Minori şi familie – divorţ cu minori

Sentinţă civilă 908 din 11.11.2009


Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect “divort cu minor” actiune formulata de reclamanta S. C. împotriva pârâtului S. M. si în contradictoriu cu Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei or. L. G., jud.CL.

Dezbaterile  au avut loc în sedinta publica din data de 04.11.2009 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 11.11.2009.

I N S T A N T A

Deliberând asupra actiunii civile de fata.

Prin cererea formulata la data de 13.05.2009 si modificata la data de 04.11.2009  reclamanta S. C., a chemat în judecata pe pârâtul S. M., si în contradictoriu cu Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei or. L. G., jud.Calarasi, a  solicitat instantei sa hotarasca:

-desfacerea casatoriei încheiata între parti din culpa comuna a ambilor soti;

-dupa desfacerea casatoriei reclamanta sa revina la numele purtat anterior casatoriei, respectiv acela de ,,H.“;

-încredintarea catre reclamanta  a minorului S. R. spre crestere si educare;

 -obligarea pârâtului la plata unei pensii de întretinere în favoarea minorului  S. R.;

-obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata pe  care reclamanta le va face cu procesul de fata.

În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca partile s-au casatorit la data de 12.10.1990, iar din convietuire partilor au rezultat doi copii, respectiv S. A. I., si S. R.

Partile s-au despartit în fapt din luna septembrie a anului 2007, ca urmare a unei relatii extraconjugale cu o alta femeie în care s-a angajat pârâtul, fapt pentru care relatiile de familie sunt grav si iremediabil vatamate, chiar daca partile locuiesc în acelasi imobil.

Referitor la copiii rezultati din casatoria partilor reclamanta a aratat ca acestia sunt apropiati afectiv de aceasta.

 În drept actiunea a fost întemeiata pe dispozitiile art. 37 al. 2, 38 al.1, 40, 42, 86 si 94 din Codul Familiei, ale art. 274, 607 si urmatoarele din C.pr.civ..

 La cererea de chemare în judecata  reclamanta  a atasat în original cetificatul de casatorie si în copie certificatele de nastere privitoare la copii partilor, respectiv S. A. I., si S. R.

Pârâtul a formulat întâmpinare si cerere reconventionala prin care a solicitat sa fie admisa în parte actiunea civila formulata de reclamanta împotriva sa, respectiv desfacerea casatoriei sa se dispuna din culpa comuna, iar copilul S. A. I., sa fie încredintat pârâtului.

În motivarea cererii reconventionale pârâtul a învederat ca partile  s-au  casatorit la data de 12.10.1990, iar din convietuire partilor  au rezultat doi copii, respectiv S. A. I., si S. R.

Referitor la motivele de divort invocate de reclamanta, pârâtul a învederat ca acestea nu sunt reale, si ca deterioararea relatiilor de casatorie dintre parti dateaza de foarte multi ani, aceasta deteriorare fiind imputabila, în cea mai mare parte, reclamantei, care este vesnic nemultumita, rece, pusa pe cearta si pe reprosuri nejustificate fata de conduita pârâtului.

Pârâtul a învederat în cererea reconventionala ca nu sunt reale afirmatiile reclamantei referitoare la relatia extraconjugala în care este implicat pârâtul, ci dimpotriva reclamanta ar avea o asemenea relatie cu un coleg de serviciu, relatie din cauza careia reclamanta îl neglijeaza total pe pârât, si care a determinat pe pârât sa înceapa o astfel de relatie începând din anul 2008.

Cererea reconventionala si întâmpinarea au fost întemeiate pe dispozitiile art. 115-118, art. 119-120, art. 274 din C.pr.civ., ale art. 40 al. 3 si art. 43 din C.fam..

Din referatul de ancheta sociala ce s-a întocmit în cauza rezulta ca partile continua sa locuiasca în acelasi imobil, dar în camere separate, iar copiii rezultati din casatoria partilor sunt în grija ambelor parti, care se îngrijesc cu deosebita atentie de ei, iar conditiile de trai de care dispun partile sunt decente.

În cauza au fost audiati martorii R. E. M. si S. N.

În depozitia sa, martora R. E. M. a aratat ca este prietena cu reclamanta si despre casatoria partilor are cunostinta ca anterior încadrarii în serviciu a reclamantei se desfasura în conditii foarte bune, dar ulterior acestei încadrari nu mai stie care este situatia acestei casatorii.

Despre pârât martora a declarat ca nu stie daca aceste este sau nu implicat într-o relatie extraconjugala, iar referitor la la copiii rezultati din casatoria partilor aceasta martora a învederat ca ambele parti se ocupa foarte bine de acestia.

Martorul S. N. a declarat ca este fratele reclamantului, si ca are cunostinta despre faptul ca în ultima perioada casatoria partilor întâmpina dificultati, aceasta stare datorându-se în exclusivitate reclamantei care îl jigneste pe pârât.

Acest martor a mai relatat ca nu mai este posibila împacarea partilor pentru ca acestea nu se mai suporta reciproc, nu mai gospodaresc împreuna si se acuza reciproc de întretinerea unor relatii extraconjugale.

Examinând probele administrate în cauza instanta constata ca la data de 12.10.1990, partile  s-au casatorit, asa cum reiese din certificatul de casatorie.

Partile au în prezent un singur copil minor, respectiv S. R., întrucât S. A. I., a devenit major în cursul judecatii.

Apreciind asupra probelor administrate în cauza instanta constata ca cererea de chemare în judecata, este întemeiata si pe cale de consecinta, va fi admisa, pentru considerentele ce vor fi aratate în continuare mai putin cu privire la desfacerea casatoriei din culpa ambilor soti pentru ca partile au solicitat sa nu se motiveze hotarârea cu privire la acest capat de cerere.

Instanta va dispune ca dupa desfacerea casatoriei reclamanta sa revina la numele avut anterior casatoriei, respectiv acela de “H.”, în temeiul art. 40 al. 3 din C. Fam., întrucât în cauza nu s-a facut dovada faptului ca între parti s-a încheiat un acord cu privire la purtarea si dupa desfacerea casatoriei de catre reclamanta a numelui de S.

Referitor la copilul minor al partilor instanta constata ca se impune încredintarea acestuia catre reclamant deoarece conditiile de care dispune acesta sunt suficiente pentru a se asigura o crestere si educare corespunzatoare a minorului de catre reclamant, asa cum rezulta din  referatul de ancheta sociala, pârâtul reclamant fiind de acord cu aceasta încredintare.

 Prin urmare în temeiul art. 42 al. 1 din Codul Familiei, instanta va încredinta spre crestere si educare reclamantei pe minorul  S. R., în temeiul art. 42 al. 3 din  C. Fam.

De asemenea instanta va obliga pe pârât sa plateasca pentru minorul S. R., o pensie de întretinere, în temeiul art. 86 al. 4 C.Fam. si în cuantumul prevazut de art. 94 al. 3 din C.Fam.

Potrivit art. 86 al. 3 din Codul Familiei, descendentul cât timp este minor are drept la întretinere, oricare ar fi pricina nevoii în care se afla si prin dispozitiile art. 86 al. 1 din Codul Familiei se prevede ca obligatia de întretinere exista între parinti si copii.

Prin urmare minorul S. R., are dreptul la întretinere de la tatal sau, si pe cale de consecinta pârâtul, în calitate de parinte al acestuia, are obligatia de a-i acorda întretinere pentru ca minorul se afla în stare de nevoie ca urmare a faptului ca nu realizeaza venituri.

Totodata prin art. 94 al.3 din Cod Familiei se dispune ca atunci când întretinerea este datorata de parinte ea se stabileste pâna la o patrime din câstigul sau din munca, atunci când întretinerea este datorata pentru un copil, iar din  probele administrate în cauza rezulta ca pârâtul nu  mai are un alt copil în întretinere, astfel ca instanta va stabili în sarcina pârâtului si în favoarea minorului S. R., o pensie de întretinere într-un cuantum care sa reprezinte o patrime din venitul din munca al pârâtului si va obliga pe  aceasta  din urma  sa plateasca  pensia de la data introducerii actiunii civile de fata si pâna la majoratul minorului.

Pentru ca în cauza partile nu au facut dovada faptului ca pârâtul este încadrat în munca, urmeaza ca instanta sa stabileasca cuantumul pensiei de întretinere functie de nivelul salariului minim pe economie.

Referitor la cererea reconventionala formulata de pârâtul-reclamant S. M., urmeaza ca instanta sa ia act despre faptul ca aceasta cerere a ramas fara obiect, ca urmare a modificarii cererii de chemare în judecata, si în temeiul concluziilor puse de pârâtul-reclamant prin aparatorul sau, pe fondul cauzei.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite actiunea formulata de reclamanta S. C., împotriva pârâtului S. M., si în contradictoriu cu Autoritatea Tutelara din cadrul Primariei or. L. G.

Desface casatoria încheiata între reclamanta si pârât la data de 12.10.1990 din culpa comuna a ambilor soti.

Dupa desfacerea casatoriei reclamanta va revini la numele purtat anterior casatoriei, respectiv acela de ,,H.“;

Încredinteaza reclamantei pe minorul S. R., spre crestere si educare.

 Obliga pe pârât sa plateasca minorului S. R., o pensie de întretinere în cuantum de 130 lei  lunar de la data de 13.05.2009 si pâna la majoratul minorului.

Ia act ca cererea reconventionala formulata de pârâtul-reclamant S. M. a ramas fara obiect.

Compenseaza cheltuielile de judecata efectuate de parti.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.