Drept de servitute. Protecţie. Condiţii.

Dosar nr. 2410/296/2008

DECIZIA CIVILĂ Nr. 45/Ap/09 Martie 2009

Drept de servitute. Protecţie. Condiţii.

Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. /2008, a

fost respinsă acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamantul B în contradictoriu

cu pârâta PRIMĂRIA Z şi a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de

833 lei Ron cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că obiectul pricinii

l-a reprezentat obligarea pârâtei de a efectua anumite lucrări legate de scurgerea

apei pluviale de pe acoperişul clădirii pârâtei pe acoperişul clădirii reclamantului,

precum şi desfiinţarea unor lucrări de construcţie edificate de către pârâtă, fără ca

reclamantul să fi administrat probe în acest sens.

Împotriva acestei sentinţe a promovat apel în termenul legal reclamantul

solicitând modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale astfel

cum a fost precizată, adică obligarea intimatei-pârâte la ridicarea conductei şi a

trotuarului care se găsesc pe terenul proprietatea reclamantului, refacerea taluzului

de lângă fundaţia casei reclamantului, obligarea intimatei pârâte la luarea măsurilor

de împiedicare a scurgerii apei pluviale şi a celei rezultate din topirea zăpezii de pe

acoperişul clădirii aparţinând pârâtei pe acoperişul clădirii aparţinând apelantului-

reclamant, precum şi obligarea intimatei pârâte la suportarea în cotă de 50% a

cheltuielilor de refacere a gardului comun.

Intimata legal citată se prezintă prin av.M şi depune întâmpinare (fila nr.16)

prin care spolicită respingerea apelului ca nefondat, motivând în fapt că nu s-a făcut

dovada atingerii aduse proprietăţii apelantului reclamant şi că, raportat la obiectul

pricinii, acela de obligaţie de a face, solicitările apelantului-reclamant legate de

stabilirea liniei de hotar şi grăniţuirea invocată de către acesta exced cadrului

procesual stabilit în limitele judecăţii prezentului apel.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, a

disp.art.295 alin.1 Cod de procedură civilă, a materialului probator administrat în

cauză şi a dispoziţiilor legale în materie, tribunalul reţine în fapt următoarele:

Iniţial prin acţiunea promovată în faţa primei instanţe, reclamantul a solicitat ca

pe calea unei ordonanţe preşedinţiale să se dispună obligarea pârâtei la sistarea

oricăror lucrări realizate la construcţia acesteia din urmă, cererea precizată ulterior

(filele nr.16-17 din dosarul primei instanţe) ca obligaţie de a face, în sensul de a se

dispune pârâtei obligarea de a scoate conducta îngropată pe terenul reclamantului,

de a distruge trotuarul amplasat pe acest teren, refacerea taluzului de lângă fundaţia

casei reclamantului, luarea măsurilor ce se impun pentru a împiedica scurgerea apei

de ploaie şi a celei rezultate din topirea zăpezii pe terenul reclamantului, precum şi

obligarea pârâtei la plata unei contribuţii de 50% din refacerea gardului comun de

delimitare a celor două proprietăţi.

Se mai reţine că, raportat la obiectul cererii, materialul probator administrat în

cauză şi temeiurile juridice invocate, adică o obligaţie de a face, fundamentată pe

disp.art.1075 Cod civil, soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii reclamantului

se prezintă a fi temeinică şi legală în privinţa cererii vizând obligarea pârâtei la

suportarea a jumătate din costurile de edificare a gardului comun. Aceasta, întrucât

pe de o parte obiectul prezentei pricini nu îl constituie o acţiune în grăniţuire, de

stabilire a liniei de hotar, ori de reparare a prejudiciului cauzat printr-o pretinsă

demolare nelegală a unui gard preexistent, o atare stare de fapt nefiind de altfel

dovedită în cauză.

În ce priveşte capătul de cerere al apelantului-reclamant privind obligarea

pârâtei la ridicarea conductei şi a trotuarului amplasat pe terenul reclamantului,

tribunalul reţine, pe lângă concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate în cauză

(filele nr.48-52 din dosarul de apel), coroborat cu împrejurarea că între aceleaşi părţi

se poartă un litigiu având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de

proprietate prin care s-a restabilit în favoarea reclamantului dreptul de proprietate

funciară asupra terenului învecinat cu clădirea Primăriei Z, părţile în litigiu

neclarificându-şi până în prezent nici problema delimitării celor două proprietăţi şi a

stabilirii liniei de hotar, că atâta vreme cât obiectul prezentei pricini nu-l constituie o

acţiune negatorie de servitute ori de superficie din partea reclamantului, ci strict un

litigiu având ca obiect obligaţia de a face întemeiată pe disp.art.1075 raportat la

art.998 Cod civil (conform concluziilor scrise depuse în apel de către reclamant),

soluţia primei instanţe de respingere a acestui petit se prezintă a fi temeinică şi

legală.

În schimb, în ce priveşte capetele de cerere de la pct.2 şi 3 din motivele de

apel (fila nr.10) vizând obligarea intimatei-pârâte la luarea măsurilor ce se impun

pentru a împiedica scurgerea apei de ploaie şi a celei rezultate din topirea zăpezii de

pe acoperişul clădirii pârâtei pe acoperişul casei reclamantului, tribunalul reţine sub

aspectul stării de fapt că aceasta a fost dovedită conform raportului de expertiză

judiciară depus în apel (filele nr.49-50), iar în absenţa dovedirii de către pârâtă a unei

servituţi constituite în acest sens, criticile apelantului se prezintă a fi fondate sub

acest aspect.

În sfârşit, în privinţa cererii apelantului-reclamant de obligare a pârâtei la

refacerea taluzului de lângă casa celui dintâi, tribunalul reţine că în cauză nu s-a

dovedit nici existenţa anterioară a acestui taluz şi nici împrejurarea pretinsei sale

deteriorări ca efect al lucrărilor realizate de către intimata-pârâtă.

Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul va admite apelul şi va

schimba în parte sentinţa apelată, în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantului

conform celor arătate mai sus, respingând restul capetelor de cerere din acţiunea

introductivă astfel cum a fost precizată, iar în privinţa cheltuielilor de judecată făcând

aplicarea disp.art.276-277 raportat la art.298 Cod de procedură civilă, în sensul

compensării cheltuielilor de judecată ocazionate părţilor în proces şi al obligării

intimatei-pârâte în final la plata sumei de 225 lei reprezentând jumătate din

contravaloarea cheltuielilor de judecată ocazionate de administrarea probei privind

expertiza tehnică judiciară.

1

Domenii speta

Spete similare