Servitute de trecere

Dosar nr. xxxx/193/2007 servitute

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BOTOŞANI SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa publică din 26  iunie 2009

DECIZIA CIVILĂ NR. 133 A

Pe rol pronunţarea asupra  cererii de apel formulată de apelanţii - reclamanţi S. M. şi S. L. E. în contradictoriu cu intimaţii pârâţi D. A. M. şi D. E.împotriva sentinţei civile  nr. 5782 din 13.11.2008, pronunţată în dosarul nr. xxxx/193/2007 al Judecătoriei Botoşani având ca obiect servitute.

Dezbaterile cauzei în fond au avut loc în şedinţa publică din 12 iunie 2009, cuvântul părţilor fiind consemnat în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre şi când, la cererea părţilor s-a amânat pronunţarea pentru a se depune concluzii scrise de către apărătorii aleşi ai acestora, pentru  19 iunie 2009 şi pentru azi, când:

T R I B U N A L U L,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani, la data de 26.10.2007 reclamanţii S. L. E. şi S. M. au solicitat ca în contradictoriu  cu pârâţii D. A. M. şi D. E.să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se dispună strămutarea servituţii de trecere stabilită prin holul imobilului proprietatea lor din Botoşani, str. X nr. Y (fost nr. Z), în favoarea proprietarului  situat la etajul clădirii, pe un alt loc, respectiv pe scara exterioară situată în curtea imobilului, scară ce va fi construită pe cheltuiala reclamanţilor. În subsidiar, reclamanţii au solicitat ca în cazul în care se va aprecia că servitutea de trecere folosită în prezent  de pârâţi trebuie menţinută prin acelaşi loc, obligarea pârâţilor la plata sumei de 100 euro pe lună, conform art. 616 Cod civil, pe întreaga durată de existenţă şi folosire a servituţii de trecere prin holul proprietatea lor, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 634 Cod civil şi art. 616 Cod civil precum şi art. 274 Cod procedură civilă.

În motivarea cererii, reclamanţii arată că, imobilul situat în Botoşani, str. X a aparţinut soţilor S. S.şi N., iar după decesul acestora a fost partajat în trei loturi, compuse parte din construcţii şi parte din teren, una din părţi primind apartamentul situat la parterul imobilului, iar altă parte la etaj, convenindu-se ca cei din urmă să treacă prin holul atribuit primei părţi.

S-a mai arătat că această convenţie, referitoare la servitute, a fost făcută pe o perioadă determinată, până la data când fratele S. G. îşi va construi o scară exterioară, conform planurilor iniţiale ale etajului clădirii, care prevedeau o ieşire separată pentru etaj, dar că acesta  a înstrăinat apartamentul atribuit la partaj, iar noul proprietar urma să-şi construiască o scară exterioară, lucru ce a fost tergiversat până cânt apartamentul a ajuns în proprietatea familiei D..

În continuarea motivării s-a mai arătat că pârâţii D. au construit în curtea imobilului o clădire cu destinaţia de agenţie de afaceri imobiliare, bar,  şi club de noapte, iar prin holul apartamentului aparţinând reclamanţilor  se deplasează atât pârâţii, rudele, prietenii şi angajaţii  societăţii, situaţie ce îi împiedică să folosească nestingheriţi baia şi bucătăria, la orice oră din zi şi noapte, fiindu-le încălcat dreptul la viaţă intimă.

De asemenea, au mai arătat că pârâţii D. nu contribuie cu nici o sumă de bani la cheltuielile făcute pentru menţinerea  stării de igienă a holului şi pentru efectuarea unor lucrări de întreţinere sau îmbunătăţiri, iar prin folosirea servituţii de trecere de către pârâţi prin holul proprietatea acestora s-a diminuat posibilităţile de obţinere  a unui preţ avantajos, cu ocazia vinderii întregii proprietăţi.

În dovedire, reclamanţii au depus la dosar înscrisuri, au solicitat proba cu interogatoriul  pârâţilor, proba cu expertiză tehnică de specialitate, proba testimonială, precum şi cercetarea la faţa locului.

Legal citaţi, pârâţii s-au prezentat în instanţă şi au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea în totalitate a acţiunii reclamanţilor, arătând în considerente că există autoritate de lucru judecat a prezentei cauze faţă de cauza identică, soluţionată irevocabil prin sentinţa civilă nr. 9088/4.12.2000, pronunţată în dosarul nr. xxx/1999 a Judecătoriei Botoşani, în care s-a arătat că nu este posibilă o alte cale de acces la imobilul proprietatea pârâţilor.

Au mai arătat pârâţii, că accesul la imobil le este în continuare necesar şi că locul statornicit la data actului de partaj voluntar nu poate fi înlocuit, ei fiind de acord să renoveze holul clădirii care a fost bine întreţinut dar reclamanţii nu le-au permis.

