Fara titlu

Dosar nr. 2067/257/2007

R O M Â N I A

JUDECATORIA MEDIAS

SECTIE GENERALA

SENTINTA CIVILA Nr. 256

Sedinta publica de la 05 Februarie 2009

Constata ca prin actiunea civila înregistrata la data de 14 iunie 2006, reclamantii A A si A D au chemat în judecata pe pârâtii M I ; P I si C N, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se stabileasca linia de granita dintre proprietatea lor si cea a pârâtilor, iar în ipoteza în care rezulta ca pârâtii sau vreunul dintre acestia folosesc vreo suprafata de teren din proprietatea lor, precizeaza ca înteleg sa revendice portiunea respectiva de teren.

Cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamantii arata ca sunt proprietarii imobilului înscris în CF 13528 Medias, nr. cadastral 4…, constând în loc de casa cu casa în suprafata de 415 mp. Sustin reclamantii, faptul ca în realitate, suprafata pe care o folosesc este mult mai mica decât cea care rezulta din actul de proprietate si din câte cunosc ei, pârâtii sunt cei care folosesc o suprafata mai mare de teren în detrimentul lor. Mai precizeaza reclamantii, ca în sprijinul celor afirmate este si schita cu parcelarea loturilor de casa atribuite de CAP Medias în anii 1980, când membrilor CAP li s-au atribuit terenuri în cote egale pentru a-si construi case. Conchid reclamantii, în sensul admiterii actiunii lor si stabilirea liniei de granita pe baza masuratorilor care se vor efectua.

În drept, s-au invocat prev.art.584 C.civil si art.480 C.civil.

În probatiune, reclamantii au aratat ca înteleg sa se prevaleze de proba cu înscrisuri, martori, expertiza tehnica topografica.

Atasat cererii, s-au depus o serie de înscrisuri constând în : copia sentintei civile nr.231/2002 a Judecatoriei Medias ; schita topografica si dovezile de achitare a taxelor de timbru.

Pârâtul P I, prin notele de sedinta de la fila 26 dosar, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii  si exceptia  lipsei calitatii sale procesuale pasive. În motivarea acestor exceptii, pârâtul arata ca proprietatea sa nu are granita comuna cu cea a reclamantilor, fiind despartite de un drum public. De asemenea, pârâtul mai arata ca actiunea reclamantilor este inadmisibila si pentru faptul ca în realitate ei doresc ca pe aceasta cale , a granituirii , sa-si constituie  drepturi noi  si nicidecum sa restabileasca linia vechiului hotar .

Atasat notei de sedinta, s-au depus urmatoarele înscrisuri : copia Ordinului nr.716/2003 al  Prefectului jud. Sibiu ; copie schita; copie încheiere nr.287/22.01.2007;  copie extras carte funciara; copie contract de

vânzare-cumparare  în forma înscrisului sub semnatura privata.

În cauza, s-a depus la fila 38 dosar un memoriu formulat de mai multi locuitori de pe strada Angarul de Sus, sustinând ca reclamantii încearca sa induca instanta în eroare atunci când  pretind ca le lipseste din teren, acestia omitând sa specifice ca în zona exista amenajat un drum public pe care în urma cu 2 ani de zile,  l-au închis în mod abuziv, sub acelasi pretext precum ca au teren lipsa fata de suprafata din cartea funciara. Sustin autorii acestui memoriu , ca aceasta strada dintotdeauna a fost destinata uzului public, întrucât de la început a fost folosit ca si un  drum de exploatare, iar în prezent, strada este inclusa în intravilanul orasului , subteran si suprateran reteaua stradala fiind prevazuta cu diverse utilitati: conducte de  gaz-metan , retea electrica si cablu tv. Au solicitat semnatarii memoriului sa fie citati în cauza si de asemenea sa fie citata si Primaria mun. Medias , care se spune, cunoaste aceasta problema a strazii aflata în litigiu. În calificarea acestei cereri, instanta a cerut semnatarilor memoriului depus la dosarul cauzei, sa se înfatiseze spre a preciza daca înteleg sa sustina petitia ca pe o cerere de interventie în interes propriu sau nu, cu toate consecintele ce decurg din dobândirea acestei calitati , de parte în procesul initiat de reclamanti. În încheierea de sedinta din data de 25 octombrie 2007 – fila 57 dosar, s-a consemnat pozitia exprimata de cei care s-au prezentat în instanta si  care au înteles sa califice cererea lor ca fiind o  cerere de interventie în interes în propriu,respectiv intervenientii C I ; C V; C P jun.; C V; T V si B V. Ceilalti titulari , numitii B M, C P senior; C T si A O domiciliati pe aceeasi strada , Angarul de Sus din Medias , nu s-au prezentat în instanta, nici nu au adus alte precizari, nu si-au însusit-o ca pe o cerere de interventie în interes propriu sau de alta natura, asa încât în lipsa manifestarii exprese a vointei lor de a participa în calitate de parte în acest proces, ei ramân doar simpli petitionari care prin pozitia exprimata au considerat necesar sa învedereze instantei de judecata o anumita situatie de fapt care vizeaza interesul public.

