Contestatie la executare civil

Hotărâre 1 din 28.09.2016


INSTANŢA

Asupra contestaţiei la executare de faţă, instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 13898/231/2015 contestatoarea Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar R, reprezentată prin primar, în contradictoriu cu intimaţii L.C, domiciliat în  , cu sediu procesual ales la cabinet avocat B. Ion  ,  a formulat contestaţie la executare prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită emise în dosarul de executare silita nr. 273/2015 B.E.J. D. E. inclusiv încheierile din data de  23 si 24.11.2015, în care parţi sunt creditorii L. C. si B. I.S. şi debitoarele Comisia Locala pentru Aplicarea a Legilor Fondului Funciar R si Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor Vrancea, precum şi diminuarea cheltuielilor de executare.

 

Contestatoarea a arătat, în esenţă, că în cadrul dosarului de executare silită nr. 273/2015, la data de 23.11.2015 executorul judecătoresc D.E. ugen a emis o somaţie conform căreia  în termen de 1 (una) zile de la comunicare trebuia să achite suma de 60 000 de euro si 10 036,40 lei reprezentând penalităţi şi cheltuieli de executare silită.

 A precizat că executarea silita a fost pornită de L. C. însă la data cererii de începere a executării silite, intimatul L. C era decedat, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 664 NCPC, care stabilesc ca " executarea silita poate porni doar la cererea creditorului ", motiv pentru care solicitam anularea formelor de executare silita, nefiind îndeplinita condiţia esenţiala de sesizare legala a executorului judecătoresc.

A precizat că în mod greşit s-a dispus obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar R la plata penalităţilor, atâta timp cât această comisie nu are buget, fiind o entitate fără personalitate juridică care funcţionează la nivelul UAT R.

A invocat faptul că intimaţii se află în eroare, interpretând greşit dispoziţiile art. 906 alin. 5, obligaţia fiind îndeplinită, în sensul că acestora le-au fost puse deja la dispoziţie suprafeţele de pădure solicitate.

Prin cererea iniţială de chemare în judecată, creditorii au solicitat obligarea, în solidar, a Instituţiei Prefectului Vrancea - Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor, a Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar comuna R  şi a Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar comuna  P. la daune interese, în cuantum de 1% pe zi de întârziere, deoarece nu au fost efectuate demersurile pentru punerea în posesie a suprafeţei de 792 ha pădure (diferenţa de 391,99 ha pădure) şi nu a fost întocmită documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate.

Contestatoarea a susţinut că nu a putut să pună în posesie intimaţii din culpa exclusivă a acestora şi a Direcţiei Silvice Vrancea, care avea obligaţia de a pune aceasta suprafaţă la dispoziţia Comisiei Locale, pentru a putea demara procedura de punere în posesie. Cât timp Direcţia Silvică Vrancea nu a pus la dispoziţia comisiei suprafaţa validată contestatoarea nu a putut demara procedura de punere în posesie şi procedura de întocmire a documentaţiei în vederea emiterii titlului de proprietate.

A mai susţinut că reprezentantul intimaţilor a refuzat amplasamentul propus pentru a fi pus la dispoziţia comisiei de către Direcţia Silvică Vrancea, aşa cum rezultă din procesul verbal nr. 209/11.06.2014.

A invocat faptul că a solicitat de mai multe ori Direcţiei Silvice Vrancea să pună la dispoziţie acest teren, însa Direcţia Silvica Vrancea nu a răspuns solicitărilor, invocând anumite aspecte cu privire la dreptul intimaţilor de a li se reconstitui aceasta suprafaţă de pădure. A solicitat şi punctul de vedere al Instituţiei Prefectului Judeţul Vrancea - Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privata Asupra Terenurilor, solicitând sprijinul pentru demararea procedurii de punere în posesie a intimaţilor.

A precizat că a răspuns la toate solicitările intimaţilor, răspunzându-le de fiecare dată şi indicându-le ca nu se putea demara procedura de punere în posesie, până când Direcţia Silvică Vrancea nu se conforma în sensul punerii la dispoziţie a acestei suprafeţe de pădure.

A susţinut că a început demersurile pentru punerea în posesie şi întocmirea documentaţiei necesare emiterii titlului de proprietate încă din anul 2006, însă Direcţia Silvică a refuzat să pună la dispoziţie suprafaţa validată de Comisia Judeţeană iar hotărârile Comisiei Judeţene Vrancea au fost contestate şi suspendate de mai multe ori, atât de Direcţia Silvică Vrancea cât şi de intimaţi.

În mod greşit s-a reţinut că Direcţia Silvică Vrancea a pus la dispoziţia Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar R suprafaţa de pădure încă din anul 2006 deoarece instanţa de fond a confundat suprafaţa de pădure cu suprafaţa pusă la dispoziţia Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar P.

La nivelul Comisiei Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar R s-a încheiat procesul-verbal nr. 5415/18.09.2014, prin care s-a luat hotărârea să li se transmită amplasamentul propus de Direcţia Silvica Vrancea direct intimaţilor, deoarece mandatarul acestora în persoana numitului C.M ar fi refuzat orice discuţie.

A apreciat că în mod eronat s-a dispus obligarea Comisiei Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Rugineşti la plata de daune interese in cuantum de 1% zi de întârziere pentru suprafaţa de 391,99 ha, atâta timp cat 34 de ha  au fost validate pe UAT P, prin HCJ nr. 140/2006 fiind validat dreptul doar pentru 358 ha de pădure pe UAT R.

A arătat că nu fost indicat motivul pentru care a dispus o penalitate de 1% pe zi de întârziere in sarcina noastră, art. 906 alin. 3 NCPC referindu-se la o penalitate intre 0,1% si 1% pe zi de întârziere, procentaj calculat din valoarea obligaţiei.

A invocat dispoziţiile OG 22/2002 care fac referire la un termen de 6 luni în care instituţia publică va efectua plata, executorul judecătoresc fiind obligat să respecte acest termen, după care ar putea demara procedura de executare silită.

A considerat că atâta timp cât intimaţii au solicitat executarea fără a notifica în prealabil şi fără a respecta termenul de 6 luni impus de textul de lege, dosarul de executare este nul.

Totodată, art. 663 NCPC stabileşte că executarea silita nu se poate face decât dacă creanţa este certă, lichidă şi exigibilă.

Ori, în situaţia de faţă, în raport cu dispoziţiile OG nr. 22/2002, creanţa nu îndeplineşte condiţia exigibilităţii, nefiind ajunsă la termen.

Faţă de cele arătate, a solicitat admiterea contestaţiei la executare formulate şi anularea tuturor formelor de executare emise în dosarul de executare silită nr. 273/2015 BEJ D. E.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 906 alin. 5 NCPC, a solicitat înlăturarea penalităţilor din sarcina sa, deoarece intimaţii au fost puşi în posesie cu această suprafaţă de teren iar întârzierea a fost cauzată de refuzul lor de a accepta amplasamentul oferit de Direcţia Silvică F, în timp ce, în lipsa acestui amplasament aflat în administrarea Direcţiei Silvice F. contestatoarea Comisia Locala de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Rugineşti nu a putut întocmi documentaţia pentru emiterea titlului de proprietate.

Cu privire la diminuarea cheltuielilor de executare, a apreciat că acestea sunt exagerate şi nereale, la dosar nefiind depusă dovada achitării acestora.

Astfel, dispoziţiile art. 669 alin. 4 fac referire la "dovezile prezentate" în stabilirea sumelor datorate ca şi cheltuieli de executare, în cauza nefiind depuse documentele justificative pentru onorariul executorului judecătoresc şi pentru onorariul avocatului iar dosarul de executare trebuia să conţină facturile şi chitanţele pentru aceste presupuse plăţi.

De asemenea, cheltuielile de executare nu au fost stabilite în limitele impuse de Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2550/2006 privind onorariile minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti precum şi art. 39 din Legea nr. 1188/2000 Republicata.

A arătat că onorariul executorului judecătoresc se stabileşte în baza art. 670 NCPC, în funcţie de activitatea prestată, ori, în situaţia de faţă, executorul judecătoresc a emis doar o somaţie, stabilind un onorariu de 10.036,40 lei (f. 4-11 şi urm.).

A solicitat proba cu înscrisuri.

A invocat prevederile art. 701, 712 şi urm., art. 906 alin. 5 CPC.

Conform art. 7 din Ordonanţa nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligaţiilor de plata ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune.

Intimaţii au formulat întâmpinare prin care au arătat că aspectele referitoare la lipsa patrimoniului şi a personalităţii juridice invocate de către contestatoare privesc fondul cauzei şi sunt inadmisibile în cadrul contestaţiei la executare.

Susţinerile contestatoarei referitoare la imposibilitatea punerii în posesie din culpa exclusivă a intimaţilor şi Direcţiei Silvice F au fost apreciate ca neîntemeiate, fiind invocate şi în cadrul litigiului anterior finalizat cu încheierea din data de 25.09.2015 a Judecătoriei Focşani.

Au arătat că pentru a invoca dispoziţiile art. 906 alin.5 CPC contestatoarea trebuie să îndeplinească o dublă condiţie cumulativă, respectiv să fi executat obligaţia, ceea ce nu s-a întâmplat şi să facă dovada unor motive temeinice care au ficat întârzierea executării, motive care în mod evident să nu fi fost analizate anterior de instanţa de executare.

Au precizat că art. 906 alin. 5 CPC este inaplicabil situaţiei juridice din litigiu deoarece contestatoarea nu a executat deloc obligaţia, nepunându-se problema executării cu întârziere, ci a neexecutării titlului executoriu.

Au mai arătat că prin H.C.J. Vrancea nr. 28/20.04.2006 şi nr. 140/18.10.2006 a fost reconstituit intimaţilor dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 792 ha de pe urma autorului I. S.

Conform  art. 3 din H.C.J. nr. 140/2006 s-a dispus ca punerea în posesie să se facă pe vechiul amplasament.

Au susţinut că Ocolul Silvic Adjud prin procesele verbale din 14.12.2006 a pus la dispoziţia comunelor  R şi P. suprafeţele care au fost validate.

De asemenea, prin sentinţa civilă 879/10.10.2012 a Judecătoriei Adjud cele două comisii locale de aplicare a Legii nr.  18/1991 împreună cu Comisia Judeţeană Vrancea au  fost obligate să efectueze demersurile pentru punerea în posesie a intimaţilor pentru suprafaţa de 792 ha.

Au precizat că au fost puşi în posesie cu suprafaţa de 400 ha de către Comisia Locală P, iar Comisia Locală R a refuzat să îi pună în posesie cu diferenţa de 392 ha, deşi suprafaţa i-a fost pusă la dispoziţie.

Susţinerea contestatoarei că abia în 2014 Direcţia Silvică Vrancea i-a pus la dispoziţie amplasamentul care ar fi fost refuzat este nereală deoarece prin noul amplasament propus de Direcţia Silvică Vrancea în 2014 aceasta nu respecta hotărârile anterioare care stipulează că punerea în posesie să se facă pe vechiul amplasament.

Intimaţii au învederat că prin încheierea din 02.09.2014 a Judecătoriei Focşani (dosar nr. 7898/231/2013) s-a admis în parte cererea pentru acordare daune interese formulată de intimaţi în sensul că a obligat Comisia Judeţeană Vrancea şi Comisia Locală Rugineşti în solidar să plătească în favoarea reclamanţilor creditori o penalitate de 35.271 lei pe zi întârziere până la executarea în integralitate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 879/10.10.2012 pronunţată de Judecătoria Adjud în dosarul nr. 2492/173/2011 respectiv cu privire la diferenţa de 391,9 ha teren.

Prin decizia civilă 534/25.11.2014 a Tribunalului Vrancea a fost respins apelul declarat de Comisia Judeţeană Vrancea şi UAT R.

Au arătat că potrivit art. 905 al.4 CPC dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu instanţa de executare la cererea creditorului va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu prin încheiere definitivă dată cu citarea părţilor.

