Tâlhărie

Pe rol pronunţarea asupra cauzei privind pe inculpatul P.A., inculpatul M.M. şi pe partea vătămată P.A.N., având ca obiect tâlhărie (art.211 Cp.). La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc în şedinţa publică din data de 09.12.2010 iar susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă :

Prin rechizitoriul nr. … al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gheorgheni, înregistrat pe rolul instanţei sub nr. … la data de …. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv inculpaţii P.A. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie art.211 alin. l, art.211 alin. 2, lit. a şi b, art. 211 alin.2/1, lit. a şi c din codul penal, cu aplicarea art.37, lit. b cod penal şi M.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie art.211 alin. l, art.211 alin. 2, Ut. a şi b, art. 211 alin.2/1, lit. a şi c din codul penal, cu aplicarea art.37. Ut. a cod penal, împotriva părţii vătămate P.A.N., cu domiciliul în Remetea, jud. Harghita.

Din actul de sesizare se reţine următoarea situaţie de fapt:

La data de 01.12.2009, Postul de Poliţie Remetea a fost sesizat de către numita P.O. despre faptul că a găsit-o pe mama ei, partea vătămată P.A.N., în locuinţa lor comună, legată la mâini şi picioare. Din relatarea părţii vătămate rezultă că, în jurul orelor 21:00, în timp ce se afla singură la domiciliu, au pătruns în locuinţă prin forţarea uşii de acces care era încuiată în interior, două persoane care purtau cagule, au agresat-o şi imobilizat-o pe partea vătămată, legându-i mâinile şi picioarele, după care au deposedat-o de suma de 1500 lei, un telefon mobil, trei inele şi o brăţară din aur, valoarea estimată a prejudiciului fiind de 2600 lei.

La data de 02.02.2010 s-a dispus începerea urmăririi penale „in rem" faţă de autori necunoscuţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tâlhărie.

În cursul urmăririi penale s-a procedat la identificarea telefonului aparţinând părţii vătămate, iar în temeiul autorizaţiei localizării, interceptării şi înregistrării convorbirilor telefonice efectuate, s-a procedat la identificarea locaţiei telefonului sustras, care la data de 25.02.2010 a fost ridicat de la martora M.E., concubina inculpatului M.M.. Martora a declarat că a primit cadou telefonul, la începutul lunii decembrie 2009 de la inculpatul M.M., acesta relatându-i că provine de la inculpatul P.A. din corn. Remetea. La data primirii telefonul nu avea cartelă incorporată, martora achiziţionând cartela ORANGE cu nr. 07…., pe care a utilizat-o.

Telefonul ridicat a fost prezentat părţii vătămate care 1-a recunoscut după unele caracteristici personalizate.

Din istoricul activărilor telefonului părţii vătămate, privind cartelele introduse în telefon după data sustragerii acestuia, respectiv 01.12.2009, rezultă că, la data comiterii faptei, în telefon s-a aflat cartela părţii vătămate nr. 07……., dar la data de 03.12.2009 a fost introdusă deja cartela cu nr. 07…… achiziţionată de martora M.E., cartelă care la data de 04.12.2009 a fost scoasă şi înlocuită cu cartela nr. 07……. folosită de inculpatul M.M..

Din notele de redare a convorbirilor efectuate după data de 25.02.2010 de pe numărul de telefon aparţinând inculpatului M.M. către numărul de telefon 07……. aparţinând inculpatului P.A., rezultă că aceştia au premeditat comiterea faptei, sunt autorii ei, convenind anterior şi după aceasta să tăgăduiască nu doar participarea în forma autoratului ci şi existenţa legăturilor personale, construindu-şi apărări pentru cazul în care vor fi depistaţi si au luat în considerare chiar posibilitatea părăsirii ţării pentru a se sustrage de la urmărirea penală.

Inculpaţii P.A. şi M.M. au negat în mod constant pe parcursul urmăririi penale, orice implicare a lor cu privire la fapta din data de 01.12.2009.

Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: plângerea penală şi declaraţiile părţii vătămate (f. 83-93 dos. /P/2009), raportul de constatare medico legal nr. GH/2009 emis de Serviciul judeţean de medicină legală (f. 94 dos. /P/2009), procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto criminalistică (f. 21-82 dos. /P/2009), procesul verbal de perchiziţie domiciliară şi planşa foto criminalistică (f. 101-130 dos. /P/2009), procesul verbal de analiză a listingurilor telefonice (f. 131-132 dos. /P/2009), notele de redare a interceptărilor şi înregistrărilor (f. 134-141 dos. /P/2009), graficele de localizare a celulelor telefonice şi procesele verbale de interpretare (f. 211 dos. /P/2009), procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere (f. 122-130 dos. /P/2009), declaraţiile martorilor (f. 145-175, f. 177-182 dos. /P/2009), declaraţiile inculpaţilor (f. 188-205 dos. /P/2009).

In cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată P.A.N. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 2810 lei reprezentând daune materiale, compus din: 900 lei contravaloarea a cea. 9 gr aur inele (4 buc), ochelari de vedere 180 lei, 1500 lei şi 15.000 forinţi sustraşi şi 100.000 lei reprezentând daune morale. La termenul din 09.09.2010, în temeiul dispoziţiilor art. 326 C.p.p., instanţa a procedat la audierea părţii vătămate/civile P.A.N..

In temeiul dispoziţiilor art. 323 C.p.p., instanţa a procedat la audierea inculpatului P.A., care şi-a menţinut în totalitate declaraţiile pe care le-a dat în faza de urmărire penală.

La termenul din 24.06.2010 a fost audiat şi inculpatul M.M. care şi-a menţinut în totalitate declaraţia pe care a dat-o în faza de urmărire penală.

De asemenea, în cursul cercetării judecătoreşti, în temeiul dispoziţiilor art. 327 C.p.p., instanţa a procedat la audierea martorilor din acte, M.E., D. L., P.O., A.A., K.A., precum şi la audierea martorului P.L.S., propus de partea vătămată în dovedirea laturii civile a cauzei. Ascultarea martorului K.A. nu a mai fost posibilă, astfel, instanţa în baza art. 327, alin. 3, a dat citire depoziţiei date de acesta în cursul urmăririi penale.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, în concordanţă cu dispoziţiile art. 63 C.proc.pen., instanţa constată că situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu este corectă, fiind dovedită cu ajutorul mijloacelor de probă administrate în cauză respectiv: declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi planşele foto criminalistice, raportul de constatare medico-legal, procesul-verbal de percheziţie domiciliară şi planşa foto criminalistică, procesul verbal de analiză a listingurilor telefonice, notele de redare a interceptărilor şi înregistrărilor, graficele de localizare a celulelor telefonice şi procesele verbale de interceptare, procesul verbal de prezentare pentru recunoaştere, şi constă în aceea că:

Inculpaţii P.A. şi M.M. la data de 1.12.2009 orele 21,00, după o înţelegere prealabilă, purtând cagule de culoare neagră au pătruns în locuinţa părţii vătămate P.A.N. din corn. Remetea, pe care au agresat-o şi imobilizat-o cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare un număr de 15-17 zile îngrijiri medicale, actele de violenţă fiind exercitate în scopul deposedării de suma de 1.500 lei, bijuterii şi un telefon mobil, cauzând un prejudiciu în valoare totală de 2600 lei.

Instanţa nu poate reţine apărarea inculpaţilor, care pe parcursul procesului penal au negat total comiterea faptelor, deoarece potrivit dispoziţiilor art. 69 C.pr.pen. „ declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot seni la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză". Ori, cei doi inculpaţi au arătat, în dovedirea faptului că, la ora şi data în cauză se aflau în altă parte decât locul desfăşurării infracţiunii, respectiv inculpatul P.A. a declarat că la data comiterii infracţiunii se afla în loc. Bogata jud. Braşov unde închiriase un trailer şi a procedat la mutarea unui tractor în loc. Slănic Moldova, iar inculpatul M.M. a susţinut că a revenit din mun. Bucureşti la domiciliu la data de 05.12.2009, deci după comiterea faptei.

Aceste din urmă susţineri sunt infirmate, în principal, de faptul că telefonul mobil aflat în posesia părţii vătămate până la data de 01.12.2009, ora 21,00, a fost identificat fără dubiu - în baza codului IMEI şi a particularităţilor exterioare - ca fiind cel găsit în folosinţa concubinei inculpatului M.M., dar şi de declaraţiile martorilor M.E., D.L. şi K.A. care arată că au revenit cu toţii la domiciliu, inclusiv inculpatul M.M., la data de 28.11.2009.

împrejurarea că martora M.E. - şi în mod evident şi inculpatul M.M. — a revenit din mun. Bucureşti pe raza localităţii de domiciliu la data de 28.11.2009 şi nu la data de 05.12.2009 este confirmată şi de graficul de localizare a convorbirilor telefonice efectuate de la numărul de telefon 07……. folosit de aceasta, care o localizează deja din data de 28.11.2009 pe raza loc Sândominic, jud. Harghita.

Analizând declaraţia martorului A.A., dată în cursul urmăririi penale, acesta a susţinut şi a relatat că la data de 29.11.2009 a fost contactat de inculpatul P.A., care a relatat că are de lucru lângă Slănic Moldova, la data de 01.12.2009, martorul acceptând, astfel că la data menţionată, dimineaţa în jurul orelor 8-9 s-au deplasat împreună cu autoturismul inculpatului în loc. Bogata, jud. Braşov, ajungând în jurul orelor 15,00-16,00, martorul declară că au aşteptat două sau trei ore, încărcând tractorul într-un trailer, după care singur a plecat spre Slănic Moldova, inculpatul neînsoţindu-1 şi 1-a revăzut abia în ziua următoare, respectiv la data de 02.12.2009.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 C.proc.pen. mijloacele de probă pot fi administrate în toate fazele procesului penal, legea nefăcând nici o deosebire în ceea ce priveşte forţa lor probantă în raport cu împrejurarea că, au fost administrate în cursul urmăririi penale sau în cursul cercetării judecătoreşti. Astfel, instanţa va reţine că sunt expresia adevărului acele declaraţii care se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.

Potrivit dispoziţiilor art. 63 C.proc.pen. se instituie principiul potrivit căruia probele nu au valoare prestabilită, iar principiul aflării adevărului consacrat de art. 3 C.proc.pen. impune instanţei să dea valoare acelor probe care coroborate cu alte probe legal administrate exprimă adevărul.

In speţă, instanţa reţine că apărările inculpaţilor sunt contrazise atât de depoziţiile părţii vătămate, ale martorilor, precum şi de graficul de localizare a telefoanelor mobile ale celor doi inculpaţi şi procesele verbale întocmite, care îl plasează pe ambii la locul faptei la data şi ora comiterii acesteia.

Astfel, potrivit graficului de localizare a celulei telefonice, pentru convorbirile telefonice efectuate de la numărul de telefon 07… folosit de inculpatul M.M., îl plasează la locul faptei, la data şi ora comiterii acesteia.

Potrivit graficului de localizare a celulei telefonice, pentru convorbirile telefonice efectuate de la cel de-al doilea număr de telefon 07…, folosit de inculpatul P.A., de asemenea îl plasează la locul faptei, la data şi ora comiterii acesteia.

Toate acestea se coroborează cu istoricul activărilor telefonului părţii vătămate, privind cartelele introduse în telefon după data sustragerii acestuia, respectiv 01.12.2009, rezultă că la data comiterii faptei, în telefon s-a aflat cartela părţii vătămate nr. 07…, dar la data de 03.12.2009 ora 14:26:35 a fost introdusă deja cartela cu nr.07… - achiziţionată de martora M.E. - cartelă care, la data de 04.12.2009 ora 00:59:56, a fost scoasă şi înlocuită cu cartela nr. 07… - folosită de inculpatul M.M..

Din notele de redare a convorbirilor efectuate după data de 25.02.2010 orele 15:00 - data efectuării percheziţiei domiciliare - de pe numărul de telefon 07… aparţinând inculpatului M.M. către numărul de telefon 07… aparţinând inculpatului P.A. - identificat prin procesele verbale de redare cu apelativul „Domn" — rezultă că aceştia au premeditat comiterea faptei, sunt autorii ei, convenind anterior şi după aceasta să tăgăduiască nu doar participarea în forma autoratului ci şi existenţa legăturilor personale.

În drept, faptele inculpaţilor P.A. şi M.M. aşa cum au fost descrise anterior, întrunesc, pentru fiecare dintre ei elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin. l, art.211 alin. 2, lit. a şi b, art. 211 alin.2/1, lit. a şi c din codul penal, infracţiune care reprezintă furtul comis prin violenţă, având o periculozitate deosebită care rezultă din faptul că infractorul, pentru a sustrage un bun mobil, periclitează valori sociale de o maximă importanţă cum sunt viaţa, integritatea corporală şi sănătatea persoanei.

Astfel, elementul material al laturii obiective a infracţiunii a fost realizat în prezenta cauză prin atingerea ambelor acţiuni specifice tâlhăriei, şi anume furtul şi violenţa.

În ceea ce priveşte acţiunea principală, corespunzătoare furtului, cei doi inculpaţi, au deposedat partea vătămată de valorile ce se aflau în posesia părţii vătămate, respectiv suma de 1500 lei, telefonul mobil precum şi bijuterii, respectiv trei inele şi o brăţară din aur.