Intervenientii au solicitat sa fie introdusa în cauza si citata, Primaria mun. Medias, în a carei administrare s-ar afla drumul respectiv. Interventia în interes propriu, având caracteristicile unei veritabile cereri de chemare în judecata si cum principiul disponibilitatii le confera dreptul de a opune interesul lor, oricarei persoane, instanta, în respectarea acestui principiu de baza al procesului civil, a dat curs solicitarii lor .

Primaria mun. Medias a depus la fila 72 dosar, întâmpinare, invocând exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, aratând ca primaria ca entitate juridica nu exista ,ci doar  unitatea administrativ-teritoriala , conform art. 19 alin.1 din Legea 215/2001. Pe fond,  învedereaza faptul ca într-adevar drumul de exploatare face parte din intravilanul localitatii  si ca toate strazile , ea face parte din domeniul public.

Potrivit cererilor precizatoare de la filele 109, 110 dosar, reclamantii au aratat ca renunta la judecata fata de pârâtul C N,  întrucât acesta nu mai este proprietarul terenului învecinat , care a devenit proprietatea numitului T V solicitând chemarea acestuia în judecata. Prin încheierea din 17 ianuarie 2008- fila 111 dosar, instanta a luat act de declaratia reclamantilor în ce priveste renuntarea la judecata fata de pârâtul C N si constatând ca chemarea în judecata a pârâtului T, respecta termenul prescris de art. 57 C.pr.civila, s-a dispus citarea  acestei persoane în calitate de pârât, în acord cu pozitia exprimata de reclamanti.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :

Reclamantii detin în proprietate imobilul înscris în CF 13528 Medias nr.top.4…, constând în loc de casa cu casa, cu o suprafata de 415 mp, situat administrativ în Medias, pe strada Angarul de Sus.

Pârâtul M I este proprietarul imobilului înscris în CF 12813 Medias, nr.top.4…, în suprafata de 523 mp, situat administrativ în Medias,

str. Angarul de Sus; pârâtul T V detine în proprietate imobilul înscris în CF 14009 nr.top.4…, în suprafata de 527 mp , situat în Medias pe

str. Angarul de Sus f.n.,  si pârâtul Popa Ioan, detine în proprietate imobilul identificat în CF 7198 II Medias, nr.top.4… în suprafata de 519 mp, situat administrativ pe strada Angarul de Sus.

Prin actiunea promovata, reclamantii  au solicitat instantei sa stabileasca  linia de demarcatie dintre proprietatea lor si cele ale pârâtilor. Pârâtul P I a sustinut ca actiunea promovata este inadmisibila si nu are  calitate procesuala pasiva, motivat de faptul ca proprietatea sa nu se învecineaza cu cea a reclamantilor. Pârâtul M I nu s-a înfatisat în instanta, nu a depus întâmpinare si nici probe nu a propus. Intervenientii nu s-au opus determinarii  granitei, însa au solicitat sa se aiba în vedere faptul ca în zona exista amenajat un drum public si ca de fapt, reclamantii urmaresc nu atât restabilirea liniei de hotar cât constituirea unor drepturi prin acapararea din terenul aferent strazii.

În ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta o va respinge având în vedere faptul ca potrivit art. 584 C.civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa. Faptul invocat, acela precum ca proprietatea lor nu se învecineaza cu cea a pârâtului nu face din granituire ca actiunea lor sa fie inadmisibila ci eventual poate conduce la concluzia ca actiunea este îndreptata împotriva unei persoane fara calitate, dar pentru rezolvarea acestui aspect sunt necesare administrarea de probe atâta timp cât partea adversa nu recunoaste o astfel de situatie.

Asadar,  în solutionarea pricinii au fost încuviintate si administrate probele solicitate de parti.

