Plangere contraventionala

plângerea contravenţională

DOSAR NR…../2011

Operator de date cu caracter personal nr.5695

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DRĂGĂŞANI - JUDEŢUL VÂLCEA

SENTINŢA Nr. 382

Şedinţa publică de la  3.02.2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE  ….

Grefier ….

Pe rol este soluţionarea plângerii contravenţionale, formulată de petentul CM, domiciliat în mun. …., în contradictoriu cu intimatul IPJ.

Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică  la prima strigare a cauzei au lipsit părţile.

Instanţa văzând lipsa părţilor, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în temeiul art. 104, alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti  aprobat prin HCSM nr. 387 / 2005.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns petentul CM,legitimat cu …..seria VX nr... eliberată de Mun. Drăgăşani, lipsind intimatul IPJ.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care :

Învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispoziţiilor art.242 alin 2 Cod procedură civilă, de către intimat.

Învederează de asemenea că s-au trimis la dosar, prin Serviciul Registratură al instanţei, la termenul de judecată anterior,următoarele înscrisuri : întâmpinare,ce a fost comunicată petentului, precum şi materialul probator care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenţie contestat,inclusiv CD-ul cu înregistrarea radar a autoturismului petentului la data săvârşirii contravenţiei, din partea intimatului.

Instanţa reţine că sunt îndeplinite prevederile art.134 C.Pr.Civilă şi că este competentă, general, material şi teritorial, în baza art.32 alin 2 din OG 2/2001.

Instanţa acordă cuvântul petentului asupra probatoriului ce urmează a fi administrat în cauză.

Petentul solicită a i se încuviinţa proba cu înscrisurile existente la dosar, în dovedirea plângerii.

Nu se opune la proba cu înscrisuri solicitată de intimat.

Instanţa încuviinţează în temeiul art.167 C.pr.Civilă şi art.33-34 din O.G. nr.2/2001 proba cu înscrisurile existente la dosar, pentru petent şi pentru intimat, apreciind că este pertinentă, concludentă şi utilă pentru soluţionarea pricinii.

Petentul arată că nu mai are probe de solicitat în cauză.

Instanţa constată că nu mai sunt cereri noi de formulat, probe de solicitat şi excepţii de invocat, apreciază dosarul în stare de soluţionare şi acordă cuvântul părţilor pe fondul cauzei.

Petentul solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenţie anularea procesului verbal de contravenţie ca fiind nelegal şi netemeinic, anularea sancţiunii principale şi a măsurii  complementare a reţinerii permisului de conducere.

Susţine că viteza înregistrată de aparatul radar, la data reţinerii contravenţiei , nu reprezenta viteza reală a autovehiculului pe care îl conducea.

Depune la dosar ca practică judiciară, decizia nr…...2009 pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr…../2009, sentinţa civilă nr…...2011,pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu, în dosarul nr…./2011 şi adresa nr…...2009 emisă de Institutul Naţional de Metrologie Bucureşti, precum şi concluzii scrise.

Instanţa, în temeiul art.150 C.pr.Civilă, reţine cauza spre soluţionare, pe baza probelor aflate la dosar.

JUDECĂTORIA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de ….2011 pe rolul Judecătoriei Drăgăşani sub nr. de dosar …../2011, petentul CM a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ anularea procesului verbal seria …. nr. … încheiat la data de …..2011.

În motivarea plângerii, petentul a arătat că în localitatea Ioneşti, a fost oprit de un echipaj de poliţie care rula pe sensul opus de mers faţă de cel al petentului şi care i-a comunicat faptul că a depăşit viteza legală. Petentul a arătat că nu a depăşit viteza legală. De asemenea, petentul a mai susţinut faptul că procesul verbal nu prevede locul exact unde a fost oprit, şi de asemenea, nu este individualizat aparatul radar cu care a fost înregistrat.

În drept, petentul a invocat dispoziţiile art. 31 din OG 2/2001.

Prin plângerea formulată nu s-a solicita încuviinţarea nici unui mijloc de probă.

La plângere, petentul a ataşat procesul verbal seria … nr. … încheiat la data de …..2011.

În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită şi de plata timbrului judiciar.

La data de ….2011, intimatul IPJ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal contestat ca fiind legal şi temeinic întocmit.

În suţinerea întâmpinării intimata a depus în copie următoarele înscrisuri: raport de reţinere (f. 11), procesul verbal seria … nr. … (f. 12), dovada comunicării petentei a suspendării dreptului de a conduce (f. 13, 14), adresă emisă de Institutul Naţional de Metrologie Legală (f. 15), atestat de operator radar (f. 16),  buletin de verificare metrologică nr. ….2011 (f. 17) şi DVD-ul cu înregistrarea radar, de pe care instanţa a extras planşele foto aflate la f. 19 – 22 şi 26.

În cauză s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri la solicitarea ambelor părţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, prin raportare la materialul probator administrat în cauză instanţa reţine următoarele:

Prin procesul – verbal Seria … Nr. …din data de ….2011 petentul a fost sancţionat contravenţional, 9 puncte – amendă în valoare de 603 lei amendă, şi reţinerea permisului de conducere

În sarcina petentului s-a reţinut faptul că în data de ….2011, ora 07,58 în localitatea Marcea a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare B 67 UWN, marca Peugeot 407, din direcţia Drăgăşani către Rm. Vâlcea, fiind înregistrat de aparatul radar AUTOVISION ROM 517, montat pe autoturismul B 19 ZKZ, cu viteza de 102 km/h (+52 km/h) în localitate.

Petentul a semnat procesul verbal cu menţiunea că îşi rezervă dreptul de a face contestaţie în instanţă.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, instanţa constată următoarele:

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte susţinerile petentului privitoare la lipsa locului exact în care a depăşit viteza, instanţa reţine faptul că procesul verbal prevede ca loc al săvârşirii contravenţiei ”DN 64 Localitatea Marcea”, această menţiune fiind suficientă.

De asemenea sunt neîntemeiate şi susţinerile referitoare la neindividualizarea aparatului radar. Astfel, instanţa reţine faptul că procesul verbal contestat prevede ca înregistrarea a fost efectuată cu radarul marca Autovision Rom 517 montat pe autoturismul B 19 ZKZ.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, cauza Västberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei).

În analiza principiului proporţionalităţii, trebuie observat că dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private. 

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Având în vedere aceste principii, instanţa constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare B 67 UWN s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul de control rutier, tip radar AUTOVISION iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video seria ROM 517, montat pe autoturismul B 19 ZKZ. Din buletinul de verificare metrologică (f. 17) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice. Totodată agentul constatator Butuceanu Daniel este atestat să opereze aparatura de măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor conform înscrisului depus la fila 16.

De asemenea, între procesul-verbal şi probele depuse de intimat în susţinerea acestuia există legătură, în sensul că acestea se coroborează în totalitate. În planşele foto extrase de instanţă de pe DVD-ul cu înregistrarea radar aflate la filele 19 - 22 se observă foarte clar numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petent, respectiv B 67 UWN, precum şi viteza maximă  de 103 km / h avută de acesta în data de 22.11.2011, ora 7,58.

Susţinerile petentului referitoare la faptul că nu putea avea viteza de 102 km / h sunt contrazise de probele depuse la dosar de intimat şi singura modalitate legală de stabilire a vitezei cu care a circulat un autovehicul este înregistrarea acesteia de către aparatul radar verificat metrologic, neavând valoare probatorie „aprecierea” petentului. Faptul că petentul a fost sancţionat pentru că a avut viteza de 102 km/h, iar din înregistrarea depusă la dosar reiese că viteza maximă atinsă de autoturismul acestuia în raza de acţiune a aparatului radar a fost de 103 km/h, nu atrage anularea procesului verbal, în condiţiile în care viteza pentru care a fost sancţionat este mai mică decât viteza pe care acesta a avut-o, şi în plus, ambele viteze se încadrează la aceeaşi sancţiune.

În conformitate cu dispoziţiile pct. 3.5.1. din Norma de Metrologie Legală înregistrările efectuate trebuie să cuprindă: data şi ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate şi imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidenţă numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste dispoziţii legale sunt respectate în cauza de faţă, planşele foto depuse de intimat cuprind data şi ora la care înregistrarea a fost efectuată, respectiv 22.11.2011, valoarea vitezei măsurate, respectiv 103 km/h şi imaginea autoturismului precum şi numărul de înmatriculare al autoturismului condus de petentă, respectiv B 74 UWN.

Astfel, aşa cum s-a reţinut anterior, cinemometrul tip radar AUTOVISION, prevăzut cu cameră video ROM 517 se afla în perioada de valabilitate metrologică, iar petentul nu a invocat motive tehnice obiective care să ridice un dubiu cu privire la caracteristicile tehnice ale aparatului, astfel că subzistă prezumţia de bună funcţionare.

Însă în ceea ce priveşte aceste susţinerea petentului privitoare la aplicabilitatea marjei de eroare, stabilită potrivit normelor de metrologie NML 021-05/…..2005, instanţa o consideră neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 3.1.1 lit. c) din Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005, aprobate prin Ordinul 301/2005 al Biroului Român de Metrologie Legală, eroarea maximă tolerată pentru măsurarea vitezei, in condiţii normale de trafic, pentru cinemometrele care funcţionează atât în regim staţionar cât şi în regim de deplasare, este de +/- 4 km/h pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Instanţa constată însă că, în urma verificării cinemometrului, după analiza rezultatelor obţinute conform procedurii de verificare metrologică, se eliberează un buletin de verificare cu menţiunea „admis". Aceasta înseamnă că eroarea de măsurare a respectivului cinemometru s-a încadrat în limitele admise de Normele de metrologie NML 021-05/23.11.2005 şi funcţionează corect. Prin urmare, măsurătorile efectuate cu acel cinemometru sunt legale şi nu se mai poate interveni asupra lor în sensul în care agentul constatator va scădea sau adăuga valoarea de 4 km/h, acesta neavând decât obligaţia de a constata valoarea indicată de cinemometru.

