de divorţ pronunţată de Judecătoria Floreşti din Republica Moldova în dosarul nr. .../2010, pronunţata în 14 octombrie 2011, rămasă definitivă şi irevocabilă, conform menţiunilor de pe aceasta, precum şi a certificatului de divorţ emis de OSC Floreşti, Republica Moldova, în baza dispoziţiilor Codului de procedură civilă şi art. 166 şi urm. din L. 105/1992.

În motivarea acţiunii, petenta a arătat că în fapt s-a căsătorit cu intimatul, la data de 05.07.2010, iar, ulterior, a introdus acţiune de divorţ în Republica Moldova la Judecătoria Floreşti, iar în urma soluţionării cauzei s-a pronunţat o sentinţă de divorţ de către Judecătoria Floreşti din Republica Moldova în dosarul nr. ..., în data de 14 octombrie 2011, rămasă definitivă şi irevocabilă, conform menţiunilor de pe aceasta, precum şi a certificatului de divorţ emis de OSC Floreşti, Republica Moldova. Intimatul a introdus şi el o acţiune de divorţ la Judecătoria Vălenii de Munte, ulterior promovării cererii petentei în Republica Moldova, având aceleaşi părţi, cauză şi obiect, dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte a fost suspendat. Înainte de promovarea hotărârii din Republica Moldova, pârâtul a solicitat repunerea dosarului pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte.

În drept, petenta a invocat prevederile art. 166 şi urm. din Legea nr. 105/1992.

La cerere, petenta a ataşat, în copie, înscrisuri.

Intimatul CD a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestei cereri ca fiind nelegală şi neîntemeiată.

În motivare, intimatul a arătat că a încheiat la data de 25 aprilie 2008 căsătoria cu reclamanta CT, cetatean al Republicii Moldova, având numele anterior căsătoriei de S şi din căsătoria acestora au rezultat două minore, respectiv CA, născuta la data de ... şi CS, născută la data de ... Domiciliul comun de la încheierea căsătoriei şi până la părăsirea acestuia de reclamantă l-a avut în oraşul S, Judeţul Prahova.

Intimatul a mai arătat că ambele minore s-au născut în România şi ca atare, acestea au dobândit cetăţenie română. Întrucât reclamanta, fără a avea vreun motiv întemeiat, a părăsit domiciliul conjugal şi România, luând şi cele două fetiţe cu ea, a fost nevoit ca în anul 2010 să introducă acţiune de divorţ la Judecătoria Vălenii de Munte, întrucât trebuia în mod special să se rezolve situaţia minorelor, cu atât mai mult cu cât una dintre minore are probleme de sănătate şi urma tratamente medicale speciale.

Fără ştiinţa intimatului, reclamanta a introdus pe teritoriul Republicii Moldova cerere de desfacere a căsătoriei încheiat între aceştia, solicitând, totodată, şi stabilirea domiciliului celor doua minore la aceasta, în Republica Moldova, precum şi obligarea intimatului la plata pensiei de întreţinere pe seama celor doua minore in cuantum de 300 euro pe luna.

În acest context s-a format dosarul nr. .../2010 la Judecătoria Floreşti, unde la data de 14.10.2011 s-a pronunţat o hotărâre judecătoreasca fără a avea un număr specific, hotărâre care nu i-a fost comunicată oficial, dar pe care a atacat-o cu apel, astfel cum prevede legea de procedură din Republica Moldova.

Deşi nu a fost legal citat şi nu i s-a comunicat nici un act de procedură din acest dosar, a luat act cu ocazia prezentului litigiu ca s-a dispus desfacerea căsătoriei acestora, că s-a stabilit domiciliul celor două minore la mamă, fără însă a se indica vreo adresă, şi a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere pe seama celor două minore la suma de 300 euro lunar, sau echivalentul lor în lei moldoveneşti.

Intimatul a mai susţinut că nu este adevărat că hotărârea a ramas definitivă la data de 3.11.2011, întrucât aceasta a fost atacată cu apel, despre care nu se face nici o referinţă. Cu toate acestea, apare menţiunea ca fiind definitivă şi irevocabilă, fără să se facă vreo precizare dacă prin neapelate sau nerecurare, sau prin respingerea eventualelor căi de atac a apelului şi recursului.

Potrivit legii noastre interne, respectiv art. 51 din Legea nr. 177 din data de 04.11.1997, una din condiţiile recunoaşterii hotărârii străine este ca aceasta să fie definitivă şi susceptibilă de executare. De asemenea, potrivit aceluiaşi text de lege, respectiv art. 51 lit. c, este necesar sa se facă dovada că nu i-au fost încălcate drepturile procesuale şi că actele de procedură i-au fost comunicate în termen util.