Astfel, a fost administrata proba testimoniala cu martorii B V si C G, proba solicitata de reclamanti, declaratiile acestora aflându-se la filele 35,36 dosar , fiind audiati si martorii propusi de pârâtul P, respectiv T D si M S , ale caror declaratii se afla în dosar la filele 137,148 dosar. De asemenea, a fost administrata si proba cu interogatoriu , raspunsurile pârâtului P, aflându-se la fila 34 dosar.

Martorii audiati au aratat ca litigiul initiat de reclamanti este determinat de faptul ca acestia pretind teren din drumul public existent în zona. Astfel martorul B V, pretinde ca disputele între parti sunt legate de o portiune din acest drum pe care autorii reclamantilor ar fi avut-o în folosinta exclusiva o perioada, când pentru o scurta durata de timp,  respectivii ar fi închis accesul public prin montarea unui gard , care însa  a fost îndepartat aproape imediat , fara a cunoaste circumstantele acestor modificari. Martorul C G, în declaratia sa de la fila 36 dosar, enunta aceeasi situatie de fapt, declarând ca desi drumul respectiv exista de peste 15 ani, el stie ca acest drum nu este unul public, nu apartine autoritatilor administrative locale si mai mult, desi afirma ca reclamantii au delimitata proprietatea prin gard împrejmuitor, totusi acest teren aferent drumului, le-ar apartine reclamantilor.

Martorii T D si M S, afirma ca drumul în cauza exista de peste 30 ani  si este unul de utilitate publica întrucât face legatura cu alte doua strazi.

Asadar, în ceea ce priveste granita , se retine ca niciunul dintre martorii audiati nu aminteste despre o alta configurare a  liniei de delimitare dintre proprietatile partilor, decât cea existenta în  prezent, afirmându-se  ca între proprietatea reclamantilor si cea a pârâtului P V,  a existat dintotdeauna acel drum.

În cauza, s-a solicitat si efectuat si o expertiza tehnica judiciara de specialitate. Expertul în lucrarea întocmita – aflata la filele 263-270 dosar, enunta aceeasi situatie, anume ca nu exista litigiu cu privire la granita existenta între proprietatea reclamantilor si cea a pârâtilor T V si M I, întrucât , pe de o parte, delimitarea prezenta este acceptata de toate partile si chiar a fost transata pe cale judecatoreasca într-un alt proces, si ca tot litigiul se rezuma de fapt, la stabilirea granitei cu pârâtul P V, între proprietatea acestuia si cea a reclamantilor interferând un drum public. Din masuratorile efectuate la fata locului, expertul constata ca reclamantii detin o suprafata de 337 mp , mai putin cu 78 mp fata de suprafata proprietatii lor înscrisa în cartea funciara, iar pârâtul P I, detine o suprafata de 536 mp cu 17 mp mai mult decât suprafata înscrisa în CF, ca fiind proprietatea lui. Mai precizeaza expertul faptul ca singura posibilitate de a asigura reclamantilor suprafata înscrisa în CF pentru imobilul  proprietatea lor, este ca suprafata în minus de 78 mp sa fie recuperata din strada de acces , dar ca acest lucru este imposibil de  realizat deoarece  obstructioneaza accesul la imobilele din zona si strada respectiva apartine domeniului public.

Din schita de la fila 270 dosar, rezulta ca într-adevar proprietatea pârâtului P I nu se învecineaza în sensul art. 584 C.civil, cu proprietatea reclamantilor, cele doua proprietati, fiind despartite de o cale publica, care asa dupa cum rezulta din înscrisurile si schitele depuse de serviciul de specialitate din cadrul administratiei publice locale, face parte din domeniul public al orasului, aflându-se în intravilanul mun. Medias .

Asa fiind, exceptia invocata de pârâtul P I , a lipsei calitatii sale procesuale pasive, se dovedeste întemeiata si în consecinta, ea urmeaza a fi admisa cu consecinta respingerii actiunii reclamantilor fata de acest pârât. În privinta celorlalti pârâti, de asemenea, actiunea reclamantilor urmeaza a fi respinsa, câta vreme, asupra delimitarii actuale nu exista litigiu , iar partile si-au recunoscut reciproc drepturile.

Dar, cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienti se dovedeste întemeiata, prin prisma a ceea ce au sustinut, dovedindu-se ca de fapt proprietatea reclamantilor se învecineaza cu drumul public si ca prin actiunea lor în granituire , ei  urmaresc de fapt sa dobândeasca  diferenta de teren mentionata si de expert , din suprafata aferenta acestui drum.

Potrivit Legii proprietatii publice nr.213/1998, sunt socotite ca facând parte din domeniul public local al comunelor, oraselor sau municipiilor, drumurile comunale, vicinale si strazile. Prin urmare, toate drumurile si strazile, cu exceptia celor nationale si europene, apartin si  sunt ale domeniul public apartinând unitatii

administrativ-teritoriale care le au în administrare si potrivit art. 11 din aceeasi lege, aceste bunuri sunt inalienabile, insesizabile si imprescriptibile, cu alte cuvinte nu pot fi urmarite si apropriate în nici un fel.

Faptul ca în legatura cu acest bun, exista un litigiu pe care intervenientii l-au adus în discutie în cadrul unui proces în fata instantei de judecata, simpla solutie de respingere a actiunii reclamantilor pe considerentele care deja au fost enuntate si care preconizeaza o astfel de solutie, nu este în masura sa reprezinte o satisfactie echitabila menita a pune capat litigiului existent. De aceea, în respectarea principiului înscris la art.13 CEDO, care consacra dreptul persoanei la un recurs efectiv , fapt ce presupune protectia drepturilor si reparatii adecvate în solutionarea unei cereri, se apreciaza ca situatia de fata impune stabilirea liniei de granita dintre proprietatea reclamantilor si drumul public, pentru apararea caruia au depus cerere intervenientii si care s-a dovedit întemeiata.

În consecinta, în baza art. 584 C.civil, instanta va stabili linia de granita ce desparte proprietatea reclamantilor de drumul public constând în strada pietruita identificata de expert sub denumirea de str. Magurei din Medias, ce face parte din domeniul public al Municipiului Medias, pe aliniamentul masurat în lungime de 31,31 m, între punctele identificate cu cifrele 2 si 15, conform schitei de la fila 270 dosar , ce face parte integranta din prezenta hotarâre. Nu se pune problema unei despagubiri pentru ca pe de o parte, reclamantii nu au enuntat astfel de pretentii si pe de alta parte pentru ca nu s-a dovedit ca diferenta în minus de 78 mp mentionata de expert, se regaseste în acelasi numar topografic cu cel al reclamantilor, dar  în detinerea sau administrarea altcuiva. Pentru acordarea de despagubiri este necesar sa se faca dovada ca terenul proprietatea cuiva se afla în folosinta altei persoane si ca el este lipsit de proprietatea sa or, în cazul de fata s-a enuntat numai lipsa suprafetei respective ,fara a exista precizari asupra persoanei care detine acea suprafata identificabila în topograficul ce individualizeaza proprietatea reclamantilor. Aceasta pentru ca în fapt se poate întâmpla ca desi în cartea funciara este  înscrisa o anumita suprafata de teren în realitate ea sa nu fie identica cu aceasta, putând fi mai mica sau mai mare tocmai datorita principiului dupa care opereaza cartea funciara acela ca ea garanteaza numai dreptul de proprietate nu si întinderea lui. Adica , în cazul de fata, înscrierile din cartea funciara a proprietatii reclamantilor , dau garantia dreptului lor de proprietate , dar nu si a faptului ca dreptul lor identificat sub un numar topografic trebuie sa aiba în realitate în mod absolut suprafata mentionata acolo.

Întinderea dreptului lor de proprietate este circumscrisa limitelor si perimetrului numarului topografic pe care sunt înscrisi ca proprietari, determinat de schita cartii funciare or , în cazul de fata nu s-a evidentiat ca diferenta în minus constatata la reclamanti se regaseste în perimetrul strazii , dar în limitele  aceluiasi numar topografic asupra caruia acestia sunt proprietari .

Conclusiv, pentru considerentele de fapt si de drept enuntate, actiunea reclamantilor va fi respinsa, iar în baza art.49si urm. C.pr.civila, va fi admisa cererea de interventie în interes propriu formulata de intervenienti , în sensul stabilirii liniei de granita dintre proprietatea reclamantilor si drumul public, pe aliniamentul precizat mai sus.

În baza art.274 C.pr.civila, reclamantii vor fi obligati sa plateasca intervenientilor suma de 19 lei cheltuieli de judecata, constând în taxa de timbru aferenta cererii lor, justificata cu chitanta la dosar.

-  //  -

Domenii speta

Spete similare