Contract de întreţinere. Rezoluţiune/reziliere. Condiţii.

JUDECĂTORIA MANGALIA

SENTINŢA CIVILĂ NR.569/C DIN DATA DE 12.03.2008

Contract de întreţinere. Rezoluţiune/reziliere. Condiţii.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia la data de 10.07.2007 reclamanta D. E. a chemat în judecată pe pârâtele S. D.  şi G.  E.  solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat la B.N.P. D. R.  obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta  a arătat că prin contractul de întreţinere a transmis soţilor S. D. şi S.I. un  teren situat pe raza oraşului Negru-Vodă, preţul înstrăinării constând în întreţinerea pe care aceştia din urmă trebuiau să i-o acorde pe tot restul vieţii, prin asigurarea hranei zilnice, a combustibilului necesar încălzirii locuinţei, a obiectelor de îmbrăcăminte şi a îngrijirilor medicale, şi suportarea cheltuielilor de înmormântare şi de pomenire potrivit credinţei ortodoxe.

Reclamanta a arăta că întreţinătorii nu şi-au îndeplinit chiar de la început toate obligaţiile contractuale asumate iar după moartea numitului S. I., pârâtele, în calitate de moştenitoare ale defunctului, nu i-au mai asigurat nici un fel de întreţinere.

Datorită acestei împrejurări şi datorită faptului că este bătrână şi bolnavă, a arătat reclamanta, a fost nevoită să se adreseze Primăriei Negru Vodă, în baza dispoziţiilor Legii nr. 17/2000, în legătură cu neexecutarea contractului de către pârâte, din raportul de anchetă socială întocmit de această autoritate rezultă că reclamanta nu a primit niciodată sprijin la treburile gospodăreşti de la familia pârâtelor iar prin dispoziţia emisă de Primar, întrucât reclamanta şi-a pierdut vederea, i-a fost numit un curator.

Reclamanta a mai arătat că motivul pentru care a intrat în conflict cu familia pârâtelor iar acestea nu i-au mai călcat pragul locuinţei îl constituie faptul că reclamanta nu a fost de acord să se mute la locuinţa întreţinătorilor astfel încât nepotul acestora să folosească locuinţa reclamantei.

S-a mai arătat de către reclamantă faptul că pârâtele îi adresează cuvinte jignitoare şi spun tuturor cunoştinţelor că se roagă să moară mai repede întrucât le-a făcut probleme.

Reclamanta a mai arăta şi faptul că a mai formulat o acţiune prin care a solicitat rezoluţiunea contractului de întreţinere iar de la data redactării deciziei de respingere a acestei cereri de către Curtea de Apel Constanţa niciuna dintre pârâte nu o mai îngrijeşte, acestea  nu-i mai trec pragul locuinţei, o blestemă, spun tuturor că au câştigat procesul şi că reclamantei  nu-i mai rămâne decât să moară, că terenul este proprietatea lor şi că nu înţeleg să îi mai acorde îngrijire motivat de faptul că le-a purtat prin tribunale şi au cheltuit mulţi bani din pricina reclamantei.

Din această cauză, a arătat reclamanta, primeşte îngrijire, mâncare, lemne, butelie şi ceea ce este necesar pentru un trai în condiţii omeneşti de la curatorul numit de Primarul Oraşului Negru-Vodă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1020 şi următoarele Cod civil.

Cererii i-au fost anexate înscrisuri.

Pârâtele au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea ca nefondată a cererii formulate de reclamantă pentru următoarele motive: susţinerile reclamantei în sensul că nici soţii S. I.  şi D.  şi nici pârâta G. E.  nu i-au prestat întreţinerea sunt neîntemeiate întrucât începând din luna februarie 1998 şi până în anul 2005 reclamanta nu şi-a manifestat în nici un mod nemulţumirea cu privire la modul în care a fost îngrijită, pârâtele i-au zugrăvit reclamantei apartamentul, i-au cumpărat bunuri pentru locuinţă, respectiv aragaz, frigider, fotoliu pat, i-au asigurat lemne pentru încălzire, butelie de aragaz, au achitat taxele şi impozitele aferente terenului şi apartamentului reclamantei, i-au asigurat alimentele necesare traiului zilnic şi internări pentru tratamentul balneo-climatic.

S-a arătat de către pârâte faptul că reclamanta, începând din anul 2005, a început să le refuze întreţinerea motivând că are pe altcineva, o nepoată care o îngrijeşte.

Pârâtele au arăta faptul că această „nepoată” şi-a făcut apariţia după 7 ani de la încheierea şi executarea contractului de către pârâte, a solicitat primăriei să fie numită curator al reclamantei  şi a declanşat în numele acesteia mai multe procese pentru desfiinţarea convenţiei dintre părţi formulând acţiuni pentru rezoluţiunea contractului de întreţinere, simulaţie, acţiune pauliană, acţiuni în anulare, apeluri, recursuri, revizuiri etc.

S-a arătat că numita V. I., curatorul reclamantei,  se ocupă de intermedierea de vânzări, în special terenuri, între persoane fizice şi şefii de fermă sau firme care cumpără astfel de imobile şi a depus la notar şi  actele necesare vânzării terenului reclamantei.

Pârâtele au mai arătat că aspectele legate de modul în care şi-au executat obligaţia de întreţinere faţă de reclamantă au fost stabilite prin sentinţa civilă nr. 1481 din 20.09.2005 pronunţată de Judecătoria Mangalia, definitivă şi irevocabilă.

S-a mai arătat faptul că după decesul numitului S. I. pârâtele au mers cu regularitate la domiciliul reclamantei pentru a-şi executa obligaţia de întreţinere însă aceasta din urmă, influenţată de V. I., uneori refuza alimentele iar alteori le primea şi o invita pe pârâta G. E.  în casă, la discuţii.

Pârâtele au mai arăta faptul că şi numita V. I. le-a împiedicat să –şi execute obligaţia de întreţinere întrucât a mers la Poliţie,  a reclamat că o deranjează foarte des şi a arătat că nu au ce să caute la domiciliul reclamantei întrucât aceasta are calitatea de a o îngriji.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a probei cu interogatoriul pârâtelor.

În combaterea cererii, pârâtele au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale şi a probei cu interogatoriul reclamantei.

Apreciind că probele solicitate de părţi sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, instanţa le-a încuviinţat.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanţa, în vederea soluţionării cererii reclamantei, a reţinut următoarea situaţie de fapt.

Prin contractul de întreţinere autentificat de  B.N.P. D. R. pârâta S. D. şi defunctul soţ al acesteia s-au obligat să-i asigure reclamantei întreţinerea pentru tot restul vieţii şi să suporte cheltuielile de înmormântare şi de pomenire a reclamantei potrivit credinţei ortodoxe,  în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra terenului situat în intravilanul şi extravilanul oraşului Negru-Vodă.

Părţile au convenit ca întreţinerea să fie acordată în natură, la domiciliul reclamantei,  prin asigurarea hranei zilnice, a combustibilului necesar încălzirii locuinţei în sezonul rece, prin asigurarea obiectelor necesare îmbrăcămintei, încălţămintei, precum şi prin îngrijiri medicale.

De la momentul încheierii contractului, respectiv 13.02.1998, şi până la sfârşitul anului 2004 nu au existat neînţelegeri între părţi.

La data de 10.01.2005 reclamanta a solicitat Judecătoriei Mangalia rezilierea contractului de întreţinere anterior menţionat motivat de împrejurarea că întreţinătorii nu îşi execută obligaţia asumată prin convenţia încheiată de părţi şi că au înstrăinat o suprafaţă de teren din acela dobândit de la reclamantă.

Reclamanta s-a adresat şi Primăriei oraşului Negru-Vodă, unde a reclamat faptul că pârâţii nu îşi execută obligaţia de întreţinere asumată prin contract.

Raportul asupra anchetei sociale întocmit de Primăria Negru-Vodă a fost întocmit pe baza discuţiilor purtate cu reclamanta şi menţionează că aceasta dorea să anuleze un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâţii.

Pe baza acestui raport de anchetă socială, prin dispoziţia emisă de Primarul Oraşului Negru-Vodă,  numita V.I.  a fost desemnată în calitate de curator al reclamantei pentru a-i reprezenta interesele la Judecătoria Mangalia .

Prin sentinţa civilă nr. 1481 din 20.09.2005 pronunţată de Judecătoria Mangalia, definitivă prin decizia civilă nr. 139 din 27.02.2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa şi irevocabilă prin decizia nr. 8/C/10.01.2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, cererea formulată de reclamantă a fost respinsă ca nefondată.

Pentru pronunţarea acestei soluţii s-a reţinut că pârâţii şi-au executat în mod continuu şi după nevoile beneficiarei obligaţia de întreţinere asumată prin contract până la momentul în care reclamanta a refuzat să îi mai primească în casă, refuzând orice ajutor.

De la momentul înregistrării pe rolul Judecătoriei Mangalia a cererii de reziliere a contractului de întreţinere şi până la soluţionarea irevocabilă a cererii, pârâta G. E. a continuat să o viziteze pe reclamantă la domiciliul acesteia şi să-i aducă alimente însă reclamanta fie a refuzat primirea acestora fie le-a primit după numeroase insistenţe şi chiar după ce a invitat-o pe pârâtă să le guste.

Atât intenţia şi încercările pârâtelor de a-şi executa obligaţia de întreţinere cât şi refuzul reclamantei de a primi prestaţiile oferite de pârâte rezultă şi din înscrisurile depuse de pârâte la dosarul cauzei, înscrisuri care dovedesc împrejurarea că atât în timpul soluţionării litigiului dintre părţi cât şi ulterior pronunţării deciziei nr. 8/C/10.01.2007 a Curţii de Apel Constanţa, reclamanta şi numita V. I. s-au adresat Poliţiei Negru-Vodă reclamând faptul că sunt deranjate de către pârâte prin vizite foarte dese la domiciliul reclamantei şi au solicitat intervenţia organelor de poliţie pentru încetarea acestora.

Poziţia reclamantei, de refuz al prestaţiilor oferite de pârâte, a continuat şi după soluţionarea irevocabilă, prin decizia nr. 8/C/10.01.2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, a cererii de rezoluţiune a contractului de întreţinere.

Astfel, prin plângerea înregistrată la Poliţia Negru-Vodă la 16.01.2007 reclamanta a solicitat sprijinul organelor de poliţie pentru sistarea vizitelor pârâtei G.E. reclamând că aceasta o vizitează fără voia sa şi a solicitat să i se pună în vedere să o lase în pace.

Potrivit declaraţiilor martorilor, pârâta s-a deplasat de mai multe ori în cursul anului 2007 la domiciliul  reclamantei, prilej cu care îi aducea acesteia alimente, lactate, legume, mâncare gătită, însă reclamanta nu i-a  permis accesul în locuinţă,  fie a refuzat primirea alimentelor fie le-a primit după numeroase insistenţe şi chiar după ce a invitat-o pe pârâtă să le guste.

Declaraţiile martorelor se coroborează cu aspectele care rezultă din plângerea formulată la Poliţia Negru-Vodă de către curatorul reclamantei şi în care se consemnează că pârâta G. E. a vizitat-o pe reclamantă însoţită de martora F. iar atunci când i-a adus reclamantei cireşe nu i-a fost permis accesul în locuinţa reclamantei.

Pârâta G. E. s-a deplasat la locuinţa reclamantei şi în cursul lunii ianuarie 2008.

 Pentru că reclamanta era bolnavă, pârâta a revenit la data de 24 ianuarie cu medicamente însă reclamanta le-a primit doar la insistenţele pârâtei.

De la momentul în care a început să refuze prestaţiile pârâtelor, reclamanta este vizitată adesea de către curatorul desemnat prin dispoziţia primarului Oraşului Negru-Vodă, numita V. I., care a şi formulat în numele reclamantei  cererea ce face obiectul prezentei judecăţi.

Din declaraţiile martorilor audiaţi instanţa reţine împrejurarea că reclamanta s-a plâns acestora cu privire la faptul că pârâtele i-au luat casa şi pământul iar nu cu privire la faptul că nu ar fi fost în mod corespunzător îngrijită de către pârâte ori că acestea ar fi adoptat o conduită necorespunzătoare şi i-ar fi adresat cuvinte injurioase.

Întrucât martorii anterior menţionaţi nu au relatat aspecte percepute nemijlocit în legătură cu prestaţiile pârâtelor faţă de reclamantă ci au relatat doar aspecte despre care au luat cunoştinţă din discuţiile purtate cu reclamanta şi care vizează perioada anterioară soluţionării prin hotărâre irevocabilă a primei cereri de rezoluţiune a contractului de întreţinere formulată de reclamantă, declaraţiile acestora în legătură cu modul de executare a obligaţiilor contractuale ale pârâtelor nu au putut fi reţinute de instanţă la stabilirea situaţiei de fapt.

Având în vedere situaţia de fapt reţinută instanţa a  apreciat că nu sunt întrunite cerinţele legale pentru admiterea cererii formulate de către reclamantă.

În drept, potrivit art. 969 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.

Potrivit art. 1020 Cod civil, „ condiţia rezolutorie este subînţeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una dintre părţi nu îndeplineşte angajamentul său”.

Din analiza textului legal anterior citat rezultă că rezilierea sau rezoluţiunea contractului de întreţinere presupune îndeplinirea cumulativă a două condiţii: debitorul întreţinerii să nu-şi fi îndeplinit total sau parţial obligaţiile asumate iar neexecutarea să-i fie imputabilă.

Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească iar potrivit art. 129 Cod procedură civilă, părţile au obligaţia de a-şi proba pretenţiile şi apărările.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi având în vedere faptul că din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtele şi-au îndeplinit în mod corespunzător obligaţia de întreţinere asumată faţă de reclamantă până în momentul în care aceasta din urmă, datorită unor cauze străine de executarea contractului, a înţeles să refuze prestaţiile pârâtelor, instanţa a apreciat că cererea formulată de reclamantă nu este întemeiată.

Susţinerile reclamantei în sensul că niciuna dintre pârâte nu i-au mai trecut pragul locuinţei şi nu i-au mai prestat nici un fel de întreţinere, nu pot fi primite întrucât nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză.

Dimpotrivă, din declaraţiile martorilor a rezultat că şi în cursul anului 2007, ulterior soluţionării prin hotărâre irevocabilă a primei cereri de rezoluţiune a contractului de întreţinere, pârâta G. E. s-a deplasat de mai multe ori la domiciliul reclamantei şi  i-a furnizat alimente şi medicamente însă de cele mai multe ori produsele aduse de către pârâtă nu au fost primite de către reclamantă ori au fost primite doar ca urmare a insistenţelor pârâtei şi, mai mult, uneori nu i s-a permis pârâtei nici accesul în locuinţa reclamantei.

Încercările pârâtei G. E. de a-şi executa obligaţia de întreţinere cât şi refuzul reclamantei de a primi prestaţiile oferite au fost dovedite şi prin înscrisurile depuse de pârâte la dosarul cauzei.

 Pârâtele au făcut astfel dovada împrejurării că atât în timpul soluţionării litigiului dintre părţi cât şi ulterior pronunţării deciziei nr. 8/C/10.01.2007 a Curţii de Apel Constanţa, reclamanta şi numita V. I. s-au adresat Poliţiei Negru-Vodă reclamând faptul că sunt deranjate de către pârâte prin vizite foarte dese la domiciliul reclamantei şi au solicitat intervenţia organelor de poliţie pentru încetarea acestora.

S-a dovedit astfel că raporturile dintre părţi au decurs în condiţii normale până la momentul când reclamanta a devenit ostilă pârâtelor din alte motive decât modul în care acestea îşi executau obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere: interesul manifestat faţă de reclamantă de către curatorul desemnat de primar şi nemulţumirea reclamantei faţă de împrejurarea că şi-a micşorat patrimoniul cu suprafaţa de teren înstrăinată pârâtelor.

Nici susţinerile reclamantei în sensul că pârâtele o blestemă şi îi adresează cuvinte injurioase nu pot fi primite întrucât nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză.

Împrejurarea că reclamantei i-a fost desemnat de către Primarul oraşului Negru-Vodă un curator care să-i apere interesele în faţa instanţei precum şi faptul că reclamanta se bucură de atenţia şi ajutorul acestui curator nu prezintă nicio relevanţă în prezenta cauză.

Astfel, curatela se instituie în cazurile prevăzute de art. 152 Codul familiei, în cazul reclamantei a fost instituită în vederea apărării intereselor acesteia în faţa Judecătoriei Mangalia în litigiul cu pârâtele,  iar potrivit art. 153 Codul familiei, nu aduce nicio atingere capacităţii celui pe care curatorul îl reprezintă.

Rezultă astfel că instituirea curatelei nu produce niciun efect asupra drepturilor şi obligaţiilor asumate de reclamantă şi de pârâte prin contractul de întreţinere pe care l-au încheiat iar în sarcina curatorului nu s-a născut, prin instituirea curatelei, obligaţia de a-i presta reclamantei întreţinere.

Astfel, nici instituirea curatelei şi nici prestaţiile oferite de curator reclamantei nu sunt de natură a dovedi, prin ele însele, neexecutarea de către pârâte a obligaţiilor asumate faţă de reclamantă.

În raport cu aceste împrejurări, reţinute pe baza probelor administrate în cauză, se constată că atitudinea reclamantei este cea care a condus la tensionarea raporturilor cu pârâtele şi le-a pus pe acestea din urmă, fără vreo justificare reală şi dovedită, în imposibilitatea de a-şi mai executa obligaţiile asumate prin contractul de întreţinere.

Întrucât rezoluţiunea contractului de întreţinere se poate dispune numai dacă, din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreţinerea cuvenită iar nu şi în cazul în care obligaţia nu s-a putut executa, în totul sau în parte, din culpa beneficiarului întreţinerii, faţă de împrejurarea că în cauză nu s-a dovedit neexecutarea culpabilă a obligaţiei de întreţinere de către pârâte ci, dimpotrivă, o atitudine capricioasă a reclamantei, instanţa a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.

Având în vedere dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă precum şi soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată, instanţa a dispus şi obligarea reclamantei căzute în pretenţii la către pârâte a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat ales).

Domenii speta

Spete similare