Furt - arestare preventivă

Arest preventiv

Condiţii de admisibilitate:

Prin rezoluţia din 13.10.2011, ora 0700, confirmată prin rezoluţia procurorului din data de 13.10.2011, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale faţă de CMM pentru săvârşirea infracţiunii de “furt calificat “ prev. de art.208-209 alin.1 lit.g şi i  C.p.cu aplicarea art.37 lit.b C.p .

Prin ordonanţa 13.10.2011, organele de cercetare penală au dispus reţinerea pe timp de 24 de ore, începând cu ora 00,01, a numitului CMM

Prin ordonanţa nr. 4468/P/2011 din 13.10.2011 ora 12,00, Parchetul de pe lângă Judecătoria D.T. Severin a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de  CMM pentru săvârşirea infracţiunii de “furt calificat “ prev. de art.208-209 alin.1 lit.g şi i  C.p.cu aplicarea art.37 lit.b C.p. reţinându-se că în noaptea de 12/13.10.2011, în jurul orelor 00,30, inculpatul a pătruns prin escaladarea gardului, în curtea locuinţei părţii vătamate PM,  situată pe strada N, de unde a sustras bunuri în valoare de 2.500 lei, respectiv o drujbă, un fierăstrău electric, un electromotor auto, un alternator auto.

Pentru a reţine această situaţie de fapt organele de urmărire penală au administrat următoarele mijloace de probă:  proces verbal de constatare a infracţiunii, proces verbal de cercetare la faţa locului, plângere şi declaraţie parte vătămată , declaraţie martor, planşe foto.

Prin ordonanţa 13.10.2011, organele de cercetare penală au dispus reţinerea pe timp de 24 de ore, începând cu ora 00,01, a numitului CMM

Fiind audiat în faţa instanţei inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii.. A menţionat că a comis fapta datorită unor discuţii contradictorii cu familia sa şi că nu are mijloace de subzistenţă.

Analizând actele dosarului în raport de dispoziţiile art.136 şi următoarele Cod procedură penală, instanţa apreciază ca întemeiată propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.Severin.

Procesul penal are la bază principiul fundamental al libertăţii persoanei, înscris în art. 23 alin. 1 din Constituţie şi în art. 5 alin. 1 din Codul de procedură penală: „în tot cursul procesului penal este garantată libertatea persoanei".

Principiul general este acela că arestarea preventivă trebuie să aibă un caracter excepţional, starea de libertate fiind starea normală – detenţia preventivă nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că se va imputa sau nu din pedeapsă.

Excepţiile de la această regulă sunt de strictă interpretare. Prin urmare, dispoziţiile art. 148 lit. f C. pr. pen. nu sunt susceptibile să fie interpretate în sens larg, ci în sensul restrâns şi strict al termenilor.

Se consideră că în cauză sunt indicii temeinice că inculpatul  CMM a săvârşit infracţiunea de furt calificat, infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi sunt probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, infracţiunea de furt calificat săvârşit prin escaladarea gardului şi în timpul nopţii de care este învinuit inculpatul şi pentru care există o îndoială rezonabilă  că a fost săvârşită de acesta, este pedepsită cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

Pe de altă parte, se consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică; în aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică instanţa are în vedere modalitatea de comitere a faptei -în timpul nopţii când vigilenţa societăţii civile este diminuată , prin escaladare - şi persoana inculpatului – fără ocupaţie, cunoscut cu multiple condamnări pentru infracţiuni de furt calificat , eliberat la termen la 25 mai 2011, date care caracterizează persoana inculpatului, perseverenţa infracţională, aspect de natură a releva o periculozitate deosebită, concretă şi actuală a inculpatului.

De asemenea, potrivit  susţinerilor inculpatului, acesta a fost liberat din penitenciar în luna mai a anului 2011, nu are locuinţă, în prezent adăpostindu-se într-o cabană dezafectată pe malul Dunării, nu are un loc de muncă şi posibilitatea de a obţine venituri din muncă, iar fapta pentru care este cercetat a săvârşit-o pentru că nu are cu ce să se întreţină şi deşi valoarea bunurilor sustrase de  către  inculpat nu este foarte mare, acestea fiind restituite părţii vătămate, săvârşirea acesteia şi datele existente cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpatul, perseverenţa acestuia în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni, denotă că soluţia de luare a măsurii arestării preventive se impune în mod justificat.

Potrivit art. 5 alin. 1 lit. c teza  a II-a din Convenţia  pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă, nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia cazului când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia, în sistemul european de protecţie a drepturilor omului, conceptul de libertate având două componente, respectiv cea prevăzută în art. 5 din Convenţie care garantează libertatea şi siguranţa persoanei, acestea privind libertatea sa fizică, şi anume dreptul oricărei persoane de a nu fi reţinută sau arestată în mod abuziv; cea de-a doua priveşte restricţiile la libertatea de circulaţie, care intră în domeniul de aplicare al art. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia europeană a Drepturilor Omului.

Cât priveşte necesitatea măsurii preventive într-o societate democratică, instanţa europeană a statuat că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăţi democratice, în special preeminenţa dreptului.

Pe de altă parte, autorităţile judiciare naţionale pot dispune restrângerea libertăţii de mişcare a unei persoane cu respectarea necesităţii proporţionalităţii măsurii şi a scopului pentru care aceasta a fost aplicată.

În concepţia instanţei europene desfăşurarea procesului în stare de detenţie este o măsură atât de gravă încât ea nu se justifică decât atunci când alte măsuri mai puţin severe au a fi considerate ca insuficiente pentru salvgardarea unui interes personal sau public ce ar impune detenţia, ea trebuind să se dovedească în circumstanţele cauzei necesară, dar şi proporţională (Saadi contra Regatului Unit MC 13229/29.01.2008).

În consecinţă, faţă de cele expuse, se va admite ca întemeiată propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu Severin şi văzând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.143 cod procedură penală şi există cazul prevăzut de art.148 lit.f cod procedură penală, se va dispune arestarea preventivă a inculpatului CMM pe o perioadă de  29 de zile începând cu data de 13.10.2011 şi până la 10.11.2011 inclusiv.

Se va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de apărătorul inculpatului CMM ca neîntemeiată, pentru motivele ce au impus arestarea preventivă a inculpatului.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, urmând ca suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu să fie avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare