Servitute de trecere

R O M A N I A

JUDECATORIA  ÎNTORSURA BUZAULUI

JUDEŢUL COVASNA

DOSAR NR.(…)

SENTINŢA CIVILĂ NR.234

Şedinţa publica din data de 06.03.2013

Completul compus din:

Preşedinte : (…)– judecător

Grefier - (…)

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea în cauza civilă având ca obiect „Servitute de trecere”, privind  pe reclamanţii (...) şi (...) în contradictoriu cu pârâţii (...), (...), (...) şi (...).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

Concluziile şi susţinerile părţilor au fost consemnate în Încheierea de şedinţă din 20.02.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentinţă, iar instanţa în vederea deliberării, a amânat pronunţarea pentru 27.02.2013, iar din lipsă de timp a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, când urmare a deliberării a pronunţat hotărârea de mai jos.

JUDECĂTORIA,

I. Pe rolul Judecătoriei Întorsura Buzăului sub nr.(...) la data de 06.03.2013, s-a înregistrat cererea formulată şi precizată ulterior (f.30) de reclamanţii (...) şi (...) ambii cu domiciliul în (…) în contradictoriu cu pârâţii (...) şi (...), ambii cu domiciliul în (…), (...) şi (...)  ambii cu domiciliul în (…), prin care au solicitat, ca instanţa prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună următoarele:

1. În principal, să se constatate că asupra terenurilor deţinute de pârâţi, în vecinătatea imobilului reclamanţilor,  fâneaţă de 1,16 ha. situat în (…), locul de numit popular (…) , au un drept de servitute de trecere.

2. Să fie obligaţi pârâţii să înceteze orice act de tulburare privind folosinţa drumului de acces la imobilul lor proprietate extratabulară.

3. Să fie obligaţi pârâţii să desfiinţeze gardul edificat în anul 2011, prin care le îngrădeşte trecerea pe drumul de acces, spre proprietatea lor şi să le permită accesul cu mijloace de transport şi pe jos.

4. În subsidiar să se dispună instituirea unui drept de servitute în favoarea terenului fâneaţă, pentru ieşirea la DN10, pe terenul ce se găseşte în folosinţa pârâţilor.

5. Să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, susţin reclamanţii că deţin cu titlu de proprietate extratabulară un imobil teren situat în (…), iar între acesta şi DN 10, se găsesc terenurile ce sunt folosite de pârâţi. Se mai arată că, pentru ieşirea la calea publică, a existat şi există un drum de trecere, pe care antecesorii lor şi ulterior ei l-au folosit în mod paşnic, continuu şi netulburat de nimeni din anul 1912 şi până în primăvara anului 2011, când pârâţii (...) şi (...) au edificat un gard prin care au închis accesul spre DN10.

Prin prezenta cerere, reclamanţii arată că doresc să-şi apere dreptul de servitute pe calea acţiunii posesorii reglementată de art.675 C.civil, întrucât au fost tulburaţi în luna mai 2011 şi nu a trecut un an de la tulburare, iar în subsidiar, în situaţia în care se consideră ca fiind inadmisibilă solicitarea, să se stabilească un drept de servitute, deoarece locul este înfundat, neavând acces la calea publică.

În drept se invocă dispoziţiile art.616 şi urm. Cod civil de la 1864 şi art.675 C.pr.civilă.

II.  Pârâţii (...) şi (...) au depus întâmpinare(f.13-16, 47-49), prin care au arătat că nu sunt de acord cu cererea formulată de reclamanţi, solicitând şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În apărare, susţin reclamanţi că nu există vreun drum de acces vizibil pe terenul proprietatea lor iar antecesorii reclamanţilor cât şi aceştia, au mai trecut pe terenul proprietatea lor, pentru a ajunge la terenul ce le aparţine, însă numai atunci când li s-a dat acceptul, trecerea neavând caracter de continuitate ci ocazional, cel mult de două ori pe an când reclamanţii au dorit să-şi transporte recolta.

Mai arată reclamanţii că din anul 2009 şi nu din anul 2011, cum aceştia au relatat, le-a interzis reclamanţilor să mai treacă peste terenul ce le aparţine, deoarece au fost acţionaţi în judecată în dosarul nr.(...) de vecinul (...), tot pentru a i se acorda un drept de servitute, motiv pentru care au decis să nu mai acorde niciunei persoane dreptul de a trece peste teren.

În ceea ce priveşte situaţia juridică a terenului ce le aparţine, arată reclamanţii că iniţial până în anul 1978, terenul ce-l deţin împreună cu terenul alăturat deţinut de pârâţii (...), a aparţinut antecesorului pârâţilor (...) şi (...) (...) (fraţi) – (...) şi (...) – iar după anul 1978, fiecare dintre pârâţi au folosit o parte din teren iar dacă antecesorii lor au fost de acord să se treacă peste teren, situaţia nu le este opozabilă. Pârâţii (...) arată că, au cunoştinţă de existenţa unui drum de acces, înainte de împărţirea terenului, însă acesta se găseşte pe terenul cel folosesc pârâţii (...).

Mai susţin pârâţii (...), că potrivit art.616 Cod civil de la 1864, terenul reclamanţilor nu este loc înfundat, dovada fiind faptul că din anul 2009 de când le-a interzis să treacă peste teren, aceştia au ajuns la imobilul ce-l folosesc peste proprietatea pârâţilor (...).

Privitor la solicitarea de a desfiinţa gardul ce (...) proprietatea lor de a pârâţilor (...), susţin pârâţii (...), cum că în anul 2010, folosind punctele de reper, respectiv parii de susţinere instalaţi de pârâţii (...), au refăcut gardul, ce delimitează lotul ce-l folosesc ei de lotul ce-l folosesc pârâţii (...), astfel reclamanţii sunt terţi faţă de modul de separare al celor două proprietăţi ce a aparţinut părinţilor lui (...) şi (...) (...).

In ceea ce priveşte dobândirea servituţii de trecere prin uzucapiune, se arată că servitutea de trecere este una necontinuă şi neaparentă potrivit art.622 alin.2 Cod civil de la 1864, iar potrivit art.623 Cod civil de la 1864, doar servituţile continue şi aparente pot fi dobândite prin uzucapiune.

Cât priveşte acţiunea posesorie prin care îşi motivează reclamanţii apărarea dreptului de servitute, solicită pârâţii a  se respingerea ca inadmisibilă, deoarece aceştia se prevalează de o detenţie precară, care nu echivalează cu o posesie utilă potrivit art.1853 Cod civil de la 1864.

III. Pârâţii (...) (...) şi (...) (...), nu au depus întâmpinare, astfel nu se cunoaşte poziţia pârâtei (...) (...) faţă de acţiunea introductivă de instanţă.

Pârâtul (...) (...), s-a prezentat în faţa instanţei cu ocazia administrării probei cu interogatoriul, acesta susţinând că este de acord cu constituirea unei servituţi de trecere însă, pe traseul stabilit de foarte mult timp, respectiv şi pe terenul pârâţilor (...) şi (...).(f.96-97)

IV. Sub aspect probator, în temeiul art.167 C.pr.civilă,  s-a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu înscrisurile depuse (f.33-34, 51, 80-81),  interogatoriu pârâţilor (f.96-97, 102-103), proba testimonială cu martorii (...) şi (...) (f.104-105) şi expertiza tehnică judiciară (f.124-134) iar pentru pârâţi (...) şi (...) proba cu înscrisuri (f.42-44) şi interogatoriul reclamanţilor. (f.98-101) Pârâţii (...) (...) şi (...), nu au solicitat administrarea de probe.

Din oficiu instanţa a dispus efectuarea un cercetări la faţa locului.(f.67)

V. Cererea este legal timbrată potrivit tuturor petitelor,  astfel cum s-au stabilit şi calificat prin încheierea de şedinţă din 02.05.2012 şi valorii obiectului cererii indicat de reclamanţi (f.39) cu luarea în considerare a dispoziţiilor Legii nr.146/1997.(f.20, -21, 55)

VI. Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

1. În fapt, astfel cum reclamanţii (...) şi (...) au arătat în conţinutul cererii introductive, situaţie necontestată de pârâţi, aceştia sunt proprietari extratabulari ai unui teren de categorie fâneaţă,  în suprafaţă de 11471 mp. situat în (…), locul denumit popular (…) şi care se învecinează parţial cu terenurile ce se găsesc în posesia şi folosinţa pârâţilor (...) şi (...), (...) (...) şi (...) cât şi cu  păşunea comunei Sita-Buzăului şi proprietatea lui (...). Starea de fapt prezentată este confirmată şi potrivit probatoriului administrat în cauă, respectiv: expertiza tehnică judiciară întocmită de expert ing.(...), interogatoriile părţilor, depoziţiile martorilor cât şi cu ocazia cercetării locale efectuate de instanţă.(f.67, 96-97, 102-10, 134)

Terenul învecinat în suprafaţă de 8174 mp. identificat ca făcând parte din imobilul înscris în CF nr. (…) Sita-Buzăului, nr. (…) păşune de 12.666 mp., care este situat în localitatea (…), locul denumit popular (…) şi care se învecinează cu imobilul pârâţilor (...) (...) şi (...)  cât şi cu terenul fâneaţă în suprafaţă de 11.471 mp. ce aparţine reclamanţilor (...) şi (...) şi care nu are ieşire la DN10, este proprietatea extratabulară a pârâţilor (...) şi (...), pe o parte din teren fiind edificate, construcţii. (f.143)

Terenul în suprafaţă totală de 14.230 mp, identificat ca făcând parte din imobilul înscris în CF nr. (...) Sita-Buzăului, nr.top(...) păşune de 12.666 mp, şi CF nr., (...) nr.top (...) fâneaţă de 5755 mp. şi care este situat în (...), locul denumit popular (...), care se învecinează cu imobilul pârâţilor (...) şi (...)  cât şi cu terenul fâneaţă în suprafaţă de 11.471 mp. ce aparţine reclamanţilor (...) şi (...) şi care are ieşire la DN10, este proprietatea extratabulară a pârâţilor (...) (...) şi (...) (...), pe o parte din teren fiind edificate construcţii.

Astfel cum chiar pârâţii au recunoscut, terenurile folosite de aceştia au aparţinut antecesorului lui (...) şi (...) (...)  – (...) – până în anii 1978, când acesta a format două parcele, una dintre acestea fiind folosită de pârâţii (...) , iar cea de a doua parcelă, fiind folosită de pârâţii (...).

 Cert şi de necontestat, reclamanţii (...)  şi pârâţii (...), au fost în bună vecinătate până aproximativ în perioada anilor 2009 – 2010, când, astfel cum au şi recunoscut, pârâţii (...) nu au mai permis reclamanţilor (...), să transporte cu atelajele, recolta (fân) de pe terenul de 11471 mp. pe un traseu ce străbătea terenul ce le aparţine, care trecea prin spatele anexelor şi  continua pe drumul de acces ce şi pârâţii (...)  îl folosesc pentru ieşire la DN10.(a se vedea CFL f.67)

Judecătoria mai reţine potrivit probelor administrate în prezenta cauză, situaţie necontestată de pârâţii (...) şi (...) şi (...) (...) şi (...), că între antecesorii acestora – (...) şi (...) – şi  antecesorii reclamantei (...), în urmă cu foarte mulţi ani, a existat o înţelegere, în sensul ca accesul la terenul fâneaţă ce a aparţinut antecesorilor reclamantei (...) şi ulterior preluată posesia şi folosinţa de către reclamanţi, cât şi transportul recoltei de pe acest teren, să se facă, pe un drum de recoltă ce să străbată proprietatea antecesorilor pârâţilor (...) şi (...) (...) – (...) şi (...)-.

În speţă, controversa părţilor, vizează existenţa şi  traseul drumului de acces pe care antecesorii reclamanţilor şi ulterior reclamanţii, l-au folosit, pentru a transporta recolta culeasă de pe terenul de 11471 mp. până la drumul public - DN10.

Astfel cum rezultă din conţinutul expertizei tehnice judiciare întocmită de expert (...), cât şi potrivit constatărilor instanţei cu ocazia cercetării locale, terenul fâneaţă de 11.471 mp. este un loc înfundat, fiind  înconjurat de  diferite  proprietăţi, fără ca titularul dreptului de proprietate  asupra fondului dominant – în speţă reclamanţii (...) -  să aibă vreo altă posibilitate  de  ieşire la calea publică DN10.

Nu poate fi primită apărarea pârâţilor (...) şi (...) privitor la faptul că terenul proprietatea reclamanţilor nu este loc înfundat, deoarece apărarea nu a fost dovedită în condiţiile art.129 teza ultimă C.pr.civil şi a fost combătută prin mijloacele de probă administrate în prezenta cauză.

De asemenea nu poate fi primită susţinerea reclamanţilor (...), cum  că drumul de acces pornind de la terenul proprietatea lor, spre drumul public,  dintotdeauna a avut traseul şi pe terenul proprietatea pârâţilor (...) şi (...),  deoarece această susţinere  este  combătută de martora (...) (...)na – martor propus de reclamanţii (...) –. Astfel martora a arătat, că locuieşte în apropierea terenului proprietatea reclamanţilor şi că în timpul vieţii antecesorilor pârâţilor (...) şi (...) (...), drumul de acces din DN10, spre terenul proprietatea reclamanţilor (...), se făcea pe un drum  - denumit în termeni populari Hulă – şi care străbătea terenul lui (...) în linie aproape dreaptă, în prezent prin parcela folosită de pârâţii (...) (...) şi (...) -, însă ulterior, motivat de faptul că (...) a transformat o parte din terenul fâneaţă, în arătură s-a convenit cu acesta ca accesul să se facă şi prin parcela ce în prezent este folosită de pârâţii (...) şi (...) , prin spatele grajdului acestora. (f.104)

Aceste împrejurări nu au fost contestate de către pârâţii (...),  recunoscând că pentru a se transporta recolta de fân, la solicitarea reclamanţilor (...), au permis transportul cu atelajele, prin abaterea de la hulă, pe terenul lor prin spatele grajdului ( a se vedea schita întocmită cu ocazia CFL), însă în anul 2010, motivat de existenţa unor incidente cu vecinii (...) tot pentru stabilirea unui drept de servitute,  au decis să nu mai accepte nici reclamanţilor sau vreunei alte persoane, folosirea terenului ce le aparţine pentru transportul recoltei.

Rezultă cu certitudine din probele administrate la dosar – interogatorii, probe testimoniale şi cercetarea la faţa locului  – că reclamanţilor (...) şi (...), li s-a permis să folosească, pentru transportul recoltei – aproximativ de 2-3 ori pe an – o porţiune de teren, de către pârâţii (...) , însă datorită refuzului acestora intervenit în anul 2010, de a mai folosi ca şi drum de recoltă terenul, după anul 2010, au transportat recoltă pe drumul de acces „Hulă”, ce se găseşte pe terenul pârâţilor (...) (...) şi (...), după care, traseul drumului de acces a continuat tot pe terenul ce se găseşte în folosinţa pârâţilor (...) (...) şi (...), până la ieşire spre DN10. (f,.67, 157)

Astfel cum expertiza concluzionează, cât şi potrivit constatărilor instanţei cu ocazia cercetării locale, pornind dinspre terenul proprietatea reclamanţilor (...), pe terenul proprietatea pârâţilor (...) (...) şi (...), este vizibil un drum de recoltă, însă,  numai până la un anumit punct, după care, chiar şi expertiza tehnică a concluzionat existenţa doar a uşoare urme vizibile de acces, tot pe terenul pârâţilor (...).

Nu există vreun drum de recoltă vizibil, pe terenul proprietatea pârâţilor (...) şi (...). De asemenea, cele două terenuri limitrofe proprietăţile pârâţilor, sunt delimitate printr-un gard.

2. Privitor la calitatea procesual pasivă a pârâţilor (...) şi (...) (...).

Judecătoria va constata că  terenurile aflate în posesia şi folosinţa pârâţilor, parţial au făcut parte din masa succesorală a antecesorului pârâţilor (...) şi (...) (...)  ca şi proprietate extratabulară - potrivit certificatului de moştenitor nr.(...) eliberat de B.N.P. (...) (f.42), iar ca urmare a partajului voluntar intervenit, pârâtul (...) a preluat parcela ce o foloseşte în prezent iar pârâta (...) (...)  cealaltă parcelă. Cu toate acestea, pârâtul (...), a arătat că încă din anul 1978, cele două terenuri sunt folosite astfel cum s-a stabilit prin partajul voluntar, această împrejurare nefiind combătută de pârâţii (...) (...) şi (...), cea de pe urmă fiind sora pârâtului (...).

Cum pârâţii (...) şi (...) (...), au calitate de soţi ai celorlalţi doi pârâţi şi sunt în posesia şi folosinţa imobilelor faţă de care se solicită a se stabilii un drept de servitute, instanţa va constata că se justifică în speţă calitatea procesual pasivă a acestora alături de ceilalţi doi pârâţi ce au calitatea de soţi, deoarece potrivit art.1854 Cod civil de la 1864, posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început să posede pentru altul.

3. Asupra petitului privind constatarea dobândirii dreptului de servitute prin uzucapiune şi apărarea acestui drept prin acţiune confesorie şi acţiune posesorie.

Sub un prim aspect, apărarea pârâţilor (...) şi (...), a vizat nedovedirea cu înscrisuri, de către reclamanţii (...), a dreptului de proprietate asupra terenului pentru care solicită servitute de trecere.

Judecătoria reţine că  terenul fâneaţă de 11.471 mp. ce  reprezintă fondul dominant în speţă, a fost în posesia şi folosinţa antecesorilor reclamantei (...) ca proprietate extratabulară, iar ulterior posesia şi folosinţa a fost transmisă reclamanţilor. Aceştia sunt înscrişi în registrul agricol cu suprafaţa de teren fâneaţă (f.33) iar martorii au confirmat această situaţie juridică a imobilului.

Cu toate că textul art.616 Cod civil de la 1864, se referă la proprietar, instanţa reţine că exerciţiul dreptului îl are orice posesor animo domini, deci care îşi fondează deţinerea bunului pe voinţa de a poseda pentru sine. Textul art.1854 Cod civil de la 1864, prevede că „posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început să posede pentru altul. Rezultă astfel, că orice posesor al unui imobil este prezumat,  până la proba contrară, ca fiind proprietarul terenului.

Astfel, împrejurarea că reclamanţii (...) şi (...) nu sunt înscrişi cu acest titlu în cartea funciară, nu-i împiedică de a-şi exercita dreptul de a solicitat instituirea unei servituţii de trecere.

Sub un alt aspect, instanţa a constatat că motivarea acţiunii formulate de reclamanţi este sumară şi contradictorie cu cererea formulată, ceea ce ar prefigura conservarea servituţii de trecere deja creată, prin convenţie sau uzucapiune şi apărarea acestui drept prin acţiune confesorie şi acţiune posesorie, motiv pentru care reclamanţilor ce au beneficiind de asistenţă juridică calificată, li s-a pus în vedere să stabilească clar obiectul petitelor cererii. S-a depus la f.30 precizare şi modificare a acţiunii, iar după punerea în discuţie a acestora instanţa a stabilit obiectul fiecărui petit. (f.53)

Judecătoria reţine cu certitudine că în speţă,  nu se poate vorbi de constituirea unui drept de servitute de trecere prin titlu, deoarece nu a fost dovedită existenţa titlului. Prin titlu se înţelege un act juridic, ce poate fi cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, convenţie, ori testament. Împrejurarea că între antecesorii părţilor şi ulterior între aceştia, a existat o înţelegere privind transportul recoltei, nu constituie titlu.

În ceea ce priveşte dobândirea prin uzucapiune de 30 de ani a servituţii de trecere a reclamanţilor (...), Judecătoria va constata ca fiind inadmisibilă cererea, argumentele fiind următoarele: dispoziţiile art. 623 Cod civil de la 1864 prevăd că servituţile continue şi aparente  se dobândesc prin titlu sau prin posesiune de 30 de ani, iar potrivit art.624 Cod civil de la 1864, servituţile continue neaparente şi servituţile necontinue şi neaparente, nu se por stabili decât prin titlu,

Dreptul de trecere având nevoie de un act al omului pentru a fi exercitat, este o servitute necontinuă iar dacă se realizează pe un drum vizibil, poate fi o servitute aparentă, dar o asemenea împrejurare, nu îi schimbă caracterul de necontinuitate, motiv pentru care nu poate fi uzucapat prin prescripţie achizitivă de 30 de ani. De altfel chiar reclamanţii au arătat că au folosit drumul de acces permis de pârâţi doar de 2-3 ori pe an când transportau recolta, împrejurare confirmată şi de martorul (...).

Cum instanţa a constatat inexistenţa titlului pentru dobândirea dreptului de servitute şi inadmisibilă dobândirea prin efectul uzucapiune, apărarea dreptului de servitute prin acţiune confesorie, astfel cum reclamanţii au solicitat, urmează a se respinge ca lipsită de obiect.

În ceea ce priveşte petitul privind apărarea servituţii de trecere prin acţiune posesorie, instanţa urmează a-l respinge şi pe acesta, argumentele fiind următoarele: sub un prim aspect deoarece doar servituţile constituite prin titlu pot fi apărate prin acţiuni posesorii, sub un alt aspect ţinând seamă că  instanţa a constatat inexistenţa titlului pentru dobândirea dreptului de servitute iar ca şi ultim argument, constatarea  instanţei ca fiind inadmisibilă dobândirea prin uzucapiune a dreptului servituţii de trecere.

4.Asupra petitului privind constituirea unui drept de servitute.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 616 Cod civil, proprietarul al cărui loc este înfundat adică nu are ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-i folosi propriul fond.

Aşa cum prevede art. 616 Cod civil, prin loc înfundat se înţelege acel fond care nu are nici o ieşire la calea publică. Trecerea trebuie să se facă pe calea cea mai scurtă de ieşire la drumul public şi pe locul ce ar pricinui cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit, conform art. 617 Cod civil.

Pentru a  da  naştere la  un drept de servitute de trecere,  practica  judecătorească a statuat  că lipsa ieşirii la calea  publică, trebuie să fie  străină de  conduita  proprietarului locului înfundat, impediment ce în cauză nu subzistă.

În speţă, reclamanţii au solicitat  constituirea  unei servituţi de  trecere, în favoarea  terenului lor peste  terenul  proprietatea  pârâţilor (...) şi (...) şi (...) (...) şi (...), motivat de  intervenirea unor neînţelegeri cu pârâţii (...).

Prin „loc înfundat” se  înţelege acel teren care  este  înconjurat de  diferite  proprietăţi, fără ca titularul dreptului de proprietate  asupra fondului dominant  să aibă vreo altă posibilitate  de  ieşire la calea publică.

În cauză, s-a dispus şi efectuarea unei expertize tehnice judiciare, probă ce a concluzionat cu certitudine că terenul de 11.471 mp. proprietatea reclamanţilor (...), este un loc înfundat, iar singura ieşire spre drumul public, respectiv DN10, se poate face, pe un drum de acces ce să străbată terenurile proprietatea pârâţilor, lucrarea propunând două variante.(f.157)

 Astfel, o primă variantă, stabileşte traseul pornind de la terenul fond dominant proprietatea reclamanţilor (...), pe vechiul drum de recoltă ( Hulă) vizibil până la punctele A-B pe fondul aservit proprietatea pârâţilor (...) şi (...), după care se continuă pe lângă gardul ce desparte proprietatea acestora de proprietatea pârâţilor (...) şi (...), continuând apoi prin trecerea limitei de graniţă stabilită prin gard a proprietăţilor pârâţilor,  pe terenul proprietatea pârâţilor (...) – fond aservit -, pe lângă gard până în punctele E-F, după care traseul revine din nou pe fondul aservit proprietatea pârâţilor (...).

Cea de a doua variantă,  stabileşte traseul pornind de la terenul fond dominant proprietatea reclamanţilor (...), pe vechiul drum de recoltă (Hulă) vizibil până la punctele A-B pe fondul aservit proprietatea pârâţilor (...) şi (...), după care se continuă pe lângă gardul ce desparte proprietatea acestora de proprietatea pârâţilor (...) şi (...), continuând apoi până în punctele 34-35, ieşire la DN10. Potrivit acestei variante, se poate constata ca fiind afectat de servitute, doar terenul pârâţilor (...) (...) şi (...).

În raport cu dispoziţiile legale precitate şi concluziile expertizei, este de luat în considerare susţinerea reclamanţilor (...), deoarece, terenul fâneaţă de 11.471 mp. este un loc înfundat, însă, solicitarea acestora de a se stabilii un drum de acces cu titlu de servitute de trecere, pe vechiul traseu – printre construcţiile proprietatea pârâţilor (...)-  ce să străbată atât proprietatea pârâţilor (...) cât şi cea a pârâţilor (...) , nu poate fi primită. De altfel , nici  expertiza tehnică judiciară, nu a propus o variantă în acest sens.

Din dispoziţiile art. 618 şi 634 Cod civil rezultă că la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se ţină seama şi de interesul celui ce urmează să suporte consecinţele ei, şi nu să se ia în considerare în mod precumpănitor şi exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere.

Judecătoria apreciază  temeinicia  acţiunii reclamanţilor privind stabilirea dreptului de servitute cu precădere din perspectiva dispoziţiilor art. 616 şi urm. Cod civil de la 1864, care reglementează condiţiile servituţii legale de trecere, stabilind în fapt că nu există vreun impediment legal pentru instituirea acestui drept, instanţa opinând pentru stabilirea servituţii de trecere, potrivit variantei II stabilită prin expertiza tehnică judiciară întocmită de expert (...) iar argumentele sunt următoarele:

-  Fondul dominant reprezentat de terenul fâneaţă de 11.471 mp.  proprietatea reclamanţilor (...) şi (...), este loc înfundat, în înţelesul dispoziţiilor art. 616 Cod civil de la 1864.

- Trecerea pe care au practicat-o reclamanţii (...), pornind pe vechiul traseu – Hulă, şi printre construcţiile proprietatea pârâţilor (...)-  ce să străbată atât proprietatea pârâţilor (...) cât şi cea a pârâţilor (...) , nu poate fi primită, fiind o cale mai lungă, mult împovărătoare pentru pârâţii (...) şi (...) şi fiind contrară dispoziţiilor art.617 Cod civil de la 1864.

- Dovedirea vechiului drum de recoltă -  după cum martora (...) (...) a arătat -, până la momentul în care fostul proprietar (...) a transformat o porţiune de fâneaţă în arătură şi s-a stabilit un alt traseu,  coroborat cu împrejurarea că întregul teren are categoria fâneaţă şi nu arătură, nemaiexistând impedimentul trecerii şi care a determinat schimbarea traseului drumului prin care se transporta recolta.

- Varianta I, astfel cum s-a stabilit prin lucrarea de expertiză, nu poate fi avută în vedere, deoarece afectează două fonduri aservite, parcurgând efectiv acelaşi traseu ca şi varianta II , cu excepţia traseului din punctele C-D până la E-F pe fondul proprietatea pârâţilor (...) . Nu există vreo argumentaţie juridică şi logică, pentru a se opina pentru acest traseu,  ţinând seamă că însăşi terenul proprietatea pârâţilor (...) nu are ieşire la calea publică, aceasta făcându-se pe drumul de acces existent pe proprietatea pârâţilor (...). Împrejurarea că pârâţii (...) şi (...), nu au mai permis transportul recoltei pe terenul proprietatea lor, nu are nicio relevanţă în stabilirea dreptului servituţii de trecere în speţă potrivit variantei I. De asemenea, expertiza nu a concluzionat vreo diferenţă privind practicabilitatea sau accesul mai uşor prin traseul variantei I între punctele C-D până la E-F faţă de traseul variantei II între punctele C-D până la G-H.

