Respingere solicitare creare cale de acces motivat de faptul producerii unor prejudicii importante fondului aservit.

Prin cererea înregistrată la data de 23.05.2019 sub nr. 2676/866/2019 pe rolul Judecătoriei Paşcani, reclamanţii X au chemat în judecată pe pârâţii Y, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- să se constituie un drept de servitute de trecere cu piciorul, atelajele, mijloacele de transport, în favoarea terenului în suprafaţă de 2700 mp fond dominant, situat în extravilanul comunei Mogosesti-Siret, jud.lasi în tarla 23 parcela A 218/1/8/1 (A218/1/8/2/2) pe terenul pârâtei Y, situat în extravilanul comunei Mogosesti-Siret, jud.lasi în tarla 23 parcela A 218/1/8/1/1;

- să se înscrie servitutea de trecere menţionată în cartea funciară a imobilului teren proprietatea pârâtei Y;

- să fie obligaţi pârâţii Y să permită accesul reclamanţilor pe terenul proprietatea pârâtei Y prin înlăturarea lacătului de la poarta montată spre calea publică şi prin înlăturarea crengilor de arbori ce obstrucţionează trecerea reclamanţilor pe fondul aservit sau, în caz de refuz, să fie autorizaţi reclamanţii să înlăture lacătul şi crengile de arbori pe cheltuiala pârâţilor.

Cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că X este proprietarul suprafeţei de 2700 mp teren situat în extravilan Mogosesti-Siret, jud.lasi, tarla 23 parcela A 218/1/8/1 (A 218/1/8/2/2) în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1899/20.02.1995.

Reclamanta X este soţia sa, iar reclamanţii X sunt fiul său, respectiv soţia acestuia.

Pe terenul proprietatea sa este amplasată o casă de locuit în care locuiesc fiul şi nora sa împreună cu cei doi copii minori. O mare parte din terenul pe care este amplasată casa de locuit este în continuare lucrat, cultivat de X. Până în luna mai a anului 2019 accesul lor la calea publică s-a realizat doar pe terenul proprietatea pârâtei Y prin acea parte a imobilului care are o lăţime de 3,92 m şi unde este montată o poartă. Terenul a intrat în proprietatea pârâtei Y în baza sentinţei civile nr. 2144/20.12.2016 pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 3180/866/2010, hotărâre prin care s-a dispus lichidarea stării de devălmăşie/partajul judiciar în contradictoriu cu X.

La data de 9 mai a acestui an accesul lor la terenul pe care este amplasată casa de locuit a fost blocat de către Ycu nişte crengi de arbori şi la aceeaşi dată ei au erbicidat terenul numitei Benea Claudia, acest erbicid producând daune vegetaţiei de pe terenurile învecinate. La data de 11 mai s-a procedat la montarea unui lacăt la poarta spre calea publică. Practic, după data de 11 mai 2019 le-a fost blocat în totalitate accesul spre şi dinspre imobilele lor către calea publică.

Deplasarea lor este în prezent extrem de anevoioasă. Minorul A necesită deplasare zilnică la grădiniţă, iar B se deplasează în fiecare zi lucrătoare la o societate din mun. Paşcani unde este angajat cu contract de muncă.

Pârâta Y le-a comunicat faptul că nu le va mai permite accesul pe terenul proprietatea sa, deşi până în luna mai 2019 s-au deplasat doar pe acest imobil.

Potrivit art. 617 (alin l)Cod Civil: „Proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publica are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu”, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol „Trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică”. Deci, primul criteriu care trebuie avut în vedere la stabilirea servituţii de trecere este acela al drumului cel mai scurt de ieşire la calea publică, urmând a se avea în vedere şi celălalt, respectiv ca trecerea să fie stabilită astfel încât să fie pricinuită o pagubă minimă proprietarului fondului aservit.

Dreptul de proprietate este un drept care permite titularului să se bucure şi să dispună de bunul său în mod exclusiv şi absolut, în limitele determinate de lege, inclusiv dreptul de a circula de la şi spre proprietatea sa şi de a-şi folosi mijloacele de transport de care dispune, maşină şi atelaje, după voinţa sa.

