Dreptul de servitute de trecere; natura juridică a acţiunii confesorii de servitute

Prin cererea înregistrata Judecatoria Campina sub nr.------------------, reclamanta O.L.a chemat în judecata pe pârâtii R.A.si R.D., pentru ca prin sentinta ce se va pronunta sa fie obligati acestia sa-i permita trecerea pe terenul proprietatea lor la calea publica.

În motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca este proprietara unui teren în suprafata de 1200 mp situat în comuna Brebu, care se învecineaza pe una din laturi cu pârâtii, teren care din motive independente este înfundat, iar singura iesire la calea publica fiind pe proprietatea pârâtilor.

Reclamanta a mai aratat ca terenul a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1723/1970 de mama ei Cucu Anica, iar pâna în prezent accesul la teren s-a facut pe terenul pârâtilor întrucât mama sa si pârâta au fost surori si au folosit împreuna terenurile proprietatea fiecareia.

În drept, actiunea a fost întemeiata pe dispa.rt.616 cod civil.

În dovedirea actiunii, reclamanta a depus în copie la dosar: contractul de vânzare-cumparare nr.1723/1970, certificatul de mostenitor nr.271/1999.

Pârâtii au formulat cerere în cauza, prin care au aratat ca terenul nu le mai apartine întrucât l-au înstrainat lui V.I., prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1652/2008 depus în copie la dosar.

Reclamanta si-a completat actiunea în sensul ca, în contradictoriu cu pârâtii precum si cu cumparatorul Voica Gh.Iulian, solicita nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1652/2008 pentru frauda la lege.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca dupa depunerea prezentei actiuni, a notat litigiul la Cartea funciara si cu toate ca partile cunosteau de actiunea de fata, de totala rea credinta, existând un concern fraudulos, au înstrainat imobilul.

În cauza a fost citat pârâtul V.I.

Pârâtul V.I. a formulat întâmpinare în cauza, prin care a aratat ca a devenit proprietarul terenului în suprafata de 2840 mp, conform contractului autentificat sub nr.1652/2008 conform antecontractului încheiat autentificat la 14 febr.2008, în zona el detinând si alte terenuri, iar în ceea ce priveste actiunea reclamantei solicita respingerea acesteia întrucât în zona exista doua drumuri publice si drept urmare exista si trasee mai scurte pentru terenul reclamantei.

În ceea ce priveste cererea de constatare a nulitatii contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1652/2008, solicita respingerea acesteia întrucât el a fost de buna credinta, încheind antecontractul anterior promovarii actiunii de fata.

În drept, cererea a fost întemeiata pe disp.art.115 cod proc.civila, 616 cod civil, 617 cod civil, 618 cod civil.

Au fost depuse în copie la dosar: antecontractul de vânzare-cumparare nr.665/2008, contractul de vânzare-cumparare nr.1652/2008, contractul de vânzare-cumparare nr.5235/2007, contractul de vânzare-cumparare nr.6300/2007, antecontractul de vânzare-cumparare nr.2453/2008.

Reclamanta a depus la doar precizare la actiune, în sensul ca în principal solicita admiterea actiunii completate, iar în subsidiar solicita obligarea pârâtului V.I. sa-i permita trecerea pe terenul proprietatea lui, la calea publica.

Au fost solicitate de parti probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori si expertiza topometrica.

Prin sentinta civila nr 1742/04.05.2009, Judecatoria Campina a respins actiunea formulata si completata de reclamanta O.L. împotriva pârâtilor  R.D., R.A. si V.I. si a obligat reclamanta sa plateasca pârâtului V.I. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie, Judecatoria Campina a retinut urmatoarele: reclamanta este proprietara unui teren în suprafata de 1200 mp situat în comuna Brebu, jud.Prahova, dobândit de autoarea sa prin contractul de vânzare-cumparare nr.1723/1970 (f.6), a carei unica mostenitoare este conform certificatului de mostenitor nr.271/1999 (f.7).

Terenul este loc înfundat, neavând iesire la calea publica, dupa cum rezulta din declaratiile martorilor audiati în cauza si din expertiza întocmita de expert Badea Luciana.

Din sustinerile reclamantei, din declaratiile martorelor Toader Maria (f.91) si Hotan Alexandrina (f.83) rezulta ca reclamanta si autoarea ei au iesit la calea publica prin terenul învecinat care a apartinut sorei, respectiv matusii, în speta pârâtilor Richea si care a fost înstrainat pârâtului V.I.

Terenul pârâtilor a fost înstrainat prin contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1652/2008 iar  anterior a existat o promisiune de vânzare între parti ce a facut obiectul antecontractului de vânzare-cumparare nr.665/14 febr.2008.

Rezulta ca antecontractul a fost încheiat de parti anterior promovarii prezentei actiuni, 21.03.2008, respectiv notarea litigiului în cartea funciara la 31.03.2008.

Reclamanta a solicitat nulitatea acestui act juridic, care sustine ca a fost încheiat prin frauda la lege, cunoscând partile ca exista un litigiu pe rol referitor la acest teren.

În primul rând, asa cum s-a aratat anterior, partile convenisera asupra vânzarii anterior promovarii actiunii, iar referitor la notarea de actiune, aceasta înscriere în cartea funciara se face numai pentru opozabilitatea fata de terti si în nici un caz nu conduce la anularea actului juridic încheiat ulterior, tertul asumându-si riscul la încheierea actului.

Pentru acest motiv si întrucât nu exista nici un alt considerent care sa duca la nulitatea actului juridic, cererea completatoare din actiune privind constatarea nulitatii contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.1652/2008 urmeaza a fi respinsa ca neîntemeiata.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului cumparator sa-i permita trecerea pe terenul proprietate acestuia la calea publica, prin crearea unei servituti de trecere.

Din raportul de expertiza întocmit în cauza de expert Badea Luciana rezulta ca reclamanta are posibilitatea de a iesi la calea publica atât prin terenul pârâtului, cât si pe alte terenuri limitrofe, dar ai caror proprietari nu au fost chemati în judecata.

Astfel, din cuprinsul expertizei rezulta ca de fapt calea cea mai lunga pentru iesirea la calea publica este pe terenul pârâtului, respectiv într-o portiune pe o lungime de 192,54 m, în alta varianta pe o lungime de 274,29 m, iar prin proprietatile altor vecini calea de acces ar avea o lungime mult mai scurta, respectiv 83 mp, 149 mp, 151 mp.

Evident ca nu se pot analiza aceste drumuri de acces daca sunt practicabile, în ce conditii, atâta timp cât reclamanta a chemat în judecata numai pe vecinul de pe o singura latura.

Este adevarat ca reclamanta si autoarei ei întotdeauna au iesit la calea publica pe acest teren, astfel cum ea însasi a recunoscut si cum rezulta si din declaratiile martorelor Hoitan Alexandrina si Toader Maria, dar folosinta drumului de acces timp îndelungat constituie un simplu fapt ce nu poate stabili un drept de trecere al reclamantei la fondul sau, întrucât servitutea de trecere fiind una neaparenta (art.622 alin.2 cod civil) nu se dobândeste prin uzucapiune.

Potrivit art.616 cod civil, proprietarul al carui loc este înfundat si care nu are iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului cu îndatorarea de a-l despagubi, iar potrivit art.617 cod civil trecerea trebuie sa fie facuta pe drumul cel mai scurt care sa iasa la drum si care conform art.618 cod civil ar pricinui o paguba cât mai mica.

Or, fata de aceste dispozitii legale, fata de situatia de fapt retinuta si prezentata pe larg în paragrafele anterioare, rezulta ca prin solicitarea facuta de reclamanta aceasta a ales calea cea mai lunga la drumul public, în contradictie cu dispozitiile legale mai sus mentionate.

Evident ca, asa cum s-a aratat, este necesar a se analiza si celelalte variante si posibilitati de iesire la calea publica a reclamantei, dar aceasta se poate face numai în conditiile în care figureaza în cauza si ceilalti vecini, acest apanaj fiind al reclamantei care, în baza principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, fixeaza cadrul procesual.

Impotriva sentintei nr 1742/04.05.2009 a Judecatoriei Campina, reclamanta a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea in totalitate a sentintei, in sensul admiterii actiunii.

In motivarea apelului, apelanta a aratat urmatoarele:

1.Instanta de fond a interpretat in mod eronat dispozitiile art 617, 618, 622 c civ si a ignorat prevederile art 624, art 627 si art 628 c civ. In speta, familia apelantei a exercitat dreptul de servitute timp de 38 de ani, deci in mod evident a existat o conventie initiala privind constituirea servitutii de trecere asupra terenului, iar acest drept a fost recunoscut  neintrerupt timp de 38 de ani. Conventia a fost incheiata intre R.A. si R.D., pe de o parte si Cucu Anca , pe de alta parte, iar cum R.A. si Cucu Anica erau surori in speta exista o imposibilitate morala de a preconstitui inscrisuri intre ele. Din probele administrate in cauza rezulta fara putinta de tagada ca din anul 1970 accesul la terenul proprietatea mamei apelantei si ulterior proprietatea apelantei se facea pe terenul care a fost in proprietatea familiei R.A., situatie care reiese din declaratiile martorelor Hoitan Alexandrina si Toader Maria.

Instanta de fond trebuia sa aplice art 627 c civ si sa tina cont de faptul ca terenului lui R.A. si al lui Cucu Anica au apartinut initial aceluiasi autor, iar cele doua fiind surori, in momentul in care fiecare a dobandit terenul in proprietate exclusiva, s-a convenit ca familia mamei apelantei sa aiba acces la terenul ei prin terenul familiei surorii sale.

Instanta de fond incalca dreptul de proprietate in sensul art 1 din Protocolul nr 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece apelanta este in imposibilitate de a -si folosi proprietatea si in acelasi timp incalca dispozitiile art 6 din Conventie, intrucat ii refuza dreptul la un proces echitabil.

Sentinta este motivata in mod contradictoriu, deoarece in cuprinsul acesteia se arata ca instanta nu poate analiza celelalte variante si posibilitati de iesire la calea publica deoarece reclamanta nu a chemat in judecata toti vecinii, iar pe de alta parte se arata ca reclamanta a solicitat accesul pe calea cea mai lunga.

Instanta de fond nu a coroborat disp art 617 cu disp art 618 c civ, in sensul ca accesul la calea publica trebuie sa se faca pe drumul cel mai scurt, dar in acelasi timp acest drum trebuie sa fie cel mai putin pagubitor.

Sustinerea paratului V.I. ca ar fi trebuit sa cheme in judecata ceilalti vecini este neintemeiata, deoarece el detine mai multe proprietati in jurul terenului apelantei, atat pe latura de acces cea mai lunga, cat si pe latura cea mai scurta.

Instanta de fond nu motiveaza de ce dreptul de trecere al apelantei trebuie sa inceteze brusc dupa 38 de ani de exercitare, prin incheierea unui contract de vanzare-cumparare, in timpul unui proces prin care apelanta incercat sa clarifice situatia dreptului de trecere.

2.Instanta de fond in mod neintemeiat a respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat sub nr 1652/2008 intre parati dupa notarea litigiului.

Astfel, in mod eronat s-a retinut ca nu ar exista nulitate absoluta prin fraudarea legii, pe motiv ca antecontractul a fost incheiat anterior notarii litigiului.

Considera apelanta ca partile contractante au incheiat contractul de vanzare-cumparare asupra unui teren aflat in litigiu, cu scopul ca instanta sa nu -i recunoasca dreptul de servitute de trecere, constituit pe cale conventionala cu familia Richea. In plus, prin contractul de vanzare-cumparare s-a transmis de catre vanzatori o suprafata din terenul apelantei, in suprafata de 123 mp, iar inainte de incheierea contractului de vanzare-cumparare nu s-a stabilit linia de hotar dintre proprietati in contradictoriu cu apelanta, incat atat vanzatorii cat si cumparatorii au urmarit scopul ilicit al acapararii unor suprafete de teren care nu le apartineau.

Legal citati, intimatii au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea apelului, ca nefondat. In motivare s-a aratat ca actiunea apelantei-reclamante a fost respinsa de catre instanta de fond prin aceea ca servitutea de trecere este neaparenta, conform art 622 c civ si ca nu se dobandeste prin uzucapiune. Conform art 617 c civ, servitutea de trecere trebuie stabilita pe calea cea mai scurta, dar instanta de fond nu a putut analiza alte posibilitati de acces pentru reclamanta la terenul sau pentru ca nu au fost chemate in judecata si celelalte persoane proprietare ale terenurilor invecinate.

Cu privire la nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare, se arata ca actiunea a fost corect respinsa pentru ca anterior promovarii acestei actiuni exista un antecontract de vanzare-cumparare privind terenul ce apartine intimatului V.I., teren ce constituie fondul aservit in acest dosar. Mai mult, nici nu are relevanta faptul ca terenul are alt proprietar, deoarece calitatea terenului de fond aservit nu depinde de numele proprietarului terenului.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata sub nr. -----------..

Examinând sentinta apelata prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si dispozitiile legale ce au incidenta în solutionarea prezentei cauze, tribunalul constata ca apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Se retine ca apelul reclamantei a fost declarat impotriva ambelor capete de cerere solutionate prin sentinta.

Potrivit art 11 alin 1 din L nr 146/1997, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotarârilor judecatoresti se taxeaza cu 50% din:

- taxa datorata pentru cererea sau actiunea neevaluabila în bani, solutionata de prima instanta;

- taxa datorata la suma contestata, în cazul cererilor si actiunilor evaluabile în bani.

Astfel, in ce priveste capatul de cerere privind nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr 1652/04.04.2008 de BN Ivan Mihaela -Savulescu Vasile, se retine ca taxa judiciara de timbru se datoreaza la valoarea terenului ce a constituit obiectul operatiunii juridice a carei nulitate se solicita, iar cererea pentru exercitarea apelului impotriva modului cum a fost solutionat acest capat de cerere se taxeaza cu 50% din valoarea taxei datorate la fond.

Cum apelanta nu a inteles sa timbreze acest capat de cerere, tribunalul va admite exceptia netimbrarii apelului formulat cu privire la capatul de cerere constand in nulitatea contractului de vanzare si va anula apelul formulat impotriva solutiei date in capatul de cerere mai sus aratat, ca netimbrat.

In ce priveste apelul declarat impotriva solutiei de respingere a capatului de cerere privind constituirea servitutii de trecere pe terenul aflat in proprietatea intimatului V.I., tribunalul retine urmatoarele:

Apelanta este proprietara terenului in suprafata de 1200 mp situat în comuna Brebu, jud.Prahova, dobândit de autoarea sa prin contractul de vânzare-cumparare nr.1723/1970 (f.6), a carei unica mostenitoare este conform certificatului de mostenitor nr.271/1999 (f.7), iar suprafata rezultata din masuratori este de 1077 mp.

Conform raportului de expertiza topografica efectuat la instanta de fond de catre expert Badea Luciana si a celorlalte probe administrate, terenul aflat in proprietatea apelantei este loc infundat, sens in care expertul desemnat in cauza a intocmit mai multe variante de acces. Astfel, varianta propusa de apelanta reclamanta are lungimea de 192, 54 m, varianta propusa de intimatul parat V.I. are lungimea de 274, 29 m, iar in celelalte variante lungimea caii de acces este cuprinsa intre 83 m si 151 m. Ulterior, paratul arata ca nu este de acord cu varianta despre care expertul desemnat in cauza sustine ca a fost efectuata la propunerea sa si solicita respingerea actiunii.

Se retine ca temeiul de drept al actiunii formulate de reclamanta este cel prevazut de dispozitiile art. 616- art 618 c civ.

In aceste conditii, deoarece lungimea cea mai scurta a caii de acces a fost stabilita de catre expertul desemnat in cauza pe terenuri ce nu se afla in proprietatea intimatilor, instanta de fond in mod judicios a  respins actiunea.

Potrivit art.616 Cod civil, proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Dreptul de trecere  se stabileste prin locul ce ar pricinui mai putina paguba acelui pe al carui teren trecerea urmeaza a fi deschisa. Proprietarul fondului dominant nu are dreptul de a-si alege fondul aservit, ci este obligat sa ceara stabilirea dreptului de trecere pe calea de acces cea mai scurta, in acest sens fiind prevederile art 617 si art 618 c civ.

Sustinerea apelantei privind existenta unei conventii de constituire a servitutii de trecere reprezinta o cerere noua, inadmisibila in apel, conform art 294 alin 1 c pr civ. Astfel, apelanta invoca pentru prima oara in apel dispozitiile art 628 c civ, conform carora titlul constitutiv al servitutii, in privinta servitutilor ce nu se pot dobandi prin prescriptie, nu poate fi inlocuit decat printr-un titlu de recunoastere a servitutii si dat din partea proprietarului fondului aservit.

Altfel spus, in cazul in care se pierde inscrisul constatator al conventiei prin care s-a constituit dreptul de servitute, el poate fi inlocuit cu un act recognitiv.

In continuare, apelanta sustine ca inscrisul constatator al conventiei privitoare la dobandirea dreptului de servitute nu a putut fi intocmit datorita calitatii partilor si solicita sa se constate imposibilitatea morala de preconstituire a inscrisului.

In realitate insa, prevederile art 616-619 c civ se refera la un drept de trecere, care nu este altceva decat o limitare a exercitarii dreptului de proprietate al paratilor permisa de art 44 alin 1 din Constitutie, in timp ce dispozitiile art 628 c civ se coreleaza cu prevederile art 620 si urm c civ, care  reglementeaza dreptul de servitute ca veritabil dezmembramant al dreptului de proprietate. Si in acest caz servitutea este o sarcina a proprietatii fondului aservit, numai ca prerogativele conferite proprietarului fondului dominant cu privire la fondul aservit sunt stabilite prin titlul de constituire a acestui drept, dupa cum reiese din art 620 alin 2 c civ.

Or, reclamanta nu a formulat la fond o actiune confesorie prin care a solicitat obligarea paratilor la respectarea dreptului de servitute deja existent, dar care era tulburat, ci o actiune prin care a solicitat crearea unei servituti de trecere pe terenul aflat in proprietatea paratilor.

In ce priveste imprejurarea ca din anul 1970 accesul la terenul proprietatea mamei apelantei si ulterior proprietatea apelantei s-a facut pe terenul proprietatea familiei Richea, aceasta nu constituie, fata de caracterul sau echivoc, decat expresia unor acte de toleranta din partea paratilor si nicidecum recunosterea existentei unei conventii prin care autoarea apelantei-reclamante sa fi dobandit dreptul de servitute, ca dezmembramant al dreptului de proprietate asupra fondului aservit.

Pentru considerentele aratate, tribunalul urmeaza sa respinga ca nefondat apelul formulat impotriva solutiei de respingere a cererii de constituire a dreptului de servitute si, in baza art 296 c pr civ, sa pastreze in tot sentinta atacata.

In temeiul art 274 c pr civ, va obliga apelanta la plata catre intimati a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecata constand in onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare