Somatie Plata

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA GHERLA

JUDEŢUL CLUJ

DOSAR NR. 1087/235/2009

SENTINŢA  CIVILĂ  Nr. 919/2009

Şedinţa publică de la 27 Mai 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE :

GREFIER :

Pe rol fiind soluţionarea acţiunii comerciale formulată de creditoarea SC R. B. SRL împotriva debitoarei SC  I&M. SRL, având ca obiect somaţie de plată.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la prima strigare se constată lipsa părţilor.

La apelul nominal făcut în cauză la a II-a strigare, potrivit art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Instanţa constată că, la dosarul cauzei la filele 26-28, s-a depus de către creditoare, prin serviciul „Registratură” al instanţei, chitanţa privind achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 39 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.

Conform prevederilor art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile de la dosar, apreciind că este pertinentă şi utilă soluţionării cauzei

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de judecată, iar părţile legal citate nefiind prezente pentru a pune concluzii pe fond, reţine cauze în pronunţare.

I N S T A N Ţ A,

Deliberând asupra cauzei comerciale de faţă instanţa constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 1087/235/2009 la data de 08.04.2009, creditoarea S.C. R.B. S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea S.C. I&M. S.R.L. solicitând instanţei să dispună emiterea unei ordonanţe care să conţină somaţia de plată, în sensul obligării debitoarei la plata sumei de 2.258,59 lei din care 1487,22 lei reprezentând contravaloarea mărfii achiziţionate de către pârâta – debitoare conform facturilor fiscale emise de către societatea creditoare şi 771,37 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente facturilor neachitate; obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea litigiului (taxă timbru, onorariu avocat, cheltuieli de deplasare şi orice alte cheltuieli ocazionate de desfăşurarea prezentei cauze).

În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 969 Cod civil potrivit căruia „Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante”, societatea creditoare a derulat operaţiuni comerciale de furnizare mărfuri conform facturilor neachitate: nr. 11708904/19.08.2008 în cuantum de 161,22 lei; nr. 11709038/27.08.2008 în cuantum de 260,47 lei; nr. 11709225/09.09.2008 în cuantum de 191,36 lei; nr. 11709508/23.09.2008 în cuantum de 84,26 lei; nr. 11709618/30.09.2008 în cuantum de 160,24 lei; nr. 11709723/07.10.2008 în cuantum de 200, 74 lei; nr. 11709871/14.10.2008 în cuantum de 160,55 lei; nr. 11709984/21.10.2008 în cuantum de 163,36 lei; nr. 11710152/28.10.2008 în cuantum de 105,02 lei, anexate prezentei acţiuni şi menţionate în fişa clientului, reprezentând contravaloarea produselor achiziţionate de pârâta debitoare, facturi acceptate de aceasta. 

Creditoarea a precizat că debitoarea nu şi-a respectat obligaţia de plată deşi societatea creditoare a depus eforturi în vederea recuperării sumelor scadente anexate somaţiei de plată şi consideră că sunt întrunite toate cerinţele esenţiale pentru angajarea răspunderii juridice a debitoarei, respectiv caracterul cert al creanţei, caracterul lichid al creanţei şi caracterul exigibil al creanţei.

Referitor la caracterul cert al creanţei, creditoarea arată că în cazul de faţă este în discuţie o creanţă ce izvorăşte din obligaţia de plată a facturilor menţionate, fiind strict determinată, în acest sens încadrându-se dispoziţiile art. 1 din O.G. 5/2001 în care se menţionează că acest tip de acţiune vizează realizarea creanţelor „asumate printr-un înscris (facturile fiscale acceptate de debitoare) însuşit de părţi prin semnătură”, caracterul cert al creanţei neputând fi contestat.

Creditoarea face referire la prevederile art. 379 alin. 3 şi alin. 4 Cod procedură civilă, pentru a justifica caracterul cert şi lichid al creanţei, arătând că facturile fiscale sunt acte opozabile întru totul debitoarei, rezultând cu certitudine că societatea S.C. R.B. S.R.L. este creditoare cu suma de 2258,59 lei.

În ceea ce priveşte caracterul exigibil al creanţei, se arată că debitoarea era obligată să facă plata sumelor datorate la termenele scadente, menţionate în fiecare factura fiscală emisă.

În drept, creditoarea a invocat dispoziţiile O.G. nr. 5/2001, art. 969, art. 1073 şi art. 1075 Cod civil.

În susţinerea cererii, au fost depuse următoarele înscrisuri, în copie: tabel privind penalităţile datoare de societatea debitoare (f. 5), proces verbal încheiat la data de 20.11.2008 (f. 6), extras din Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (f. 7-9), facturi fiscale: nr. 11708904/19.08.2008, nr. 11709038/27.08.2008, nr. 11709225/09.09.2008, nr. 11709508/23.09.2008, nr. 11709618/30.09.2008, nr. 11709723/07.10.2008, nr. 11709871/14.10.2008, nr. 11709984/21.10.2008 şi nr. 11710152/28.10.2008 (f. 10-18), şi a fost solicitată proba cu înscrisuri.