Intimatul că nu a avut cunoştinţă de termenele legale de desfăşurarea acestei proceduri şi nu i s-a dat nici o şansă de a de apăra. Din considerentele hotărârii a cărei recunoaştere se cere ca nu a existat nici o probă a celor afirmate de reclamanta şi tot ceea ce reţine instanţa de judecată se bazează numai pe afirmaţiile acesteia.

Nu se poate admite o astfel de cerere întrucât nu a fost nici un moment analizat interesul suprem al celor doua minore.

Ca atare, intimatul a apreciat că i-au fost grav încălcate drepturile stabilite prin art. 18 din legea nr. 177/1997.

De asemenea, nu au fost avute în vedere că raporturile dintre aceştia, fie ele personale sau patrimoniale, se vor rezolva de instanţa unde părţile au avut domiciliul comun. Nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 30 din acelaşi act normativ, în sensul că a fost aplicată legea celeilalte părţi contractante care nu este mai favorabilă ca legea română.

Susţine intimatul că, atâta vreme cât legea română are drept criteriu suprem interesul major al minorului, era absolut necesar o verificare foarte atentă a situaţiei minorilor în raporturile cu părinţii lor, cu atât mai mult cu cât, cei doi copii minori sunt cetăţeni romani, întrucât s-au născut pe teritoriul României, iar unul din părinţii lor este cetăţean român. Niciodată nu s-a cerut vreo relaţie cu privire la starea de sănătate a minorilor sau a condiţiilor în care aceştia au crescut.

În realitate, singura cauză pentru care reclamanta a solicitat stabilirea domiciliului minorelor la aceasta, în Republica Moldova, a fost numai pentru a se stabili obligaţia intimatului de plata unei pensii de întreţinere, pe care aceasta nu o foloseşte în interesul minorelor. La data de 15 februarie 2012 s-a deplasat la domiciliul părinţilor reclamantei unde erau lăsate fiicele mele, iar din discuţiile purtate cu bunica maternă, aceasta i-a relatat că reclamanta este plecată de mai mult timp în Ucraina, fără să dea nici un semn de viaţă. Deşi minorele şi-au manifestat dorinţa sa le iau cu mine, nu a putut face acest lucru, pentru a nu intra în conflict cu organele legale din Republica Moldova, cu atât mai mult cu cât avea cunoştinţă că însăşi organele legale din România efectuează cercetări cu privire la modalitatea frauduloasă pe care a folosit-o reclamanta la ieşirea sa din România cu cele două minore.

Apreciază intimatul că este necesar ca, cel puţin până la soluţionarea cauzei privind desfacerea căsătoriei ce se desfăşoară în procedura ţării noastre, să nu se dea curs acestei hotărâri, întrucât nu este în interesul celor două minore să locuiască la bunicii materni.

În drept, intimatul a invocat prevederile art. 115 C.proc.civ.

În cauză, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele : 

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat recunoaşterea unei hotărâri de divorţ pronunţată în Republica Moldova, respectiv a hotărârii pronunţate în dosarul nr. .../2010 la data de 14.10.2011 de Judecătoria Floreşti.

În consecinţă, la soluţionarea sa, instanţa va avea în vedere dispoziţiile legii 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat, precum şi cele speciale ale legii nr. 177/1997 pentru ratificarea Tratatului dintre România şi Republica Moldova privind asistenţa juridică în materie civilă şi penală, semnat la Chişinău la 6 iulie 1996. Odată cu ratificarea acestui tratat şi adoptarea prin lege şi publicarea acesteia în Monitorul Oficial, acesta a devenit parte din dreptul intern şi, faţă de puterea de lege a dispoziţiilor sale, precum şi a caracterului special, instanţa le va aplica cu prioritate faţă de cele ale legii 105/1992.

În conformitate cu prevederile art. 51 alin. 2 din Tratat, "Hotărârile se recunosc şi se executa în cazul în care sunt întrunite următoarele condiţii :

a) dacă sunt definitive şi susceptibile de executare potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia au fost pronunţate. În materia obligaţiei de întreţinere sunt recunoscute şi hotărârile provizorii, dacă sunt executorii în statul de origine;

b) dacă nu a fost încălcată competenţa exclusivă a autorităţii părţii contractante pe teritoriul căreia urmează a avea lor recunoaşterea sau executarea;

c) dacă persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-au înmânat citaţia şi actul de sesizare a instanţei în timp util şi în conformitate cu legea părţii contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărârea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exerciţiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces;

d) dacă între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi pentru aceleaşi fapte, nu s-a pronunţat în prealabil o hotărâre ori nu se afla în curs de judecata o acţiune intentată anterior pe teritoriul părţii contractante unde urmează sa se recunoască ori să se încuviinţeze executarea hotărârii;

e) dacă, în cazurile în care trebuie aplicată legea celeilalte părţi contractante, din hotărârea pronunţată rezultă că această lege nu a fost aplicată. Totuşi, recunoaşterea nu poate fi refuzată numai pentru singurul motiv că instanţa care a pronunţat hotărârea a aplicat o altă lege, în afară de situaţiile în care procesul priveşte starea şi capacitatea unei persoane, iar soluţia adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii aplicabile;

f) dacă prin recunoaşterea sau încuviinţarea executării hotărârii nu se aduce atingere ordinii publice a părţii contractante pe teritoriul căreia urmează sa se recunoască ori sa se încuviinţeze executarea hotărârii.

Întrucât aceste condiţii trebuie îndeplinite în mod cumulativ, tribunalul le va analiza, în continuare, în ordinea stabilită de acest text.

În cauză, prin hotărârea pronunţată în dosarul nr. .../2010 la data de 14.10.2011 de Judecătoria Floreşti s-a dispus desfacerea căsătoriei părţilor, s-a stabilit locuinţa minorelor la reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere în favoarea acestora în cuantum de 300 euro lunar şi a cheltuielilor de judecată, precum şi stabilirea în sarcina acestuia a unor taxe în favoarea statului.

Din cuprinsul copiei legalizate a hotărârii aflate la filele 27 - 28 din dosar, instanţa reţine că judecata a avut loc în lipsa pârâtului, dar în urma citării acestuia. Totodată, instanţa are în vedere că pe copia depusă la dosar apar menţiunile "definitivă şi irevocabilă" în dreptul ştampilei instanţei de judecată.

Din înscrisurile de la filele 43 - 46 rezultă că pentru termenul la care s-a judecat cauza, pârâtul a fost citat prin Judecătoria Vălenii de Munte, la adresa oraş S, jud. Prahova, str. V, nr. ...

Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat apel, prin care a invocat că nu a fost citat la judecarea cauzei, precum şi faptul că ar fi competente instanţele din România, iar nu cele din Republica Moldova.

Prin Decizia din 09.02.2012, pronunţată în dosarul .../12 de Colegiul Civil şi de contencios administrativ al Curţii de Apel Bălţi, apelul declarat a fost respins, instanţa apreciind susţinerile pârâtului ca nefondate, inclusiv că acesta a fost legal citat, dar nu s-a prezentat la judecarea cauzei în fond. La stabilirea competenţei instanţei de fond, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 27 alin. 2 din Tratat. De asemenea, instanţa reţine că la judecarea apelului, pârâtul a fost prezent şi asistat de avocat.

Recursul declarat de pârât împotriva acestei decizii a fost respins ca inadmisibil prin decizia din 14.06.2012 a Curţii Supreme de Justiţie, irevocabilă, astfel că hotărârea ce face obiectul cauzei a rămas definitivă la data de 24.06.2012.

În raport de situaţia de mai sus, tribunalul apreciază că hotărârea nu era definitivă, în sensul art. 51 alin. 2 lit. a din Tratat, la data promovării cererii de recunoaştere. Menţiunea existentă în acest sens pe copia legalizată a hotărârii anexată la cerere este contrazisă de cele două decizii pronunţate ulterior datei de 03.11.2011. Această împrejurare rămâne însă fără relevanţă sub aspectul verificării condiţiilor de recunoaştere a hotărârii străine, căci la data pronunţării prezentei sentinţe, hotărârea străină avea caracter definitiv, nefiind susceptibilă de o altă cale de atac.

În consecinţă, condiţia prevăzută de art. 51 alin. 2 lit. a din Tratat, pentru recunoaşterea hotărârii străine în cauză, este îndeplinită.

Referitor la competenţa instanţei străine de a judeca cauza având ca obiect divorţul părţilor şi stabilirea relaţiilor dintre părinţi şi copii, tribunalul are în vedere că aceasta este stabilită de dispoziţiile art. 27 din Tratat. Cum în cauza de faţă, părţile aveau cetăţenii diferite, precum şi domicilii diferite, sunt aplicabile prevederile alineatului 2 al acestui articol, respectiv competenţa aparţine deopotrivă instanţelor competente din ambele state contractante.

În aceste condiţii şi faţă de împrejurarea că nu există o normă juridică de stabilire a unei competenţe exclusive a instanţelor române de a judeca divorţul, respectiv stabilirea relaţiilor dintre părinţi şi copii, tribunalul apreciază îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 51 alin. 2 lit. b din Tratat.

Referitor la cea de-a treia condiţie, tribunalul apreciază că şi aceasta este întrunită, căci s-a procedat la efectuarea procedurii de citare şi de comunicare către pârât prin intermediul Judecătoriei Vălenii de Munte. Este adevărat că la dosar nu a fost depusă dovada înmânării actului de procedură, dar procedura de judecată trebuie privită în ansamblul său. În cauză, intimatul a avut posibilitatea să se apere. Acesta a declarat apel, în care a invocat lipsa citării, acest aspect fiind analizat şi tranşat definitiv prin respingerea acestei căi de atac. Totodată, trebuie avut în vedere prezenţa sa şi a apărătorului la momentul judecării apelului, astfel că nu se poate reţine că acesta nu a participat la proces.

Cu privire la cea de-a patra condiţie ce se cere a fi îndeplinită, prevăzută la art. 51 alin. 2 lit. d, tribunalul reţine că intimatul nu a depus nici o dovadă în sensul că cererea de divorţ a fost depusă la Judecătoria Vălenii de Munte, anterior celei soluţionate prin hotărârea ce face obiectul cauzei. Prin urmare, trebuie apreciată şi această condiţie ca fiind respectată.

În ce priveşte condiţia prevăzută de lit. e a aceluiaşi articol, tribunalul constată, din cuprinsul motivării instanţei de fond şi a celei de apel, că a fost aplicat dreptul Republicii Moldova, atât în ce priveşte divorţul, cât şi în ce priveşte relaţiile dintre părţi şi copiii rezultaţi din căsătorie.

În ce priveşte divorţul, legea materială aplicată este cea prevăzută de art. 27 alin. 2 din Tratat. În schimb, potrivit art. 30 pct. 1, raporturile dintre părinţi şi copii se stabilesc potrivit legii părţii contractante al cărui cetăţean este copilul. În cazul de faţă, copiii sunt născuţi pe teritoriul României, iar părţile nu contestă cetăţenia română a acestora. La data introducerii divorţului însă, cei doi copii se aflau pe teritoriul Republicii Moldova, locuind la reclamantă. Prin urmare, domiciliul acestora era în fapt pe teritoriul acestui stat, astfel că putea fi aplicată legea străină, cu condiţia ca aceasta să fie mai favorabilă intereselor copilului.

Tribunalul constată că nu s-a dovedit o diferenţă între cele două legi în conflict, respectiv că legea care a fost aplicată ar fi mai favorabilă intereselor minorilor.

Chiar dacă trebuia aplicată legea română în ce priveşte aceste raporturi, tribunalul nu poate să respingă cererea de recunoaştere a hotărârii, căci acest lucru este interzis de teza a II-a a art. 51 alin. 2 lit. e, speţa de faţă neprivind starea şi capacitatea persoanelor.

În consecinţă, şi cea de-a cincia condiţie urmează a fi considerată ca îndeplinită.

Faţă de ultima condiţie prevăzută de lege, instanţa nu poate constata o atingere a ordinii publice a Statului Român. Şi interesul superior al copilului ce trebuie protejat în litigiile interne referitoare la drepturile acestora trebuie considerat ca făcând parte din ordinea publică internă. Aceasta nu poate însă să justifice o rejudecare a cauzei ce a făcut deja obiectul unei judecăţi într-un alt stat. Ori, reaprecierea interesului superior al copilului în funcţie de probele administrate presupune o nouă judecată, ceea ce este interzis de art. 169 din Legea 105/1992.

Totuşi, în raport de această ultimă condiţie, se impune o verificare în sensul ca dispoziţiile cuprinse în hotărârea ce se recunoaşte să nu fie incompatibile cu interesul superior al copilului sau cu alte norme ce privesc ordinea publică internă.

Analizând astfel dispozitivul hotărârii străine supuse acestei proceduri, tribunalul nu poate reţine o încălcare a interesului superior al celor două minore sau a altor dispoziţii interne ce privesc ordinea publică.

Pentru motivele expuse, instanţa apreciază că sunt întrunite toate condiţiile pentru a se recunoaşte efectele hotărârii de divorţ pronunţate în Republica Moldova.

În consecinţă, va admite cererea şi, prin urmare, va dispune recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii pronunţate în dosarul nr. .../2010 la data de 14.10.2011 de Judecătoria Floreşti din Republica Moldova, cu privire la desfacerea căsătoriei dintre părţi.

În raport de dispoziţiile art. 274 alin. 1 C.proc.civ., de chitanţa de plată a onorariului de avocat şi a taxei judiciare de timbru, apreciind că pârâtul este în culpă procesuală faţă de soluţia ce se va pronunţa, tribunalul urmează să îl oblige pe acesta la plata sumei de 819,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea.

Dispune recunoaşterea pe teritoriul României a hotărârii pronunţate în dosarul nr. .../2010 la data de 14.10.2011 de Judecătoria Floreşti din Republica Moldova, cu privire la desfacerea căsătoriei dintre părţi.

Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 819,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 05.10.2012.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare