Drept Civil

 - alte cereri privind executarea silită –

(constatare perimare executare silită)

ÎNCHEIERE  CIVILĂ  NR.  1530

Şedinţa publică de la 13 martie 2018 

  Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta AA în contradictoriu cu pârâta BB- prin CC, având ca obiect alte cereri privind executarea silită - constatare perimare executare silită – dosar executare nr. 1090/2013.

  La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns av. DD, pentru reclamantă, lipsă fiind reclamanta şi reprezentantul pârâtei.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei următoarele:

  - procedura de citare este legal îndeplinită;

  - cauza este la al patrulea termen de judecată;

  - s-a acordat termen având în vedere imposibilitatea prezentării av. DD, pentru reclamantă, motivat de faptul că a avut probleme de sănătate.

  Instanţa pune în discuţia contradictorie a părţilor excepţia tardivităţii, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.

  Av. DD, pentru reclamantă, solicită respingerea excepţiei, având în vedere că este o cerere prin care se solicită constatarea perimării executării silite şi nu o contestaţie propriu-zisă.

  Instanţa respinge ca nefondată excepţia tardivităţii, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, având în vedere că ultimul act de executare a fost întocmit la data de 18.10.2016, iar până la formularea prezentei cereri de chemare în judecată nu au mai fost alte acte de executare de la comunicarea cărora să curgă termenul legal de 15 zile.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi nici excepţii de invocat, instanţa acordă cuvântul părţilor asupra probatoriului:

  Av. DD, pentru reclamantă, solicită instanţei încuviinţarea probei cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei.

În considerarea dispoziţiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 şi art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei, solicitată atât de către reclamantă, cât şi de către pârâtă, apreciind-o pertinentă, concludentă şi utilă pentru soluţionarea prezentei pricini.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi nici probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului:

  Av. DD, pentru reclamantă, solicită admiterea acţiunii, situaţia încadrându-se în dispoziţiile art. 697 Cod procedură civilă, după cum rezultă şi din menţiunea executorului judecătoresc, la 13.10.2014 fiind comunicat faptul că imobilul este bun comun şi se impune o acţiune de partaj bunuri comune care însă nu a fost formulată de niciunul dintre coproprietari, iar o astfel de cerere nu trebuie formulată, din oficiu, de executorul judecătoresc. De asemenea, solicită plata cheltuielilor de judecată.

În considerarea dispoziţiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanţa declară dezbaterile închise, după care,

I N S T A N Ţ A,

  Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Deliberând asupra contestaţiei la executare de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de … sub nr. …., contestatoarea debitoare AA în contradictoriu cu intimata creditoare BB., a solicitat a se constata perimarea executării silite pornite în dosarul de executare nr. …. al BEJ … şi, pe cale de consecinţă, desfiinţarea tuturor actelor de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea în parte a creanţei.

În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, în fapt, în baza contractului de credit nr. ….. încheiat cu BCR S.A., intimata .., cesionar subsecvent, a solicitat şi obţinut învestirea cu formulă executorie a contractului, fiindu-i încuviinţată cererea de executare silită în toate modalităţile prevăzute de lege prin încheierea din 18.12.2013, pronunţată de Judecătoria Bacău.

Ulterior, prin încheierea din …, pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ în dosarul nr. …., instanţa a încuviinţat executarea silită imobiliară asupra imobilului situat în Piatra-Neamţ.

Constatându-se în cadrul executării că acest imobil este bun comun al său şi al soţului său care nu are calitatea de debitor, executorul judecătoresc a învederat intimatei necesitatea formulării unei acţiuni de partaj de bunuri comune.

Această solicitare a executorului a fost înaintată intimatei încă din anul 2015, imediat după ce nu a mai avut posibilitatea de a achita sumele lunare la care se obligase.

Până la acest moment, creditoarea nu a înţeles să dea curs acestei solicitări.

Potrivit art. 697 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau un demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept”.

Lipsa de stăruinţă a intimatei creditoare în executarea silită îi dă dreptul ca, în temeiul art. 698 alin. 1 din Codul de procedură civilă, să solicite constatarea perimării.

În drept, a invocat art. 698 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi a solicitat ataşarea dosarului de executare.

Contestatoarea a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei.

La data de 19.09.2017, intimata …. a formulat întâmpinare, depusă la filele 23-28 din dosar, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.

A arătat că, în fapt, la data de 23.09.2008, a fost încheiat contractul de credit între BCR S.A., în calitate de împrumutător, și contestatoare.  Întrucât contestatoarea a încetat să mai achite ratele, banca a declarat creditul scadent anticipat și ulterior la data de 10.02.2010 a cesionat întreaga creanță către …... Ulterior, ….l a cesionat această creanță către BBBB., actualul creditor. Au fost efectuate formalitățile de înscriere a contractului de cesiune de creanțe în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

Încercările sale de a oferi consiliere şi posibilitatea rambursării creditului în mai multe rate avantajoase au fost ignorate de contestatoare, motiv pentru care în anul 2013 a început formalităţile de executare silită prin intermediul executorului judecătoresc Aldea Diana Elena.

Intimata a invocat excepţia netimbrării acţiunii, invocând art. 148, art. 197 din Codul de procedură civilă şi art. 10 alin. 2 din OUG nr. 80/2013.

Totodată, a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, solicitând ca instanţa să verifice încadrarea în termenul de formulare a contestaţiei prin verificarea datei comunicării somaţiei de plată emise de BEJ DD.

Referitor la cererea de anulare a actelor de executare, intimata a susținut că toate actele de executare silită au fost transmise la adresa menționată în contractul de credit încheiat în data de 23.09.2008, încheiat de contestatoare cu BCR S.A., acesta fiind domiciliul declarat de contestatoare.

Contestatoarea nu a dovedit încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materia executării silite.

Executarea silită a respectat toate regulile de fond şi de formă impuse de dispoziţiile Codului de procedură civilă.

Debitorului i s-au oferit nenumărate posibilităţi de plată, iar contestaţia la executare este depusă pentru a îngreuna procesul cu rea-credinţă, fiind aplicabile prevederile art. 719 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

Cu privire la perimarea executării silite invocată de contestatoare, intimata a invocat art. 697 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.”

Intimata a arătat că trebuie îndeplinite următoarele condiții:

-Termenul de 6 luni de la data împlinirii oricărui act de executare, termen care se calculeayă de la ultimul act de la care creditorul a rămas inactiv și nu a mai continuat executarea.

-Nu au urmat alte acte de executare. Este suficient însă ca creditorul să-și fi manifestat diligenţa chiar şi printr-o cerere în vederea continuării executării. În acest caz, deşi un nou act de executare nu a intervenit, cererea constituie un act de procedură care întrerupe perimarea executării, la fel cum se întrerupe şi perimarea acţiunii (art. 416 din Codul de procedură civilă). Nu are importanţă de la cine vine actul de procedură (creditor, debitor, terţ).

-Culpa creditorului. Perimarea nu intervine dacă actul de executare trebuie îndeplinit din oficiu (încheierea prevăzută de art. 656 din Codul de procedură civilă sau ordonanţa de poprire prevăzută de art. 781 alin. 1 din Codul de procedură civilă).

Intimata a susţinut că şi executorul judecătoresc trebuie să aibă rol activ, potrivit art. 627 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

A arătat că, între data ultimului act de executare – cererea de executare silită din anul 2014 – şi datele actelor de procedură nu au trecut mai mult de 6 luni, astfel încât nu a intervenit perimarea executării silite, urmând ca instanţa să dispună desfiinţarea acesteia conform art. 697 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Stabilirea noilor condiţii în care intervine perimarea executării silite este în concordanţă cu obligaţia pozitivă a statului ce rezultă din dispoziţiile art. 626 din Codul de procedură civilă de a asigura în mod prompt şi efectiv executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, dar şi cu rolul activ al executorului judecătoresc în cadrul executării silite consacrat în mod expres de art. 627 din Codul de procedură civilă.

A adăugat că s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, autorul acesteia fiind nemulţumit de faptul că, faţă de vechea reglementare, nu poate cere el însuşi, în calitate de debitor, constatarea perimării executării silite, deoarece Codul de procedură civilă condiţionează intervenirea acestei instituţii de solicitarea scrisă a executorului judecătoresc adresată creditorului. Curtea a reţinut că debitorul trebuie să execute de bună voie obligaţia sa stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu, potrivit art. 622 din Codul de procedură civilă. În caz contrar, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită. În situaţia declanşării procedurii, debitorul de regulă nu are un interes în finalizarea executării silite în contra sa, singura parte interesată în executare fiind creditorul.

Aşadar, Curtea reţine că, prin reglementarea legală criticată, intervenţia perimării executării silite este circumstanţiată la atitudinea creditorului care, prin neîndeplinirea obligaţiilor solicitate în scris de către executorul judecătoresc, lasă executarea silită în nelucrare timp de şase luni. Termenul de perimare începe să curgă din momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc.

În ceea ce priveşte susţinerea că legiuitorul a lăsat la aprecierea unui participant la executarea silită, respectiv a executorului judecătoresc prerogativa de a determina incidenţa instituţiei perimării şi a efectelor acesteia, în cadrul executărilor silite pe care le efectuează, Curtea reţine că dispoziţia legală criticată dă expresie rolului activ al executorului judecătoresc. (...) Dacă executorul judecătoresc are obligaţia de a stărui prin toate mijloacele prevăzute de lege pentru realizarea interesului creditorului, în egală măsură şi părţile din această procedură trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile prevăzute de lege. În privinţa creditorului, Curtea reţine că, potrivit art. 647 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, acesta are obligaţia să acorde, la cererea executorului judecătoresc, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire în bune condiţii a executării silite, punându-i la dispoziţie şi mijloacele necesare în acest scop , iar în privinţa debitorului acesta trebuie să se conformeze titlului executoriu. În concluzie, perimarea operează ca o sancţiune pentru inactivitatea sau neglijenţa creditorului care a fost încunoştinţat în scris de obligaţiile sale de către executorul judecătoresc.

De altfel, odată ce a fost legal sesizat, executorul judecătoresc trebuie să îndeplinească actele de executare în ordinea şi la termenele stabilite de lege. În acest sens, Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, prevede la art. 56 că executorul judecătoresc trebuie să îşi motiveze refuzul de a îndeplini atribuţiile prevăzute de lege, dacă părţile stăruie în îndeplinirea acestora. În cazul refuzului nejustificat partea interesată poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul biroul executorului judecătoresc, care se va judeca cu citarea părţilor. Executorul judecătoresc va fi obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase definitivă. Legea nr. 188/2000 mai prevede că întârzierea sistematică şi neglijenţa în efectuarea lucrărilor atrage răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc.

În drept, a invocat art. 205 și urm din Codul de procedură civilă.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fără a le anexa.

Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, la data de 02.11.2017, la filele 35-37 din dosar, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate de intimată ca nefondate şi înlăturarea apărărilor de fond.

Cu privire la excepția netimbrării, a solicitat respingerea, taxa de timbru fiind achitată la data de 28.08.2017 și înaintată instanței la data de 29.08.2017.

A susținut că excepția tardivității este nefondată, nefiind în prezența unei contestații la executare întemeiate pe dispozițiile art. 712 și urm. din Codul de procedură civilă, ci a unei cereri de constatare a perimării întemeiate pe dispozițiile art. 698 din Codul de procedură civilă pentru formularea căreia nu este stipulat un termen de formulare.

Formularea unei contestaţii la executare în cadrul căreia să invoce perimarea executării silite, cu privire la care să poată fi analizat termenul de depunere s-ar fi impus doar în situaţia în care ar fi existat noi acte de executare. Faţă de lipsa unor asemenea acte întocmite de executorul judecătoresc, singura cale pe care o are la îndemână debitoarea este formularea cererii de constatare a perimării întemeiată pe art. 698 din Codul de procedură civilă.

Pe fond, a susţinut că nu sunt incidente prevederile art. 719 alin. 3 din Codul de procedură civilă, întrucât în intervalul dintre ultimul act de executare şi formularea cererii nu au existat acte de executare intermediare. Ca atare, perimarea nu a putut fi invocată într-o contestaţie anterioară pentru singurul motiv că nu au existat acte care să poată fi contestate.

Contestatoarea a afirmat că art. 697 din Codul de procedură civilă instituie mai multe condiţii pentru a putea opera perimarea, toate acestea fiind îndeplinite în cauză:

-Au trecut mai mult de 6 luni de la data la care executorul a solicitat în scris creditoarei efectuarea unui act necesar continuării executării silite. Acest termen curge de la momentul formulării solicitării de către executorul judecătoresc şi nu de la data îndeplinirii ultimului act de executare ori a vreunei cereri de continuare a executării silite.

-Creditoarea nu a solicitat partajarea bunurilor comune, deşi acest lucru i-a fost comunicat în scris de către executorul judecătoresc.

-Actul solicitat de către executorul judecătoresc era necesar executării silite, caracter care lipseşte unei cereri de stăruire în executare.

-Cererea de partajare a bunurilor comune nu reprezintă un act ce trebuia efectuat din oficiu de executorul judecătoresc.

Contrar susţinerilor intimatei, debitorului îi este recunoscut dreptul de a solicita constatarea perimării executării silite, acesta având calitatea de parte interesată care, alături de executorul judecătoresc, poate invoca perimarea executării silite.

Creditoarea a invocat în mod eronat, a susţinut contestatoarea, Decizia Curţii Constituţionale din 16.06.2016 cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 697 din Codul de procedură civilă. Prin excepţia invocată, autorul excepţiei de neconstituţionalitate s-a arătat nemulţumit de faptul că nu poate beneficia de instituţia perimării din cauza condiţionărilor prevăzute de textul de lege care limitează libertatea de acţiune a debitorului”, nicidecum de faptul că nu ar putea beneficia deloc de aceasta ori că nu ar putea solicita constatarea perimării în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 decembrie 2017, instanţa a respins ca nefondată excepţia netimbrării contestaţiei la executare, fiind depusă chitanţa la fila 17 din dosar.

Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, instanţa consideră că excepţia este nefondată, termenul legal de 15 zile de la comunicare neputând fi raportat la un anumit acte de executare în speța de față, cererea de constatare a perimării putând fi formulată oricând după împlinirea termenului de perimare. Instanţa consideră că, într-adevăr, debitoarea avea obligaţia să respecte termenul de 15 zile de la comunicarea primului act de executare ce a fost emis de executorul judecătoresc ulterior expirării termenului de perimare de 6 luni. Dacă însă acest termen de perimare a fost împlinit iar executorul judecătoresc nu emite alte acte de executare ulterioare, aceasta nu împiedică debitorul să solicite constatarea perimării executării silite pornite împotriva sa, fiind primul interesat în această cerere.

Pe fondul cauzei, instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, fiind comunicată şi copia conformă a dosarului de executare nr. 1090/2013 de către executorul judecătoresc DD.

Examinând probele administrate în cauză şi apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanţa reţine următoarele:

În fapt, instanța reține că ultimul act de executare întocmit de executorul judecătoresc DD în dosarul de executare nr. 1090/2013 este adresa de înfiinţare a popririi din data de 18.10.2016 (fila 158) asupra veniturilor obţinute de debitoare de la FF., la dosar nefiind depusă dovada comunicării acestui act de executare către debitoare.

Anterior, executorul judecătoresc i-a comunicat creditoarei, prin adresa din data de 13.10.2014 (fila 154), necesitatea formulării unei acţiuni oblice pentru partaj, în calitate de creditor chirografar, dat fiind că, din relaţiile obţinute de la Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Neamţ, a reieșit că imobilul ce poate fi urmărit silit aparține debitoarei în coproprietate cu soțul acesteia, Ciocoiu Cătălin (fila 149).

Ulterior acestei cereri adresate de executorul judecătoresc DD creditoarei D., debitoarea a mai achitat o sumă de bani, la data de 26.01.2015 (fila 155).

Următorul act de executare silită emis de executor este adresa de înfiinţare a popririi din data de 18.10.2016, menţionată anterior şi necomunicată debitoarei (dovada de comunicare nu se află la dosarul de executare), iar cererea de constatare a perimării a fost înregistrată la instanță la data de 16.08.2017.

În drept, instanţa apreciază că sunt îndeplinite condițiile pentru a constata perimarea executării silite, condiţii stabilite de art. 697 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia „În cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.”

În cauză, există o cererea scrisă adresată de executorul judecătoresc creditoarei pentru ca aceasta să procedeze la promovarea unei acțiuni de partaj de bunuri comune, demers necesar pentru urmărirea silită imobiliară împotriva debitoarei.

Or, deși această cerere i-a fost adresată la data de 13.10.2014, creditoarea nu a făcut dovada efectuării unui astfel de demers, inacțiune care îi este imputabilă.

Termenul de 6 luni care a început să curgă de la acest moment este împlinit în cauză, chiar luând în considerare și întreruperile determinate de plata unei sume de bani în data de 26.01.2015 și de emiterea adresei de înființare a popririi din 18.10.2016, având în vedere că până la data de 16.08.2017, data sesizării instanţei, dosarul de executare a rămas în nelucrare, nemaifiind efectuate nici plăţi şi nici alte acte de executare.

Instanța reține că, potrivit art. 698 alin. 2 din Codul de procedură civilă, „Perimarea executării atrage desfiinţarea tuturor actelor de executare, cu excepţia celor care au dus la realizarea, în parte, a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor.”

În consecinţă, instanţa va admite cererea formulată de contestatoarea AA în contradictoriu cu intimata BB., prin CC., va constata perimată executarea silită pornită în dosarul de executare silită nr. 1090/2013, aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc Aldea Diana Elena, privind pe debitoarea AA şi pe creditoarea BB., prin CC S.R.L. și va desfiinţa actele de executare din dosarul de executare silită nr. .., cu excepţia celor care au dus la realizarea în parte a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor, respectiv menţine actele de executare cu privire la plăţile efectuate în cuantum de 29.500 lei.

În temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având în vedere că intimata BB. a căzut în pretenții, purtând culpa procesuală pentru desfășurarea prezentei proceduri judiciare, instanța o va obliga să achite reclamantei AA cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariul avocațial. Instanța nu a inclus în cuantumul cheltuielilor de judecată suma achitată de către contestatoare cu titlu de taxă judiciară de timbru, având în vedere dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013 potrivit cărora „(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: ... f) când contestaţia la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă”. Așadar, contestatoarea are la dispoziție o cale procesuală specifică pentru recuperarea taxei judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

 Admite cererea formulată de reclamanta AA, cu domiciliul procedural ales în municipiul Piatra Neamţ – la av. DD, în contradictoriu cu intimata KRUK S.A., prin Kruk România S.R.L. (lipsă CIF/CUI), cu sediul procedural ales în municipiul Bucureşti, str. Intrarea Nestorei nr. 1, subsol, parter, etajele 7, 9, 10, 11, sector 4.

Constată perimată executarea silită pornită în dosarul de executare silită nr., aflat pe rolul Biroului executorului judecătoresc DD, privind pe debitoarea AA şi pe creditoarea BB

Desfiinţează actele de executare din dosarul de executare silită nr. …, cu excepţia celor care au dus la realizarea în parte a creanţei cuprinse în titlul executoriu şi a accesoriilor, respectiv menţine actele de executare cu privire la plăţile efectuate în cuantum de 29.500 lei.

Obligă intimata BB., să achite reclamantei AA cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria Piatra Neamţ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13.03.2018.

Domenii speta

Spete similare