Revendicare imobiliară

Prin cererea  înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi la data de  06.07.2010 sub nr. 787/230/2010, reclamantul P. I. C. a chemat în judecată pe pârâţii P. C. şi O. E., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa  să fie obligaţi pârâţii să-şi retragă gardul despărţitor din partea de Nord şi de Est unde se învecinează, pentru a putea efectua documentaţia cadastrală.În motivarea în fapt a acţiunii,  timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 8 lei şi timbru judiciar de 3 lei şi completată ulterior cu taxă de timbru în cuantum de 91 lei, reclamantul a arătat că  pârâtul P. C. posedă pe titlul de proprietate suprafaţa de 0,09 ha teren intravilan şi se învecinează cu terenul reclamantului, având următoarele dimensiuni: 10 metri lăţime pe latura de Est şi Vest şi lungime de 90 metri. Pârâta O. E., moştenitoare a defunctei R.F. posedă teren cu următoarele dimensiuni: 10 metri lăţime la Est şi Vest şi lungime de 80 metri, suprafaţă rezultată fiind de 0,08 metri. A mai arătat reclamantul că, potrivit titlurilor de proprietate şi măsurătorilor cadastrale, pârâtul P. C. trebuie să-şi retragă gardul spre Est cu 8 metri, deţinând fără acte suprafaţa de 80 m.p., iar pârâta O. E. trebuie să-şi retragă gardul spre Est cu 30 metri, deţinând nelegal 300 m.p., toate aceste terenuri deţinute de pârâţi în plus fiind ale sale.Acţiunea nu  a fost întemeiată în drept.In susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar în fotocopie, titlul de proprietate nr. 692-44949/7.05.1997.La data de 19.10.2010, reclamantul a depus la dosar precizare la acţiune prin care a arătat că, în temeiul dispoziţiilor art. 480 c.civ. solicită ca pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul intravilan de 3500 m.p. conform titlului de proprietate nr.692-44949/7.05.1997, în baza art.1073-1077 C.civ., pârâţii să fie obligaţi să-şi retragă gardul de pe terenul pe care îl ocupă din terenul său şi totodată, să-l elibereze de vegetaţia aflată în prezent pe acesta, iar în cazul în care aceştia nu se vor conforma să fie reclamantul autorizat în acest sens. De asemenea, reclamantul a solicitat ca, în baza art. 584 C.civ. să se stabilească linia de hotar care desparte proprietăţile părţilor.La data de 15.11.2010, pârâta O. E. a depus la  dosar întâmpinare prin care a arătat că este moştenitoarea defuncţilor R. C. şi R. F.  şi că, atunci când s-au emis titlurile de proprietate, reclamantul era inginer la Camera Agricolă la Consiliul Popular al comunei Coţofenii din Dos şi a scris ce a vrut el. De asemenea, a arătat că dintotdeauna cunoaşte faptul că grădina era cu pomi şi viţă de vie.În susţinerea întâmpinării, pârâta O. E. a depus, în fotocopie, următoarele înscrisuri: act de vânzare din 25.12.1922, act de schimb din 23.02.1939, titlul de proprietate nr. 625-44949/9.04.1997, acte de stare civilă, certificat moştenitor nr. 139/13.07.1998, adeverinţa nr. 505/22.09.1989 emisă de Consiliul Local Coţofeni.

Pârâtul P. C. nu a depus la dosar întâmpinare, însă s-a prezentat în instanţă şi a depus la dosar fotocopie a titlului de proprietate nr. 239-15057/16.05.1996Din oficiu, instanţa a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Coţofenii din Dos să înainteze planul urbanistic general, măsurătorile cadastrale şi actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.692-44949/7.05.1997, aceasta răspunzând prin adresa  nr. 58/17.01.2011 .Pe parcursul judecăţii, instanţa a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, indicate mai sus, proba cu interogatoriul pârâţilor  şi proba cu expertiza în specialitatea topografie-cadastru fiind depus în acest sens raportul de expertiză întocmit de expert M.A. D.Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:Reclamantului P. T. C. 

s-a reconstituit dreptul de proprietate, în calitate de moştenitor al defunctului P.T., pentru suprafaţa de 7700 mp, din care suprafaţa de 3500 mp situată în intravilanul satului M., com. C. din D. în T 100 P 180/1, având ca vecini: N – P. M., E – Cc 180, S – De 1585, V – Pt 405/1, precum şi în T 100 P 180, cu vecinii: N – P. M., E – Dj 1196, S – De 1585, V – A 180/1, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr.692-44949/07.05.1997. În continuarea celor două parcele, reclamantului i s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de 1800 mp situată în T74/1 P1, în extravilanul localităţii, cu vecinii: N – Petrică M., E – A 180/1, R. F., P. M., S – De 1585, V – De 1380.Pârâta O. E. este, conform certificatului de moştenitor nr.139/13 iulie 1998  moştenitoarea defuncţilor R. C. şi R. F. Numitei R. C. F. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 800 mp situată în intravilanul satului M., com. C. din D. în T 100 P 182, având ca vecini: N – D. C., E – Dj 1196, S – P. M., V – Ds 188. Şi în certificatul de moştenitor prezentat se face referire la ac eeaşi suprafaţă din intravilanul localităţii de 800 mp, aşa cum apare în titlul de proprietate. Cu toate acestea, prin răspunsul la interogatoriu şi prin înscrisurile prezentate, respectiv „act de schimb” încheiat la 23.02.1939 între T. P. şi C. R., pârâta se consideră îndreptăţită la suprafaţa de 1236 mp.Pârâtul P. M. C. este moştenitorul lui P. F. M., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 900 mp situată în intravilanul satului M., com. C. din D. în T 100 P 181/1, având ca vecini: N – R. F., E – Cc 181, S – P. C., V – Pt 405/1, precum şi în T 100 P 181, cu vecinii: N – R. F., E – Dj 1196, S – P. C., V – A 181/1, astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr.239-15057/16.05.1996.

Expertul numit în cauză a constatat la faţa locului că reclamantul deţine în fapt suprafaţa de 3739 mp, pârâtul P. C. o suprafaţă de 1053 mp, adică ocupă în plus 153 mp, iar pârâta O. E.o suprafaţă de 1124 mp faţă de 800 mp cât figurează în titlul de proprietate, deţinând deci în plus suprafaţa de 324 mp. Aceste diferenţe apar, după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză  ca urmare a faptului că pârâţii şi-au deplasat hotarele spre vest. Acţiunea în revendicare este definită ca acea acţiune reală prin care reclamantul cere instanţei de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat şi pe cale de consecinţă, să-l oblige pe pârât la redarea posesiei bunului de la posesorul neproprietar. Reclamantul din acţiunea în revendicare, care pretinde că este proprietarul bunului revendicat, trebuie să dovedească proprietatea sa după regulile dreptului comun. Regula este cuprinsă în art.1169 C.civil (actori incubit probatio). S-a impus însă cerinţa de ordin procedural, ca ambele părţi să-şi probeze titlurile. În ordine pârâtul care se bucură de o prezumţie relativă de proprietate, el va fi obligat să iasă din pasivitate şi să facă dovada la rândul său a titlului ce îl deţine. Prin titlu se înţelege faptul juridic care realizează dobândirea sau transferul dreptului de proprietate. În materie de revendicare titlul este valabil dacă emană de la adevăratul proprietar. Titlurile sunt acele acte juridice translative de proprietate şi cele declarative de drepturi, inclusiv hotărârile judecătoreşti de partaj.În speţă, instanţa reţine că numai reclamantul prezintă un titlu de proprietate pentru terenul în litigiu, cei doi pârâţi fiind vecinii acestuia. Nu se poate reţine că pârâta O. E. ar fi îndreptăţită la suprafaţa de 1236 mp, pentru care prezintă un înscris „act de schimb” din anul 1939, atât timp cât ascendenţilor săi le-a fost reconstituit dreptul de proprietate numai pentru suprafaţa de 800 mp prin titlul de proprietate nr.625-44949/09.04.1997. Astfel, potrivit art.8 şi următoarele din Legea nr.18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil. Conţinutul cererii este cel arătat de art.9 din Legea nr.18/1991. În cazul în care există nemulţumiri cu privire la titlul de proprietate emis, persoana căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate poate solicita instanţei constatarea nulităţii acestuia, anularea sau modificarea titlului, în condiţiile legii.

