Servitute de trecere. Introducerea în cauză a proprietarilor fondurilor învecinate.

Servitute de trecere. Introducerea în cauză a proprietarilor fondurilor învecinate.

În speţă, reclamanta P.N. şi P.A. au chemat în judecată pârâţii O.N. şi O.M. solicitând obligarea acestora să le tolereze trecerea cu piciorul , animalele şi mijloace de transport, peste terenul acestora, cu o lungime de 80m şi lăţime de 3,5 m, cu cheltuieli de judecată, susţinând că au trecut pe acest drum de mai mulţi ani, însă de 2-3 luni, pârâţii le-au interzis trecerea.

Prima instanţă a admis acţiunea, însă a stabilit servitutea de trecere pe un alt traseu, mai scurt. Instanţa de apel a modificat traseul servituţii, potrivit altei variante de expertiză.

În recurs, instanţa a admis recursul şi casând decizia atacată, a trimis cauza spre rejudecare, urmând a se pune în discuţie necesitatea introducerii în cauză a tuturor proprietarilor tabulari vecini, efectuarea unei alte expertize care să stabilească traseul cel mai scurt pentru reclamanţi de ieşire la drumul public şi cel mai economic pentru proprietarii fondului aservit.

Secţia civilă – Decizia civilă nr.284/ 18 iunie 2009

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria C., reclamanţii P. N. şi P. A., au chemat în judecată pârâţii O. N. şi O.M., solicitând ca prin hotărâre: să fie obligaţi pârâţii să le tolereze trecerea cu piciorul, cu animalele, şi cu mijloacele de transport, în tot cursul anului, peste terenul acestora, situat în comuna H., sat T., pe traseul marcat în schiţa anexată, cu literele A-B-C-D, cu o lungime de circa 70 m şi o lăţime de 3,5 m. şi să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanţii arată că au gospodăria situată în satul T., comuna H., jud. Alba, şi pentru a ajunge la drumul comunal şi apoi la drumul judeţean H.-A., este nevoie să treacă peste terenul pârâţilor. Cu ocazia reamenajării drumului comunal T., au amenajat şi drumul de acces existent din străbuni, pe traseul marcat pe o lungime de 70 m liniari şi o lăţime de 3,5 m liniari. Acest traseu străbate terenul folosit de pârâţi, care nu au avut nici o obiecţie cu ocazia executării lucrărilor de amenajare. În urmă cu 2-3 luni de la promovarea acţiunii, pârâţii au interzis reclamanţilor să treacă peste acest traseu, montând un gard transversal. 

În drept s-au invocat prevederile art. 616, 624, 969, 1076 cod civil.

Prin sentinţa civilă nr. 1aaa/2008, Judecătoria C. a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii P., şi în consecinţă, a obligat pârâţii să tolereze reclamanţilor trecerea cu piciorul, cu animalele şi cu mijloacele de transport, în tot cursul anului, peste terenul acestora, situat în comuna H., sat T., pe traseul marcat cu literele Y-Y’, cu lungimea de 39 de m şi lăţimea de 3,5 m,  proprietatea pârâţilor, conform raportului de expertiză judiciară întocmit de expert, şi care face parte integrantă din hotărâre.

Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut, din probatoriul testimonial administrat, că de aproximativ 13 – 15 ani, pe traseul marcat cu literele A-B-C-D din schiţa anexă, reclamanţii au trecut tot timpul anului, cu piciorul, animalele şi mijloacele de transport.

Pentru a stabili această trecere, instanţa şi-a întemeiat soluţia pe prevederile art. 616 cod civil. În baza art. 618 cod civil, a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâţilor să înlăture gardul de lemn.

Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel reclamanţii, care a fost admis prin decizia civilă nr. bb/A/2009, pronunţată de Tribunalul A. – Secţia civilă. A fost modificată în parte sentinţa atacată, în ceea ce priveşte stabilirea traseului de tolerare a trecerii, care a fost stabilită pe terenul pârâţilor, pe aliniamentul determinat de punctele … – drum cu lăţimea de trei metri, marcat cu culoare verde pe planul de situaţie al raportului de expertiză tehnică întocmit de expert.

Tribunalul a motivat că potrivit schiţei aflate la dosar, accesul de la imobilul proprietatea reclamanţilor la drumul public, se poate face şi de pe terenul care le aparţine, cuprins între punctele X-X’-Y, însă vechiul drum fiind impracticabil, trebuie folosită porţiunea în lungime de 39 m, dintre punctele Y’ – Y”. Din schiţa aflată la fila 61 se observă că ieşirea la drumul public de către reclamanţi trebuie să se facă pe terenul lui O. P. N. care nu a fost chemat în judecată, pentru a putea să-şi facă apărări legate de instituirea unui drept de servitute asupra imobilului său. În aceste condiţii, întrucât imobilul reclamanţilor a fost identificat ca fiind loc înfundat, şi din declaraţiile martorilor propuşi de părţi rezultă că varianta I de ieşire la drumul public a fost folosită dintotdeauna de reclamanţi şi nu prezintă inconveniente pentru fondul aservit, a fost apreciat de instanţa de apel că trebuie avută în vedere. De aceea a fost modificată în parte sentinţa atacată, stabilind traseul de tolerare a trecerii conform altei variante.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii solicitând desfiinţarea acesteia şi a sentinţei pronunţate de judecătorie, şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond. În subsidiar, s-a solicitat modificarea deciziei pronunţate de tribunal,  în sensul respingerii apelului formulat de reclamanţii împotriva sentinţei Judecătoriei C.

În expunerea motivelor de recurs, se susţine că reclamanţii trebuiau să facă dovada că sunt întabulaţi în CF ca proprietari ai fondului dominant, să indice foaia funciară care corespunde imobilului acestuia şi imobilului pârâţilor ca fond aservit, asupra căruia s-a solicitat instituirea dreptului de servitute de trecere.

Un al doilea motiv de recurs vizează faptul că reclamanţii nu au chemat în judecată pe numitul O. P., care este fiul recurenţilor, care locuieşte cu ei, şi deşi apelanţii au invocat acest aspect în apel, şi practic au invocat propria culpă de a nu chema în judecată toate părţile, instanţa de apel a trecut peste acest aspect şi a schimbat traseul acestei servituţi.

În al treilea rând, se invocă faptul că între reclamanţi şi pârâţi s-a încheiat un proces verbal la poliţie la data de …, care atestă înţelegerea dintre aceştia.

Pentru cererea subsidiară de recurs, recurenţii susţin că varianta II aleasă de instanţa de fond reprezintă traseul cel mai economic, pentru stabilirea servituţii şi care produce recurenţilor ca proprietari ai fondului aservit, cel mai mic prejudiciu, fiind respectate exigenţele art. 616 şi urm. cod civil.

Instanţa de recurs, sub un prim aspect se constată că, deşi instanţa de apel a sesizat că există o persoană pe a cărei teren a fost stabilit de către instanţa de fond traseul servituţii de trecere, s-a mărginit a schimba acest traseu, fără a se preocupa de costurile, respectiv prejudiciile pe care această schimbare de traseu le produc proprietarilor fondului aservit, recurenţilor.

Instanţa de apel, în virtutea caracterului devolutiv a acestei căi de atac, trebuia să completeze probatoriul administrat în cauză de judecătorie, în sensul de a stabili proprietarii tabulari ai fondului dominant şi ai fondului aservit, de a pune în discuţie necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, de a completa expertiza tehnică efectuată în cauză, în sensul de a stabili dintre traseele posibile pentru ieşirea reclamanţilor la drumul public care este cel mai scurt şi care ar produce cele mai mici inconveniente, prejudicii proprietarului fondului aservit, verificând şi dacă aceştia au fost sau nu chemaţi în judecată, respectând exigenţele art. 616 – 618 cod civil.

Urmează să fie verificată şi înţelegerea care se susţine că ar fi intervenit între reclamanţi şi pârâţi cu privire la traseul servituţii de trecere.

Pentru că aceste considerente, Curtea a apreciat că nu a fost lămurită pe deplin starea de fapt, astfel că a admis recursul pârâţilor şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

Domenii speta

Spete similare