Servitute de trecere. Noţiunea de loc înfundat potrivit art. 616 Cod civil

8. Servitute de trecere. Noţiunea de loc înfundat potrivit art. 616 Cod civil.

Potrivit art. 616 Cod civil proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a-l despăgubi proporţional cu pagubele ce s-ar putea ocaziona . Art. 617 şi 618 Cod civ. stabilesc că această trecere trebuie să fie făcută pe partea care ar scurta calea proprietarului fondului închis şi prin locul care ar provoca cea mai mică pagubă proprietarului fondului aservit.

Din aceste reglementări legale rezultă că ori de câte ori locul are ieşire la calea publică, pe un drum impracticabil, dar care poate deveni practicabil prin efectuarea unor cheltuieli, nu poate fi stabilită o servitute. Împrejurarea că drumul de acces prezintă dificultăţi de amenajare nu conferă dreptul de a se crea un alt drum de trecere.

Secţia civilă  –  Decizia civilă nr. 1114/25 noiembrie 2005

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Brad sub dosar nr. 310/2003 aşa cum a fost precizată reclamantul D.N. a chemat în judecată pârâţii A.M. şi A.F.L., B.V. şi B.G. solicitând ca prin hotărâre să se stabilească o servitute de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamantului în scris în CF 101 Brad, nr. top 186/1 asupra terenului proprietatea pârâţilor 1 şi 2 înscris în CF 67/1 Brad nr. top 187/1/1, respectiv a pârâţilor 3, 4 peste terenul proprietatea acestora înscris în titlul de proprietate cu nr. de tarla 183 parcela 187/1, cu obligarea pârâţilor la cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că proprietatea sa se află în loc înfundat şi nu are altă ieşire la calea publică decât peste terenul proprietatea pârâţilor şi că de peste 60 de ani a circulat peste terenul în litigiu fiindu-I interzisă trecerea doar de când pârâţii 1 şi 2 au cumpărat terenul respectiv. S-a mai susţinut că această cale de acces solicitată este cea mai scurtă şi nu prezintă inconveniente negative fiind unica posibilitate de a ajunge la proprietatea sa.

În drept au fost invocate prev. art. 616 şi următoarele Cod civil.

Pârâţii A.M. şi A.F.L. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamantului precum şi cerere reconvenţională împotriva acestuia prin care au solicitat obligarea reclamantului la plata unei sume de 5 milioane lei anula reprezentând pretenţii., respectiv prejudiciul pe care îl creează lipsa de folosinţă  a terenului.

Prin sentinţa civilă 511/2004 Judecătoria Brad a respins atât acţiunea principală cât şi acţiunea reconvenţională şi a obligat reclamantul să plătească pârâţilor A.  cheltuieli de judecată în sumă de 1 milion lei.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că imobilul proprietatea reclamantului indicat ca fond dominant este înscris în CF 101 Brad nr. top 186/1 curţi-construcţii şi este învecinat la nord şi la est cu A.G., la sud cu B.G. şi B. V. iar la vest pârâul Brătişa. Terenurile indicate de reclamant ca fonduri aservite sunt în partea de sud a terenului său având ca proprietar pe B.G. şi B. V. pentru parcela cu nr. 187/1/2 şi A.M. şi A.F.L. pentru parcela cu nr. 187/1/1. Prin raportul de expertiză tehnică judiciară topografică s-a concluzionat că terenul proprietatea reclamantului este loc înfundat fără ieşire la calea publică întrucât între acest teren şi str. Brătişa este pârâul Brătişa astfel că s-a propus crearea unei servituţi de trecere peste terenul proprietatea pârâţilor pe o suprafaţă de 88,9 mp.

Instanţa de fond a apreciat că terenul reclamantului este înconjurat doar în 3 părţi de alte fonduri iar în partea de vest se învecinează cu str. Brătişa conform titlului de proprietate, între teren şi stradă aflându-se pârâul Brătişa. Prin raportul de expertiză tehnică topografică s-a concluzionat că în dreptul gospodăriei reclamantului nu este posibilă construirea unui pod datorită diferenţei de nivel dintre maluri, lucrările pentru amenajarea acestora şi construirea podului fiind costisitoare. Faţă de aceste concluzii instanţa a  apreciat că terenul reclamantului nu este loc înfundat în înţelesul art. 616 Cod civil neexistând o imposibilitate absolută de a ieşi la calea publică şi că de când şi-a edificat gospodăria reclamantul putea să-şi construiască o cale de acces peste pârâu sau să-şi asigure prin cumpărare o asemenea cale. De aceea a fost respinsă acţiunea şi cererea reconvenţională ca lipsită de obiect.

În temeiul art. 274 Cod pr. civ. reclamantul a fost obligat să plătească pârâţilor cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul criticând-o pe motiv că s-a reţinut greşit faptul că terenul său nu este loc înfundat sau că a stat în pasivitate prin neamenajarea unei căi de acces. Mai mult expertul topograf a determinat că nu este posibilă construirea unui pod în dreptul gospodăriei sale din cauza diferenţei de teren dintre maluri şi a arătat care este cea mai economicoasă cale de acces din punctul de vedere al pârâţilor pentru reclamant.

Prin decizia civilă nr. 272/A/2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar 155/2005 a fost admis apelul formulat de reclamant şi schimbată în parte sentinţa în sensul că a fost stabilită servitutea de trecere în favoarea terenului proprietatea reclamantului identificat prin parcelele 186/1, 185/1 şi 186/2 din titlul de proprietate nr. 43466/97/8.05.1996 asupra terenului proprietatea pârâţilor A.M.şi F. identificat prin parcela nr. 187/1/1 şi asupra terenului proprietatea pârâţilor B.G. şi V. identificat prin parcela 187/1/2 pe porţiunea identificată de punctele 2-1-4-7-8-3-2 din schiţa la raportul de expertiză întocmită de expert Sechel Vasilica, expertiză ce face parte din hotărâre. Au fost obligaţi pârâţii intimaţi să plătească reclamantului 6.575.000 lei cheltuieli de judecată la fond şi apel. Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei atacate.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel pe fondul cauzei a reţinut că situaţia terenului reclamantului se încadrează în prev. art. 616 Cod civ. şi nu este la îndemâna acestuia şi nici economicos să edifice o cale de acces peste pârâul Brătişa. Se mai susţine că nu a constituit obiect de cercetare a cererilor formulate de părţi edificarea unui pod peste râu astfel că în mod greşit a fost respinsă acţiunea reclamantului şi va fi admis apelul acestuia ca fondat. Faţă de împrejurarea că pârâţii – reclamanţi reconvenţionali nu au formulat apel se va menţine soluţia pronunţată în faţa instanţei de fond şi faţă de prev. art. 296 teza II Cod pr. civ. pentru a nu îngreuna situaţia reclamantului în propriul apel. Calea de acces, respectiv servitutea de trecere a fost stabilită potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâţii A.F.L. şi A.M. solicitând, în principal, casarea în întregime a hotărârii atacate, respectiv decizia civilă nr. 272//A/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia şi trimiterea cauzei spre competenta soluţionare a apelului la Tribunalul Hunedoara. în subsidiar se solicită casarea în întregime a deciziei atacate şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 511/2004 a Judecătoriei Brad. Cu cheltuieli de judecată în apel şi recurs.

În motivarea recursului pârâţii au susţinut că reţinerile instanţei de apel sunt contrare probelor administrate în cauză şi declaraţiile martorilor audiaţi care au arătat că ceilalţi vecini a căror gospodării sunt situate de-a lungul văii Brătişa au construit un podeţ care le permite accesul în gospodărie. Se apreciază că faţă de prev. art. 576 şi următoarele Cod civ. instituirea unei servituţi de trecere peste imobilul înscris în CF 101N parcela 187/1/2 este inexecutabilă.

În al doilea rând pârâţii susţin că este inadmisibilă cererea reclamanţilor faţă de prev. art. 616 Cod civ. în condiţiile în care terenul indicat ca fond dominant are ieşire directă la calea publică, mai ales că situaţia existentă se datorează neprevederii acestora şi lipsei lor de iniţiativă în construirea unui podeţ.

În al treilea rând pârâţii invocă faptul că există o cale mai scurtă prin care reclamanţii au posibilitatea de a parcurge, fără a-şi efectua propria lor ieşire direct la calea publică, prin traversarea proprietăţii lui A.G., fără cheltuieli suplimentare. Practica a stabilit că instituirea servituţii de trecere este recomandabil a fi făcută pe drumul cel mai scurt şi cu diminuarea pagubei provocate fondului aservit cu condiţia ca această să fie unica soluţie pentru aservirea fondului înfundat. Ori în cauză nu sunt întrunite aceste condiţii, mai ales că martorul A.G. a declarat că este dispus să-i permită reclamantului să traverseze terenul său şi nu înţelege de ce acesta a ales o servitute de trecere peste trei parcele aparţinând unor proprietari diferiţi.

Verificând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, Curtea reţine următoarele:

În speţă, din probatoriul testimonial administrat în cauză reiese că vecinii reclamantului, care au gospodăriile aşezate de-a lungul văii Brătişa, şi-au amenajat un pod pentru a putea ieşi în stradă. Chiar raportul de expertiză tehnică efectuat în faţa instanţei de fond a stabilit că este posibilă amenajarea unui pod care însă este costisitor. Acest din urmă aspect este lipsit de relevanţă din perspectiva prev. art. 616 Cod civ., terenul reclamantului neputând fi considerat loc înfundat. Chiar dacă acest teren, ar fi considerat loc înfundat, prin înfrângerea prev. legale susmenţionate cel mai scurt drum se poate stabili prin chemarea în judecată a tuturor proprietarilor zonelor limitrofe şi apoi să fie apreciat costul acestei servituţi.

Concluzionând, terenul reclamantului nu se încadrează în prev. art. 616 Cod civ. întrucât există posibilitatea amenajării unei căi de acces la drumul public, din această perspectivă soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.

Faţă de aceste aspecte Curtea apreciază că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, fiind incidente prev. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. , astfel că recursul de faţă fiind considerat fondat urmează a fi admis. De aceea în temeiul art. 312 Cod pr. civ. urmează a se modifica decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de reclamant împotriva sentinţei civile 511/2004 pronunţată de Judecătoria Brad pe care o menţine în tot.

În temeiul art. 274 Cod pr. civ. intimatul D.N. va fi obligat să plătească recurenţilor cheltuieli de judecată de 1400 RON reprezentând onorar de avocat pentru apel şi recurs şi cheltuieli de transport.

Domenii speta

Spete similare