La data de 24.03.2008, în cauză au intervenit intervenienţii P. R. şi P. M., în interes propriu, fiind respinsă în principiu, prin încheierea din 17.06.2008 cererea acestora de intervenţie, întrucât nu au invocat un drept propriu care să aibă legătură cu obiectul cererii principale.

De asemenea, la data de 9.09.2008, pârâţii au depus la dosar o cerere reconvenţională prin care au solicitat ca reclamanţii S. L. E. şi M. să fie obligaţi la desfiinţarea elementelor de construcţie înfiinţate la imobilul din strada X nr. Y şi respectiv, obligarea reclamanţilor-pârâţi la ridicarea scării metalice exterioare de intrare la spaţiul comun al podului, cât şi a platformei grătar şi a pilonilor de susţinere cu toate elementele metalice implantate în zidul clădirii.

Cu privire la această cerere, instanţa de fond s-a pronunţat în sensul disjungerii, situaţie în care s-a format un dosar separat, împreună cu cererea accesorie având ca obiect acordarea de despăgubiri conform art. 616 Cod civil.

Aşadar obiectul prezentei sentinţe cu nr. 5782/13.11.2008,  îl constituie cererea principală constând în strămutarea servituţii de trecere, soluţionată de către instanţa de fond prin admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat, cu consecinţa respingerii cererii.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă  a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 9088/4.12.2000, Judecătoria Botoşani a respins acţiunea având ca  obiect încetarea dreptului de servitute de trecere al pârâţilor prin holul apartamentului, proprietatea reclamanţilor, obligarea pârâţilor de a zidi uşa apartamentului lor ce dă spre apartamentul reclamanţilor, obligarea pârâţilor de a-şi construi din curtea imobilului o uşă şi o scară exterioară pentru accesul în apartament, obligarea pârâţilor de a-şi construit o intrare separată la hol şi autorizarea reclamanţilor de a-şi construi pe cheltuiala pârâţilor aceste  utilităţi, în cazul în care aceştia refuză.

Astfel, a reţinut prima instanţă că  prin sentinţa menţionată, dreptul de servitute de trecere, stabilit prin actul de partaj voluntar din 27 mai 1961, nu a fost desfiinţat, iar pârâţii au preluat odată cu imobilul şi dreptul de trecere prin scara interioară şi accesul la pod, iar strămutarea servituţii de trecere pe un alt loc, respectiv pe scara exterioară situată în curtea imobilului, scară ce va fi construită pe cheltuiala lor, a format deja obiectul unei analize judecătoreşti atât în fond cât şi în apel, iar în prezenta cauză se poate constata doar că între cauze există identitate de obiect, părţi şi cauză, conform art. 166 Cod civil şi art. 1021 Cod civil, iar judecata pe fond este inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii S. L. E. şi S. M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând în considerente că în mod greşit s-a rezolvat procesul fără a se intra în cercetarea fondului cauzei, reţinându-se în mod eronat excepţia autorităţii de lucru judecat.

În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanţii au arătat că în procesele având ca obiect materia servituţii nu există autoritate de lucru judecat decât în situaţia în care condiţiile exercitării unei noi acţiuni au rămas neschimbate în raport cu prima acţiune, iar în prezentul proces, s-a demonstrat că situaţia în momentul promovării prezentei acţiuni, având ca obiect strămutarea servituţii de trecere nu este aceiaşi cu situaţia judecată prin sentinţa civilă nr. 9088/4.12.2000 a Judecătoriei Botoşani, iar instanţa de fond nu a sesizat  că nu sunt întrunite în mod cumulativ condiţiile reţinerii autorităţii de lucru judecat.

S-a mai arătat că, obiectele celor două acţiuni sunt diferite întrucât obiectul primei judecăţi l-a constituit în principal, încetarea dreptului de servitute de trecere al pârâţilor D. prin holul imobilului situat în Botoşani str. X nr. 3, şi obligarea pârâţilor de a-şi construi în curtea imobilului o uşă şi o scară exterioară pentru accesul la apartamentul de la etaj, iar obiectul prezentei cauze este strămutarea dreptului de servitute, situaţia şi condiţiile prezente fiind diferite faţă de acţiunea iniţială.

Legal citaţi, pârâţii-intimaţi D. A. M. şi D. E.au depus întâmpinare la apel  prin care au solicitat respingerea  acestuia ca nefondat, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, iar excepţia autorităţii de lucru judecat, în mod fundamentat admisă.

 S-a mai arătat că,  între cele două proprietăţi ale părţilor  nu s-a schimbat situaţia, care este aceiaşi de la data întocmirii actului de partaj voluntar din 1961, iar dreptul de folosinţă comună în devălmăşie a scărilor de acces se păstrează şi în prezent de peste 48 de ani.

De asemenea, pârâţii au mai susţinut că nu există posibilitatea de a se crea o scară identică interioară, cu toate accesele la spaţiul podului şi pe acoperiş, ca cea creată prin titlul din 1961, precum şi uzul neîntrerupt al acesteia, din care rezultă necesitatea menţinerii căii de acces deja existente, iar scara metalică pe care o invocă reclamanţii este doar pentru pod şi nu pentru apartamentul asupra căruia au devenit proprietari prin contract de vânzare-cumpărare.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, tribunalul va constata că apelul este nefondat şi-l va respinge pentru următoarele considerente.

Astfel, în mod corect, a reţinut prima instanţă că în cauză este dată autoritatea de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 9088/4.12.2000, pronunţată de Judecătoria Botoşani, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 3246/6.11.2002 a Curţii de Apel Suceava.

 Din considerentele sentinţei nr.9088/4.12.2000 a Judecătoriei Botoşani, a deciziei civile nr. 133/18.02.2002 a Tribunalului Botoşani  şi a deciziei civile nr. 3246/6.11.2002 a Curţii de Apel Suceava, rezultă că dreptul de acces la apartamentul de la etaj, proprietatea pârâţilor, s-a născut în baza partajului voluntar autentificat sub nr. 1715/27.05.1961 şi că nu este posibilă construirea unei căi exterioare de acces, întrucât ar fi afectată proprietatea altor persoane, inclusiv vederea exterioară a unui apartament de la parter, nefiind îndeplinite condiţiile de stingere a dreptului de servitute de trecere stabilită prin fapta omului şi care este prevăzută de art. 636 Cod civil.

De asemenea, în procesul precedent s-a mai reţinut că  reclamanţii nu se pot prevala de disp. art. 664 Cod civil care reglementează condiţiile în care se poate strămuta locul pe care se exercită servitutea pentru că în raport de acestea, schimbarea locului servituţii se poate face numai în condiţiile în care proprietarul fondului aservit va putea oferi proprietarului fondului dominant un alt loc ce ar avea aceiaşi înlesnire pentru exercitarea dreptului său, ceea ce în speţă nu se poate realiza, posibila variantă de construire a unei scări exterioare nefiind în măsură să le ofere pârâţilor aceleaşi înlesniri  în exploatarea proprietăţii.

Aşadar, reluarea considerentelor avute în vedere la respingerea cererii reclamanţilor de încetare a dreptului de servitute de trecere al pârâţilor prin holul apartamentului lor este în măsură să releve faptul că, încă de la acel moment reclamanţii au intenţionat încetarea dreptului de servitute de trecere a pârâţilor prin holul imobilului şi strămutarea acestui drept pe o scară exterioară imobilului, aşa încât tribunalul va constata că în mod corect a reţinut judecătoria că în cauză este dată autoritatea de lucru judecat atât în ceea ce priveşte părţile implicate în proces, obiectul şi cauza, întrucât scopul urmărit de reclamanţi este acelaşi, ca în primul proces.

De altfel, fundamentul juridic al primei acţiuni, respectiv 634 este identic cu cel al prezentei acţiuni, reclamanţii invocând faptul că, servitutea de acces existentă este împovărătoare iar pârâţii nu pot refuza o altă cale de acces, instanţa care a pronunţat decizia civilă nr. 133/18.02.2002, menţinută în recurs, reţinând că scara exterioară propusă de reclamanţi nu este în măsură să ofere pârâţilor aceleaşi înlesniri în exploatarea proprietăţii, aşa încât nu se poate reţine, în prezenta cauză, că situaţia dintre părţi s-a schimbat iar servitutea trebuie strămutată.

Având în vedere că, considerentele expuse fac corp comun  şi explică dispozitivul sentinţei civile nr. 9088/4.12.2000, instanţa de apel va reţine că situaţia părţilor referitoare la existenţa şi folosinţa servituţii de trecere instituită prin actul de partaj voluntar din 1961 a fost  tranşată cu putere de lucru judecat iar reluarea acesteia într-o nouă judecată  nu mai este posibilă, pentru că după cum am arătat deja s-ar încălca principiul puterii de lucru judecat.

Prin urmare, faţă de cele arătate tribunalul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va respinge  apelul ca neîntemeiat şi va menţine sentinţa civilă nr. 5782/13.11.2008 pronunţată de Judecătoria Botoşani ca fiind temeinică şi legală.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanţii S. M. şi S. L. E. domiciliaţi în Bucureşti str. X nr. Y, sector Z în contradictoriu cu intimaţii D. A. M. şi D. E.cu domiciliul în loc. Botoşani,str. X nr. Y, jud. Botoşani,  împotriva sentinţei civile nr. 5782 din 13 noiembrie 2008 a Judecătoriei Botoşani pe care o păstrează.

Obligă reclamanţii să plătească pârâţilor D. A. M. şi D. E.suma de 500 lei cheltuieli de judecată din apel.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 26 iunie 2009.

6

Domenii speta

Spete similare