Pentru toate aceste motive, se va stabilii servitute de trece  fondului dominant proprietatea extratabulară a reclamanţilor (...) şi (...)  reprezentând teren categoria fâneaţă,  în suprafaţă de 11471 mp. situat în (...) locul denumit popular „(...), identificat parţial în cartea funciară Buzăul Ardelean nr.top(...) şi nr. (...), pe fondul aservit proprietate extratabulară a pârâţilor (...) şi (...) reprezentând teren în suprafaţă de 14230 mp. situat în (...) locul denumit popular „(...) identificat în CF nr. (...) nr.top (...) şi CF nr. (...) nr.top (...),  potrivit variantei II a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert (...) pe următorul traseu: punctele 23-24, A-B, C-D, urmează linia gardului despărţitor la o distanţă de 1 m. de gard până în punctele G-H şi continuă pe drumul existent şi ieşirea la DN 10 pe poarta amplasată în punctele 34-35.

5.Petitul privind obligaţie de a face.

Reclamanţii (...), au mai solicitat ca pârâţii (...) şi (...), să fie obligaţi să desfiinţeze gardul edificat şi care le împiedică exercitarea dreptului servituţii de trecere, or, în cauză, fiind stabilit acest drept pe traseul materializat de varianta II a expertizei tehnice judiciare întocmite de expert (...), şi care parcurge doar fondul aservit proprietatea pârâţilor (...), urmează a se respinge acest petit ca neîntemeiat.

6. În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, reclamanţii (...) şi (...), deşi au solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, cu ocazia dezbaterii în fond a cauzei, au renunţat la această pretenţie.

În ceea ce priveşte pretenţia pârâţilor (...) şi (...), de a li se achita de către reclamanţii (...), cheltuielile de judecată, urmează a fi admisă, deoarece nu au căzut în pretenţii, reclamanţii fiind în culpă procesuală în raport cu aceştia.

Astfel, în temeiul art.274 şi art.276 C.pr.civilă, reclamanţii (...), urmează a fi obligaţi în solidar să achite pârâţilor (...) şi (...), cheltuieli de judecată în cuantum de 3015 lei reprezentând onorar avocat (f.168) şi onorariu expert.(f.115, 144)

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâţilor (...) şi (...) (...), ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea formulată de reclamanţii (...) şi (...) ambii cu domiciliul în (...)  în contradictoriu cu pârâţii (...) şi (...), ambii cu domiciliul în (...), (...) şi (...)  ambii cu domiciliul în (...) şi drept consecinţă,

Stabileşte servitute de trece  fondului dominant proprietatea extratabulară a reclamanţilor (...) şi (...)  reprezentând teren categoria fâneaţă,  în suprafaţă de 11471 mp. situat în (...) locul denumit popular „(...), identificat parţial în cartea funciară Buzăul Ardelean nr.top(...) şi nr. (...), pe fondul aservit proprietate extratabulară a pârâţilor (...) şi (...)na reprezentând teren în suprafaţă de 14230 mp. situat în (...) locul denumit popular „(...) identificat în CF nr. (...) nr.top (...) şi CF nr. (...) nr.top (...),  potrivit variantei II a raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert (...) pe următorul traseu: punctele 23-24, A-B, C-D, urmează linia gardului despărţitor la o distanţă de 1 m. de gard până în punctele G-H şi continuă pe drumul existent şi ieşirea la DN 10 pe poarta amplasată în punctele 34-35.

Respinge petitul prin care s-a solicitat a se constata că reclamanţii au dobândit prin uzucapiune, servitutea de trecere, ca inadmisibil.

Respinge petitul prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor (...) şi (...), la desfiinţarea gardului amplasat, ca neîntemeiat.

Respinge celelalte petite, ca lipsite de obiect.

Se ia act că reclamanţii au renunţat la petitul prin care au solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă reclamanţii în solidar să achite pârâţilor (...) şi (...), cheltuieli de judecată în cuantum de 3015 lei.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06.03.2013.

PREŞEDINTE GREFIER

(...) (...)

Redact.jud. (...)

Tehnored. (...).

02.04.2013/8 ex

Domenii speta

Spete similare