Dobândirea servituţii apeductului prin uzucapiune

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la data de 7 mai 2013, reclamanta

C. E., dom. în - , a chemat în judecată pe pârâţii B. D. şi B. I., dom. în -  şi pe T. Ş. cu T. E., dom. în -  solicitând  următoarele:

-să fie obligaţi pârâţii să permită trecerea pe fondul proprietatea lor indiviză, constând

în  imobilul înscris în CF 100932 M., nr.top.3562/1/1/4 teren în suprafaţă de 322 mp, pasaj de acces, situat în - , a conductelor de apă şi canalizare ce deservesc apartamentul proprietatea reclamantei, situat administrativ pe - ;

-să fie obligaţi pârâţii să-şi dea consimţământul pentru realizarea branşamentului şi a

racordului la noua reţea de apă şi canalizare pe traseul vechilor instalaţii, conform proiectului tehnic aprobat şi utilizat de constructor, iar în caz de refuz sentinţa să ţină loc de consimţământ .

 Cu cheltuieli de judecată.

 În motivarea cererii sale, reclamanta arată că, în fapt, în urma amplelor lucrări desfăşurate de autorităţile locale pentru reabilitarea sistemelor de apă şi canalizare s-a constatat că imobilul proprietatea sa împreună cu alte două locuinţe este racordat la branşamentul comun ce se găseşte amplasat pe pasajul ce face intrarea la imobilele proprietatea pârâţilor. Pentru realizarea noilor branşamente şi racorduri, proiectul tehnic utilizat de constructor prevede păstrarea aceluiaşi traseu cu cel al vechii instalaţii, iar executantul a început demararea lucrărilor. Precizează reclamanta că instalaţiile de apă şi canalizare ce deservesc locuinţa sa au fost realizate în anul 1973 prin contribuţia fostului proprietar P. M., în condiţiile respectării legalităţii şi având toate autorizările necesare.

În luna septembrie 2012, lucrările de reabilitare au ajuns în zona imobilului reclamantei, ocazie cu care s-a constatat că instalaţiile aferente se găsesc pe terenul proprietatea pârâţilor, fapt pentru care  aceştia din urmă s-au opus la realizarea lucrărilor de branşare pe acest pasaj, astfel încât trei familii au rămas fără branşamentul nou la instalaţia de apă şi canalizare. Dintre acestea, familia F. A., proprietarul de la imobilul cu nr. 95, a avut posibilitatea din punct de vedere tehnic să se branşeze direct din stradă, abandonând vechiul traseu.

În aceste condiţii muncitorii au plecat, executantul neavând posibilitatea să execute lucrările noii reţele, conform proiectului. Susţine reclamanta că, nu ar fi insistat în realizarea lucrărilor pe vechiul traseu ,dacă din punct de vedere tehnic şi economic ar fi existat o altă variantă. Soluţia sugerată de pârâţi de a realiza un branşament propriu ce presupune distrugerea părţii construite de imobil este şi neeconomică, dar şi aberantă, faţă de împrejurarea că pârâţii nu sunt prejudiciaţi în nici un fel de existenţa acestei servituţii.

Mai arată reclamanta că a încercat soluţionarea litigiului şi pe cale administrativă, însă toate demersurile făcute au fost în zadar faţă de opoziţia vehementă a pârâţilor.

În drept, s-au invocat prev.art.15 şi art. 621 C. civil.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii G. I. şi F. A.; cu interogatoriul pârâţilor; înscrisuri şi expertiză tehnică.

Pârâţii au formulat întâmpinare – fila 45 dosar, arătând că se opun admiterii acţiunii, deoarece din punctul lor de vedere există posibilitatea tehnică pentru ca reclamanta să efectueze lucrările pe terenul său. Imobilul de pe str. - este compus din mai multe locuinţe  proprietate individuală, ce au în comun un teren în suprafaţă de 2034 mp, din care reclamantei îi revine 7,58%. Imobilul amintit a fost racordat la noile reţele, însă reclamanta a refuzat să facă acelaşi lucru, influenţată fiind de ceilalţi coproprietari, aceasta având posibilitatea ca prin holul comun să realizeze instalaţiile necesare, singurul impediment ce ar putea obstrucţiona realizarea unei astfel de variante fiind numai opoziţia celorlalţi coproprietari pentru efectuarea modificărilor ce se impun. Mai susţin pârâţii că nu corespunde realităţii faptul că  porţiunea de teren de 322 mp ar constitui  un pasaj de trecere, din moment ce este proprietatea lor privată, iar menţinerea căminului cu branşamentul conductelor pe actualul amplasament îi deranjează mai ales atunci când trebuie să intre cu maşina lor sau să asigure intrarea altor maşini de capacitate mare pentru diferite servicii.

Conclud pârâţii prin a arăta că în ipoteza în care expertiza solicitată de reclamantă va stabili că în mod obligatoriu conductele reclamantei trebuie să urmeze acelaşi traseu, iar instanţa va hotărî acest lucru, atunci pe calea unei acţiuni separate urmează să ceară despăgubiri.

În probaţiune, pârâţii au arătat că se prevalează de proba cu înscrisuri şi cercetare la faţa locului.

Reclamanta a depus un răspuns la întâmpinarea pârâţilor – fila 55 dosar, arătând că în  urma consultărilor avute cu specialişti, aceştia i-au explicat că lucrarea de racordare a imobilului nu se poate efectua decât pe traseul vechii instalaţii, iar soluţia tehnică sugerată de pârâţi este nerealistă, întrucât apartamentul dânsei se află  situat în spatele imobilului, fiind necesară o lucrare de forare pe dedesubtul celorlalte locuinţe. În contrast cu această soluţie,  cea care vizează păstrarea vechiului traseu nu aduce nici un deserviciu şi nici o atingere atributelor dreptului de proprietate al pârâţilor.

 La data de 19.09.2013 – fila 89 dosar, reclamanta a depus o cerere precizatoare prin care a solicitat constituirea servituţii de trecere a utilităţilor asupra terenului proprietatea pârâţilor şi întabularea acestui drept în favoarea sa. În cadrul notelor de şedinţă de la fila 156 dosar, reclamanta a mai invocat şi excepţia uzucapiunii servituţii de trecere în condiţiile  art. 623 C. civil, la care pârâţii B au răspuns în cadrul notelor de la fila 161 dosar, arătând că actele de posesie exercitate prin îngăduinţa proprietarului au semnificaţia unei detenţii precare, nefiind susceptibile de a conduce la dobândirea vreunui drept.

 În dezbaterea cauzei au fost administrate probele solicitate de părţi.

 Astfel la cererea reclamantei a fost încuviinţat interogatoriul pârâţilor, răspunsurile acestora regăsindu-se consemnate la filele 74-82 dosar; au fost audiaţi martorii G. I., F.  A. şi V. M. /filele 85,86 ,114 dosar /.

La cererea pârâţilor a fost încuviinţat interogatoriul reclamantei – fila 84 dosar; au fost audiaţi martorii S. M. şi M. G. - filele 87, 88 dosar.

 De asemenea, s-a efectuat o cercetare la faţa locului şi expertiză tehnică judiciară, precum din oficiu s-a solicitat de la biroul de cadastru foaia funciară a imobilului aflat în litigiu.

 Totodată, părţile au  avut posibilitatea să depună toate înscrisurile de care au înţeles să se prevaleze în prezenta cauză.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamanta este proprietarul unui apartament din imobilul situat în - , iar pârâţii deţin imobilul de la nr. 95 A, de pe aceeaşi stradă. Practic cele două imobile se află în relaţie de vecinătate, ceea ce le desparte fiind această porţiune de teren identificată sub denumirea „pasaj de trecere” ce se evidenţiază mai bine în schiţa de la fila 22 dosar, loc în care se găsesc amplasate căminele aferente instalaţiilor de apă şi canalizare la care a fost branşată şi locuinţa reclamantei.

Această porţiune de teren de aproximativ 322 mp se află înscrisă în CF 100932 M., sub nr. top.3562/2/1/4, asupra căreia figurează ca fiind proprietari în indiviziune pârâţii B. care deţin cota de 2/3 şi pârâţii T. ce deţin cota de 1/3 părţi. Asupra acestui imobil este înscris dreptul de servitute de trecere cu piciorul, vehicule şi utilităţi în favoarea proprietarilor fondurilor dominante nr.top.3562/2/1;3562/2/1/2; 3562/1/3;3562/2/1/5.

Potrivit datelor de carte funciare ce rezultă din actele comunicate de biroul de cadastru – filele 194-309 dosar, la origine, această porţiune de teren de 322 mp, iniţial a făcut parte din acelaşi corp funciar înscris în CF 100282 M., sub nr.top.3562/2/1, teren în suprafaţă de 1302 mp.

În anul 1992, în urma unei convenţii de partajare şi de vânzare - cumpărare /fila 198 şi schiţa de la filele 203,204  dosar/, imobilul de sub nr. top. 3562/2/1 se dezmembrează în două corpuri funciare unul cu nr. top. 3562/2/1/I, reprezentând cota de 2/3 ce aparţinea S. R., şi nr. top. 3562/2/1/II, reprezentând cota de 1/3  din 1302 mp ce aparţinea lui D. G.. Imobilul de sub nr. top. 3562/2/1/II se subdivide în  II A şi  II B.  Prin contractul din 1992 – fila 198, proprietarul D. a înstrăinat pârâţilor B.  imobilul – pivniţă şi cotele aferente indivize nr. top. 3562/2/1 /II B, iar imobilul cu nr.top.3562/2/1/II A  ajunge în proprietatea pârâţilor T., fiind cumpărat de la numiţii D. D., B. L., N. V. - fila 212 dosar.

Imobilul rămas în proprietatea S. R., nr.top.3562/2/1/I se subdivide în două entităţi locative distincte, nr.top.3562/2/1/I/a, ce revine prin cumpărare în baza Legii 112/1995 pârâţilor B., şi nr.top.3562/2/1/I/b, cumpărat tot în baza Legii 112/1995 de numiţii F. A. şi M. – fila 209 dosar.  Potrivit certificatului de moştenitor de la fila 216 dosar, în anul 2002 pârâţii B. devin proprietari prin moştenire şi asupra apartamentului ce fusese cumpărat de numiţii A..

 Determinat de faptul că pârâţii B. deveniseră proprietari asupra celor două subdiviziuni funciare  provenite din nr.top.3562/2/1/I,  ca şi pe unul dintre cele provenite din nr.top.3562/2/1/II , mai precis II B , iar pe cel identificat II A erau proprietari pârâţii T., în anul 2009,  pe calea unui act notarial de alipire şi dezlipire, toate aceste corpuri funciare se reunesc sub numărul topografic iniţial, din care proveniseră, respectiv 3562/1/1 după care se face o nouă dezmembrare în cinci corpuri funciare cu nr. topografice noi 3562/2/1/1; 3562/2/1/2; 3562/2/1/3; 3562/2/1/4;3562/2/1/5, porţiunea pasajului fiind identificat sub nr.top.3562/2/1/4. În acest fel, pârâţii B. şi T. au devenit proprietari în indiviziune asupra acestui pasaj. De observat este că la data când pârâţii B. şi numiţii F. au cumpărat imobilul în baza Legii 112/1995, asupra terenului S. R. deţinea cota de 2/3 din terenul aferent în suprafaţă de 1302 mp, în indiviziune cu celălalt proprietar. Deşi în această privinţă nu s-a efectuat o partajare, fosta SC G. C. SA M., a vândut întreaga suprafaţă  de teren corespunzătoare cotei de 2/3, cu toate că, potrivit art.21 din Legea 112/1995 suprafeţele ocupate şi aferente altor construcţii, decât aceea de locuinţă, precum şi cele aparţinând dotărilor edilitare erau exceptate de la vânzare. Fiind în indiviziune,  şi fără ca mai înainte de vânzare  să se fi făcut partajarea terenului , înseamnă că şi  statul era coproprietar asupra terenului afectat de utilităţi or, potrivit normei imperative, terenul afectate de aceste utilităţi,  nu putea fi vândut.  De altfel,  aceasta  este şi explicaţia  faptului pentru care în toate schiţele anterioare noii dezmembrări, porţiunea respectivă era identificată ca şi un „pasaj” adică o cale de trecere, casele de locuit ale pârâţilor aflându-se la capătul acestei căii de acces.

 Din înscrisurile de la filele 14- 17 dosar, rezultă că instalaţia aferentă locuinţei reclamantei a fost realizată pe amplasamentul existent încă din  anul 1973, iar martorul F. a relatat că branşamentul din pasajul litigios a existat din anii 1960-1970, fiind folosit ca şi un branşament comun pentru mai multe imobile.

Potrivit art.622 C. civil, servitutea apeductului este continuă şi aparentă, deci susceptibilă de a fi dobândită prin uzucapiune , şi cum, se dovedeşte că  în decursul timpul, din anul 1973 începând, proprietarii care au deţinut imobilul proprietatea reclamantei au folosit în mod succesiv şi continuu branşamentul comun, termenul de 30 ani împlinindu-se în anul 2003, deci mai  înainte ca pârâţii să se fi înscris ca şi  proprietari asupra terenului în suprafaţă de 322 mp, identificat sub nr.top.3562/2/1/4, dreptul de proprietate asupra acestei servituţi a fost dobândit prin uzucapiune .Servitutea  este prin definiţie o sarcină impusă  unui imobil pentru uzul şi utilitatea altui imobil, aşa încât persoana proprietarilor celor două fonduri nu are importanţă şi relevanţă pentru existenţa dreptului în discuţie, servitutea  neavând caracterul unui drept personal, propriu al unui anumit proprietar dintr-un anumit moment.

 Prin urmare, opoziţia pârâţilor de a permite reclamantei să utilizeze în continuare acest branşament şi terenul aferent pasajului pentru instalaţiile de apă şi canal este total nejustificată, cu atât mai mult, aserţiunile  lor cu privire la existenţa unui prejudiciu adus dreptului lor de proprietate nu sunt fondate în condiţiile în care imobilul este deja grevat  , de sarcina unei servituţii similare constituită în favoarea altor imobile.

Mai mult, şi expertul în cadrul concluziilor sale – fila 174 dosar, a enunţat că varianta cea mai facilă şi economicoasă este cea de utilizare a traseului vechii reţele, printr-un racord executat din căminul apometru al reclamantei în conducta executată de pârâţi.

Conclusiv, pentru motivele de fapt şi de drept expuse, acţiunea reclamantei va fi admisă  în sensul în care se va constata dobândirea prin uzucapiune a dreptului de servitute de trecere pentru utilităţi asupra fondului proprietatea pârâţilor, şi pe cale de consecinţă, pârâţii vor fi obligaţi să permită trecerea pe terenul lor a conductelor de apă şi canal ce deservesc apartamentul proprietatea reclamantei, urmând ca racordarea conductei să se efectueze conform variantei 2 - fila 171 din expertiza tehnică judiciară, urmând ca celelalte capete ale cererii principale să fie respinse, întrucât consimţământul ca element volitiv  nu poate face obiectul unei obligaţii, fiind expresia voinţei lăuntrice şi intrinseci a unei persoane.

 În baza art. 24 din Legea 7/1996 se va dispune întabularea servituţii astfel stabilite în favoarea imobilului proprietatea reclamantei.

În baza art. 331 C. pr. civilă se va stabili decontul final cu privire la onorariul expertului judiciar la suma de 1.500 lei, urmând a se dispune eliberarea sumei , măsură executorie.

În baza art. 453 C. pr. civilă pârâţii vor fi obligaţi să plătească reclamantei suma de 1691 lei, cheltuieli de judecată parţiale, din care suma de 191 lei, reprezintă taxa judiciară de timbru/ fila 35 dosar/,  şi suma de 1.500 lei, onorariu avocat justificat cu chitanţele de la filele 316; 317 dosar. Se apreciază că nu se impune includerea în aceste cheltuieli şi a costului expertizei, lucrarea tehnică profitând şi reclamantei.

Domenii speta

Spete similare