În ceea ce priveşte acţiunea secundară ce intră în alcătuirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie, aceasta a fost realizată prin întrebuinţarea de violenţe la adresa părţii vătămate P.A.N., precum şi prin punerea acesteia în neputinţă de a se apăra prin legarea de mâini şi picioare cu o perdea şi prosoape. De asemenea, în timpul comiterii tâlhăriei, cei doi inculpaţi au întrebuinţat violenţe faţă de partea vătămată P.A.N. care a suferit leziuni traumatice cranio-faciale şi corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. GH/24.12.2009 emis de serviciul judeţean de medicină legală.

Urmarea imediată a constat în speţa de faţă într-o diminuare a patrimoniului victimei având o directă legătură cu obţinerea bunului de către făptuitori şi prin atingerea adusă atributelor fundamentale ale persoanei - integritatea corporală a acestora.

De asemenea, se constată că există legătură de cauzalitate directă între faptele celor doi inculpaţi şi urmarea imediată.

In privinţa laturii subiective a infracţiunii, instanţa constată că cei doi inculpaţi au acţionat cu intenţie directă, intenţie care rezultă indubitabil din modul şi mijloacele de săvârşire a faptei.

Aspectul de calificare este atras de întrunirea circumstanţelor agravante prev. de art. 211 alin. 2, lit. a şi b, art. 211 alin.2/1, lit. a şi c Cod penal.

Astfel, cei doi inculpaţi au purtat cagule pentru a nu fi recunoscuţi, acţiunea acestora de mascare în vederea săvârşirii infracţiunii, reprezentând agravantă prevăzută de art.211, al.2 , lit. a cod penal.

Deoarece infracţiunea a fost săvârşită în jurul orelor 21,00, deci în timpul nopţii potrivit criteriului realităţii, prin care se înţelege timpul când întunericul este efectiv instalat, se constată realizată şi agravantă prevăzută de art.211 al.2 lit. b cod penal.

De asemenea, faptul că infracţiunea a fost săvârşită de două persoane împreună, într-o locuinţă sau în dependinţe ale acestuia, face să fie întrunite şi agravantele prevăzute de art.211 al. 2 ind. l, lit. a şi c cod penal.

Din fişa de cazier a inculpatului P.A. reiese că acesta este recidivist postexecutoriu.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 şi 52 Cod pen. , şi anume: limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise infracţiunile, dispoziţiile părţii generale a Codului penal, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Instanţa va ţine cont de faptul că inculpatul P.A. a negat total, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul judecăţii că ar fi săvârşit fapta, iar pe de altă parte de faptul că este fiul părţii vătămate P.A.N. şi că în trecut a mai săvârşit infracţiuni.

Ca atare, în raport de împrejurările menţionate mai sus, instanţa apreciază că pentru inculpatul P.A. aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin. l, art.211 alin. 2, lit. a şi b, art. 211 alin.2/1, lit. a şi c din codul penal, este de natură să corespundă scopului sancţionator şi preventiv al pedepsei.

De asemenea, se va face aplicarea art. 64 lit. a, teza II şi lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa apreciază având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpaţii P.A. şi M.M. a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.71 Cp. - 64 lit. a teza a II-a lit. b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. In ceea ce priveşte dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le va interzice exerciţiul acestui drept.

Faţă de inculpatul P.A. s-a luat măsura preventivă a reţinerii si arestării preventive, astfel că, având în vedere dispoziţiile art. 88 C.pen. care prevăd că timpul reţinerii şi arestării preventive se scade din durata pedepsei aplicate, instanţa urmează a deduce din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului P.A. durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 26.02.2010 la zi.

Din fişa de cazier a inculpatului M.M. reiese că acesta are antecedente penale, fapta fiind săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, dovedeşte perseverenţă în activitatea infracţională nefiind la prima abatere, constatându-se că inculpatul a mai săvârşit infracţiuni de violenţă, respectiv infracţiunea de omor, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar.

Pe cale de consecinţă, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că faptele săvârşite de inculpat sunt prevăzute de legea penală, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, instanţa va dispune condamnarea acestuia. In funcţie de aceste circumstanţe, instanţa apreciază că aplicarea de pedepse cu închisoarea este o măsură de constrângere şi de educare eficientă, conform art. 52 Cp.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 şi 52 Cod pen., şi anume: limitele de pedeapsă fixate pentru infracţiunile săvârşite, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care au fost comise infracţiunile, dispoziţiile părţii generale a Codului penal, precum şi circumstanţele personale ale inculpaţilor.

Ca atare, în raport de împrejurările menţionate mai sus, instanţa apreciază că pentru inculpatul M.M. aplicarea unei pedepse de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.l, art.211 alin. 2, lit. a şi b, art. 211 alin.2/1, lit. a şi c din codul penal este de natură să corespundă scopului sancţionator şi preventiv al pedepsei.

De asemenea, se va face aplicarea art. 64 lit. a, teza II şi lit. b Cod penal, pe durata prev. de art. 71 Cod penal. Astfel, în ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa apreciază având în vedere cauza Sabou şi Pîrcălab contra României că pentru a se interzice drepturile accesorii prevăzute de lege trebuie să existe o nedemnitate în exercitarea acestor drepturi. Instanţa reţine că natura faptei săvârşite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpaţii P.A. şi M.M. a unor valori sociale importante, relevă existenţa unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.71 Cp- 64 lit. a teza a II-a lit.b. Prin urmare, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice sau de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat vor fi interzise pe durata executării pedepsei. In ceea ce priveşte dreptul de a alege, având in vedere cauza Hirst contra Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie, instanţa apreciază că, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpaţi, aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le va interzice exerciţiul acestui drept.

Faţă de inculpatul M.M. s-a luat măsura preventivă a reţinerii si arestări preventive, astfel că, având în vedere dispoziţiile art. 88 C.pen. care prevăd că timpul reţinerii şi arestării preventive se scade din durata pedepsei aplicate, instanţa urmează a deduce din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată inculpatului M.M. durata reţinerii ş arestării preventive de la data de 26.02.2010 la zi.

In ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa constată că partea vătămata P.A.N. a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal cu 2810 lei, sumă ce reprezintă daune materiale şi 100.000 lei sumă ce reprezintă daune morale (f. 147).

Pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală este necesar ca partea civilă să probeze existenţa unui prejudiciu cert şi determinat în directă legătură de cauzalitate cu fapta săvârşită, astfel încât aceste daune pot fi acordate ori de câte ori o persoană a suferit un prejudiciu, deoarece dispoziţiile art. 998 C.civ. instituie obligaţia generală a oricărei persoane de a repara prejudiciul produs altuia prin fapta sa, legea nefăcând distincţie după cum prejudiciul este de natură patrimonială sau nepatrimonială.

Probele administrate în cauză şi faptul că vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită, existând legătură de cauzalitate între faptele acestora şi prejudiciul suferit de partea civilă , confirmă existenţa unui prejudiciu cert şi determinat în directă legătură cu fapta inculpaţilor, astfel încât în conformitate cu dispoziţiile art. 14 C.pr.pen. şi art. 346 alin. 1 C.pr.pen. raportat la dispoziţiile art. 998 C.civ., instanţa urmează să admită acţiunea civilă formulată şi să oblige pe inculpaţii P.A. şi M.M., în solidar, la plata sumei de 2810 lei către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile şi 1000 lei despăgubiri morale. Instanţa constată că suma de 1000 lei acordat cu titlu de despăgubiri morale, la care au fost obligaţi inculpaţii în solidar faţă de partea civilă, acoperă prejudiciul moral suferit de către aceasta.

In baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală instanţa va obliga pe inculpatul P.A. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 800 lei, iar pe inculpatul M.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 600 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

1. în baza art.211 alin.l, art. 211 alin. 2, lit. a şi b, art. 211 alin. 2/1, lit. a şi c din codul penal, cu aplicarea art. 37, lit. b cod penal, condamnă pe inculpatul P.A. recidivist postexecutoriu, la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

Face aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi b Cod penal.

In baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală menţine starea de arest preventiv a inculpatului.

In baza art. 88 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate durata reţinerii, a arestării preventive şi a menţinerii arestării preventive de la data de 26.02.2010 la zi.

2. în baza art.211 alin.l, art.211 alin. 2, Kt. a şi b, art. 211 alin.2/1, lit. a si c din codul penal, cu aplicarea art. 37, lit. a cod penal, condamnă pe inculpatul M.M., recidivist postcondamnatoriu, la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

Face aplicarea art. 71, 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi b Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală menţine starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal deduce din durata pedepsei aplicate durata reţinerii, a arestării preventive şi a menţinerii arestării preventive de la data de 26.02.2010 la zi.

În baza art. 14 şi 346 C.p.p. admite acţiunea civilă formulată de partea civilă P.A.N., cu domiciliul în corn. R,  jud. Harghita şi obligă inculpaţii P.A. şi, M.M. în solidar, la plata sumei de 2810 lei către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile şi 1000 lei despăgubiri morale.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul P.A. să plătească 800 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 500 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu către B.A. Harghita, se va avansa din fondurile M.J.L.C.

În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpatul M.M. să plătească 600 lei cheltuieli judiciare statului, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu către B.A. Harghita, se va avansa din fondurile M.J.L.C.

Cu apel în 10 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare