Acţiunea în declararea simulaţiei

Pe rol se află pronunţarea hotărârii în cauza civilă având ca obiect „acţiune în declararea simulaţiei”, privind reclamantul C.I.  în contradictoriu cu pârâtele: F.M. T.M. C.I-G. prin curator F.M.

Dezbaterile în fond ale cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 16  decembrie 2011, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta şi, când pentru depunerea de concluzii scrise, pronunţarea a fost amânată pentru astăzi, 21 decembrie 2011.

După deliberare,

J U D E C Ă T O R I A

Asupra cauzei de faţă, constată:

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 3466/227 din 11.11.2010, reclamantul C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta F.M. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate simulaţia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1532/31.05.2002 la B.N.P. L.M., prin care s-a cumpărat de la T.G. suprafaţa de 2500 mp teren împreună cu una casă de locuit notată cu C1, casă de locuit C2, garaj C3, grajd C4, situate în mun. F., str. A. nr. 14, jud. S. deci faptul că acest contract este simulat.

Cu cheltuieli de judecată.

În fapt, prin contractul enunţat reiese că la data de 31.05.2002, prin act autentificat la B.N.P. L.M. sub nr. 1532/2002, numita C.I., prin curator F.M., a cumpărat de la T.G. suprafaţa de 2500 mp teren împreună cu una casă de locuit notată cu C1, casă de locuit C2, garaj C3, grajd C4, situate în mun. F. str. A. nr. 14, jud. S. identice cu parcelele 1CC/b.i. 1417 şi nr. 2L/b.i. 1417, înscrise în cartea funciară 1606/N a loc. cadastrale F.

Preţul vânzării a fost de 30.000 lei, preţ ce se menţionează în contractul de vânzare-cumpărare că provine din donaţie de la părinţii cumpărătoarei C.I. şi M.

În realitate, adevăraţii cumpărători a fost el şi fosta sa soţie, pârâta din prezenta cauză, care au achitat şi preţul.

La încheierea contractului de vânzare-cumpărare pârâta, având în vedere faptul că el nu se afla în ţară, a folosit-o pe fiica sa ca şi persoană interpusă, el neştiind că acel contract a fost încheiat pe numele fiicei lor.

Cu toate că aceste imobile sunt bunurile lor comune, la promovarea acţiunii de partaj bunuri comune pârâta, deşi iniţial a solicitat să fie partajate şi aceste bunuri, ulterior, prin precizările depuse la dosar, a arătat că nu mai doreşte partajarea acestora, pentru că acel contract nu ar fi fost încheiat pe numele lor, ci pe numele fiicei lor. Pentru aceste motive, solicită se constate simulaţia acestui contract, în sensul că adevăraţii cumpărători sunt părţile din prezenta cauză, iar contractul a fost cumpărat prin interpunere de persoane.

Motivat de faptul că la data încheierii contractului erau căsătoriţi, a fost o imposibilitate morală de preconstituire a actului secret, date fiind relaţiile de familie existente între ei.

Solicită să se aibă în vedere că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1175 Cod civil, referitoare la simulaţia prin interpunere de persoane, adică situaţia în care părţile încheie actul aparent şi public, dar prevăd faptul că una dintre ele nu are calitatea de parte contractantă, stabilind totodată, cine este adevăratul titular al dreptului tranzacţionat. Aşadar, prin actul aparent se urmăreşte în mod constant ca efectele juridice să se producă faţă de o altă persoană căreia doreşte să i se asigure anonimatul.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1175 Cod civil.

Pentru dovedirea cererii, depune la dosar înscrisuri şi solicită probele cu martori şi interogatoriul pârâtei.

Pârâta depune întâmpinare, prin care solicită respingerea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.

Solicită să se aibă în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 1175 Cod civil, respectiv „Actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părţile contractante şi succesorii lui universali şi cu titlu universal, un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane”.

În speţă, nu există niciun act secret, iar contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 1532/31.05.2002 este încheiat între T.G., în calitate de vânzător şi C.I-G. reprezentată de F.M.

În atare condiţii, actul autentificat are putere doar între părţile contractante, reclamantul C.I. fiind terţ faţă de contract.

Potrivit textului articolului 1175 Cod civil, simulaţia nu poate fi dovedită între părţile contractante decât printr-un contraînscris, care ar modifica actul aparent ce se pretinde a fi simulat şi că această regulă nu suferă excepţie decât în cazul în care actul s-a făcut prin fraudă, dol sau violenţă, ori când părţile au un început de dovadă scrisă, situaţie în care este admisibilă şi proba testimonială şi prezumţie.

Faţă de cele arătate, solicită respingerea acţiunii.

Reclamantul îşi completează acţiunea depunând precizări în acest sens, arătând că înţelege să cheme în judecată,în calitate de pârâţi, şi pe T.G. – vânzător şi C.C.I-G. cumpărătoarea.

Întrucât aceasta din urmă este minoră, prin decizia nr. 25 din 3 februarie 2011 a primarului oraşului L. a fost desemnată ca reprezentantă a acesteia, în calitate de curator, numita F.M. în vederea asistării acesteia în prezenta cauză.

Pentru că pârâtul T.G. este decedat, conform certificatului de deces ataşat la fila 38 dosar, în cauză a fost citată, în calitate de pârâtă, moştenitoarea acestuia, T.M. care, prezentă în instanţă, arată că nu cunoaşte împrejurările în care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare ce face obiectul cauzei.

Pârâta F.M., prin notele de susţinere ataşate la filele 66-68 dosar, înţelege să invoce lipsa calităţii procesuale active a reclamantului C.I.

În speţă, reclamantul C.I. este terţ faţă de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1532/31.05.2002. Acest contract s–a încheiat între T.G. în calitate de vânzător şi C.I-G. în calitate de cumpărătoare, care fiind minoră, a fost reprezentată de curatorul F.M. (bunica minorei şi nu fosta soţie a reclamantului).

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamanţilor şi cel care ar fi titular al dreptului afirmat.

Articolul 973 Cod civil instituie principiul potrivit căruia „convenţiile nu au efect decât între părţile contractante”.

Principiul relativităţii efectelor juridice ale unui contract, consacrat de dispoziţiile legale invocate, rezidă din faptul că efectele obligatorii ale contractului privesc numai părţile contractante, iar drepturile născute din contract aparţin şi profită părţilor contractuale, care au calitatea de titulari al acestora.

Anularea unui act juridic încheiat cu încălcarea unor norme ce ocrotesc un interes personal poate fi solicitată numai de către părţile contractante, respectiv de partea al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic.

În speţă, reclamantul C.I. este terţ faţă de contractul de vânzare-cumpărare

încheiat între vânzătorul T.G. şi cumpărător C.I., prin curator F.M. (bunica sa).

Faptul că, în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1532/2002 s-a precizat că .. „preţul vânzării a fost de 30.000 lei, ce provine prin donaţie de la părinţii cumpărătoarei C.I. şi C.M., nu duce la concluzia că actul este simulat, cum se susţine.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1737 pct. 2 Cod civil, în contextul în care reclamantul a procurat fondurile, el este un creditor privilegiat asupra imobilului în litigiu şi îşi poate valorifica dreptul de creanţă asupra bunului sau poate revoca donaţia.

Nici susţinerea din acţiune a reclamantului, … „că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, el nu se afla în ţară şi de aceea pârâta, respectiv F.M. (fostă C.) a folosit-o pe fiica noastră ca şi persoană interpusă”, nu justifică acţiunea în simulaţie formulată, în contextul în care:

Contractul nu s-a încheiat de C.M.devenită F.M., după divorţul pronunţat prin sentinţa civilă nr. 405/24 febr. 2009 a Judecătoriei F., ci de C.I-G., prin curator F.M. (bunica sa), în calitate de cumpărător al imobilelor.

În atare condiţii, calitate procesuală pasivă are doar C.I-G., prin curator nu şi F.M., fostă C.M. înainte de pronunţarea divorţului (2009).

În contextul în care se invocă existenţa unei înţelegeri anterioare încheierii contractului autentic între soţi, ambii soţi ar fi trebuit să figureze ca reclamanţi în acţiunea formulată. Or, în cauză, nu a existat nicio înţelegere cu privire la cumpărarea vreunui bun imobil pe numele altei persoane între C.I. şi C.M.

Faptul că în contractul autentic s-a consemnat că „preţul vânzării provine prin donaţie de la părinţi”, nu afectează valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, în contextul în care reclamantul nu a probat existenţa unui act secret simulat între el şi vânzătorul imobilelor sau între el şi curatorul minorei.

În atare condiţii, solicită respingerea acţiunii ca nefondată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, simulaţia nefiind dovedită, atâta vreme cât nu se poate reţine în cauză că actul ar fi fost făcut prin fraudă, dol sau violenţă sau că reclamantul ar deţine un început de dovadă scrisă, care să poată înlocui contraînscrisul.

Precizează de asemenea, că F.M. (fostă C.) este rezidentă în Italia din 12.01.2010 şi nu se poate prezenta la proces.

În completarea probatoriului, anexează la dosar înscrisuri.

Puse în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 14 noiembrie 2011, instanţa va respinge excepţiile invocate de pârâtă, pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel ce ar fi titular al dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă). De obicei acţiunea în simulaţie este introdusă de terţul pe care contractul aparent îl prejudiciază, acesta având interesul să invoce existenţa unui alt act secret.

În speţă, reclamantul pretinde că atât el cât şi pârâta F.M. sunt părţi ale contractului secret, în calitate de cumpărători ai imobilelor ce au făcut obiectul contractului aparent, astfel că se justifică promovarea acestei acţiuni în simulaţie de către reclamant împotriva pârâtei, ambele părţi având calitate procesuală în cauză.

  Examinând fondul cauzei, instanţa reţine că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1532/31.05.2002, numitul T.G., în prezent decedat, autorul al pârâtei T.M., vinde pârâtei C.I-G. prin curator F.M., o suprafaţă de 2500 mp teren împreună cu o casă de locuit şi anexe gospodăreşti, situate în mun. F., str. A., nr. 14, jud. S. cu preţul de 300.000.000 lei vechi.

În contract se prevede că preţul vânzării achitat integral de cumpărătoare provine de la părinţii acesteia, reclamantul şi pârâta F. (fostă C.) M. prin donaţie.

Susţine reclamantul că nu a înţeles să doneze fiicei sale suma respectivă pentru cumpărarea acestor imobile, în realitate, adevăraţii cumpărători fiind el şi fosta soţie, pârâta, care profitând de faptul că el nu se afla în ţară, a folosit-o pe fiica lor ca persoană interpusă în acest contract.

Aceste susţineri au fost dovedite, pe de o parte, prin faptul că din documentaţia ce a stat la baza încheierii contractului sus-menţionat înaintată de B.N.P. D.A. –F. cu adresa nr. 451/06.12.2011 (f. 76-89), nu reiese că părinţii cumpărătoarei ar fi încheiat un contract de donaţie cu aceasta, în formă autentică, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 813 Cod civil, fapt ce convinge instanţa că această donaţie nu a existat, iar pe de altă parte, pentru că, din declaraţia martorului T.D. reiese faptul că soţii C. au muncit în I., din banii adunaţi intenţionând să-şi cumpere o locuinţă pentru ei, sens în care au trimis bani acasă la soacra, respectiv mama acestora, curator F.M., pentru ca aceasta să facă toate demersurile în acest sens.

Cu banii astfel obţinuţi, reprezentanta minorei, curatorul F.M. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare în numele nepoatei sale, deşi adevăraţii cumpărători erau fiica şi fostul ginere al acesteia.

Că reclamantul şi pârâta F.M. sunt adevăraţii cumpărători ai imobilelor ce fac obiectul contractului autentificat sub nr. 1532/2002 rezultă şi din însăşi susţinerile pârâtei prezentate în cererea de chemare în judecată, ce face obiectul dosarului nr. 961/227/2010 al Judecătoriei F., având ca obiect partaj bunuri comune, în care aceasta arată că imobilele ce fac obiectul contractului sus-menţionat fac parte din masa bunurilor comune dobândite de ea şi de fostul soţ în timpul căsătoriei, urmând a fi supuse lichidării stării de devălmăşie.

Aşadar, acel contract de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul mai sus indicat reprezintă actul aparent şi public, dar care nu exprimă voinţa reală a părţilor.

Deşi pentru a dovedi existenţa unui act simulat este necesară prezentarea unui contraînscris, întocmit anterior sau concomitent cu actul aparent, în cauza de faţă, datorită relaţiilor de rudenie dintre adevăraţii cumpărători şi cumpărătorul fictiv, acest contraînscris nu a fost întocmit, situaţie în care simulaţia poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, inclusiv proba cu martori, în speţă fiind aplicabile regulile prevăzute la articolul 1198 Cod civil, incidente în cauză conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind noul Cod civil.

Pe aceste considerente, instanţa va respinge excepţiile invocate de pârâta F.M., va admite acţiunea aşa cum a fost completată, urmând a constata simulaţia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1532/31 mai 2002 de B.N.P. L.M. – F., prin interpunere de persoane, cu privire la numele cumpărătorilor, aceştia fiind reclamantul şi pârâta F. (fostă C.) M., în loc de C.I-G., reprezentată de curator F.M.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâtele F.M. şi C.I-G. reprezentată legal prin curator Filip Maria, să plătească reclamantului cheltuieli de judecată efectuate cu taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi pasive a pârâtei F.M.

Admite cererea completată, formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtele: F .M., T.M., C.I-G.

Constata simulaţia contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1532/31 mai 2002 de B.N.P. L.M.-F., prin interpunere de persoane, cu privire la numele cumpărătorilor, aceştia fiind reclamantul şi pârâta F.(fostă C.) M., în loc de C.I-G., reprezentată de curator F.M.

 Obligă pârâtele F.M. şi C.I-G. prin reprezentant legal să plătească reclamantului suma de 1805 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 21 decembrie 2011.

Domenii speta

Spete similare