Fond funciar

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Filiaşi sub nr. 194/230/2010, Primarul comunei G., în calitate de preşedinte al Comisiei Locale de Fond Funciar G. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală de Fond Funciar G. , Comisia Judeţeană de Fond Funciar D. şi I. D., să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 91-59355/04.03.1997 cu privire la amplasamentul terenurilor iar cele două comisii pârâte, să fie obligate la emiterea unui nou titlu de proprietate care să respecte dimensiunea de front stradal de 14,7 m.În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că la întocmirea titlului de proprietate a cărui anulare se solicită, nu s-a cunoscut dimensiunea frontului stradal deoarece pârâtul I. D. care este validat în anexa 2 b cu suprafaţa de 0,10 ha nu a anexat cererea prin care a solicitat această suprafaţă şi o copie de pe autorizaţia de construire nr. 3/03.09.1981, unde era evidenţiată o lungime a frontului stradal de 12 m.S-a mai arătat că situaţia actuală nu permite un front stradal de 12 m ci unul de 14,7 m.În dovedirea acţiunii, au fost depuse la dosar în xerocopie:  T.P nr. 91-59355/04.03.1997 eliberat pe numele pârâtului I. I. D., autorizaţia nr. 3/03.09.1981 emisă de Consiliul Popular al judeţului Dolj , memoriul tehnic nr.703, anexa de validare a pârâtului, procesul verbal încheiat la data de 15.12.2009 de Comisia Locală de Fond Funciar G. şi s.c. nr. 651/18.06.2008 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. 806/230/2008.

La primul termen de judecată, instanţa a stabilit cadrul procesual al acţiunii deduse judecăţii ca fiind acţiunea formulată de Primarul comunei G., în calitate de reprezentant al Comisiei Locale de Fond Funciar G. în contradictoriu cu pârâţii I. D. şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar D.şi luând act că reclamanta nu a indicat temeiul juridic al acţiunii formulate, a pus în vedere acesteia să precizeze acest aspect.La data de 26.03.2010, reclamanta şi-a precizat acţiunea sub aspectul motivelor de fapt, învederând că solicită anularea parţială a titlului de proprietate emis pe numele pârâtului I. . întrucât acesta a cumpărat de la fostul CAP B. , prin chitanţa nr. 510, o suprafaţă de teren intravilan de 200 m.p., pe care a construit o casă, conform autorizaţiei de construcţie nr. 3/01.09.1981.S-a mai arătat că la momentul la care pârâtul a formulat cerere de constituire a dreptului său de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, nu a depus şi copia autorizaţiei de construcţie unde era evidenţiat în mod clar frontul stradal , ca fiind de 12 m iar Comisia Locală G., necunoscând acest aspect i-a atribuit un front stradal de 18 m.

Totodată, s-a menţionat că amplasarea construcţiei şi cele 2 vecinătăţi, est şi vest, nu permit respectarea lăţimii menţionate în cuprinsul autorizaţiei de construcţie, ci un front stradal de 14,7 m.S-a mai precizat şi faptul că se solicită anularea parţială a TP nr. 91-59355/04.03.1997 deoarece la poziţia defunctului C. D., ce a fost validat conform anexei 3 la Legea 18/1991, există mai mulţi moştenitori, respectiv : C. D. C., C. D. C., N. D. M., C. D. şi C. C., precum şi că între aceştia şi pârâtul I. D. există tensiuni ce pot degenera în stări conflictuale de proporţii.Concluzionând, reclamanta a solicitat obligarea comisiei judeţene pârâte la întocmirea unui nou titlu de proprietate, cu respectarea lungimii frontului stradal, de 14,7 m.În şedinţa publică din 30.03.2010, reprezentantul reclamantei a indicat temeiul juridic al acţiunii ca fiind disp. art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997.La acelaşi termen de judecată, instanţa considerând că pentru soluţionarea cauzei este necesar a cunoaşte actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate a cărui anulare se solicită, a dispus emiterea unei adrese în acest sens către Comisia Locală de Fond Funciar G., precum şi emiterea unei adrese către Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară D.pentru a înainta la dosar procesul verbal de punere în posesie premergător emiterii titlului de proprietate.Reclamanta a răspuns solicitării instanţei prin adresa nr. 301/07.04.2010, înaintând la dosar în xerocopie: HCJ Dolj nr. 4730/17.04.1995, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de numitul C. Ghe.D. la data de 17.03.1991, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de numitul C. C. şi înregistrată sub nr. 768/17.03.1991 şi anexele de validare ale pârâtului I. D. şi numitului C.  