Cererea fost legal timbrată, potrivit art. 3 lit. o ind. 1 din Legea nr. 146/1997, cu taxă de timbru judiciar în valoare de 39 lei şi 0,3 lei timbru judiciar.

Debitoarea S.C. I&M. S.R.L., deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare pentru a-şi preciza poziţia procesuală, precum şi apărările şi dovezile pe care le-ar considera necesare.

În cauză a fost încuviinţată, considerându-se pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării, proba cu înscrisurile depuse la dosar de către creditoare.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, între creditoare, în calitate de cumpărător şi debitoare, în calitate de cumpărător, a intervenit un contract de vânzare cumpărare având ca obiect mai multe bunuri specifice – negotium, contract încheiat conform dispoziţiilor art. 35 şi urm. C.com., fără a se întocmi un înscris – instrumentum.

În baza acestui acord contractual încheiat în formă simplificată au fost emise de către creditoare facturile fiscale nr. 11708904/19.08.2008, nr. 11709038/27.08.2008, nr. 11709225/09.09.2008, nr. 11709508/23.09.2008, nr. 11709618/30.09.2008, nr. 11709723/07.10.2008, nr. 11709871/14.10.2008, nr. 11709984/21.10.2008 şi nr. 11710152/28.10.2008 (f. 10-18).

În drept, potrivit art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art. 379 alin. 3 C.proc.civ, creanţă certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. În plus, alin. 4 al aceluiaşi articol dispune că o creanţă este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.

În speţă, instanţa constată că, în ceea ce priveşte creanţa de 1487,22 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate debitoarei, societatea creditoare şi-a dovedit pretenţiile în condiţiile art. 1169-1170 C.Civ. şi ale art. 46 C.Com., obligaţia debitoarei de plată a acestei sume rezultând din facturile fiscale depuse la dosar la filele 10-18, acceptate de către debitoare prin semnarea şi ştampilarea acestora.

Creanţa este certă, lichidă şi exigibilă în sensul art. 379 alin. 3 şi 4 C.proc.civ., întrucât existenţa creanţei privind contravaloarea prestărilor de servicii rezultă din însăşi facturile emise, cuantumul acestei creanţe fiind determinat prin aceste facturi necontestate de către debitoare, iar termenul de scadenţă este menţionat expres în cuprinsul fiecărei facturi, acest termen fiind împlinit în ceea ce priveşte fiecare factură înainte de sesizarea instanţei.

Aceste facturi au valoarea probatorie conferită de art. 46 C.com., fiind acceptate la plată, făcând astfel dovada existenţei unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la produsele specificate în cuprinsul acestora şi la preţul prevăzut în aceste înscrisuri.

Sub aspectul penalităţilor de întârziere solicitate de creditoare, instanţa constată că, în cuprinsul facturilor depuse la dosar, s-au inserat de către creditoare menţiuni privind cuantumul acestor penalităţi, fiind stabilit în facturile fiscale de la filele 10-18 la un procent de  1 %  pe zi.

În ceea ce priveşte această din urmă creanţă accesorie alegată de către creditoare, instanţa constată că nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001 de a fi o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, deoarece, în lipsa existenţei unui contract care să prevadă expres clauza penală, simpla menţiune a acesteia pe facturi nu poate face dovada întrunirii acordului de voinţă al părţilor, potrivit dispoziţiilor art. 46 C.com., art. 969 şi art. 970 C.civ., în sensul existenţa unei clauze penale exprese anterior stabilite de către părţi pentru determinarea anticipată a prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiilor de către debitoare.

Faţă de aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoarea S.C. R.B. S.R.L. împotriva debitoarei S.C. I&M. S.R.L., şi, în consecinţă, va soma debitoarea să plătească creditoarei în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanţe suma de 1487,22 lei reprezentând debit neachitat şi va respinge solicitarea creditoarei de obligarea debitoarei la plata penalităţilor de întârziere.

Conform art. 6 alin. 3 din OG nr. 5/2001 va stabili termen de plată 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanţe.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 274 din C.proc. civ. şi ţinând seama de împrejurarea că debitoarea a căzut în pretenţii, va obliga debitoarea la plata cheltuielilor de judecată efectuate de creditoare cu prilejul prezentei judecăţi, respectiv suma de 39,3 lei, reprezentând taxa de timbru judiciar şi timbrul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite în parte cererea de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoarea S.C. R.B. S.R.L., cu sediul în … împotriva debitoarei S.C. I&M. S.R.L., cu sediul în …. şi în consecinţă:

Somează debitoarea să plătească creditoarei în termen de 20 de zile de la comunicarea prezentei ordonanţe suma de 1487,22 lei reprezentând debit neachitat.

Respinge pretenţiile creditoarei în ceea ce priveşte obligarea creditoarei la plata penalităţilor de întârziere ca neîntemeiate.

Obligă debitoarea să plătească creditoarei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 27.05.2009.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare