Reducţiune testamentară, partaj succesoral

Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect reducţiune testamentară şi partaj succesoral, privind pe reclamanta-pârâtă B.A., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi G.I. şi G.I., intervenientă în nume propriu fiind B.A.

Concluziile dezbaterilor în fond ale cauzei au fost consemnate în încheierea sedintei de judecată din 21 iunie 2011 când pentru a da posibilitatea apărătorilor părtilor să depună la dosar concluzii scrise pronuntarea a fost amânată pentru astăzi 24 iunie 2011.

După deliberare,

  I N S T A N T A

Asupra cauzei de fată constată următoarele:

Prin cererea adresată iniţial acestei instanţe  şi înregistrată sub nr. 1758/227/2007, reclamanta B.A. a chemat în judecată  pe pârâţii G.I. şi G.I.  solicitând  ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună  reducţiunea  testamentului autentificat sub nr. 3648/29.11.2001, până la limita  cotităţii disponibile , cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că prin testamentul autentificat sub nr. 3648/29.11.2001 la BNP M.A.  din F., defunctul  său soţ – B.V. – decedat la data de  5.09.2003 a instituit legatari universali pe  numiţii G.I. şi G.I., cu privire la întreaga avere succesorală ce se va constata că există la decesul său.

In acest sens, după decesul  lui Bucur Vasile, la data de  2.06.2004 se eliberează de  către BNP D.A. , certificatul de legatar nr. 12 prin care  se stabileste  masa succesorală după acesta.

S-au  stabilit  totodată şi moştenitorii  acestuia, respectiv G.I. şi G.I. în calitate de legatari  universali, conform testamentului  autentificat sub nr. 3648/29.11.2001, iar pentru reclamantă s-a stabilit  un uzufruct viager asupra masei succesorale.

A arătat reclamanta, că a  formulat prezenta acţiune, motivat de faptul că defunctul, în momentul în care  a instituit legatari universali pe cei  doi pârâţi, a depăşit cotitatea disponibilă la  care  avea dreptul.

Astfel, în acel mod  reclamantei i s-a încălcat rezerva succesorală la care avea dreptul, în calitate de soţ supravieţuitor, sens în care , solicită ca , în  urma probelor pe care le va face, instanţa să admită acţiunea asa cum a fost formulată.

Ulterior, reclamanta  depune  precizări si completări la actiune (f.19-21), solicitând  ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută partială  a certificatului  de legatar nr. 12/2.06.2004 emis de BNP D.A., în sensul excluderii din acest certificat a următoarelor  bunuri imobile:

-suprafata de 1.000 mp. teren curţi-construcţii situată în intravilanul satului G-D, învecinat cu:  C.V. B.V. E.Gh.B.S.;

-suprafata de 700 mp. teren arabil  situată în intravilanul satului G-D , la locul numit „G.”, cu vecinii: C.V. B.M. E.Gh.B.V.;

-suprafaţa de 1.800 mp. teren fâneţe situată  în extravilanul  com. D, la locul „Z.S.”, învecinat cu: B A., drum , R E., drum;

-suprafata de 3.600 mp. teren arabil situată în extravilanul  com. D, la locul „T-S”, cu vecinii: drum, C P., pârâu, B M.

-cota parte  indiviză de 1/2  din una casă de locuit si anexe gospodăresti.

Solicită partajarea  averii succesorale după defunctul B.V. decedat la data de  5.09.2003, în cote de 1/2 pentru  reclamantă si 1 pentru părti , în indiviziune.

În motivare, susţine că certificatul  de legatar nr. 12/2.06.2004 este lovit de nulitate absolută partială deoarece în masa succesorală după defunctul B.V. sunt cuprinse  terenuri si imobile care nu au apartinut  acestuia, fiind  proprietatea exclusivă a reclamantei.

Arată că  următoarele imobile:

-suprafata de 1.000 mp. teren curţi-construcţii situată în intravilanul satului G-D, învecinat cu:  C.V. B.V. E.Gh.B.S.;

-suprafata de 700 mp. teren arabil  situată în intravilanul satului G-D, la locul numit „G”, cu vecinii: C.V. B.M. E.Gh. B.V.;

-suprafaţa de 1.800 mp. teren fâneţe situată  în extravilanul  com. D, la locul „Z- S”, învecinat cu: B A., drum , R E., drum;

-suprafata de 3.600 mp. teren arabil situată în extravilanul  com. D, la locul „T-S”, cu vecinii: drum, C., pârâu, B M.

-cota parte  indiviză de 1/2  din una casă de locuit si anexe gospodăresti  sunt proprietatea sa, provin prin înzestrare  de la  părinţii săi, anterior căsătoriei si nu sunt  proprietatea defunctului  B.V. sau edificate  cu acesta în timpul căsătoriei lor.

Prin urmare, se impune  a fi anulat în parte  certificatul de  legatar nr. 12/2004 in sensul excluderii acestor bunuri din masa  de partajat.

De altfel, susţine că, prin sentinta  civilă nr.  491/27.02.2007 a Judecătoriei F., definitivă si irevocabilă la data de 11.05.2007 – dosar 16/2005 aceste terenuri i-au fost atribuite reclamantei în urma partajului succesoral dintre  ea si  B.M., stabilindu-se că au reprezentat zestrea  reclamantei.

Mai solicită reclamanta să se dispună  partajarea averii succesorale după defunctul B.V. , în cote de 1/2  pentru ea , în calitate  de soţ supravietuitor  si 1/2  în indiviziune pentru pârâti, în calitate de  legatari universali.

Susţine că, masa succesorală  după defunct se compune din:

-3.100 mp. teren situat la locul „Z – S” cu valoarea de 930 lei;

-4.900 mp. teren arabil situat la locul numit „C- G”, cu valoarea de 1.470 lei;

-2.000 mp. teren păsuni, situat la locul numit „G”, cu valoarea de 400 lei;

-1.000 mp. teren arabil situat la locul numit  „G”, cu valoarea de 300 lei;

-1.800 mp. teren arabil , situat la locul numit „C – G”, cu valoarea de  480 lei;

-Cota de 1/6 din :

a)1.550 mp. „G –G” – 300 lei;

b)2.700 mp. „GM” – 450 lei;

c)5.400 mp. „S la loturi” – 800 lei;

d)10.000 mp. „S sectia scolii” – 1.000 lei;

e)2.700 mp. „G  în Lan” – 540 lei;

f)5.400 mp. „S M” – 540 lei;

g)5.000 mp. „S-Z” – 600 lei.

Ca modalitate de partaj  doreşte ca aceste terenuri  să fie atribuite  în functie de cotele  care li se cuvin  si posesie.

De asemenea  solicită si obligarea  pârâtilor la plata  pasivului succesoral după B.V. în valoare de 800 lei constând în contravaloarea cheltuielilor de înmormântare  si praznice ulterioare (f.49).

Pentru  dovedirea acţiunii, precizată si completată,  reclamanta depune la  dosar înscrisuri, respectiv: certificat de legatar nr. 12/2.06.2000, titlul de proprietate  nr. 1567/1996, sentinta civilă nr. 491/2007 a Judecătoriei F. solicită proba cu  expertize  tehnice constructii si agricolă precum si audierea martorilor.

Prin întampinarea depusă la dosar  (f.27) pârâtii solicită respingerea actiunii ca inadmisibilă întrucât prin testamentul autentificat sub nr.  3642/29.11.2001 de BNP  M.A. F. au primit in cote egale nuda proprietate  asupra întregii averi a defunctului  B.V., reclamanta primind  uzufructul viager  al acestora.

Consideră că  reclamanta  a recunoscut testamentul, nu a solicitat reducţiunea lui si a dorit să i se  elibereze  certificat de moştenitor în favoarea lor ca legatari.

Astfel, dreptul de  opţiune succesorală este  un act juridic esenţialmente  irevocabil, care odată exercitat, nu se mai poate  reveni asupra lui.

Potrivit art. 696 Cod civil, eredele care a renunţat la succesiune este considerat că nu a fost niciodată erede, apoi potrivit art. 700 Cod civil, dreptul de a accepta succesiunea  se prescrie în termen de 6 luni  de la  deschiderea  acesteia.

Cum reclamanta a fost în posesia testamentului atât la data întocmirii lui cât şi la data decesului, ea şi-a expirat dreptul de  opţiune succesorală, însuşindu-şi dreptul de uzufruct viager.

Consideră că nici pe fond  susţinerile  acesteia  nu sunt reale, deoarece  cota  dată prin testamentul întocmit de tatăl ei, E.G. este de 1/2  pentru ea si 1/2  pentru  B.V.

Anexează la dosar testamentele nr. 767/1964 si nr. 3642/2001, titlurile de proprietate nr. 1936/1996, nr. 3310/1998 si nr. 1567/1996.

Apoi, prin întâmpinarea  si cererea reconvenţională depusă la fila 71 dosar, pârâtii invocă prescripţia dreptului  de a cere reducţiunea testamentară întrucât aceasta este supusă  termenului de prescripţie general de 3 ani, conform prev. art. 3 din Decretul  nr. 167/1958, termen ce începe să curgă de la data  deschiderii succesiunii.

Cum succesiunea defunctului a fost deschisă la data de 5 septembrie 2003 iar reclamanta a cunoscut de existenţa  legatelor  cu titlu  universal  instituite în favoarea lor încă de la data  întocmirii  acestuia, termenul  de prescripţie a acţiunii în reducţiune testamentară s-a împlinit la 5 septembrie 2006, înainte de  promovarea cererii de chemare în judecată, astfel că  această cerere se impune a  fi respinsă ca fiind prescrisă.

Pe fond, solicită respingerea cererii întrucât, pentru a beneficia de dreptul la rezervă prevăzut de lege, moştenitorii legali rezervatari, trebuie să accepte succesiunea în această calitate întrucât în ipoteza  neacceptării succesibilii devin străină de succesiune, conform art. 696 Cod civil.

In cazul moştenitorilor  care au vocaţie succesorală atât legală cât si  testamentară, legea prevede , prin exceptie de la principiul  indivizibilităţii dreptului  de opţiune succesorală, posibilitatea de a opta diferit, acceptând moştenirea legală si  repudiind-o  pe cea testamentară si invers. Această solutie îşi găseşte  temeiul juridic în disp. art. 752 Cod civil, conform căruia „eredele care renunţă la succesiune poate cere (…) legatul ce i s-a făcut” ( in acest sens E.S. Romano – Dreptul la moştenire, vol II, pag. 75 si D. C. – Succesiuni  si testamente – pag. 378). În ipoteza in care  succesibilul  cu dublă vocatie  legală si testamentară, acceptă moştenirea  numai în calitate de  legatar, acesta pierde dreptul la rezervă,  instituit de lege numai în favoarea  anumitor categorii de moştenitori legali si prin urmare nu poate  promova actiune în reducţiunea  liberalităţilor excesive.

Mai arată pârâtii că, în cauză, asa cum rezultă din certificatul de legatar nr. 12 din 2.06.2004, reclamanta  a înţeles să accepte  succesiunea defunctului ei soţ numai în calitate de moştenitoare testamentară, respectiv de beneficiară a legatului dreptului  de uzufruct asupra masei succesorale.

Cum în privinta  acceptării moştenitorii optiunea succesorală este irevocabilă si cum reclamanta, acceptand succesiunea  defunctului numai  în calitate de legatară, nu mai poate reveni asupra  acestei acceptări, este evident faptul că aceasta nu se mai poate prevala de dreptul la rezervă instituită de lege, care  este un drept propriu al succesorilor  legali si nu poate reclama vătămarea acestui drept prin instituirea  unor liberalităţi pretins  excesive.

Pârâtii arată că sunt de acord  cu admiterea în parte  a cererii privind constatarea  nulităţii absolute partiale  a certificatului de  legatar nr. 12/2004 în sensul excluderii din masa succesorală  rămasă după defunctul  B.V. a suprafetelor de teren indicate la pct.1-4 din precizările la actiune, întrucât, asa cum au arătat în răspunsul la interogator, aceste terenuri sunt bunuri  proprii ale reclamantei, dobândite prin înzestrare de  la părinţii ei.

Mai arată că, în ceea ce priveşte  cererea de excludere din  masa succesorală a cotei de 1/2  din casa de locuit si anexele gospodăreşti, pretenţiile reclamantei sunt neîntemeiate, deoarece  aceste imobile  nu au fost bunurile ei proprii ci bunuri indivize (casa) si respectiv  codevălmaşe (anexele) dobândite de reclamantă împreună cu defunctul B.V.

Susţin că, astfel este real faptul că imobilul casă de locuit a aparţinut  iniţial tatălui  reclamantei, defunctul E.G.,însă prin testamentul autentificat  sub nr. 767/1964 acesta a  instituit un legat particular cuprinzând acest imobil, pe care l-a testat în cote  indivize  egale în favoarea  reclamantei  şi a defunctului B.V. Prin efectul  acestui testament, casa a devenit  proprietate  indiviză a soţilor legatari în cote de 1/2 pentru fiecare .

Referitor la anexele gospodăresti, susţin pârâtii că acestea au fost  edificate de cei doi  soţi în timpul căsătoriei prin contributie comună si egală, constituind  proprietatea lor codevălmaşă în cote de 1/2 , motiv pentru care  reclamanta a si consimţit  la includerea  cotei de 1/2  din aceste anexe în masa succesorală  rămasă după sotul  predecedat.

Prin urmare, dat fiind caracterul  imobilelor  construcţii  de bunuri comune,în mod corect s-a constatat că face parte din masa succesorală cota de 1/2 din aceste imobile , pretenţia reclamantei de excludere a cotei sus-menţionate  din masă fiind neîntemeiată.

Referitor la cererea de partaj succesoral, pârâtii precizează următoarele:

În măsura in care reclamanta înţelege să solicite numai  partajul averii succesorale rămase după defunctul  B.V., acţiunea  este inadmisibilă întrucât între ei si reclamantă nu există stare de indiviziune asupra bunurilor  succesorale.

Potrivit certificatului de legatar nr. 12/2004, prin efectul testamentului autentificat sub nr. 3642/2001 ei, părtile au dobandit  nuda proprietate  asupra întregii  mase succesorale  în timp ce reclamanta  a dobândit doar dreptul  de uzufruct  viager  asupra bunurilor ce au apartinut defunctului ei soţ. Cum uzufructul  este un  dezmembrământ al dreptului de proprietate, instituirea acestuia nu dă naştere unei stări de indiviziune  între nudul proprietar si uzufructar, ci doar conferă celui din urmă atributul posesiei si folosintei bunurilor.

Asa fiind  si având în vedere  faptul că, pentru  considerentele invocate la pct. I, reclamanta nu a acceptat succesiunea în calitate de  moştenitoare legală si nu poate invoca  prin urmare dreptul la rezervă instituită prin lege în favoarea soţului supravieţuitor, solicită instantei a constata că asupra bunurilor succesorale nu există stare de  indiviziune  între ei – pârâtii si reclamantă, motiv pentru care  cererea de partaj succesoral formulată de aceasta este inadmisibilă.

In măsura in care însă reclamanta înţelege să solicite ieşirea din indiviziune asupra bunurilor pe care le-a dobândit împreună cu defunctul B.V. întemeindu-şi cererea pe dreptul  său de  coproprietate  asupra bunurilor  comune, pârâtii sunt de acord  cu lichidarea stării de indiviziune cu următoarele precizări:

Masa supusă partajului  se compune din următoarele bunuri:

1.Casa de locuit si  construcţiile  gospodăresti anexe, dobândite de reclamantă si defunct prin testamentul nr. 767/164 (casa) si respectiv prin construire in timpul căsătoriei (anexele), imobile ce au o valoare totală de 50.000 lei RON.

Susţin că, la imobilele  sus-mentionate, ei –pârâtii au executat ulterior anului 2000, când au început să gospodărească împreună cu reclamanta si defunctul următoarele îmbunătăţiri:

-montat 5 porti metalice la drum;

-edificat  gardul de la drum din cherestea  de brad si leturi de stejar cu acoperis de tablă zincată;

- edificat fântâna din tuburi de beton, cu acoperis  din tablă si trepte de beton;

- reparat gardul  dinspre vecina C.M. pe o lungime  de 25 ml;

- edificat un sopru  acoperit cu  azbest;

- renovat beciul, turnând scări de beton, montând acoperis  si executând uluc din tablă;

- turnat trepte  la magazia de alimente  si la grajdul de animale;

- turnat plăci din beton la ţarcul de porci si la pompa de apă, prcum si o placă de beton  pentru gunoi;

- executat  gard la livadă  cu lungimea de 22 ml;

- executat gard la grădină  pe 50 ml lungime, din stâlpi de stejar si sârmă ghimpată;

- tras lumina  în beci, magazie si  grajd;

- executat un gard din stâlpi de salcâmi si rapiţă de 20 ml lungime;

- edificat un grad de 10 ml cu porti la grajd;

-edificat coteţe pentru porci, păsări, precum si coşer  de porumb;

- montat tâmplărie ( 5 usi, 4 geamuri, usă si obloane la beci);

- montat  dale in curte (16 buc).

Contravaloarea  lucrărilor sus-menţionate în sumă de 10.000 lei  urmează a fi dedusă din valoarea  actuală a imobilului, constituind contributia lor proprie la îmbunătăţirea si sporirea valorii de circulaţie  a acestuia.

2.Bunurile mobile  dobândite de cei doi soti împreună si  înstrăinate de reclamantă după decesul  defunctului B.V. ca fiind:

-un cal -1.500 RON;

-o vacă -1.600 RON;

-un vitel – 500 RON;

-2 porci – 1.000 RON;

-4 oi – 700 RON;

-O gâscă – 150 RON;

-4 stoguri fân -2.000 RON;

-200 kg. cereale si legume ( porumb, cartofi, ceapă) – 300 RON;

-Semănătoare -300 RON;

-Faiton cu hamuri – 700 RON;

-Cadă din lemn de 1.000 l – 200 RON;

-2 butoaie din tablă – 200 RON;

-4 damigene a 50 l. – 200 RON;

-Accesorii pentru faeton ( dricuri, osii, rulmenţi roţi) si scule  cărută – 500 RON;

Arată pârâtii că, terenurile  ce au apartinut defunctului B.V.  nu pot fi supuse împărţelii , asa cum au arătat anterior, nuda proprietate  asupra  acestor imobile, care au constituit bunuri proprii ale  testatorului , le revin  lor, reclamanta  având în privinţa terenurilor  doar dreptul de uzufruct viager, conform dispoziţiilor testamentare si certificatului de legatar nr. 12/2004.

Cum bunurile enumerate  anterior la pct. 1 si 2 au fost dobândite în comun de reclamantă si defunctul ei soţ, acestea urmează a fi partajate în cote de 1/2  pentru reclamantă si 1/2  pentru pârâti în indiviziune , în calitate de legatari universali ai defunctului B.V.

Mentionează pârâtii că în gospodăria supusă partajului există si bunurile lor proprii, transportate acolo atât înainte de decesul testatorului, cât şi ulterior, când au stăpânit împreună cu reclamanta construcţiile  si terenurile, bunuri  care nu pot fi supuse împărţelii si anume:

-250 buc. calaburi, 3 stive cherestea ( plop, dud, cires), 80 stâlpi salcam, 3 dulap de stejar, o ladă de grâu,10 lăzi de porumb pline, 2 lăzi de făină, 2 butoaie,o bancă,3 mese, 4 scaune, raft metalic, stropitoare, scule si unelte agricole ( furci, greble, hîrlete, topor) cu suport de scule, 25 păsări, 6 stâlpi din teavă, o grapă, o masină de crupe.

Precizează pârâtii că începând din anul 2000, au început să-i întreţină pe  reclamantă si defunct, în sensul că  au executat lucrările agricole  pe terenurile acestora, lucrările în gospodărie, au edificat construcţii si au realizat lucrări de îmbunătăţiri, au crescut animale, au dus în gospodărie bunurile  lor proprii, precum si recoltele de pe  terenurile proprietatea lor, au îngrijit pe cei doi soţi, asigurându-le toate cele necesare traiului.

In ceea ce priveste cheltuielile  ocazionate de înmormântarea  defunctului, precizează că acesta  avea pregătite parte din  bunurile necesare (haine, găleţi, prosoape) si că pentru praznicul de înmormantare si  pentru cele ulterioare au fost folosite  produse din  gospodărie, realizate  de ei în perioada în care au gospodărit cu reclamanta si  defunctul. Cheltuielile suplimentare ce s-au impus a fi efectuate  au însumat 500 lei RON si au fost suportate tot de parati si de reclamantă, aceasta din urmă încasând si  ajutorul de înmormantare  precum si pensia defunctului  pentru ultima lună de viaţă. De asemenea, defunctul avea si economii în sumă de 1.500 RON, sumă care  la data decesului era împrumutată unei terţe persoane si pe care  reclamanta a recuperat-o ulterior. Praznicele ulterioare până la un an au fost organizate de  ei si de reclamantă împreună, tot cu produse din gospodărie, iar după  un an fiecare din ei au organizat praznice separate. Faţă de cele arătate, pârâtii consideră că cererea  de obligare a lor la plata pasivului succesoral este  neîntemeiată si solicită a fi respinsă.

Ca modalitate de partajare a  bunurilor indivize, pârâtii solicită împărţirea în natură a construcţiilor  si atribuirea  bunurilor mobile  în lotul reclamantei ( care le-a înstrăinat), cu compensarea  inegalităţilor  dintre  loturi prin sultă.

Pentru dovedirea susţinerilor lor, pârâtii depun la dosar înscrisuri, solicită proba  cu martori si efectuarea  unei expertize evaluări bunuri mobile.

Reclamanta formulează întâmpinare la cererea reconvenţională arătând că acceptarea succesiunii  după defunctul ei sot a făcut-o în momentul  în care s-a eliberat certificatul de legatar, certificat  prin care s-a luat act de faptul că  nu există neacceptaţi  sau renunţători la moştenire.

Susţine că acceptarea succesiunii  a făcut-o în calitate de  moştenitor legal si testamentar, respectiv beneficiară a legatului de uzufruct asupra  masei succesorale:

Mai susţine că  nu poate fi primită excepţia  invocată de  către  pârâtii-reclamanţi, respectiv a neacceptării succesiunii în calitate de moştenitor legal, pentru că o parte din bunurile ce formează masa succesorală, au fost preluate  de către reclamantă în momentul deschiderii succesiunii, ceea ce echivalează cu acceptarea moştenirii.

Pe de altă parte, prin Legea 314/1944 sotului supravieţuitor i s-a recunoscut calitatea de moştenitor rezervatar, iar potrivit art. 2 din lege,m rezerva sotului supravietuitor este de 1/2  din partea succesorală  care i se cuvine ca moştenitor legal.

Acest aspect presupune că  soţul supravieţuitor  este moştenitor  rezervatar numai în ceea ce priveşte  dreptul la moştenire, conferit  de Legea 319/1944 prin art. 1.,

Consideră reclamanta că nu se poate considera că ea a acceptat moştenirea numai în calitate de legatară, câtă vreme are calitatea de moştenitor  legal rezervatar, iar acceptarea  succesiunii s-a realizat, asa cum  a  subliniat mai sus,  prin luarea în stăpânire  a bunurilor succesorale, aspect recunoscut de altfel si de către pârâtii-reclamanti.

Susţine că, cota de 1/2  din casa de locuit si anexe trebuie exclusă din moştenire deoarece  este bunul ei proprietate  si nu poate fi partajat.

Susţine reclamanta că este adevărat că prin testamentul  autentificat sub nr. 767/1964 E.G. a instituit-o pe ea si fostul ei soţ legatar cu privire la casă, dar este prevăzut în acel act că, cota de 1/2  este testată pentru reclamantă iar cota de 1/2  pentru Bucur Vasile.

Rezultă aşadar că nu poate fi partajată în cadrul acestui proces decât cota de 1/2 care a aparţinut lui B.V.

Reclamanta a mai arătat că acţiunea  este admisibilă  pentru că ea are calitatea de moştenitor legal si rezervatar după  Bucur Vasile iar între ea si pârâti este dată starea de indiviziune.

Asa cum a arătat prin acţiunea introductivă prin care a solicitat reducţiunea testamentului cât şi constatarea nulităţii absolute a certificatului  de  legatar, susţine reclamanta că ea acceptat  moştenirea si în calitate  moştenitor legal, nu a renunţat la moştenire, nefiind dată în acest sens o cerere expresă din partea  ei în momentul în care s-a emis acel act de către notarul public. Renunţarea la moştenire presupune  existenţa unui act  juridic solemn si expres dată în faţa  notarului public si la locul unde s-a deschis succesiunea, declaratie  ce trebuie menţionată  în registrul special de renunţări.

Cu privire la cererea  pârâtilor prin care solicită să fie dedusă  din valoarea  construcţiilor suma de 10.000 lei, reprezentând contravaloarea  îmbunătăţirilor  efectuate de către aceştia la imobile, reclamanta arată că toate aceste lucrări au fost efectuate de către ea si soţul ei în timpul căsătoriei acestora. Mai arată că, pârâtii  nu au edificat si nu au adus îmbunătăţiri la  imobilele proprietatea sa, motiv pentru care solicită ca cererea lor să fie respinsă.

Referitor la bunurile  mobile indicate de către  pârâţi  că ar fi aparţinut lui  B.V. si ulterior  decesului acestuia  au fost înstrăinate de către reclamantă, precizează că o parte  din acestea au fost bunurile  ei si nu fac parte din masa de partajat iar o parte nu au existat.

Menţionează reclamanta  că în gospodăria  ei nu există bunurile indicate  de către pârâti ca fiind bunurile lor proprii, bunurile respective dacă există, sunt la proprietatea pârâţilor si nicidecum la ea.

Reclamanta  îşi menţine  cererea de obligare la pasiv, pentru că toate  cheltuielile au fost suportate de către ea.

Excepţiile invocate de pârâţii-reclam,anti au fost puse în discuţia părţilor  şi la termenul de judecată din  23 octombrie 2008, 26. nov. 2008 si 09.02.2010.

In cauză au formulat cereri de interventie în interes propriu numitii B.C. (f. 225 /226), B.P. (f.222-223) si B.A. (f.255), care solicită ca partajarea suprafetei de teren evidentiată în titlul de proprietate  nr. 1567/1996 eliberat pe numele tatălui lor B.I. precum si titlul de proprietate  nr. 1301/1995, să se ţină seama şi de faptul că ei sunt  moştenitori ai acestui defunct si că deţin o parte  din suprafata de teren evidenţiat în aceste acte de proprietate.

Puse în discuţia părţilor conform art. 52 Cod pr. civilă în vederea  admisibilităţii în principiu a cererilor  de intervenţie , legal timbrate, formulate de  B.P. si B.C., la termenul de judecată din data de  27.10.2009, prin încheierea  de şedinţă de la acea dată, instanţa a dispus  respingerea  acestora, motivat de faptul  că obiectul acestor  cereri nu are nici o legătură cu obiectul dedus judecăţii în prezenta  cauză, intervenienţii solicitând  partajul succesoral după Bucur Ion  pe când cauza de faţă vizează dezbaterea  succesorală după alt defunct, B.V.

Cât priveşte cererea de  interventie formulată de B.A. instanţa urmează a dispune  anularea acesteia  ca  netimbrată, conform art. 20 al. 3  din Legea 146/1997, deoarece aceasta nu s-a conformat prevederilor instituite  de art. 3 lit. c  din Legea 146/1997 modificată, aşa cum i s-a pus în vedere  prin încheierea de şedinţă din 27 octombrie 2009 si  6.12.2009 (f.60 si 271).

Astfel prin sentinta civilă nr. 484/23.02.2010 a fost anulată ca netimbrată cererea de  interventie în interes propriu formulată de B.A.  s-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de reducţiune testamentară invocată de  pârâtii-reclamanti G.I.si G.I. s-a admis excepţia  prescripţiei dreptului la acţiune având ca obiect  reducţiune testamentară, invocată de pârâtii-reclamanţi si în consecinţă a respins ca fiind prescris acest capăt de cerere al reclamantei-pârâte.

Totodată a fost admisă în parte  cererea reclamantei-pârâte B.A., privind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de legatar nr. 12/2.06.2004 emis de BNP D.A.F. ,s-a constatat nulitatea absolută parţială a acestuia şi  a dispus  excluderea  din cuprinsul  certificatului de legatar, de la rubrica „Masa succesorală” a următoarelor bunuri:

-suprafata de 1.000 mp. teren curţi-construcţii situată în intravilanul satului G.-D.;

-suprafata de 700 mp. teren arabil  situată în intravilanul satului G-D;

-suprafaţa de 1.800 mp. teren fâneţe situată  în extravilanul  com. D, la locul „Z- S”,

-suprafata de 3.600 mp. teren arabil situată în extravilanul  com. D, la locul „T-S”.

De asemenea s-a admis exceptia inadmisibilităţii  cererii de partaj succesoral după defunctul B.V. decedat la 5.09.2003, în cote de 1/2 pentru  reclamanta-pârâtă si 1/2  pentru pârâtii-reclamanţi invocată de aceştia din urmă si respinge ca atare acest capăt de cerere  formulat de reclamant-pârâtă si s-a  respins ca nefondată cererea de obligare a  pârâţilor- reclamanţi la plata pasivului  succesoral.

S-a admis în parte  cererea reconvenţională constatându-se  că masa succesorală rămasă după defunctul B.V. cuprinde pe lângă celelalte imobile, descrise în certificatul  de legatar nr. 12/2.06.2004 şi care  nu au fost excluse  prin prezenta hotărâre şi cota de 1/2  din următoarele  bunuri mobile: o vacă, un cal, o căruţă, cotă evaluată la suma de 1.250 lei.

S-a constatat de asemenea existenţa unui drept de coproprietate , în cotă de 1/2  pentru reclamant-pârâtă şi 1/2 pentru pârâţii- reclamanţi asupra următoarelor bunuri:

-casa de locuit şi anexele gospodăreşti ( grajd, magazie, beci, fântână, soproane, coteţe, ţarc, coşere pentru porumb, dale din beton, garduri împrejmuitoare) situate în sat G - D, cu o valoare de  împărţit de 39.735 lei;

-cal, căruţă, vacă, cu o valoare de împărţit de 2.500 lei.

S-a lichidat starea de coproprietate  în care se află părtile si s-a atribuit  reclamantei-pârâte  aceste bunuri, obligând-o să plătească pârâtilor-reclamanti suma de 21.117,50 lei cu titlu de sultă.

Au fost  compensate  cheltuielile de  judecată efectuate de părti.

Împotriva acestei sentinte au declarat recurs toate părtile.

Tribunalul S. a admis recursurile formulate de reclamanta B.A. şi de către pârâtii G.I. şi G.I. a casat sentinta  si a trimis cauza spre rejudecare aceleasi instante.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instante sub nr.3032/227/2010 si repartizată prin sistemul Ecris aceluiasi complet de judecată.

Preşedinta completului a formulat cerere de abtinere ce a fost admisă prin încheierea dată în sedinta camerei de consiliu din 12.10.2010, cauza fiind repartizată aleatoriu la un alt complet de judecată.

Astfel , dosarul a fost reînregistrată sub nr. 3120/227/2010.

Potrivit dispozitiilor deciziei de casare în cauză a  fost efectuat un supliment la raportul de expertiză prin care s-a evaluat în mod  distinct valoarea nudei proprietăţi de valoarea uzufructului viager testată în favoarea reclamantei.

Prin precizările depuse la filele 15-17 dosar pârâtii-reclamanti G.I. şi G.I. arată că potrivit considerentelor deciziei de casare recursul reclamantei a fost considerat întemeiat si a fost admis în considerarea a două aspecte si anume:

S-a considerat că din probatoriul administrat în cauză rezultă vointa reclamantei de a accepta succesiunea şi în calitate de moştenitor legal, împrejurare în raport de care s-a apreciat că cererea de partajare a bunurilor succesorale rămase după defunctul B.V. trebuia examinată pe fond, chiar în conditiile în care emolumentul reclamantei ca moştenitor legal este zero ca urmare a prescriptiei dreptului de a cere reductiunea testamentului.

Fată de faptul că, reclamanta în calitate de moştenitoare testamentară este beneficiara unui drept de uzufruct viager asupra imobilelor succesorale, s-a apreciat că acest drept trebuia evaluat separat, astfel încât valoarea legatului testat în favoarea  pârâtilor-reclamanti si implicit si valoarea sultei să fie stabilite doar în raport de valoarea nudei proprietăti.

Instanta de recurs nu a infirmat în nici un fel statuările din primul ciclu procesual referitoare la prescriptia dreptului de a cere reductiunea testamentului, criticile formulate de reclamantă în acest sens în recurs nefiind primite în contextul în care s-a retinut că, deşi reclamanta are calitatea de moştenitor legal, emolumentul ce i se cuvine în această calitate este zero.

Prin urmare, trebuie avute în vedere faptul că drepturile succesorale cuvenite părtilor urmează a fi stabilite conform testamentului autentificat sub nr. 3648/2001 si certificatului de legatar nr. 12/2004 respectiv reclamanta urmează să culeagă uzufructul viager asupra bunurilor succesorale iar pârâtii-reclamanti, nuda proprietate asupra aceloraşi bunuri.

Cât priveste problema evaluării separate a dreptului de uzufruct viager, aceasta prezintă relevanţă numai în ceea ce priveşte bunurile care au apartinut în coproprietate reclamantei si defunctului B.V. ( respectiv constructii si bunuri mobile) bunuri în privinta cărora este necesară si lichidarea stării de coproprietate dintre defunct si reclamantă prin formarea si atribuirea loturilor în natură.

Astfel, dat fiind faptul că reclşamanta este proprietara unei cote de 1 din constructii si din bunurile mobile, precum si faptul că aceasta a solicitat să i se atribuie în lotul său atât cota care îi apartine, cât si cota care face parte din masa succesorală a autorului , trebuie stabilită distinct valoarea uzufructului viager  şi a nudei proprietăţi corespunzătoare cotei de 1 din constructii si bunuri mobile, cotă care face parte din masa succesorală, aceasta întrucât în eventualitatea atribuirii acestor bunuri în lotul reclamantei, în întregime, sulta urmează a fi determinată doar în raport de valoarea nudei proprietăţi testate în favoarea  pârâtilor-reclamanti.

Solicită a se reţine că eventualele sulte urmează a fi stabilite ca diferenţă dintre valoarea ce i se cuvine reclamantei din respectivele bunuri (respectiv cota de 1 detinută ca bun propriu si dreptul de uzufruct viager asupra celeilalte cote de 1, dobândit prin moştenire) si valoarea ce li se cuvine lor (valoarea nudei proprietăţi a cotei de 1).

În ceea ce priveşte celelalte imobile din masa succesorală care au constituit bunuri proprii ale defunctului şi care face parte din masa succesorală în cotă de 1/1, problema evaluării distincte a uzufructului viager si nudei proprietăti nu prezintă relevanţă întrucat, fată de motivarea tribunalului în sensul că nu există coproprietate între uzufructuar si nudul proprietar, aceste imobile nu pot fi partajate în natură, ci fiecare din părti urmează a beneficia de drepturile testate în favoarea sa (dreptul de uzufruct si respectiv nuda proprietate), fără a fi necesară compensarea loturilor prin sulte.

În sensul celor arătate pârâtii evaluează uzufructul viager asupra cotei de 1 din constructii si bunurile mobile la suma de 2000 lei.

Întrucat prin decizia de casare a fost admis  si recursul declarat de ei, pârâtii-reclamanti cu indicatia de a fi avută în vedere o eventuală refacere a loturilor în sensul criticilor formulate prin recurs, apreciază că este necesară întocmirea unui supliment la raportul de expertiză constructii.

Reclamanta a formulat răspuns la aceste precizări(f.22-23), arătând că  instanta de recurs nu a stabilit că valoarea emolumentului ce i s-ar cuveni ar fi zero, ci că cererea de partaj trebuie examinată pe fond, chiar dacă emolumentul reclamantei ca moştenitor legal ar fi zero.

Atâta timp cat actiunea de partaj trebuie solutionată pe fond, instanta de recurs a stabilit că prescriptia nu este dată în cauză.

Cât priveşte evaluarea separată a dreptului de uzufruct si a nudei proprietăti, potrivit art. 151 5 din Legea nr.571/2003 rep. , nuda proprietate reprezintă 80 % din valoarea imobilelor iar dreptul de uzufruct este de 20 % din aceeaşi valoare.Aceste procente se aplică la valoarea de circulatie a imobilului.

Prin urmare în cauză se impune ca expertul constructor să evalueze imobilele la valoarea de circulatie pentru a se putea stabili valoarea procentelor aferente nudei proprietăti si dreptului de uzufruct pentru cota de 1 din aceste imobile, cotă care a apartinut defunctului B.V.

În cauză a fost efectuat un supliment la raportul de expertiză întocmit initial în primă fază procesuală de acelasi expert, C.C..

Ulterior, pârâţii-reclamanţi arată că renunţă la cererea de scădere a c/valorii lucrărilor de îmbunătăţire  din valoarea de împărţit a construcţiilor, urmând să-şi valorifice dreptul de creanţă pe calea unei acţiuni separată de modalitatea de împărţit, ce va fi dispusă în cauză.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 05.09.2003 a decedat autorul B.V., care prin testamentul autentificat sub nr. 3648/2001 a instituit-o pe reclamanta-pârâtă B.A., legatară cu titlu particular, testând în favoarea acesteia uzufructul viager asupra întregii mase succesorale, iar pe pârâţii-reclamanţi i-a instituit legatari universali, testând în favoarea acestora nuda proprietate asupra întregii sale averi mobile şi imobile.

Reclamanta-pârâtă a susţinut că a luat cunoştinţă despre existenţa acestui testament, doar în momentul în care s-a eliberat certificatul de legatar nr. 12/02.06.2004, considerând astfel că, cererea sa de reducţiune testamentară este înfăptuită în termenul general de prescripţie prev. de art. 3 din Decretul 167/1958.

Răspunzând acestei excepţii invocate de pârâţii-reclamanţi, instanţa o constată întemeiată.

Astfel, acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive, este o acţiune cu caracter patrimonial şi este supusă prescripţiei extinctive în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul 167/1958, termen care începe să curgă în principiu, de la data deschiderii succesiunii.

Reclamanta-pârâtă a contestat momentul începerii cursului prescripţiei extinctive, susţinând că nu ar fi luat cunoştinţă de legatul universal instituit în favoarea pârâţilor-reclamanţi, decât la data deschiderii procedurii succesiunii notariale şi că de la această dată, ar începe să curgă termenul de prescripţie de 3 ani.

Sub acest aspect, instanţa înlătură aceste apărări pentru următoarele considerente:

La data de 29.11.2001, defunctul B.V. a întocmit la BNP M.A.F., testamentul autentificat sub nr. 3648/2001, prin care a testat în favoarea pârâţilor-reclamanţi, nuda proprietate asupra bunurilor sale.

La aceeaşi dată şi la acelaşi notar public, a fost prezentă şi reclamanta-pârâtă care a întocmit şi semnat testamentul autentificat sub nr. 3647/2001 (f.65), prin care i-a instituit pe pârâţii-reclamanţi legatari universali pentru nuda proprietate, iar pentru soţul său, B.V., testând uzufructul viager.

Potrivit art. 1199 Cod Civil, prezumţiile sunt consecinţele pe care legea sau magistratul le trage din un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, iar potrivit art. 1203 Cod Civil, sunt permise magistratului acele prezumţii, care fără a fi prevăzute expres de lege, au greutatea şi puterea de a naşte probabilitatea.

In cauza de faţă, prezenţa reclamantei-pârâte şi a defunctului în aceeaşi zi la sediul aceluiaşi notar public, faptul că au fost întocmite testamente cu conţinut similar, autentificate sub nr. imediate consecutive (3647/2001 şi 3648/2001), relevă existenţa unei înţelegeri între toţi, privind întocmirea unor acte de ultimă voinţă, împrejurări ce au greutatea şi puterea de a genera prezumţia simplă a cunoaşterii liberalităţilor, astfel instituite de către ambii soţi.

Pentru aceste  motive, instanţa va admite excepţia prescrierii dreptului de a cere reducţiunea testamentului nr. 3648/2001 şi, în consecinţă, va respinge cererea de reducţiune, ca atare.

Privitor la excepţia de inadmisibilitate a cererii de reducţiune invocată de pârâţii-reclamanţi prin întâmpinare, instanţa urmează a o respinge pentru următoarele:

Pârâţii-reclamanţi au motivat că prin certificatul de legatar, reclamanta-pârâtă şi-a exprimat opţiunea succesorală, acceptând moştenirea lăsată de soţul ei, în temeiul testamentului autentic, devenind aşadar, moştenitor testamentar, renunţând la dreptul succesiunii legale (a se vedea întâmpinarea de la fila 12 dosar).

Analiza  calităţii de succesor legal sau testamentar, constituie o problemă a fondului cauzei, aspect de altfel recunoscut de pârâţii-reclamanţi, care, prin concluziile scrise depuse la dosar, solicită ca în cazul în  care nu va fi reţinută de către instanţă excepţia prescripţiei dreptului de a cere reducţiunea testamentului, această cerere să fie respinsă ca nefondată.

Prin cererea completatoare, reclamanta-pârâtă a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de legatar nr. 12/02.06.2004, în sensul excluderii din acesta a unor imobile ce constituie bunurile sale proprii.

Prin certificatul de legatar nr. 12/02.06.2004, s-a reţinut că masa succesorală a defunctului B.V., se compune din următoarele bunuri:

- suprafaţa de 1.000 mp. teren curţi-construcţii situată în intravilanul satului G-D;

-suprafaţa de 700 mp. teren arabil  situată în intravilanul satului G-D;

-suprafaţa de 1.800 mp. teren fâneţe situată  în extravilanul  com. D, la locul „Z- S”,

-suprafaţa de 4900 teren arabil, situate la locul “C-G”,

-suprafata de 3.600 mp. teren arabil situată în extravilanul  com. D, la locul „T-S”,

-suprafaţa de 2000 mp. teren păşune, intravilan la locul “G”.

-suprafaţa de 1000 mp. teren arabil, intravilan la locul “G”,

-suprafaţa de 1800 mp. teren arabil situate la locul “C-G”-parcele

înscrise în titlul de proprietate 3310/1998,

-cota de 1 din casa de locuit şi anexe gospodăreşti,

- cota de 1/6 din suprafaţa de 3275 ha evidenţiată în titlul de proprietate nr. 1301/1995

1301/1995, emis pe numele moştenitorilor defunctului B.I., printre care se află şi defunctul B.V..

Conform sentinţei civile nr. 491/2007 a Judecătoriei F. (f.22-24), coroborată cu titlul de proprietate nr. 1320/1995 (f.41), dar şi cu recunoaşterile pârâţilor-reclamanţi, suprafeţele de 1700 mp. teren situat la locul „Grădină”, 1800 mp. teren fâneţe la locul „Z- S”, 3600 mp. teren arabil la locul „T-S”, reprezintă, potrivit art. 31 lit.b Cod Fam. bunurile proprii ale reclamantei-pârâte moştenite de la defunctul ei tată, E.G., cu titlu de zestre la căsătorie, motiv pentru care s-au regăsit şi în titlul de proprietate nr. 1936/1996 (f.31) şi de aceea, pretenţiile reclamantei-pârâte privitoare la aceste suprafeţe de teren, este pe deplin justificată şi drept urmare, aceste bunuri vor fi excluse din masa succesorală reţinută în certificatul de legatar nr. 12/02.06.2004.

Pretenţia reclamantei-pârâte de excludere din masa succesorală şi a cotei de 1/2  din casa de locuit şi anexele gospodăreşti, este neîntemeiată, întrucât imobilele-construcţii nu sunt bunuri proprii ale reclamantei, cum greşit susţine aceasta.

Astfel, în ceea ce priveşte casa de locuit, aceasta a aparţinut defunctului E.G. tatăl reclamantei, însă prin testamentul autentificat sub nr. 767/1964, acesta a testat casa în favoarea reclamantei şi a defunctului B.V., în indiviziune şi în cote egale.

Aşadar, imobilul a fost dobândit de cei doi soţi în indiviziune, în calitate de legatari, prin moştenire testamentară de la defunctul E.G.

Probele administrate în cauză, relevă faptul că anexele gospodăreşti, grajdul, magazia, beciul, au fost edificate de reclamantă cu defunctul soţ în timpul căsătoriei, parte în perioada 1965-1972, parte în anii 2000-2003, astfel că acestea au regimul de bunuri comune codevălmaşe, dobândite de aceştia prin contribuţie egală de 1/2.

Faţă de acestea, în mod justificat a fost inclusă în masa succesorală, rămasă după defunctul B.V., cota de 1/2 din casa de locuit şi anexele gospodăreşti.

Prin urmare, instanţa va admite în parte cererea reclamantei-pârâte, privind constatarea nulităţii  absolute parţiale a certificatului de legatar nr. 12/2004, urmând a constata nulitatea  absolută parţială a certificatului de legatar nr. 12/2004, în sensul excluderii din acesta doar a suprafeţelor de teren ce au constituit bunurile exclusive ale soţului defunct.

Privitor la excepţia inadmisibilităţii cererii de partaj succesoral, invocată de pârâţii-reclamanţi prin întâmpinare, instanţa o va respinge ca nefondată, date fiind cele reţinute de Tribunalul S. prin Decizia nr. 1188/2010, prin care se arată că în mod greşit instanţa de fond a respins cererea de partaj a reclamantei ca inadmisibilă, aceasta trebuind să fie analizată pe fond chiar şi în condiţiile în  care s-ar ajunge la concluzia că emolumentul reclamantei ca moştenitor legal este zero, ca urmare a prescripţiei dreptului sau de a cere reducţiunea testamentului dat de acesta, pârâţilor.

Raportat la probele administrate, masa succesorală rămasă după defunctul B.V., se compune din:

1)cota de 1 din casă si anexe situate în satul G. oraş D. în valoare de 17584 lei ( 1 din 35.168 lei),

2)suprafata de 4900 mp teren arabil situat la locul „C- G” identică cu parcela 2 din planul de situaţie anexat raportului de expertiză în valoare de 1470 lei,

3) suprafaţa de 3100 mp teren arabil la locul „Z- S”, ce face parte din parcela nr. 1 din planul de situaţie anexat la raportul de expertiză, în valoare de 620 lei.

4)Suprafata de 1800 mp teren situat la locul „C” identică cu parcela 3 din planul de situaţie anexat la raportul de expertiză în valoare de 540 lei,

5)Suprafata de 3000 mp teren intravilan, la locul „Grădină” identică cu parcela 4 din acelaşi plan de situaţie evaluat la 1500 lei,

6)Cota de 1/6 din suprafaţa de 3,275 ha teren înscrisă în T.P. nr.1301/1995 moştenită de defunct de la tatăl său, B.I.,cotă evaluată la suma de 1310 lei conform suplimentului la raportul de expertiză.

7)Cota de 1 din următoarele bunuri imobile: o vacă, un cal, o căruţă, cotă evaluată la suma de 1250 lei.

Toate aceste bunuri au fost evaluate prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză şi

suplimentele la aceste rapoarte, valori necontestate de către pârâţi.

Instanţa nu va avea în vedere la stabilirea valorii imobilelor-construcţii, a cererii privind scăderea c/valorii lucrărilor de îmbunătăţiri, întrucât pârâţii-reclamanţi au înţeles să renunţe la această cerere, cu precizarea că urmează să-şi valorifice dreptul de creanţă pe calea unei acţiuni separate, în raport de modalitatea de lotizare ce va fi propusă de către instanţă.

In aceste condiţii, valoarea cotei de 1/2 din construcţiile ce fac parte din masa succesorală, este în raport de ultimul supliment la raportul de expertiză, de 17.584 lei (1/2 din 351.688 lei).

In ceea ce priveşte bunurile imobile terenuri, acestea au fost evaluate de expertul N.T. prin raportul de expertiză întocmit în primul cadru procesual, dar şi în suplimentul la raportul de expertiză, valoarea totală a terenurilor supuse partajării, fiind de 5440 lei.

Bunurile mobile ce fac parte din masa partajabilă, dobândite de defunct împreună cu reclamanta şi existente în gospodărie la data deschiderii succesiunii, sunt aceleaşi reţinute şi în primul ciclu procesual şi anume: cal, căruţă, vacă în valoare de 2500 lei,  însă în masă  va fi cuprinsă doar cota de 1/2  din aceste bunuri mobile, în valoare de 1250 lei.

Această situaţie de fapt, este dovedită de depoziţiile martorilor B.A. şi G.I., din care  rezultă că reclamanta şi defunctul aveau în gospodărie în perioada premergătoare decesului, cal, căruţă, vacă,  aspecte confirmate parţial şi de martorul E. N. care a făcut referire la calul şi căruţa pe care reclamanta urma să le înstrăineze după înmormântare.

Prin urmare, valoarea totală a masei succesorale este de 24.724 lei.

Având în vedere că pe considerentele mai sus enunţate, cererea de reducţiune testamentară este prescrisă, succesiunea urmează a fi deferită, potrivit regulilor devoluţiunii succesorale testamentare, aceasta întrucât prin testamentul nr. 3648/2001, defunctul a dispus de totalitatea bunurilor sale, nemaiexistând bunuri care să fie transmise pe calea devălmăşiei succesorale legale.

Aşadar, în ipoteza existenţei testamentului, bunurile vor fi atribuite conform actului de ultimă voinţă al defunctului, regulile succesiunii testamentare având prioritate în raport cu cele care reglementează succesiunea legală.

Prin urmare, la masa succesorală sus menţionată, concură reclamanta-pârâtă în calitate de legatar cu titlu particular, căreia îi revine uzufructul viager, aşa cum rezultă din certificatul de legatar nr. 12/2004, necontestat sub aspectele drepturilor stabilite pentru fiecare dintre părţi, dar şi pârâţii-reclamanţi în calitate de legatari universali, cărora le revine nuda proprietate asupra tuturor bunurilor succesorale.

Cum, potrivit art. 151 ind.5 din Legea 571/2003, valoarea uzufructului viager reprezintă 20% din valoarea bunurilor, iar cea a nudei proprietăţi reprezintă 80% din aceeaşi valoare, rezultă că valoarea legatului instituit în favoarea reclamantei-pârâte este de 4854,8 lei, iar valoarea legatului instituit în favoarea pârâţilor-reclamanţi, este de 19419,2 lei.

Sub aspectul modalităţii de lotizare, în privinţa imobilelor teren, care au constituit bunuri proprii ale defunctului (terenuri), nu se impune partajarea acestora în natură, întrucât nu există o stare de indiviziune între nudul proprietar şi uzufructuar, astfel încât aceste imobile vor fi atribuite: reclamantei - uzufructul viager, iar pârâţilor-nuda proprietate.

Problema lotizării se impune în cazul bunurilor care au aparţinut în coproprietate reclamantei-pârâte şi defunctului ei soţ, deşi reclamantei i se cuvine cota de 1/2 în deplină proprietate şi uzufructul viager asupra cotei de 1/2 a defunctului, în timp ce pârâţilor-reclamanţi li se cuvine nuda proprietate asupra cotei de 1/2  care a aparţinut defunctului B.V.

Având în vedere faptul că reclamanta are deja cota de 1/2 din aceste construcţii, dar şi uzufructul viager conform testamentului, instanţa constatând existenţa unei stări de coproprietate cu privire la imobilele-construcţii, lichidând această stare de coproprietate, va atribui reclamantei-pârâte imobilele-construcţii, cu obligarea acesteia la plata sultei către pârâţii-reclamanţi.

Şi bunurile mobile urmează a fi incluse în lotul reclamantei-pârâte, întrucât aceasta le-a deţinut şi le-a înstrăinat după deschiderea succesiunii, aspect confirmat de probele testimoniale administrate în primul ciclu procesual.

In conformitate cu prev. art. 742 Cod Civil, instanţa va obliga pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâţilor-reclamanţi cu titlu de sultă, 15067,2 lei ca urmare a atribuirii în lot, a bunurilor imobile-construcţii şi a bunurilor mobile.

In privinţa cererii reclamantei-pârâte de partajare a pasivului succesoral în sumă de 8000 lei, instanţa reţine din întreg probatoriul administrat, că înmormântarea şi praznicele au fost suportate în comun de către părţi.

Martorii: B.A. şi G.I.,  relevă că la organizarea înmormântării şi a praznicele de după înmormântare, au contribuit reclamanta dat şi pârâţii, aspecte confirmate şi de martorul Bărculescu Neculai (f.109 dosar), dar şi de adeverinţa eliberată de Parohia D.

Declaraţia martorului E. N. care a afirmat că doar reclamanta ar fi suportat cheltuielile organizate cu înmormântarea şi praznicele, va fi înlăturată de instanţă, ca nesinceră, întrucât această afirmaţie nu se coroborează şi cu alte probe administrate în cauză.

Aşadar, această cerere urmează a fi respinsă ca nefondată.

Instanţa, în conformitate cu art. 246 Cod procedură civilă, va lua act de renunţarea la judecată a pârâţilor-reclamanţilor, la cererea privind stabilirea dreptului de creanţă privitor la lucrările de îmbunătăţiri aduse imobilelor- construcţii, întrucât cererea de intervenţie în interes propriu formulată de B.A., nu a fost timbrată, instanţa va anula ca netimbrată această cerere, în conf. cu art. 20 din L.146/1997, cu modificările ulterioare.

Constată compensate între părţi cheltuielile de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

 H O T Ă R Ă Ş T E:

Anulează ca netimbrată cererea de interventie în interes propriu formulată de B.A.

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de reducţiune testamentară invocată de pârâţii reclamanţi G.I. şi G.I.

Admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune având  ca obiect reducţiune testamentară invocată de pârâţii-reclamanţi şi în consecinţă respinge ca fiind prescris acest capăt de cerere al reclamantei-pârâte.

Admite în parte cererea reclamantei-pârâte B.A., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi G.I. şi G.I. si intervenient în nume propriu B.A.,  privind constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de legatar nr. 12/2.06.2004 emis de BNP D.A.F.

Constată nulitatea absolută parţială a acestuia si dispune excluderea din cuprinsul certificatului de legatar, de la rubrica „Masa succesorală” a următoarelor bunuri:

- suprafaţa de 1000 mp teren curţi- construcţii situată în intravilanul satului G-D;

- suprafaţa de 700 mp teren arabil situată în intravilanul satului G-D,

- suprafata de 1800 mp teren fâneţe situată în extravilanul oraşului D, la locul „T- S”.

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de partaj după defunctul B.V. invocată de pârâţii-reclamanţi G.I. şi G.I.

Admite în parte cererea de partaj succesoral formulată de reclamanta-pârâtă B.A.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi G.I. şi G.I.

Constată masa succesorală după defunctul B.V., decedat la data de 5.09.2003 cu ultimul domiciliu în sat G. oraş D. compusă din următoarele bunuri:

8)cota de 1 din casă si anexe situate în satul G. oraş D. în valoare de 17584 lei ( 1 din 35.168 lei),

9)suprafaţa de 4900 mp teren arabil situat la locul „C- G” identică cu parcela 2 din planul de situaţie anexat raportului de expertiză în valoare de 1470 lei,

10) suprafaţa de 3100 mp teren arabil la locul „Z- S”, ce face parte din parcela nr. 1 din planul de situaţie anexat la raportul de expertiză, în valoare de 620 lei.

11)Suprafata de 1800 mp teren situat la locul „C” identică cu parcela 3 din planul de situaţie anexat la raportul de expertiză în valoare de 540 lei,

12)Suprafata de 3000 mp teren intravilan, la locul „Grădină” identică cu parcela 4 din acelaşi plan de situaţie evaluat la 1500 lei,

13)Cota de 1/6 din suprafaţa de 3,275 ha teren înscrisă în T.P. nr.1301/1995 moştenită de defunct de la tatăl său, B.I.cotă evaluată la suma de 1310 lei conform suplimentului la raportul de expertiză.

14)Cota de 1 din următoarele bunuri imobile: o vacă, un cal, o căruţă, cotă evaluată la suma de 1250 lei,

Valoarea totală a masei succesorale este de 24.274 lei.

Moştenitori acceptanţi la succesiunea defunctului sunt: reclamanta-pârâtă si pârâţii-reclamanţi în calitate de moştenitori testamentari.

Lichidează starea de indiviziune şi atribuie reclamantei-pârâte B.A. dreptul de uzufruct viager asupra bunurilor succesorale (valoare legat 4854,8 lei); pârâţilor-reclamanţi G.I. şi G.I., nuda proprietate asupra tuturor bunurilor succesorale (valoare legat 194192 lei)

Constată că între părţi există o stare de coproprietate cu privire la imobilele construcţii (casă şi anexe gospodăreşti) si cu privire la bunurile mobile, reclamanta-pârâtă având o cotă de 1 în deplină proprietate si uzufruct viager asupra cotei de 1 a defunctului, pârâţii-reclamanţi având nuda proprietate asupra cotei de 1 care a aparţinut defunctului B.V. valoarea cotei de 1 din aceste bunuri fiind de 18.834 lei.

  Atribuie reclamantei-pârâte imobilele construcţii şi bunurile mobile şi obligă pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâţilor-reclamanţi, cu titlu de sultă 15.067,2 lei.

Respinge cererea reclamantei-pârâte de partaj a pasivului succesoral.

Ia act de renunţarea la judecată a pârâţilor-reclamanţi cu privire la cererea privind stabilirea dreptului de creanţă.

Constată compensate între părţi cheltuielile de judecată.

Cu drept în şedinţă publică din 24 iunie 2011.

Domenii speta

Spete similare