C.În cuprinsul aceleiaşi adrese, reclamanta şi-a precizat din nou acţiunea, arătând că defunctul C. D. a figurat cu poziţie de rol în perioada anilor 1959-1962 la Primăria G. iar acesta a avut 5 copii: C. D. I.şi C. D. C. – decedaţi, N. D. M., C. C. şi C. E.De asemenea, s-a menţionat că , în calitate de moştenitori ai defunctului C. D. I., au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate  pentru terenul în litigiu, la apariţia Legii 18/1991, numiţii C. D. – cererea înregistrată sub nr. 769/17.03.1991 şi C. C. – cererea înregistrată sub nr. 768/17.03.1991.S-a mai arătat că pârâtul I. D. nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la apariţia Legii nr. 18/1991, fiind inclus în anexa 2 B la Legea 18/1991, la rubrica „ omisiuni”, alături de alte 24 de persoane însă acesta nu a formulat cerere pentru atribuirea terenului aferent casei de locuit, în suprafaţă de 1000 m.p.S-a menţionat că  prin HCJ Dolj nr. 4730/17.04.1995 a fost validată anexa 2B prin care 25 de persoane au primit în suprafaţă câte o suprafaţă de teren de 1000 m.p. iar pârâtul I. D., profitând de această situaţie, a solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar G. punerea în posesie şi întocmirea procesului verbal premergător emiterii TP nr. 91-59255/04.03.1997 iar în aceste condiţii, s-a apreciat că acesta a indus în eroare reprezentanţii comisiei locale întrucât nu a prezentat şi autorizaţia de construcţie nr. 3/03.09.1981, în cuprinsul căreia era menţionată lăţimea frontului stradal ca fiind de 12 m şi a insistat ca la punerea în posesie să i se atribuie un teren cu lăţimea de 18 m.Totodată , s-a menţionat că la vremea respectivă Comisia locală a avut convingerea că punerea în posesie şi întocmirea procesului verbal premergător emiterii titlului de proprietate au fost emis în mod legal, nerealizând că pentru această suprafaţă de teren erau îndreptăţiţi la reconstituire moştenitorii defunctului C. D.Concluzionând, reclamanta a menţionat că pârâtului I. D i-a fost atribuită suprafaţa de teren de 1000 m.p. prin constituirea dreptului de proprietate, avându-se în vedere un pretins act încheiat cu fostul CAP B., prin care pârâtului i s-ar fi atribuit teren în vederea edificării unei locuinţe şi a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 alin. 1 şi 11 din Legea 18/1991La data de 09.04.2010, pârâtul I. D. a formulat întâmpinare, prin care, a solicitat respingerea acţiunii formulată de reclamant şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.În cuprinsul întâmpinării formulate, pârâtul a învederat că acţiunea formulată de reclamant este lipsită de orice temei legal, motivele menţionate nefiind susceptibile de încadrare în niciuna din dispoziţiile art. III din Legea 169/1997, pentru modificarea Legii 18/1991 întrucât nulitate se discută pe planul formării unui act juridic iar titlului de proprietate emis pe numele său se referă la un teren cu care a fost validat în anexa 2 b – omisiuni.A susţinut pârâtul şi faptul că anterior, în cadrul dosarului nr. 36/230/2006 al Judecătoriei Filiaşi, s-a solicitat anularea aceluiaşi titlu de proprietate de către numitul C. D., iar Comisia Locală de Fond Funciar G. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii, pe considerentul că pârâtul a construit pe acest teren o casă, anterior anului 1989, teren ce i-a fost atribuit de către fostul CAP B.iar pe numele acestuia a fost emis titlu de proprietate, ca urmare a validării sale cu suprafaţa de 0,10 ha în anexa 2 B, iar prin decizia civilă nr. 409/05.03.2008, Tribunalul Dolj a stabilit că numitul C. D., vecinul pârâtului şi unul din moştenitorii defunctului C. D. nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunii pentru nulitatea titlului de proprietate.De asemenea, s-a mai arătat că pârâtul s-a mai judecat anterior cu numitul C. D., într-o acţiune în revendicare iar prin s.c. nr. 23/21.01.2008 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. 335/230/2006, C. D.a fost obligat să lase reclamantului în liniştită posesie şi deplină proprietate, o suprafaţă de teren de 412 m.p.În aceste condiţii, s-a apreciat că titlul de proprietate emis pârâtului a intrat în circuitul civil, producând consecinţe juridice şi s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.În apărare, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu interogatoriul reclamantei, cu înscrisuri şi cu expertiza tehnică de specialitate, depunând xerocopia s.c. nr. 23/21.01.2008 pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr. 335/230/2006.Răspunsul la adresa emisă către Oficiul Judeţean de Cadastru şi Publicitate Imobiliară D. a fost înaintat la dosar la data de 14.04.2010, fiind înaintat în xerocopie procesul verbal premergător emiterii titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtului.A fost ataşat la prezenta cauză dosarul nr. 36/230/2010.Prin încheierea de şedinţă din data de 27 aprilie 2010, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârât, apreciind că există identitate parţială de părţi şi obiect, dar nu şi de cauză, întrucât temeiul juridic al acţiunii ce a format obiectul dosarului nr. 36/230/2006 şi ansamblul raporturilor juridice existente între părţi în acest din urmă dosar este diferit, respectiv anularea titlului de proprietate a fost solicitată de numitul C. D. , pentru alte motive decât cele invocate în speţa dedusă judecăţii, motiv pentru care va respinge excepţia invocată.La acelaşi termen de judecată, pârâtul, prin avocatul ales, a invocat şi excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acţiuni, excepţie ce a fost unită cu fondul cauzei la data de 18 mai 2010.Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu interogatoriul reclamantei şi cu înscrisuri şi fiind vorba de o persoană juridică, în aplicarea dispoziţiilor art.222 C.pr.civ., interogatoriul a fost comunicat reclamantei care a răspuns în scris la acesta De asemenea, a fost emisă adresă către Comisia Locală de Fond Funciar G. pentru a înainta la dosar planurile parcelare întocmite  ulterior anului 1990, referitoare la terenul în litigiu, a comunica dacă a fost respectată hotărârea de validare a pârâtului I. D., dacă privitor la suprafaţa solicitată de moştenitorii lui C. D. au fost efectuate propuneri de validare Comisiei Judeţene de către Comisia Locală, pentru ce suprafaţă şi pe ce amplasament , ce categorie de folosinţă şi a înainta în xerocopie hotărârea de validare a acestora emise de Comisia Locală G. şi Comisia Judeţeană D.Răspunsul la această adresă a fost înaintat la dosar la termenul de azi, 08.06.2010 prin adresa nr. 724/2010.Analizând cu precădere excepţia lipsei de interes a reclamantei  în promovarea prezentei acţiuni, instanţa reţine următoarele:Interesul, ca şi condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, trebuie să fie născut şi actual, ceea ce înseamnă că el trebuie să existe la momentul promovării cererii iar în speţă, reclamanta , la momentul formulării cererii de chemare în judecată şi-a motivat acţiunea pe considerentul că situaţia actuală nu permite un front stradal de 18 m ci unul de 14,7 m şi prin precizările ulterioare a învederat că la momentul la care pârâtului i s-a constituit dreptul de proprietate , nu s-a ţinut seama că erau îndreptăţite la reconstituire pe aceeaşi suprafaţă de teren moştenitorii defunctului C. D.Prin urmare, interesul eventual şi ipotetic, arătat de reclamantă, constând în anularea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului cu privire la amplasamentul terenului ce i-a fost atribuit, este justificat, în condiţiile în care se afirmă că erau îndreptăţite la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul ce a fost atribuit pârâtului alte persoane.De asemenea, Comisia Locală de Fond Funciar, prin competenţele date de Legea 18/1991 şi celelalte de fond funciar şi regulamentele de aplicare ale acestora, are obligaţia de a emite acte administrativ - jurisdicţionale legale şi temeinice în care să existe concordanţă între situaţia de fapt şi cea de drept. Or, în speţa de faţă reclamanta, prin precizările depuse şi mai ales, prin susţinerile în răspunsurile la interogatoriu, apreciază că amplasarea terenului cu un front la stradă de 18 m este incorectă, în raport de autorizaţia de construcţie pe care pârâtul nu a prezentat-o în procedura de eliberare