Această marjă este avută în vedere la validarea metrologică a aparatului, iar nu la determinarea vitezei într-un caz concret şi la încadrarea juridică a faptei. Or, aşa cum s-a reţinut anterior, cinemometrul marca Autovicion Rom 517 se afla în perioada de valabilitate metrologică, iar petentul nu a invocat motive tehnice obiective care să ridice un dubiu cu privire la caracteristicile tehnice ale aparatului, astfel că subzistă prezumţia de bună funcţionare.

De altfel, Biroul Român de Metrologie Legală – Institutul Naţional de Metrologie a avut a se pronunţa în speţe similare cu privire la acest aspect arătând că, norma citată prevede şi cerinţele de utilizare ale cinemometrelor, cerinţe ce nu cuprind şi eventuale modalităţi de corecţie ale rezultatelor acestora prin citirea lor diferenţiată de către agenţii constatatori. Această instituţie abilitată arată că atât timp cât aceste măsurători sunt efectuate cu ajutorul unui cinemometru verificat metrologic şi admis, nu se poate deduce din valoarea înregistrată de acesta o valoare de 4 km/h. Verificarea cerinţelor cuprinse în NML 021 – 05 ( printre care se numără şi erorile tolerate ), se efectuează numai cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model şi cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, măsurătorile efectuate cu respectivul cinemometru, după verificarea metrologică, fiind legale, asupra lor neputându-se interveni.

În aceste împrejurări instanţa reţine că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condiţiile legii, respectiv cu un mijloc certificat şi verificat metrologic (cinemometru), astfel că forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumţia de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci şi din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susţine că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenţiei şi de fotografia aparatului, din care rezultă că autovehiculul condus de petent a circulat cu o viteză de 103 km/h.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanţa reţine că acţiunea petentului, constând în depăşirea vitezei maxime admise cu peste 50 km/h, constituie contravenţie şi se sancţionează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni, în limitele prevăzute de art. 98, alin. 4 din OUG 195 / 2002 (9 – 20 puncte amendă) şi cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile potrivit 102, alin. 3 lit e din acelaşi act normativ. 

Prin urmare, în ceea ce priveşte individualizarea sancţiunii contravenţionale instanţa constată că petentul a fost sancţionat în mod corect cu 9 puncte amendă  în cuantum de 603 lei alături de care i s-a aplicat pedeapsa complementară a reţinerii permisului de conducere pentru depăşirea vitezei cu mai mult de 50 km / h.

Astfel, instanţa reţine că aceste sancţiuni au fost corect individualizate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001, faţă de pericolul ridicat de a se produce un accident de circulaţie ca urmare a faptei săvârşite de către petent, acesta circulând în localitate cu o viteză cu mult peste cea legală. Petentul ar trebui să fie conştientă că atunci când circulă cu viteza de 103 km/h, într-o comună, la apariţia unui obstacol nu va putea evita producerea unui accident ce poate avea consecinţe foarte grave atât pentru el şi pentru pasagerii din autovehiculul său, cât şi pentru alţi participanţi la trafic.

Suspendarea dreptului de a conduce este luată de drept şi reprezintă o măsură care nu are la bază o prezumţie de vinovăţie a conducătorului auto vizat, deoarece acesta are posibilitatea de a contesta elementele constitutive ale contravenţiei ce face obiectul procesului în faţa instanţei. Prin urmare această sancţiune nu are un caracter punitiv, ci are caracter preventiv, întrucât priveşte protecţia interesului public faţă de riscul potenţial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulaţie rutieră şi îndeosebi faţă de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispoziţiilor legale pentru participanţii la trafic (decizia de inadmisibilitate a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franţei, 7 decembrie 1999).

Faţă de aceste aspecte instanţa apreciază că sancţiunile au fost în mod corect individualizate prin procesul verbal de constatare a contravenţiei, şi faţă de natura contravenţiei săvârşite (depăşirea cu mai mult de 50 km / h a limitei maxime de viteză), sancţiunea avertismentului ar fi neîndestulătoare, motiv pentru care va respinge şi capătul de cerere privitor la înlocuirea sancţiunii aplicate.

Pentru toate aceste considerente, instanţa constată că procesul-verbal contestat este legal şi temeinic, iar sancţiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.

PENTRU  ACESTE  MOTIVE

ÎN  NUMELE  LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravenţională formulată de petentul CM cu domiciliul în …… în contradictoriu cu intimatul IPJ cu sediul în …..împotriva procesului verbal Seria C….. nr. … încheiat la data de …12011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi …2012

PREŞEDINTE,

GREFIER,

7

Domenii speta

Spete similare