Cum debitoarea contestatoare nu a executat obligaţia, prin încheierea din 25.09.2015 în mod legal Judecătoria Focşani a stabilit suma definitivă datorată cu de penalitate pentru neexecutarea obligaţiei la suma de 60.000 Euro.

În consecinţă, intimata a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca nefondată.

A solicitat proba cu înscrisuri (f. 69-72).

Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat aspectele cuprinse în cererea de chemare în judecată (f. 76-83).

A fost ataşat în copie dosarul de executare (f. 39-54).

Cauza a fost declinată de către Judecătoria Focşani prin sentinţa civilă nr. 1841/04.03.2016 (f. 89).

În cauză a fost solicitată suspendarea executării silite pornite în cadrul dosarului de executare silită nr. 273/2015 al B.E.J. D.E a până la soluţionarea  contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. 13898/231/2015 şi a fost formulată cerere de intervenţie principală voluntară de către Instituţia Prefectului Judeţul Vrancea -Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate  Privată asupra Terenurilor Vrancea (f. 23 şi urm.).

Prin încheierea din 02.06.2016 Judecătoria Adjud a respins ambele cereri (f. 66-67).

Intimatul L. C. a decedat la data de 26.03.2015, fiind introdusă în cauză moştenitoarea acestuia, intimata L. P. (f. 58 şi urm.), aspect care a fost avut în vedere şi de Judecătoria Focşani la pronunţarea încheierii din 25.09.2015 în dosarul nr. 2450/231/2015 (f. 41, 42).

Instanţa reţine că prin încheierea definitivă  din 25.09.2015 pronunţată în dosarul nr. 2450/231/2015 Judecătoria Focşani a obligat în solidar contestatoarea Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar R  şi Instituţia Prefectului Judeţul Vrancea -Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate  Privată asupra Terenurilor Vrancea la plata către intimaţi a sumei de 60.000 Euro cu titlu de penalitate pentru neexecutarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 879/10.10.2012 pronunţată de Judecătoria Adjud, referitor la punerea în posesie a intimaţilor cu suprafaţa de 391,9 ha (f. 41, 42).

Prin încheierea nr. 273/2015 din 23.11.2015 BEJ D.E a admis cererea formulată de intimaţi şi a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de încheierea definitivă  din 25.09.2015 pronunţată în dosarul nr. 2450/231/2015 de către Judecătoria Focşani.

Totodată, prin încheierea 01/2015 din data de  24.11.2015 întocmită în dosarul de executare silită nr. 273/2015 executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare în sumă de 10.036, 40 lei şi a fost emisă somaţia din data de 24.11.2015 prin care contestatoarea şi Instituţia Prefectului Judeţul Vrancea -Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate  Privată asupra Terenurilor Vrancea erau somate să achite intimaţilor suma de 60.000 euro cu titlu de penalitate şi suma de 10.036, 40 lei cu titlu de cheltuieli de executare (f. 47 şi urm.).

Executorul a comunicat actele de executare contestatoarei la 26.11.2015 iar aceasta a formulat contestaţie la executare la data de 27.11.2015, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 715 CPC. (f. 51, 1).

Instanţa reţine că începând cu anul 2006 contestatoarea a efectuat demersuri în vederea punerii la dispoziţie a suprafeţelor de teren forestier în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea intimaţilor după autorul defunct S. I., conform hotărârilor Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate  Privată asupra Terenurilor Vrancea cu nr. 188/12.10.2015, 28/20.04.2006 şi 140 din 18.10.2006 (f. 12-64 dosar 13898/231/2015 al Jud. Focşani).

Aceste demersuri au presupus un efort considerabil, colaborarea şi implicarea unor instituţii cum ar fi Ocolul Silvic Panciu-Valea Caregnei, Ocolul Silvic Adjud, Direcţia Silvică Vrancea şi Instituţia Prefectului Judeţul Vrancea -Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate  Privată asupra Terenurilor Vrancea precum şi colaborarea intimaţilor

Aşa cum au precizat şi intimaţii, aceştia au fost puşi în posesie cu suprafaţa de 400 ha din totalul de 792 ha de către Comisia Locală P ., rămânând să fie puşi în posesie cu diferenţa de 392 ha de către contestatoarea Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar R..

Prin procesul-verbal de punere în posesie nr. 5571/19.08.2016 intimaţii, prin reprezentanţi, au fost puşi în posesie de către contestatoare cu suprafaţa de 392 ha teren forestier conform sentinţei civile nr. 879/10.10.2012 pronunţată de Judecătoria Adjud în dosarul nr. 2492/173/2011, suprafaţa fiind validată conform hotărârilor Comisiei Judeţene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate  Privată asupra Terenurilor Vrancea cu nr. 188/12.10.2015, 28/20.04.2006 şi 140 din 18.10.2006 şi pusă la dispoziţia contestatoarei de către Ocolul Silvic Panciu-Valea Caregnei în baza procesului-verbal încheiat la data de 18.11.2015.

Conform art. 906 alin. 5 CPC penalitatea poate fi înlăturată sau redusă pe calea contestaţiei la executare dacă debitorul a executat obligaţia prevăzută în titlul executoriu şi dovedeşte existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

Instanţa reţine că în cauză contestatoarea a dovedit executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu prin ataşarea la dosar a procesului-verbal nr. 5571/19.08.2016 de punere în posesie a intimaţilor cu  suprafaţa de 392 ha teren forestier.

De asemenea, instanţa reţine că în cauză contestatoarea a dovedit existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării în sensul că a depus la dosar dovada demersurilor efectuate începând cu anul 2006 în acest sens, demersuri care, după cum am mai arătat, au necesitat implicarea mai multor instituţii ale statului.

Existenţa unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării rezultă şi din menţiunea făcută în procesul-verbal nr. 5571/19.08.2016 de punere în posesie, semnat de către intimaţi prin reprezentanţi, în care se arată că suprafaţa de 392 ha teren forestier a fost pusă la dispoziţia contestatoarei de către Ocolul Silvic Panciu- Valea Caregnei în baza procesului-verbal încheiat la data de 18.11.2015, ulterior pronunţării de către Judecătoria Focşani a încheierii definitive  din 25.09.2015 prin care contestatoarea a fost obligată în solidar la plata penalităţilor în sumă de 60.000 euro.

Este evident faptul că punerea în posesie a intimaţilor anterior datei de 25.09.2015 nu a fost posibilă din moment ce suprafaţa de 392 ha teren forestier a fost pusă ulterior la dispoziţia contestatoarei şi anume la data de  18.11.2015.

În aceste condiţii instanţa va admite acţiunea formulată de contestatoare şi va înlătura penalitatea de 60.000 euro stabilită în sarcina contestatoarei prin încheierea definitivă  din 25.09.2015 pronunţată în dosarul nr. 2450/231/2015 de către Judecătoria Focşani şi va dispune anularea actelor de executare emise în dosarul de executare silită nr. 273/2015 al B.E.J. D. E.

Referitor la cheltuielile de executare  instanţa reţine că potrivit art. 670 alin. 4 CPC sumele datorate cu acest titlu se stabilesc de către executorul judecătoresc prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată iar aceste sume pot fi cenzurate de către instanţa de executare pe calea contestaţiei la executare.

Instanţa constată că suma de 10.036, 40 lei stabilită prin încheierea nr. 01/2015 din data de  24.11.2015 întocmită în dosarul de executare nr. 273/2015 este exagerată în raport cu activitatea efectivă desfăşurată de către executorul judecătoresc care a întocmit două încheieri  şi a emis o somaţie de plată şi nejustificată totodată, nefiind prezentată nicio dovadă în sensul efectuării acestor cheltuieli.

În condiţiile în care instanţa va dispune anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare silită nr. 273/2015 al B.E.J. D. E este evident că va fi anulată şi încheierea nr. 01/2015 din data de  24.11.2015 din acest dosar, astfel că instanţa nu se va mai pronunţa cu privire la diminuarea cheltuielilor de executare.

Instanţa ia act că au fost solicitate cheltuieli de judecată dar nu a fost dovedit cuantumul lor.