Contestaţie la executare+suspendare propriu-zisă a executării

SENTINŢA CIVILĂ NR. 279/24.03.2011 (contestaţie la executare+suspendare propriu-zisă a executării)

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect contestaţie la executare, suspendare propriu zisă a executării, acţiune formulată de contestatoarea S.C. DPF SRL, în contradictoriu cu intimata P F.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17.03.2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta sentinţă, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 24.03.2011 şi în urma deliberării a pronunţat următoarea hotărâre.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

La data de 19.01.2011, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. DPF SRL, împotriva actelor de executare emise de intimata P F, respectiv împotriva somaţiei nr.6/21.12.2010 şi a titlului executoriu nr.6/21.12.2010,  solicitând anularea acestora ca fiind nelegale, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, contestatoarea arată că la data de 10.01.2011 i-a fost comunicată somaţia nr.6/21.12.2010, prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 78.280 lei, compusă din 46914 lei, c/valoare taxă teren agricol extravilan persoane juridice şi 31366 lei accesorii calculate până la data de 21.12.2010, însoţită de titlu executoriu având acelaşi număr, în care sunt detaliate sumele şi perioadele pentru care ar datora bugetului local debitul pretins. 

Din conţinutul titlului executoriu arată că nu se poate determina ce anume reprezintă sumele menţionate,  pretinse începând cu anul 2006, întrucât nu i s-a comunicat vreun document prin care să se stabilească şi să se individualizeze sumele de plată, care să fi putut fi contestate de către contestatoare.

Contestatoarea arată că nu deţine în proprietate pe raza comunei F, teren agricol extravilan, pentru a i se putea pretinde vreo sumă de bani cu titlu de impozit pe teren, arătând că în anul 2004 a încheiat cu AN A R – D A B – I, un contract privind serviciul de asigurare a folosirii potenţialului de turism, agrement nr.518A/20.12.2004, având ca obiect asigurarea folosirii potenţialului de turism, agrement al Ac.F, exceptând porţiunea cuprinsă între barajul M şi podul de pe DJ 302 din com. M, pentru suprafaţa de 430 ha – acoperită de ape – contract de prestări servicii şi, în temeiul căruia nu a dobândit nici un drept asupra lacului sau asupra terenului de sub ape,  de natură să conducă la concluzia că ar datora bugetului local vreo sumă de bani cu titlu de impozit pe teren. 

  În drept, se invocă dispoziţiile art. 112 şi următ. Cod.proc.civ. şi pe dispoziţiile  OG nr.92/2003 .

În dovedirea contestaţiei, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.

Alăturat cererii contestatoare a ataşat în xerocopie: titlul executoriu nr.6/21.12.2010,  somaţia nr.6/21.12.2010, contract privind serviciul de asigurare a folosirii potenţialului de turism, agrement, nr.518/A/2004.

Contestaţia, inclusiv cererea de suspendare a executării, sunt legal timbrate cu 194 lei + 10 lei taxă de timbru şi 0,60 lei timbru judiciar.

Urmare a solicitării instanţei la data de 25.02.2011, intimata a depus la dosarul cauzei adresa nr.807/25.02.2011, referat înregistrat  sub nr. 1545/09.04.2010 la Primăria oraşului F, împreună cu schiţa terenului în litigiu, înştiinţare de plată nr.10680/30.11.2010, decizie de impunere  nr.10.232/15.11.2010, emisă de Primăria F- Serviciul impozite şi taxe locale, act adiţional  nr.1 la contractul nr.518/A/2004, certificat de înregistrare seria B, nr.0386130/17.08.2004 la ORC de pe lângă Tribunalul B.

La data de 01.03.2010, contestatoarea a depus proces-verbal  privind  afişare a deciziei nr.10.232/15.11.2010, emisă de Primăria F - Serviciul impozite şi taxe locale,  împreună cu confirmarea de primire.

La data de 10.03.2011 contestatoarea şi-a modificat acţiunea solicitând pe lângă anularea somaţiei şi titlului executoriu şi decizia de impunere nr.10232/15.11.2010 şi înştiinţarea de plată nr.10680/30.11.2010.

În motivarea cererii contestatoarea reiterează aceleaşi motive dezvoltându-le.

Intimata, deşi legal citată nu a formulat întâmpinare pentru a-şi preciza apărările, dar a formulat concluzii scrise faţă de cererea modificatoare a contestatoarei.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar prin încheierea 02.03.2011 instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

La data de 15.11.2010 intimata a emis decizia de impunere nr.10232 pentru anul 2010 prin care a stabilit în sarcina contestatoarei obligaţia de plată a sumei de 77.342 lei, reprezentând impozit pentru terenul extravilan cu amenajare piscicolă în suprafaţă de 183,0500 ha pentru anii 2006-2010, astfel: pt.2006 suma de 4393 lei, pt.2007 suma de 10.104 lei, pt.2008 suma de 10.104 lei, pt. 2009 suma de 10.104 lei şi pt.2010 suma de 12.209 lei, având termene scadente la 31.03.2010 şi 30.09.2010, calculând totodată şi majorări pentru perioada 2006-2010 de 30.428 lei.

Decizia de impunere nr.10232 a fost comunicată contestatoarei prin afişare cf. procesului verbal din 15.11.2010 de la fila 32.

Ulterior intimata a emis înştiinţarea de plată nr.10680/30.11.2010 somând contestatoarea să plătească debitele susmenţionate în termen de 15 zile de la primire, aceasta fiind comunicată contestatoarei prin scrisoare cu confirmare de primire cf. dovezii de la fila 33.

Urmare a neplăţii sumelor intimata a emis somaţia nr.6/21.12.2010 şi titlul executoriu nr.6/21.12.2010 pentru suma totală de 78.280 lei, din care 46.914 lei debit pt.anii 2006-2010 reprezentând taxă teren agricol extravilan şi 31.366 lei accesorii respectiv majorări întârziere, acte comunicate contestatoarei prin scrisoare cu confirmare de primire cf. dovezii de la fila 34 la 10.01.2010.

Drept urmare raportând împrejurările de fapt mai sus reţinute la dispozitiile legale aplicabile în materie - Cp.fiscală - instanţa constată că cererea contestatoarei este întemeiată în parte.

În susţinerea contestaţiei contestatoarea invocă un prim motiv constând în necomunicarea actului administrativ care să stabilească şi să individualizeze obligaţia de plată.

Potrivit prevederilor art. 172 alin.1 şi alin. 4 din Codul de procedură fiscal?, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor codului de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.

În considerentele Deciziei nr. IVX/5 februarie 2007, dat? de ICCJ pentru soluţionarea unui recurs în interesul legii, s-a reţinut că “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanţă fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanţă judecătorească, pe calea contestaţiei la titlul executoriu fiscal, adresată instanţei de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca şi apărări de fond cu privire la însăşi validitatea creanţei fiscale.”

Potrivit prevederilor pct. 107.1 din Normele metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.050/2004, titlul de creanţă este actul prin care, potrivit legii, se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptăţite potrivit legii.

În speţă, titlul de creanţ? fiscală este decizia de impunere nr. 10232/15.11.2010.

Din actele depuse la dosar, rezultă că emiterea deciziei de impunere s-a făcut ca urmare a faptului că nu au fost depuse declaraţii fiscale anuale.

Instanţa constată de asemenea că titlul executoriu, somaţia şi înştiinţarea de plată contestate au fost emise în temeiul unei decizii de impunere ce a fost comunicată contestatoarei prin publicitate, astfel cum reiese din procesul verbal de la fila 32.

Ori, astfel cum este definit de art. 110 al.3 C.p.fisc. titlul de creanţă este actul prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele fiscale, iar când acestea nu se stabilesc pe baza unei declaraţii fiscale întocmite de contribuabil, atunci singurul act în temeiul căruia se pot calcula obligaţii fiscale este decizia de impunere, întocmită şi comunicată contribuabilului în forma reglementată de art. 41-44 C.p.fisc..

Modalităţile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt prev. de art. 44 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, la alin. 2 lit. d prevăzându-se şi posibilitatea realizării acestei comunicări prin publicitate. Desi din cuprinsul art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003 s-ar deduce ca formele de comunicare respective sunt echivalente, instanta constată că la alineatul 4 există precizarea că dispoziţiile codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător. Or, potrivit art. 95 Cpciv., citarea şi comunicarea actelor de procedură se face prin publicitate numai dacă nu s-a izbutit aflarea domiciliului pârâtului, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, de vreme ce celelalte acte de executare au fost communicate prin scrisoare cu confirmare de primire.

 Aşa fiind, instanţa apreciază că decizia de impunere nu a fost în mod legal comunicată contestatoarei, intimata nefacand dovada comunicarii acesteia la sediul contestatoarei sau printr-o altă formă de comunicare, prev. de lit. a-c ale art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003, si nici dovada faptului că nu a izbutit să afle domiciliul contestatoarei.

 Art. 45 din OG nr. 92/2003 prevede că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Având în vedere că, astfel cum s-a aratat mai sus, decizia de impunere nu a fost în mod legal comunicată contestatoarei, instanţa apreciază că aceasta nu îi este opozabilă şi nu produce efecte, astfel incât executarea silită începută în temeiul acestei decizii de impunere este nelegală, creanţa nefiind exigibilă, astfel cum impune art. 379 Cpciv.

Cât priveste accesoriile, menţionate în cuprinsul titlului executoriu contestat, instanţa constată că, potrivit art. 88 lit. c din OG nr. 92/2003, acestea sunt acte administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, intimata având obligaţia comunicarii lor catre contestatoare, pentru ca acestea să producă efecte, conform art. 45 din OG nr. 92/2003 mai sus enuntat.

Cum accesoriile au fost emise odată cu debitul principal prin aceeaşi decizie de impunere, faţă de considerentele mai susreţinute executarea silită începută şi în privinţa acestora este nelegală, creanţa nefiind exigibilă, astfel cum impune art. 379 Cpciv. În plus accesoriile sunt calculate retroactiv începând cu anul 2006, deşi decizia de impunere a fost emisă patru ani mai târziu la 15.11.2010. Ori este culpa intimatei că în lipsa întocmirii declaraţiilor fiscale anuale, nu a emis decizia de impunere annual, aceasta neputând folosi propria culpă pentru obţinerea unui drept.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanta apreciaza întemeiată contestatia la executare în parte urmând a o admite pe cale de consecinţă şi a anula înştiinţarea de plată nr.10680/30.11.2010, somaţia nr.6/21.12.2010 şi titlul executoriu nr.6/21.12.2010 emise pentru suma totală de 78.280 lei.

Un al doilea motiv în susţinerea contestaţiei şi dezvolatat pe larg în cererea modificatoare îl constituie nevaliditatea creanţei invocate de intimată prin decizia de impunere atacată.

În ceea ce priveşte decizia de impunere nr. 10232/15.11.2010, contrar susţinerii apărătorului contestatoarei, aceasta nu constituie un act de executare care să poată fi contestat pe calea contestaţiei la executare, întrucât primul act de executare silită îl constituie înştiinţarea de plată, ori decizia de impunere este emisă anterior acesteia şi constituie titlu de creanţă.

Potrivit art. 141 alin.2 din Codul de procedură fiscală titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.

Potrivit art. 172 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de exectuare în condiţiile legii", iar potrivit alin. 3 contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Ca urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestaţiei la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanţă fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal.

Prin urmare pe calea contestaţiei la executare instanţa poate cenzura doar actele de executare întocmite de organul fiscal cu încălcarea dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, cf art.172 C.p.fisc. şi nu a sumelor care reies din aceste acte de executare pentru care este prevăzută o altă cale.

Cum decizia de impunere mai susmenţionată nu constituie act de executare, nici motivele invocate cu privire la validitatea creanţei cuprinse în aceasta nu pot fi analizate pe calea contestaţiei la executare, iar pentru considerentele arătate instanţa va disjunge acest capăt de cerere, urmând a se forma un nou dosar unde se va analiza cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare competenţa instanţei.

În fine, cum contestatoarea a efectuat cheltuieli cu acest proces urmează a obliga intimata în temeiul art. 274 C.p.civ. la plata sumei de 194,3 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMEL LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C. DPF SRL, în contradictoriu cu intimata P F.

 Anulează actele de executare întocmite de intimată, respectiv înştiinţarea de plată nr.10680/30.11.2010, somaţia nr.6/21.12.2010 şi titlul executoriu nr.6/21.12.2010 emise pentru suma totală de 78.280 lei.

Disjunge capătul de cerere privind anularea deciziei de impunere nr. 10232/15.11.2010 emise de intimată, urmând a se forma un nou dosar nr.  480/249/2011 cu termen la data de 06.04.2011.

Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 194,3 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24.03.2011.

5

Domenii speta

Spete similare