a titlului de proprietate.De altfel, , Comisia Locală, având la dispoziţie rezerva fondului funciar are competenţa de a aduce în aceasta toate terenurile la care persoanele fizice şi juridice nu sunt îndreptăţite,  situaţie în care independent de faptul că la terenul ce s-ar obţine ca rezervă ar fi îndreptăţite alte persoane sau nu, Comisia Locală poate cerere anularea titlurilor de proprietate date cu încălcarea dispoziţiilor legale, în favoarea unor persoane neîndreptăţite deoarece acest teren devine domeniu privat al comunei din care face parte şi comisiaFaţă de aceste considerente, instanţa va dispune respingerea acestei excepţii, ca neîntemeiatăÎn ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa constată următoarele:La data de 04.03.1997 s-a emis TP nr. 91-59355 pe numele pârâtului I. D. pentru suprafaţa de 1000 m.p.În procedura emiterii acestui titlu, s-au întocmit documentele prevăzute de legile fondului funciar, inclusiv planul parcelar , procesul verbal de  punere în posesie şi anexa de validare Instanţa constată că deşi la baza emiterii acestui titlu nu există o cerere scrisă formulată de pârât, acest aspect nu este o cauză de nulitate a titlului de proprietate, de vreme ce , constituirea dreptului de proprietate s-a făcut în baza dispoziţiilor art. 24 din Legea 18/1991 ( aspect susţinut de către reclamantă, în precizarea acţiunii sale ),  fiind incidente, în acelaşi timp şi disp. art. 23 din Legea nr. 18/1991, de vreme ce din lucrările dosarul, rezultă în mod cert că pârâtul şi-a construit o locuinţă şi a întemeiat o gospodărie pe acest teren.Or, în cazul prevăzut de art. 23 din Legea 18/1991, constituirea dreptului de proprietate se face, în temeiul legii, cererea de constituire fiind doar un aspect formal, de probă şi nicidecum unul de fond, inexistenţa acesteia neavând nicio relevanţă asupra existenţei dreptului de proprietate.Astfel potrivit art. 23 din Legea 18/1991 "Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii. Suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădină din jurul acestora sunt acelea evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie.

 Pentru suprafaţa de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producţie ca lot de folosinţă, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepţia celor strămutaţi, pentru realizarea unor investiţii de interes local sau de utilitate publică. Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator."Se observă că prin dispoziţiile alin. 4 al textului de lege enunţat anterior, de prevederile acesteia beneficiază şi personale care nu au avut calitatea de membrii cooperatori, situaţie în care se află ţi pârâtul.Instanţa constată de asemenea, că la data de 15.12.2009, din oficiu, Comisia Locală de Fond Funciar s-a sesizat întocmind în acest sens, procesul verbal , cu privire la faptul că pârâtul era îndreptăţit doar la un front stradal de 12 m şi nu de 18 m cum are conform acestui titlu, iar prin răspunsul la interogatoriu se constată că se solicită anularea titlului respectiv cu privire la dimensiunile terenului, în sensul micşorării lăţimii frontului stradal şi creşterea lungimii, cu păstrarea suprafeţei de 1000 m.p.,  în acelaşi punct toponimic .Deşi pârâtul, prin apărătorul său consideră că o asemenea solicitare, ce ţine de modificarea titlului de proprietate, nu intră sub incidenţa disp. art. III din Legea nr. 169/1997, ce reglementează instituţia nulităţii acestor acte, instanţa apreciază că , dimpotrivă, titlul de proprietate fiind emis în baza celorlalte acte premergătore, inclusiv planul parcelar în care sunt trecute şi dimensiunile terenului ( fiind evident că în titlul de proprietate nu se face referire la aceste dimensiuni Lungime şi lăţime), modificarea unui asemenea plan parcelar se poate face doar în urma anulării titlului de proprietate, în acest sens.De asemenea, modificarea unui act juridic se poate face pe cale necontencioasă, prin voinţa părţilor, iar pe cale judiciară, doar în urma constatării nulităţii sau anulării acestuia.Codul civil, legea comună în materie, nu reglementează instituţia modificării actelor juridice prin instanţele judecătoreşti ci doar instituţia anulării acestora, în cazul în care nu au fost respectate condiţiile de valabilitate la edictarea actului.Altfel spus, modificarea este o consecinţă a anulării actului juridic.Revenind la solicitarea comisiei locale, instanţa constată că aceasta îşi întemeiază pretenţiile pe faptul că pârâtul Iurea Dumitru şi-a construit casa şi a posedat terenul în baza unei autorizaţii de construcţie nr. 3 /03.09.1981 şi a memoriului tehnic întocmit la aceasta  , din care rezultă că era îndreptăţit la un front stradal doar de 12 m şi nu 18 m, cât are în prezent.De asemenea, comisia reclamantă susţine că pârâtul a ascuns aceste documente comisei locale pentru a induce în eroare şi a obţine o situaţie juridică ce îl avantajează, având un front la stradă de 18 m.Totodată, comisia reclamantă susţine că la acest teren erau îndreptăţiţi moştenitorii defunctului C. D., cu care de altfel, pârâtul s-a şi judecat.Or, având în vedere aceste susţineri, apărările pârâtului şi probatoriul administrat, instanţa constată acţiunea neîntemeiată, pentru următoarele considerente:Autorizaţia de construcţie şi memoriul tehnic la care se referă reclamanta sunt într-adevăr documente ce aveau relevanţă juridică probatorie, în raport de disp. art. 23 alin. 2 invocate de instanţă, făcând dovada deplină a faptului că pârâtul şi-a construit o locuinţă anterior Revoluţiei şi apariţiei Legii fondului funciar, fiind îndreptăţit la constituirea dreptului de proprietate, însă această dovadă a fost făcută în faţa comisiei locale, probabil prin alte mijloace de probă, de vreme ce aceasta a luat act de această situaţie.Instanţa constată însă că susţinerea reclamantei că, prin această autorizaţie se dovedeşte  şi întinderea dreptului de proprietate, inclusiv prin dimensiunile acestuia, de numai 12 m la stradă, nu poate fi reţinută, cel puţin pentru următoarele motiveAutorizaţia  şi memoriul care o completează consemnează un drept de proprietate de numai 250 m.p. şi atunci ar însemna că pentru diferenţa de 750 m.p. cât i s-a  constituit pârâtului, să se fi comis o eroare, fapt ce bineînţeles nu este real, ceea ce face corectă apărarea pârâtului, prin apărător că dimensiunea frontului la stradă a fost consemnată doar de 12 m pentru că doar atât era posibil, din punct de vedere legal, potrivit dispoziţiilor art. 17 alin. 2 din Legea nr. 58/1974, privind sistematizarea teritoriului conform cărora "  Loturile necesare pentru construirea de locuinţe şi anexe gospodăreşti vor fi în suprafaţă de 200-250 mp, având de regulă un front la stradă de maximum 12 m."

În aceste condiţii, este clar că terenul pe care pârâtul şi - a construit locuinţa şi şi-a întemeiat gospodăria a fost de 1000 m.p., deci mult mai mare decât cel prevăzut în autorizaţie şi în această împrejurare a avut şi un front la stradă de 18 m,  situaţie în care s-a aflat pârâtul şi la apariţia Legii fondului funciarÎn concluzie, instanţa apreciază că, în aplicarea disp. art. 23 din legea 18/1991, s-a avut în vedere situaţia de fapt privind posesia terenului de către pârât şi constatând că  planul parcelar depus de către comisie consemnează o lăţime la frontul stradal de 18 m, în mod corect  dreptul de proprietate al pârâtului, ca întindere, trebuie să aibă această dimensiune.Se observă că între actele premergătoare emiterii titlului şi acesta există o concordanţă,  precum şi faptul că titlul de proprietate a intrat în circuitul civil şi a produs  efecte juridice, de vreme ce pârâtul a folosit acest titlu de proprietate, în litigiile pe care le-a avut cu vecinul său, C. D.Faţă de aceste considerente, instanţa constată că la emiterea titlului de proprietate, s-au respectat dispoziţiile legii, pârâtul fiind îndreptăţit la terenul pe care acum îl are în posesie, urmând a respinge acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiatăÎn temeiul disp. art., 274 C.pr.civc., reclamanta va fi obligată şi la plata cheltuieli.,or de judecată, dovedite de către pârât ( onorariu apărător)Respinge excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtul I. D.Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta Comisia Locală de Fond Funciar G. reprezentată de Primar F.M. în contradictoriu cu pârâţii I. D.,  şi Comisia Judeţeană de Fond Funciar D.Obligă reclamanta să plătească pârâtului I. D. suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

- 6 -

Domenii speta

Spete similare