Servituţi

Sentinţă civilă 1845 din 12.11.2014


Constată că prin acţiunea înregistrată sub nr…./260/2014 pe rolul Judecătoriei Moineşti, jud. Bacău , reclamanţii  M.E. şi M.A. au chemat în judecată pe pârâţii P.N. şi P.M. , solicitând să se dispună stingerea servituţii de trecere prin răscumpărare , suplinirea consimţământului proprietarilor fondului dominant faţă de neînţelegerile dintre părţi , cu cheltuieli de judecată.

Acţiunea a fost timbrată cu 286 ron prin chitanţa nr.828/03.03.2014 şi în motivare arată reclamanţii că s-a instituit în favoarea pârâţilor o servitute de trecere , pe care aceştia nu o folosesc în scopul care a fost instituită , în sensul că au arat suprafaţa de 313 mp , au însămânţat-o , au depozitat pe teren tot felul de materiale , situaţie care a dus la deprecierea fondului aservit.

De asemenea reclamanţii afirmă că au încercat pe cale amiabilă rezolvarea situaţiei conflictuale , în sensul răscumpărării servituţii , pârâţii refuzând constant acest lucru deşi exista şi o altă posibilitate de a ajunge la terenul acestora.

În drept au fost invocate prevederile art.770 pct.d , art.772 alin.1, 2 Cod civil.

Pârâţii au formulat întâmpinare în care solicită respingerea acţiunii deoarece cele afirmate de reclamanţi , nu corespund realităţii , nu  există o cale de acces , servitutea este folosită corespunzător şi anual achită contravaloarea despăgubirii stabilită prin hotărârea judecătorească.

Pârâţii consideră că acţiunea este neîntemeiată deoarece reclamanţii îşi întemeiază acţiunea în conformitate cu art. 770 pct.d , art.772 alin1, 2 Cod civil , în condiţiile în care urmează a se aplica dispoziţiile art.6 alin.2 NCC , întrucât servituţile constituite sub imperiul reglementării anterioare sunt guvernate de către acestea.

În drept au fost invocate prevederile art.205 NCPC.

În cauză s-au depus acte , s-au luat interogatorii,s-a efectuat cercetarea la faţa locului , au fost audiaţi martori, probatorii din analiza cărora instanţa a reţinut următoarele:

Conform s.c. nr….. din 27.04.2011 pronunţată de Judecătoria Moineşti , rămasă irevocabilă , s-a admis capătul de cerere a acţiunii formulate de P.N. şi P.M. , în contradictoriu cu M.E. şi M.A, în sensul că s-a stabilit o servitute de trecere pe terenul pârâţilor , pe o suprafaţă de 313 mp , conform anexei 1 din completarea nr.2 a raportului de expertiză Apetroaie Gheorghiţă.

Au fost obligaţi pârâţii către reclamanţii din cauza respectivă , la plata sumei de 199,83 lei anual , reprezentând despăgubire pentru servitutea instituită pe terenul lor.

Martorul propus de reclamanţi , A.M. (fila 104 dosar) relatează că a avut terenul aparţinând pârâţilor , i l-au vândut acestora în urmă cu 15 ani în urmă şi accesul era posibil la acea dată să se ajungă la proprietate pe un teren al fostului CAP şi printr-o livadă.

Aceeaşi situaţie o descrie şi martorul aceloraşi părţi ,  T.G. (fila 105) care mai declară şi faptul că drumul pe care îl folosea în perioada 1997-1998 , nu mai ajunge în prezent la terenul pârâţilor.

Martorul pârâţilor , P.I.  (fila 106) are informaţii mai precise în timp pentru calea invocată de reclamanţi ca fiind cea care ar putea să o folosească pârâţii , în sensul că drumul care a aparţinut CAP-ului este la aproximativ un kilometru iar pentru a se ajunge la terenul în litigiu , pârâţii ar trebui să treacă prin alte patru proprietăţi.

De asemenea arată că servitutea a fost folosită de către pârâţi conform scopului pentru care a fost instituită , nu a fost şi nu este cultivată iar de îngrădit este doar pe latura dinspre proprietatea reclamanţilor , gard pe care l-a construit fiul acestora.

Martora N.D.  (fila 107 dosar) propusă de pârâţi , spune că nu există o altă cale de acces spre proprietatea pârâţilor decât în condiţiile în care ar trece peste terenurile a mai multor proprietari , că servitutea este respectată de către pârâţi conform destinaţiei sale şi nu au depozitat resturi menajere pe acesta.

În răspunsurile la interogatoriile luate , părţile şi-au păstrat poziţia procesuală pe care au avut-o în cererea de chemare în judecată , respectiv în întâmpinare.

Motivul invocat de reclamanţi în ceea ce priveşte o altă cale de acces existentă , drumul fostului CAP , a fost analizat de către instanţă aşa cum rezultă din considerentele s.c. nr.1414 din 27.04.2011 şi se poate deduce deşi nu explicit că această apărare a fost înlăturată şi de aceea nu a fost admisă nici proba cu o expertiză tehnică de specialitate.

Reclamanţii nu au dovedit şi nici nu a rezultat nici din rezultatul cercetării la faţa locului , că terenul care face obiectul servituţii nu este folosit în conformitate cu scopul instituirii sale.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă prezentei , în conformitate cu art.6 pct.2 şi 6 Noul Cod Civil , dispoziţiile legii noi sunt aplicabile şi efectelor viitoare şi a situaţiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestei legi , derivate din raporturile de proprietate.

Pe cale de consecinţă în cauza de faţă sunt aplicabile normele noi cuprinse în Codul Civil.

Conform art.770 Noul Cod Civil , servituţile se sting pe cale principală prin radierea lor din cartea funciară pentru una dintre următoarele cauze:

a) consolidarea, atunci când ambele fonduri ajung să aibă acelaşi proprietar;

b) renunţarea proprietarului fondului dominant;

c) ajungerea la termen;

d) răscumpărarea;

e) imposibilitatea definitivă de exercitare;

f) neuzul timp de 10 de ani;

g) dispariţia oricărei utilităţi a acestora.

Servitutea se stinge, de asemenea, prin exproprierea fondului aservit, dacă servitutea este contrară utilităţii publice căreia îi va fi afectat bunul expropriat.

Art.772 al aceluiaşi act normativ arată că servitutea de trecere va putea fi răscumpărată de proprietarul fondului aservit dacă există o disproporţie vădită între utilitatea care o procură fondului dominant şi inconvenientele sau deprecierea provocată fondului aservit.

În caz de neînţelegere între părţi, instanţa poate suplini consimţământul proprietarului fondului dominant. La stabilirea preţului de răscumpărare, instanţa va ţine cont de vechimea servituţii şi de schimbarea valorii celor două fonduri.

Din probele administrate de reclamanţi nu au rezultat motivele care pot să ducă la stingerea sau răscumpărarea servituţii instituite , situaţie faţă de care  va fi respinsă acţiunea ca nefondată.

În baza art.453 alin.1 Cod proc. civilă , vor fi obligaţi reclamanţii către pârâţi la plata cheltuielilor de judecată , respectiv onorariu avocat.

Domenii speta