Posesia reprezintă o stare de fapt care constă în stăpânirea unui lucru de către un subiect de drept care se consideră a fi titularul unui drept real asupra lucrului respectiv. Posesorul are prerogativa de a stăpâni în fapt, în mod direct şi nemijlocit, bunurile mobile sau bunurile imobile ce constituie obiectul dreptului de proprietate.

Folosinţa, ca atribut al dreptului de proprietate, constituie prerogativa în baza căreia titularul poate folosi bunurile imobile ce formează obiectul proprietăţii sale, dobândind fructele şi veniturile pe care aceste bunuri au aptitudinea de a le produce.

Proprietarul poate utiliza atât din punct de vedere material, cât şi juridic bunurile ce formează obiectul dreptului său de proprietate.

Dispoziţia reprezintă un atribut caracteristic al dreptului de proprietate şi constă în aptitudinea titularului acestui drept de a efectua acte juridice, cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, de a constitui alte drepturi reale sau accesorii asupra bunului.

Acestea sunt prerogativele dreptului de proprietate care nu trebuiesc dovedite în faţa instanţei şi atât timp cât reclamantul este proprietarul unui imobil teren, el are dreptul neîngrădit de a-1 folosi în limitele legii, inclusiv acela de a avea acces la imobil, atât el, cât şi membrii familiei sale, reclamanţii din prezenta cauză.

Pentru aceste motive, solicită admiterea acţiunii.

In drept, au invocat: art. 617 CPC , art. 757 CCiv coroborat cu disp. art. 755 CCiv.

La data de 27.06.2019 pârâţii au depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii pe excepţii şi pe fond, cu cheltuieli de judecată.

Faţă de cererea de chemare în judecată a reclamanţilor, solicită admiterea excepţiilor invocate:

- lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtilor raportat la dispoziţiile art.32 şi urm. NCPC întrucât nu există identitate între dreptul reclamat în justiţie şi persoanele acestora;

- lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea acestui litigiu motivat de faptul că interesul nu este determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Reclamanţii din speţă susţin în mod neonest împrejurarea că singura ieşire de la imobilul lor la calea publică fiind „drumul închis” de către pârâţi (drum care de fapt reprezintă curtea pârâtei ce are o lăţime măsurată de 3,92 ml şi închisă cu porţi metalice).

Reclamanţii nu au avut niciodată în mod legal ieşire deschisă la calea publică spre drumul judeţean DJ. 208 şi, mai ales, prin curtea pârâtei Y, din contra, schiţa raportului de expertiză tehnică judiciară de care reclamanţii înţeleg să se folosească în prezenta acţiune identifică în mod clar loturile nr. 2, 3 şi 4 categorie folosinţă arabil extravilan cu ieşire directă la drumul satului (DS. 203) prin spatele casei pârâtei, aşa după cum rezultă în mod indubitabil şi fără echivoc din vecinătăţile imobilului în suprafaţă de 1,000 ha tarlaua 21 parcela 212/8 înscrise în TP nr. 94889 din 29.02.1996 emis în beneficiul titularului de drept BIP:la nord- moştenitorii W (actualmente proprietatea VD), la sud- B V. (actualmente proprietăţile P.G), la vest- DJ. 208 şi la est- DS.203.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1899 din 20 februarie 1995 (înscris anexat la întâmpinare ds. 2677/866/2019) titularul dreptului de proprietate Benea losif Petrea, în calitate de vânzător, a înstrăinat concomitent prin divizare suprafata de 1,000 ha teren arabil intravilan/extravilan dintr-un singur trup cumpărătorilor, asa dupa cum urmează:

- 1144 mp teren intravilan soţilor X şi Y;

- 1556 mp teren extravilan soţilor Y;

- 2700 mp teren extravilan soţilor X;

- 2300 mp teren extravilan soţilor Y;

- 2300 mp teren extravilan soţilor Y, suprafaţă înscrisă în adeverinţa tip proprietate nr. 6/1991 eliberată în baza Lg.18/1991 şi apoi transcrisă în TP nr.94889/1996 T.21 parcela 212/8.

Demn de relatat este faptul că soţii X şi Y ulterior acestui moment au cumpărat de la soţii Y(părinţii pârâtei) imobilul în suprafaţă de 1556 mp teren extravilan potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5960 din 11 dec. 2001 de către BNPA (act juridic anexat la întâmpinare ds.2677/866/2019) imobilul învecinat în partea de vest cu imobilul cumpărat iniţial de către primii în suprafaţă de 1444 mp teren intravilan, astfel totalizând suprafaţa cumpărată de 3000 mp teren intravilan/extravilan într-un singur trup, imobil care are ieşire directă la DJ.208, fiind închis încă din anul 1995 cu porţi metalice (aşa după cum rezultă din planşele foto depuse chiar de către reclamanţi), iar celelalte 3 (trei) imobile din extravilan materializate prin loturile 2, 3 şi 4 (printre care, bineînţeles, se număra şi al reclamantilor) cu ieşire directă şi nestânjenită la DS 203.

De menţionat este faptul că loturile 2, 3 şi 4 categorii folosinţă arabil/extravilan aşa după cum sunt simbolizate în schiţa raportului de expertiză tehnică judiciară au fost şi sunt exploatate de către titularii dreptului cu utilaje agricole, folosindu-se încă din anul 1995 şi până în prezent de acel fond aservit amplasat în partea de nord a proprietăţilor lor, fond constituit chiar din loturile sus inserate prin tacita înţelegere (ca fraţii) datorită nevoilor absolute de trecere.

In acest context, fondul aservit necompensat favorizează reclamantii, păgubind celelalte 2 (două) fonduri dominante ale fraţilor săi, respectiv W (lotul 3) si Y (lotul 4).

Reclamantul X a creat disputele frecvente la locul litigios cu scopul de a-şi constitui în mod abuziv acel fond aservit prevăzut în planul de situaţie -anexa 2 al raportului de expertiză efectuat în cauza 125/866/2012 a Judecătoriei Paşcani.

Prin sentinţa civilă nr. 1385/2014 dată de Judecătoria Paşcani în ds. nr. l25/866/2012, rămasă definitivă prin neapelare (anexata la întâmpinare ds. 2677/866/2019, obiect ordonanţă preşedinţială), cauză ce a avut ca obiect rectificare TP nr. 94889/29.02.1996 privind corectarea indicilor cadastrali, instanţa de judecată a omologat raportul de expertiză tehnică topo cadastrală efectuat în cauză şi refăcut doar cu privire la planul de situatie-anexa 1 nu şi cu privire la planul de situatie-anexa nr. 2.

Împrejurarea că pârâta se află în străinătate de mai mulţi ani, iar imobilele cumpărate la locul ligitios de către aceasta împreună cu fostul soţ, Y. (arabil intravilan în suprafaţă de 1444 pe care şi-au construit casa de locuit şi arabil extravilan în suprafaţă de 1556 mp învecinat în partea de vest cu primul) au fost în litigiu partaj judiciar/lichidare regim matrimonial ds. 3180/866/2010 a Judecătoriei Paşcani (perioada 2010-2018 dovada pe care a anexat-o, încheiere de executare silita nr.144/2018 din 13 iunie 2018 cu schiţa loturilor partajate), perioada în care reclamanţii, profitând de situaţie, în vara anului 2012 au distrus încuietorile de la porţile metalice, circuland abuziv prin curtea acesteia cu masini, utilaje şi altele, încălcându-i dreptul de proprietate, tulburându-i posesia, etc. sens în care s-au făcut mai multe plângeri penale faţă de reclamantul X şi pe care organele de cercetare penală încă nu le-au soluţionat.

Dorita creării în aceste maniere de către reclamanţi a fondului aservit este o absurditate deoarece acest fond reprezintă în fapt curte exclusivă a pârâtei care se află amplasată în spatele casei acesteia, având o lăţime măsurată de 3,92 ml din peretele casei sale şi până în gardul vecinului din partea de nord.

Prin partajul judiciar ce a făcut obiectul ds. 3180/866/2010 pârâtei i-a fost atribuit lotul nr. l, iar acest fond aservit dorit de către reclamanţi este de fapt singura cale de acces a pârâtei.

Această parte a imobilului constituie singura bucăţică de curte care este ocupată efectiv de parcarea autoturismului şi atelajelor proprii şi care constituie de fapt singura posibilitate a pârâtei de ieşire la calea publică.

In situaţia în care s-ar constitui un fond aservit în curtea pârâtei aşa după cum doresc reclamantii ar însemna ca peretele casei pârâtei. inclusiv curtea acesteia să fie incluse în fondul aservit, altfel spus dreptul său de proprietate nu mai poate fi ocrotit de lege, devenind vulnerabil la săvârşirea faptelor penale, (avându-se în vedere şi împrejurarea că pârâţii sunt în relaţii de duşmănie cu reclamanţii de mai bine de 15 ani de zile), conducând astfel la un stres continuu, prin lezarea modului de viaţă, a intimităţii, a interesele personale.

Reclamanţii, aşa după cum au arătat mai sus, au ieşirea asigurată şi nestânjenită la calea publică prin DS 203, iar distanţele în ml de la imobilul reclamanţilor şi până la cele 2 puncte de reper a căilor publice în discutie, respectiv DJ 208 şi DS 203 sunt aproximativ egale.

In acţiunea promovată reclamanţii încearcă să încurce iţele instanţei de judecată, arătând în mod neonest faptul că reclamanta ar fi închis drumul de acces, drum care de fapt nici nu a existat vreodată şi că amplasamentul curţii reclamantei ar fi în extravilanul localităţii, împrejurare care, de asemenea, nu corespunde adevărului.

Demn de relatat este faptul că reclamanţii şi-au edificat în anul 2014 în extravilanul localităţii şi fără autorizaţie de construire casa de locuit pe imobilul cumpărat în suprafaţă de 2700 mp, sens în care s-a derulat pe rolul instanţelor judecătoreşti pricina 3615/866/2015 având ca obiect "obligaţia de a face" împrejurare pe care a dovedit-o cu înscrisurile ataşate la întampinare ds.2677/866/ 2019:

- extras de pe portalul instanţelor de judecata,ds.nr.3615/866/2015;

- cererea pârâtei Ydin 17.12.2012 către D.R.C. în construcţii N-E;

- răspunsul primit de la Primăria Mogosesti-Siret sub nr.3452 din 19.10.2012;

- cererea pârâtei Ydin 18.08.2015 catre D.R.C. in construcţii N-E;

- răspunsul primit I.S.C.Iasi  sub nr.28826/31.08.2015.

Reclamanţii şi-au edificat imobilul casă de locuit în extravilanul localităţii cu gândul de a-şi constitui în mod forţat fondul aservit pe fondul dominant al pârâtei Benea Claudia,  situaţie practic imposibilă.

Amplasamentul imobilului reclamanţilor se află în mijlocul trupului suprafeţei de 1,000 ha ce a fost înstrăinat de Y, având singura ieşire la calea publică DS 203, iesire de care beneficiază şi celelalte 2 fonduri dominante ale fraţilor săi de sânge.

Dacă reclamanţii doresc un fond aservit direct la DJ 208, ar fi posibilitatea creării acestui fond prin compensaţie/despăgubiri cu fondurile dominante din partea de sud a proprietăţii lor, respectiv C.A (teren arabil extravilan) şi P.G (teren arabil intravilan), ambele fonduri dominante fiind în prezent fără construcţii.

Faţă de aceste împrejurări destul de clare, apreciază că actiunea reclamanţilor are un rol şicanator, absurd şi nu înţeleg dorinţa acestora de a-şi constitui un fond aservit prin curtea pârâtei care, de fapt, nu este o cale de acces cum o denumesc ei, ci este o curte de dimensiuni mici şi închisă.

Consideră că reclamanţii îşi exercită drepturile procesuale de o manieră abuzivă, împrejurare faţă de care solicită instanţei de judecată ca potrivit dispoziţiilor art.12 alin. (2) NCPC să fie traşi la răspundere pentru prejudiciul moral cauzat.

Instanţa a pus în vedere pârâţilor să precizeze cuantumul daunelor morale solicitate de la reclamanţi şi să achite taxa de timbru aferentă.

La data de 29.10.2019 pârâţii au depus un înscris în care arată că renunţă la capătul de cerere solicitat prin întâmpinare privind tragerea la răspundere a reclamanţilor în baza art. 12 al. 2 cod proc. civ. pentru prejudiciul moral cauzat.

La termenul din 08.01.2020 instanţa a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor invocate de pârâţi prin întâmpinare.

Instanţa a încuviinţat reclamanţilor proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba testimonială şi expertiză topografică, iar pârâţilor proba cu înscrisuri, interogatoriu şi proba testimonială.

Au fost interogaţi pârâţii Y, reclamanţii şi au fost audiaţi martorii Z.

În cauză a fost întocmit un raport de expertiză topografică.

A fost solicitată şi depusă la dosar documentaţia care a stat la baza încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1899/20.02.1995, precum şi documentaţia care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 94889/29.02.1996.

La data de 16.09.2020, după efectuarea expertizei, reclamanţii au depus precizări  ( care au fost comunicate pârâţilor ) cu privire la primul şi al treilea capăt al acţiunii, solicitând să se dispună:

- constituirea unui drept de servitute de trecere cu piciorul, atelajele, mijloacele de transport, în favoarea terenului în suprafaţă de 2700 mp, fond dominant, situat în extravilan comuna Mogosesti - Siret, judeţul Iaşi, în tarla 23, parcela A218/1/8/2, având ca vecinătăţi: la nord - Propr. X, la est -Y, la sud - Propr. CA, la vest - Propr. Y, pe terenul pârâtei Y situat în extravilan comuna MS, judeţul Iasi, în tarla 23, parte din parcela A218/1/8/2 (49 mp) si intravilan extins conform PUG sat A, comuna MS, în tarla 23, parte din parcela A218/1/8/1 (267 mp), cu vecinătăţile: la nord - Propr. X, la est - Propr. X, la sud - Propr. X, la vest - DJ 208 - Nr. cad. 60719.

- obligarea pârâţilor să permită accesul reclamanţilor pe terenul proprietatea lui Benea Claudia, prin înlăturarea lacătului de la poarta montată spre calea publică, prin înlăturarea crengilor de arbori ce obstrucţionează trecerea reclamanţilor pe fondul aservit prin înlăturarea gropii ce a fost executată de pârâţi pentru realizarea „căminului de branşament alimentare cu apă" pe suprafaţa căii de acces sau în caz de refuz, sau fie autorizaţi reclamanţii să înlăture lacătul, crengile de arbori şi a gropii, pe cheltuiala pârâţilor.

Analizând probatoriul administrat în cauză, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1899/20.02.1995 numitul Y a vândut mai multe suprafeţe de teren situate în intravilanul satului Mogoşeşti Siret, după cum urmează:

- suprafaţa de 1144 mp soţilor X şi Y;

- suprafaţa de 1556 mp numitului Y, căsătorit cu Y;

- suprafaţa de 2700 mp numitului X căsătorit cu X;

- suprafaţa de 2300 numitului Y căsătorit cu Y;

- suprafaţa de 2300 mp numitului Y căsătorit cu Y.

Se menţionează în contract faptul că vânzătorului i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru acest teren în baza legii 18/1991 conform adeverinţei nr. 6/1991 şi a fost pus în posesie conform procesului verbal nr. 132/1995.

Acest teren forma un singur trup de teren cu suprafaţa totală de 10000 mp.

La data de 29.02.1996 a fost emis titlul de proprietate nr. 94889 pe numele Y  pentru suprafaţa de 4,90 ha teren, din care suprafaţa de 1 ha teren arabil extravilan situat în T 21 parcela 212/8.

Prin sentinţa civilă nr. 1385/23.04.2014 a Judecătoriei Paşcani s-a dispus rectificarea acestui titlu cu privire la suprafaţa de 1 ha teren menţionată anterior motivat de faptul că identificatorii topocadastrali au fost greşit înscrişi. Suprafaţa de 1 ha menţionată în titlu este cea care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1899/1995.

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5960/11.12.2001 Y au vândut lui Y, ca bun comun cu soţul său, X suprafaţa de 1556 mp teren pe care o cumpăraseră de la Benea Petrea.

În contractul autentificat sub nr. 1899/1995 sunt indicate vecinătăţile fiecărei suprafeţe de teren vândute, iar din verificarea acestora se constată că doar suprafaţa înstrăinată soţilor Y şi cea înstrăinată lui Y aveau ieşire la calea publică, prima având ca vecin în partea de vest drumul judeţean, iar cealaltă având ca vecin în partea de est drumul sătesc.

Soţii Y şi G au divortaţ şi au partajat şi bunurile imobile situate la locul în litigiu.

În cauza de faţă reclamanţii pretind a li se stabili o servitute de trecere cu piciorul, atelaje, mijloace de transport pe terenul lui Y, fostă D, precum şi să fie obligaţi pârâţii să le permită accesul pe terenul proprietatea pârâtei Yprin înlăturarea lacătului de la poarta montată spre calea publică, prin înlăturarea crengilor de arbori ce obstrucţionează trecerea reclamanţilor pe fondul aservit şi înlăturarea gropii ce a fost executată pentru realizarea căminului de branşament pentru alimentarea cu apă.

În ceea ce priveşte excepţii invocate de către pârâţi, instanţa constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a le  respinge.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că terenul proprietatea reclamanţilor X ( pe care se află amplasată o casă de locuit în care locuiesc fiul şi nora reclamanţilor, împreună cu copiii lor) nu are ieşire la calea publică. În aceste condiţii, în mod evident reclamanţii justifică interes în promovarea prezentei cereri prin care urmăresc stabilirea unei căi de acces de la proprietatea lor la calea publică.

Este adevărat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5960/11.12.2001 Y au vândut Y, ca bun comun cu soţul său, X suprafaţa de 1556 mp teren pe care o cumpăraseră de la Y şi, astfel, aceşti pârâţi nu mai deţin vreo suprafaţă de teren la locul în litigiu, însă în răspunsul la interogatoriu aceştia au recunoscut că că nu mai permit accesul reclamanţilor spre calea publică pe terenul fiicei lor, că au montat un lacăt la poarta de acces, că au blocat accesul cu nişte crengi şi că au săpat o groapă, astfel că instanţa, faţă de capătul teri al cererii constată că aceştia îşi justifică calitatea procesuală pasivă în cauză.

În drept, potrivit art. 617 al. 1 şi 2 cod civil proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. Trecerea trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puţine prejudicii.

Conform art. 755 al. 1 cod civil servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar.

Prin urmare, fondul care nu are ieşire la calea publică se numeşte fond dominant, iar fondul asupra căruia se creează servitutea, adică dreptul de trecere poartă denumirea de fond aservit. Este important a se explica aceste noţiuni în condiţiile în care pârâţii par a nu le cunoaşte, concluzie dedusă din susţinerile acestora expuse în întâmpinare ( de exemplu, „ reclamanţii şi-au edificat imobilul casă de locuit în extravilanul localităţii cu gândul de a-şi constitui în mod forţat fondul aservit pe fondul dominant al pârâtei BC”). Or, în cazul în care s-ar constitui o servitute în speţă, terenul proprietatea reclamanţilor ar purta denumirea de fond dominant, iar terenul proprietatea pârâtei Y denumirea dde fond aservit. În această situaţie ceea ce se constituie este un drept de trecere sau o servitute şi nicidecum un fond aservit aşa cum greşit menţionează pârâţii.

În fapt, din probele administrate în cauză rezultă că în urma partajului efectuat cu fostul soţ, X, pârâta Ya primit suprafaţa de 1350 mp teren care la drumul judeţean are o lăţime de doar 3,92 metri ( conform expertizei întocmite în cauza de faţă, potrivit expertizei întocmite în dosarul de partaj având 4,02 metri). X a primit şi el aceeaşi suprafaţă, însă aceasta are la drumul judeţean o lăţime de 23,83 metri. Din schiţa aflată la fila 76 vol. II dosar rezultă că terenul soţilor D a fost lotizat în această manieră datorită modului de amplasare a casei de locuit care a fost şi ea partajată.

Reclamanţii au susţinut că până în luna mai 2019 accesul lo0r la drumul public s-a realizat doar pe terenul pârâtei Y, prin acea parte a imobilului care are o lăţime de 3,92 metri.

Constată instanţa că încă de la momentul la care s-a cumpărat suprafaţa de 2700 mp teren proprietatea reclamanţilor X acesta avea acrcter de loc îndundat, acest aspect rezultând din toate probele administrate şi nefiind contestat de către părţi. Faptul că reclamanţilor li s-a permis accesul către drumul judeţean pe una sau alta din proprietăţile vecine nu schimbă cu nimic situaţia de fapt.

Din răspunsurile la interogatoriu ale reclamanţilor rezultă că pârâta Y este plecată în străinătate de peste 10 ani, iar reclamanţii au avut o înţelege cu fostul soţ al acesteia, X, în sensul că acesta le-a permis accesul către proprietatea lor prin curtea sa şi a pârâtei.