Acţiunea în revendicare este acţiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului său, cere restituirea acestuia de la cel la care se găseşte. Această acţiune este întemeiata pe dreptul de proprietate pe care reclamantul il are asupra terenului, drept de proprietate care rezultă indubitabil din înscrisurile depuse la dosar, respectiv titlul de proprietate nr.692-44949/07.05.1997.Pentru aceste considerente, având în vedere şi dispoziţiile art. 480 C.civ., instanţa va admite în parte capătul de cerere având ca obiect revendicare şi va obliga pârâţii să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie imobilul – teren în suprafaţă de 153 mp în ceea ce-l priveşte pe pârâtul P. C., respectiv imobilul – teren în suprafaţă de 324 mp în ceea ce o priveşte pe pârâta O. E.Potrivit art.584 C.civ., orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipită cu a sa.Prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile menţionate se creează pentru proprietar sau pentru orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof posibilitatea de a pretinde vecinului său, prin acţiunea în justiţie, restabilirea hotarului real ce separă fondurile învecinate. Grăniţuirea presupune obligatoriu efectuarea operaţiunilor de identificare a hotarului real şi de trasare topometrică a acestuia şi, după caz, aşezarea sau modificarea semnelor de hotar.Hotarul corect dintre proprietăţile părţilor, identificate mai sus este, conform răspunsului la obiectul nr. 2 din raportul de expertiză , raport care a avut în vedere toate titlurile de proprietate, astfel:Cu terenul pârâtului P. C. pe aliniamentele punctelor 31 – 32 – 26 – 25 – 24 – 23 – 10 din planul anexă nr.2, demarcat cu culoare roşie. Linia nouă de hotar dintre punctele 31 – 32 este de 11,66 m. Punctul 31 se află situat la 4,75 m est faţă de stâlpul de lemn din punctul 20, iar punctul 32 la 3,32 m est faţă de stâlpul de lemn din punctul 27. Aliniamentul punctelor 32 - 26 – 25 – 24 – 23 – 10 rămâne pe gardul actual, fără modificări, inclusiv în zona reprezentată de peretele magaziei de lemn a pârâtului, între punctele 23 – 24.

Cu terenul pârâtei O. E.pe aliniamentele punctelor 29 – 30 – 31 din planul anexă nr.2, culoarea roşie, având distanţa de 9,86 m între punctele 29 – 30 şi distanţa de 1,64 m între punctele 30 – 31. Punctul 29 se află situat la 11,17 m est faţă de stâlpul de lemn din punctul 2 care desparte gardul de nuiele de cel de sârmă, punctul 30 la 3,11 m est faţă de stâlpul de lemn din punctul 20, iar punctul 31 la 4,75 m est faţă de acelaşi stâlp. Faţă de înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate şi constatările în fapt ale expertului, instanţa urmează să stabilească linia de hotar între proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâtului P. C. pe aliniamentele punctelor 31 – 32 – 26 – 25 – 24 – 23 – 10, iar între proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâtei O. E.pe aliniamentele punctelor 29 – 30 – 31, din planul anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. D. M. parte integrantă din prezenta.În urma admiterii acţiunii în revendicare instanţa de judecată recunoaşte existenţa dreptului de proprietate al reclamantului şi de revenire a bunului în patrimoniul acestuia.Un prim efect al admiterii acţiunii în revendicare este restituirea bunului revendicat către adevăratul proprietar. Bunul revine în patrimoniul proprietarului liber de orice sarcini, restituirea făcându-se de regulă în natură. Reclamantului nu-i poate fi restituit terenul decât dacă pârâţii îşi vor retrage gardul, astfel că, în urma soluţiei ce urmează a fi dată în acţiunea în revendicare, acestora le va reveni o obligaţie de a face.Privitor la modul în care se va restitui terenul, în conformitate cu dispoziţiile art.492, art.494 C.civ., orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui, până ce se dovedeşte din contra. Dacă plantaţiile, construcţiile şi lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ţine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantaţiilor şi a construcţiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut. Cu toate acestea, pârâţii nu pot fi obligaţi să desfiinţeze plantaţiile asupra cărora au fost instituite interdicţii prin Codul silvic – Legea nr.46/2008 sau prin Legea nr.171/2010. Din aceste considerente, instanţa urmează să oblige pârâţii să-şi retragă gardul conform delimitării arătate şi să elibereze terenul arătat mai sus de vegetaţia aflată în prezent pe acesta, cu respectarea limitelor impuse de lege.Art. 274 al.1 C.p.c. prevede că partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar art. 276 C.p.c. prevede că, dacă pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.Faţă de aceste dispoziţii legale, având in vedere cererea expresă a reclamantului în acest sens, soluţia de admitere a cererii de grănituire, de admitere în parte a cererii în revendicare şi de admitere în totalitate a cererii având ca obiect servitutea privind distanţa plantaţiilor, instanţa va admite în parte cererea reclamantului de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, reţinând culpa procesuală a acestuia din urmă, numai cu privire la ultimele două capete de cerere, culpă parţială în cererea în revendicare şi culpă totală la servitute.In consecinţă, va obliga pârâtul P. C. la plata către reclamant a sumei de 477 lei cheltuieli de judecată, iar pârâta O. E. la plata către reclamant a sumei de 1432 lei cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariu avocat, onorarii experţi, taxă de timbru.Admite în parte acţiunea precizată având ca obiect „revendicare – grăniţuire” formulată de reclamantul P.T. I.C., domiciliat în comuna C din D. sat M., judeţul Dolj, în contradictoriu cu pârâţii P. C., domiciliat în comuna C. din D. sat M., judeţul Dolj şi O. E., domiciliată în comuna C. din D. sat M. judeţul Dolj.Obligă pârâtul P. C. să lase reclamantului P. T. I. C. în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul – teren în suprafaţă de 153 mp, astfel cum este delimitat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. D. M., parte integrantă din prezenta.Obligă pârâta O. E. să lase reclamantului P. T. I. C. în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul – teren în suprafaţă de 324 mp, astfel cum este delimitat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. D. M., parte integrantă din prezenta.Stabileşte linia de hotar între proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâtului P. C. pe aliniamentele punctelor 31 – 32 – 26 – 25 – 24 – 23 – 10, iar între proprietatea reclamantului şi proprietatea pârâtei O. E.pe aliniamentele punctelor 29 – 30 – 31, din planul anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert A. D. M., parte integrantă din prezenta.Obligă pârâţii să-şi retragă gardul conform delimitării arătate şi să elibereze terenul arătat mai sus de vegetaţia aflată în prezent pe acesta, cu respectarea limitelor impuse de lege. Obligă pârâtul P. C. la plata către reclamant a sumei de 477 lei cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariu avocat, onorarii experţi, taxă de timbru. Obligă pârâta O. E. la plata către reclamant a sumei de 1432 lei cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariu avocat, onorarii experţi, taxă de timbru. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţă publică, azi 18.05.2011.

1

Domenii speta

Spete similare