Deşi martorii au susţinut că numitul Y ar fi lăsat o cale de acces comună pentru toţi cei cărora le-au vândut terenul, din contractul de vânzare cumpărare şi documenetele în baza cărora s-a încheiat acesta rezultă contrariul. Numitul Y a vândut întreaga suprafaţă de 1 ha teren pentru care fusese încheiat procesul verbal de punere în posesie nr. 132/10.08.1994 ( f. 114 vol. I ), fără a lăsa vreo cale de acces pentru loturile care nu avea ieşire directă la calea publică, acest lucru rezultând în mod clar din cuprinsul contractului. Astfel, în contract sunt menţionate vecinătăţile pentru fiecare suprafaţă vândută şi se observă foarte clar că trei dintre acestea nu au ca vecin vreun drum. Pe de altă parte, în contract nu extstă nicio menţiune cu privire la vreo suprafaţă de teren care să fie în folosinţa tuturor cumpărătorilor ale căror suprafeţe nu au ieşire la drumul public.

Din ansamblul probator administrat rezultă că încă din anul 1999 când autorul comun Benea Petrea a vândut suprafaţa de 1 ha teren către copiii săi ( şi nepoata DC) teri dintre suprafeţe nu aveau ieşire la drum, iar accesul proprietarilor s-a făcut pe terenurile vecinilor prin simpla înţelegere cu aceştia.

Reclamanţilor li s-a permis accesul pe proprietatea soţilor Y  ca urmare a unor înţelegeri verbale avute cu X. După divorţul soţilor D şi partajul bunurilor comune ale acestora, pârâta nu a înţeles să mai permită accesul reclamanţilor pe proprietatea sa.

Conform 617 al. 1 şi 2 cod civil trecerea proprietarului fondului care este lipsit de acces la calea publică trebuie să se facă în condiţii de natură să aducă o minimă stânjenire exercitării dreptului de proprietate asupra fondului ce are acces la calea publică; în cazul în care mai multe fonduri vecine au acces la calea publică, trecerea se va face pe fondul căruia i s-ar aduce cele mai puţine prejudicii. Prin urmare, calea de trecere trebuie stabilită astfel încât nu să fie calea cea mai scurtă de la locul înfundat la calea publică, ci să fie cât mai puţin păgubitoare pentru fondul aservit.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că mai multe fonduri învecinate cu terenul proprietatea reclamanţilor X au ieşire la calea publică şi nu doar terenul pârâtei Y. De asemenea, nu a rezultat din probele administrate faptul că reclamanţii ar fi avut vreo înţelegere cu pârâta Y( fie şi verbală) de a folosi ca şi cale de acces spre drumul public proprietatea acesteia.

În condiţiile în care terenul pârâtei Y are lăţimea la drumul judeţean de 3,92 metri, văzând şi modul în care este amplasată locuinţa acesteia ( a se vedea în acest sens schiţa de la fila 76 vol. II dosar efectuată în dosarul 3180/8662010 prin care s-a dispus partajarea bunurilor soţilor D), instanţa constată că prin crearea unei căi de acces/constituirea unei servituţi în modalitatea dorită de către reclamanţi, pârâtei nu i s-ar aduce minime prejudicii, ci din contra. Practic, în această situaţie calea de acces ar ocupa întreaga lăţime a curţii pârâtei şi ar fi situată în imediata apropiere a casei acesteia, aspect care în mod cert ar fi de natură să creeze pârâtei prejudicii importante, mai ales în contextul în care între aceasta şi reclamanţi există o stare conflictuală de mai mulţi ani.

Faţă de considerentele expuse, instanţa constată că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată şi o va respinge.

Instanţa va respinge solicitarea pârâţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată întrucât în cauza de faţă aceştia nu au făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

 Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes a reclamanţilor invocate de pârâţi prin întâmpinare.

Respinge acţiunea formulată de reclamanţii X, în contradictoriu cu pârâţii Y.

Respinge cererea pârâţilor privind obligarea reclamanţilor la plata  cheltuielilor de judecată.

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 25.11.2020.

PREŞEDINTE,GREFIER,

SAI UL

Domenii speta

Spete similare